CAPITOLUL I
CEA MAI GROAZNICĂ ZI DE NAȘTERE
Nu era pentru prima oară când se isca o ceartă la micul dejun, în casa de la numărul 4, de pe Aleea BosŹchetelor. Domnul Vernon Dursley fusese trezit dis-de-dimiŹneață de un zgomot asurzitor care venea din camera nepoŹtului său, Harry. A treia oară pe săptămâna asta! răcni el peste masă. DaŹcă nu poți să stăpânești bufnița aia, va trebui să plece din casa mea! Harry încercă din nou să-i explice: S-a plictisit... Este obișnuită să zboare în aer liber. Dacă aș putea s-o las afară măcar noaptea... Am eu față de prost? se rățoi Unchiul Vernon, o bucăŹțică de ou prăjit atârnându-i din mustața stufoasă. Știu ce-o să se întâmple dacă i se va da drumul afară! Și schimbă niște priviri sumbre cu soția lui, Petunia. Harry încercă să-l contrazică, dar fu repede acoperit de râgâitul zgomotos al lui Dudley, fiul soților Dursley. Mai vreau niște costiță afumată! A mai rămas în tigaie, scumpete, zise Mătușa Petunia, aruncându-și ochii înlăcrimați spre corpolentul ei fiu. TreŹbuie să te hrănim acum, cât mai putem... Nu-mi place cum sună felurile alea de mâncare de la cantina școlii... Prostii, Petunia, nu mi-a fost niciodată foame cât am fost la Smeltings! zise Unchiul Vernon cu patimă. Dudley mănâncă suficient, nu-i așa fiule? Dudley, care era atât de gras, încât fundul i se revărsa pe ambele părți ale scaunului de bucătărie, se întoarse rânjind spre Harry: Dă-mi tigaia! Ai uitat cuvintele magice, zise Harry pe un ton iritat. Efectul pe care îl avu această simplă propoziție asupra familiei fu de necrezut! Lui Dudley i se tăie brusc respirația și se prăbuși de pe scaun, zguduind toată bucătăria, doamŹna Dursley scoase un mic țipăt și își acoperi gura cu mâinile, domnul Dursley fu în picioare dintr-o săritură, cu venele clocotindu-i la tâmple. Am vrut să spun acel... te rog! zise Harry repede. N-am vrut să spun... CE ȚI-AM SPUS EU, tună unchiul lui, răspândind salivă peste masă, DESPRE PRONUNȚAREA CUVÂNTULUI CU M ÎN CASA NOASTRĂ? Dar eu... CUM ÎNDRĂZNEȘTI SĂ-L AMENINȚI PE DUDLEY? răcni Unchiul Vernon, bătând cu pumnul în masă. Eu doar... TE-AM AVERTIZAT! NU VOI TOLERA MENȚIONAŹREA ANORMALITĂȚII TALE SUB ACEST ACOPERIȘ! Harry își plimbă privirea de la unchiul său, verde-albasŹtru, la mătușa lui, albă ca varul, care încerca să-l pună pe picioare pe Dudley. Bine, zise Harry, bine... Unchiul Vernon se așeză la loc, respirând ca un rinocer rănit, urmărindu-l îndeaproape pe Harry cu coada ochilor săi mici și ageri. De când venise Harry acasă, în vacanța de vară, Unchiul Vernon îl trata ca pe o bombă care era gata să explodeze în orice moment, pentru că Harry nu era un băiat normal. De fapt, era cât se putea de anormal! Harry Potter era vrăjitor, proaspăt absolvent al anului I la Hogwarts, Școala de Magie, Farmece și Vrăjitorii. Și dacă familia Dursley nu era mulțumită să-l aibă la ei, asta era o nimica toată pe lângă felul în care se simțea Harry. Îi era atât de dor de Hogwarts, încât parcă ar fi avut o durere conŹtinuă în stomac. Îi era dor de castel, cu fantomele și cuŹloarele sale secrete, de lecțiile lui (deși poate nu și de orele lui Plesneală, stăpânul poțiunilor magice), de poșta via-bufŹnițe, banchetele din Marea Sală, de somnul în patul său din dormitorul din turn, de vizitele la Hagrid, paznicul vânatuŹlui, în baraca acestuia de lângă Pădurea Interzisă și mai ales de Vâjthaț, cel mai iubit sport din lumea vrăjitorilor (șase stâlpi de porți, patru mingi zburătoare și paisprezece jucăŹtori pe mături). Toate cărțile de vrăji ale lui Harry, bagheta, pelerinele, cazanul și superba lui coadă de mătură, performanta NimŹbus 2000, fuseseră închise de Unchiul Vernon în nișa de sub scări, chiar din clipa în care Harry pusese piciorul în casă. Ce îi păsa familiei Dursley dacă Harry și-ar fi pierdut locul din echipa de Vâjthaț pentru că nu exersase toată vara? Ce îi păsa familiei Dursley dacă Harry se întorcea la școală fără să-și fi făcut temele? Membrii familiei Dursley erau niște Încuiați (nici un pic de sânge magic în venele lor), iar din punctul lor de vedere, a avea un vrăjitor în familie era cea mai înjositoare rușine dintre toate. Unchiul Vernon îi puŹsese și bufnița, pe Hedwig, sub lacăt. O încuiase în colivie pentru a o împiedica să transmită mesaje cuiva din lumea vrăjitorilor. Harry nu semăna deloc cu restul familiei. Unchiul VerŹnon era masiv și fără gât, cu o enormă mustață neagră. Mătușa Petunia era uscățivă și ciolănoasă, cu față de cal. Dudley era blond, roz, cu aspect de porcină. Harry, pe de altă parte, era mic și slăbănog, cu ochi verzi, strălucitori, și păr negru-cărbune, întotdeauna ciufulit. Purta ochelari roŹtunzi și pe frunte avea o cicatrice subțire, în formă de fulger. Această cicatrice îl făcea pe Harry aparte, chiar și pentru un vrăjitor. Cicatricea era singurul indiciu care amintea de trecutul foarte misterios al lui Harry, motiv pentru care fuŹsese lăsat pe pragul casei familiei Dursley, în urmă cu unsprezece ani. La vârsta de un an, Harry supraviețuise nu se știa prin ce minune blestemului unuia dintre cei mai crunți vrăjitori din toate timpurile, Lordul Cap-de-Mort, al cărui nume se teŹmeau să-l rostească majoritatea vrăjitorilor. Părinții lui Harry muriseră în timpul atacului lui Cap-de-Mort, dar Harry scăŹpase numai cu cicatricea aceea în formă de fulger și alt misŹter pentru toți puterea lui Cap-de-Mort dispăruse din moŹmentul în care nu reușise să-l omoare pe Harry. Astfel, Harry fusese crescut de sora mamei lui și de soțul ei, de familia Dursley. A trăit zece ani cu ei, neînțelegând de ce făcea lucruri stranii, chiar fără voia lui, crezând povestea pe care i-o spuseseră părinții lui adoptivi, că avea cicatricea aceea în urma accidentului de mașină în care îi muriseră părinții. Apoi, exact în urmă cu un an, Harry primise o invitație de la Hogwarts și toată povestea ieșise la iveală. Harry își ocupase locul la școala de vrăjitori, unde el și cicatricea lui erau faimoși... Acum însă anul școlar se terminase și el era la familia Dursley pe toată durata verii, să fie iar tratat ca un câine, care se tăvălise în ceva urât mirositor. Familia Dursley nici măcar nu-și amintise că în acea zi era cea de-a douăsprezecea aniversare a lui Harry. Bineînțeles că nu-și făcuse speranțe prea mari. Nu-i dăduseră niciodată vreun cadou ca lumea, darămite să-i facă un tort... Dar chiar așa, să-l ignore complet... În acel moment, Unchiul Vernon își drese vocea, plin de importanță și spuse: Hm, după cum știm cu toții, azi este o zi foarte imporŹtantă... Harry își ridică privirile, aproape neîndrăznind să creadă că își aduseseră aminte de el. Aceasta s-ar putea să fie ziua în care voi încheia cel mai mare contract din cariera mea! zise Unchiul Vernon. Harry se concentră iar asupra feliei lui de pâine prăjită. Desigur, se gândi el, amărât, Unchiul Vernon vorbește de cina aceea stupidă. Numai despre asta vorbise în ultiŹmele două săptămâni. Un constructor bogat și soția lui veŹneau la cină și Unchiul Vernon spera să obțină o comandă uriașă de la el. (Firma Unchiului Vernon făcea burghie.) Cred că trebuie să mai parcurgem o dată programul, zise Unchiul Vernon. Vom fi cu toții pe poziții la ora opt fix! Petunia, tu o să fii... Pe verandă, zise Mătușa Petunia prompt, așteptând să poftesc musafirii în casă! Bine, bine... Și Dudley? Eu aștept să deschid ușa, zise Dudley și afișă un zâmbet tâmp și prostesc. Pot să vă iau hainele, doamnă și domnule Mason? O să-l adore! exclamă Mătușa Petunia impetuos. Excelent, Dudley, zise Unchiul Vernon și își îndreptă privirea spre Harry. Și tu? Voi sta în camera mea, fără să scot nici cel mai mic sunet, prefăcându-mă că nici măcar nu sunt acolo, spuse Harry monoton. Exact, zise Unchiul Vernon, răutăcios. Îi voi conduce pe verandă, te voi prezenta pe tine, Petunia, și le voi turna ceva de băut. La opt și un sfert... Voi anunța că cina e servită, zise Mătușa Petunia. Și, Dudley, tu o să spui... Pot să vă conduc în sufragerie, doamnă Mason? zise Dudley, oferindu-și brațul dolofan unei doamne invizibile. Micuțul meu, un gentleman perfect! suspină Mătușa PeŹtunia. Și tu? îi zise Unchiul Vernon, ranchiunos, lui Harry. Voi sta în camera mea fără să scot nici cel mai mic sunet, prefăcându-mă că nici măcar nu sunt acolo, zise Harry, poŹsomorât. Întocmai! Acum, ar trebui să încercăm să strecurăm niște complimente la cină... Petunia, ai vreo idee? Vernon mi-a spus că sunteți un excelent jucător de golf, domnule Mason... Ah, vă rog să-mi spuneți de unde V-ați cumpărat rochia asta minunată, doamnă Mason... Perfect... Dudley? Ce ziceți de: Am avut de scris o compunere pentru școală despre eroul nostru, domnule Mason, și eu am scris despre dumneavoastră. Era prea mult pentru Mătușa Petunia și Harry. Mătușa Petunia izbucni în lacrimi și își îmbrățișă fiul, în timp ce Harry se ascundea pe sub masă, pentru a nu fi văzut râzând. Și tu, băiete? Harry se lupta să pară serios, în timp ce ieșea de sub masă. Voi sta în camera mea fără să scot nici cel mai mic sunet, prefăcându-mă că nici măcar nu sunt acolo, spuse el. Așa să faci, accentuă Unchiul Vernon. Familia Mason nu știe nimic de tine și așa va rămâne. Când se va termina cina, tu, Petunia, o vei conduce pe doamna Mason la o cafea și eu voi aduce în discuție burghiele. Cu puțin noroc, voi avea contractul semnat, înainte de Știrile de la zece! Mâine pe vremea asta vom căuta case de vacanță în Majorca! Harry n-avea de ce să fie prea entuziasmat de asta. Era convins că familia Dursley nu îl va iubi mai mult în Majorca, decât aici, pe Aleea Boschetelor. Bine, mă duc în oraș să aduc costumul meu și al lui Dudley. Și tu, se rățoi la Harry, nu-i sta în cale mătușii tale, cât face curățenie! Harry ieși afară, pe ușa din spate. Era o zi de vară minuŹnată și însorită. Traversă peluza, se așeză pe băncuță și își cântă încet: Mulți ani să trăieeesc... Mulți ani să trăieeesc... La Mulți Ani! Nici o felicitare, nici un cadou, și în plus, avea să-și petreacă ziua, prefăcându-se că nu există! Privea posomorât spre gardul viu. Nu se simțise niciodată atât de singur. Când se gândea la Hogwarts, mai mult decât orice altceva, mai mult chiar decât Vâjthaț, îi era dor de prietenii lui cei mai buni, Ron Weasley și Hermione Granger. Dar se părea că ei nu-i duceau dorul deloc... Nici unul dintre ei nu-i scrisese nici un rând toată vara, chiar dacă Ron îi promisese să-l invite la el. De nenumărate ori, Harry fusese pe punctul de a desŹchide cu ajutorul magiei colivia lui Hedwig și să o trimită cu o scrisoare la Ron și la Hermione, dar riscul era prea mare. Vrăjitorii minori nu aveau voie să folosească magia în afara școlii. Harry nu îi spusese familiei Dursley lucrul acesta, fiindcă știa că numai frica de a nu fi transformați în gândaci îi împiedica pe aceștia să nu îl închidă în nișa de sub scări, cu bagheta și mătura lui. În primele săptămâni de la întoarŹcerea sa, Harry se distra bombănind pe înfundate și privinŹdu-l pe Dudley cum fugea din cameră cât de repede îl duŹceau picioarele lui grase. Dar lunga tăcere din partea HerŹmionei și a lui Ron îl făceau să se simtă atât de rupt de lumea magiei, încât până și tachinarea lui Dudley își pierŹduse farmecul... Iar acum, Ron și Hermione uitaseră și ei ziua lui de naștere... Ce nu ar fi dat să primească un mesaj de la Hogwarts! De la oricare vrăjitor sau magician! Ar fi fost mulțumit să fi primit un semn chiar și de la Draco Reacredință, dușmanul său cel de mai temut, doar ca să se asigure că nu a fost totul un vis... Asta nu fiindcă tot anul petrecut la Hogwarts fusese foarŹte distractiv... Chiar la sfârșitul anului, Harry fusese pus faŹță în față cu nimeni altul, decât cu însuși Lordul Cap-de-Mort! Acesta, chiar dacă nu mai era decât o vagă amintire a ceea ce fusese odată, demult, era încă înfricoșător, viclean, încă hotărât să-și recapete puterile. Harry scăpase din ghearele lui Cap-de-Mort pentru a doua oară, dar ca prin urechile acului. Chiar și atunci, după săptămâni de zile, Harry se trezea în plină noapte, scăldat în transpirații reci, întrebânŹdu-se unde era Cap-de-Mort în acel moment, amintindu-și de fața lui lividă și de ochii săi holbați, plini de răutate... Harry stătea pe băncuță cu spatele drept. Complet absent, fixa gardul viu din fața lui și gardul viu... Îi răspunŹdea cu aceeași intensitate a privirii! Doi ochi verzi, enormi, apăruseră printre frunze. Harry tresări și se ridică brusc, când auzi pe deasupra grădinii o voce batjocoritoare. Știu ce zi e azi, cânta Dudley, venind legănat spre el. Ochii mari și verzi clipiră și dispărură brusc. Ce-ai zis? întrebă Harry, concentrându-se în continuare asupra aceluiași loc, unde văzuse cei doi ochi. Știu ce zi e azi, repetă Dudley, venind chiar lângă el. Bravo, zise Harry, deci în sfârșit ai învățat zilele săptăŹmânii! Azi e ziua ta, rânji Dudley. Cum de n-ai primit felicitări și cadouri? N-ai nici un prieten în locul ăla de... ciudați? Ai grijă să nu te audă mama ta vorbind despre școala mea, zise Harry cu calm. De ce te uiți la gardul ăla viu? întrebă Dudley suspicios. Încerc să mă hotărăsc ce vrajă să aleg ca să îi dau foc, răspunse Harry. Dudley se dădu înapoi într-o fracțiune de secundă, speriŹat de moarte. Nu po-poți... tata a zis că n-ai v-voie să umbli cu v-vrăji... a zis că te dă afară din casă... și n-ai unde să te duci... n-ai nici un prieten care să te vrea... Jiggery pokery! zise Harry, pe un ton serios. Hocus pocus... michi-pichi... MAAAMIII! urlă Dudley, împiedicându-se în propriile sale picioare, în fuga lui nebună spre casă. MAAMII! Face... știi-tu-ce! Harry plăti cumplit acest moment de distracție. Cum nici Dudley și nici gardul viu nu pățiseră nimic, Mătușa Petunia își dădu seama că nu a fost vorba de vrăji adevărate, dar Harry tot trebui să se ferească de tigaia plină de detergent, ațintită spre capul lui. Apoi îi dădu de lucru, amenințându-l că nu va primi nimic de mâncare, până nu va termina tot ce avea de făcut. În timp ce Dudley lenevea prin casă și mânca înghețată, Harry spălă geamurile, lustrui mașina, tunse peluza, aranjă straturile de flori, îngriji și udă trandafirii și vopsi băncuța din grădină. Soarele dogorea și îl ardea la ceafă. Harry știa că nu ar fi trebuit să muște din momeala lui Dudley, dar se întâmpla ca în acel moment să gândească și el la fel ca Dudley... Poate că într-adevăr nu avea nici un prieten la Hogwarts... Dacă l-ar fi văzut acum, împrăștiind bălegar pe straturile pregătite pentru însămânțat... Îl durea mijlocul de nu mai putea... Era șapte jumătate, când, în sfârșit, extenuat, o auzi pe Mătușa Petunia, chemându-l. Hai, vino! Și calcă pe ziar! Harry intră bucuros în umbra bucătăriei care sclipea de curățenie. Pe frigider se afla prăjitura acelei seri, un morŹman enorm de frișcă, ornat cu violete din zahăr. O pulpă de porc se rumenea la cuptor. Mănâncă repede! Familia Mason trebuie să sosească din clipă în clipă, se răsti Mătușa Petunia, arătându-i două felii de pâine și o bucată de brânză. Era deja îmbrăcată cu rochia ei de seară, roz-somon. Harry se spălă pe mâini și se năpusti asupra cinei sale jalŹnice. În clipa în care termină, Mătușa Petunia îi și luă farŹfuria din față. Sus! Grăbește-te! Pe când trecea prin fața ușii de la sufragerie, Harry îi zări pe Unchiul Vernon și pe Dudley, în sacou și cravată. Abia urcase scările, când se auzi soneria și Unchiul Vernon, fuŹrios, apăru în capul scărilor. Ține minte băiete, un sunet și... Harry se duse la el în cameră în vârful picioarelor și se streŹcură înăuntru, închise ușa și dădu să se trântească pe pat. Problema era că patul era deja ocupat de altcineva!...