CAPITOLUL X
BALONUL-GHIULEA
La evenimentul dezastruos cu zânele, Profesorul LockŹ hart nu mai adusese creaturi vii în clasă. În schimb, le citea pasaje din cărțile lui și câteodată dădea viață momenŹtelor mai interesante. De obicei îl chema pe Harry să-l ajute cu acele exemplificări. Harry ajunsese să fie, rând pe rând, un sătean transilvănean, pe care Lockhart îl vindecase de un Blestem de Bâlbâială, un Yeti care răcise la cap și un vamŹpir care nu mai putea mânca decât salată, de când avusese de-a face cu Lockhart. Și în timpul următoarei ore de Apărare contra Magiei Negre, Harry fu adus în fața clasei, de data aceasta jucând rolul unui vârcolac. Dacă nu ar fi avut un motiv foarte bine întemeiat pentru a-l menține pe Lockhart bine dispus, ar fi refuzat. Un urlet frumos și puternic, Harry... perfect! Și atunci, nici n-o să vă vină să credeți, am țâșnit... uite așa... l-am trânŹtit la podea... astfel... și cu o mână, am reușit să-l țin acolo... Cu cealaltă, i-am pus bagheta la gât... și cu ultimele puteri am săvârșit extrem de complicata vrajă, Homorphus... Atunci a scos un geamăt demn de milă... haide, Harry... pe un ton mai înalt... Bravo!... blana a dispărut... colții s-au retras... și s-a transformat din nou în om. Simplu, dar efiŹcace! Și așa, oamenii dintr-un alt sat își vor aminti de mine ca de un erou care i-a salvat de teroarea atacurilor vârcolaŹcului, din fiecare lună. Clopoțelul sună și Lockhart se ridică de la catedră. Temă: scrieți o poezie despre felul în care l-am înfrânt eu pe vârcolacul Wagga Wagga! Un exemplar al cărții mele Frumosul de mine cu autograf, celui care compune cea mai bună poezie! Elevii începură să plece. Harry se întoarse în fundul claŹsei, unde îl așteptau Ron și Hermione. Gata? bombăni Harry. Să mai așteptăm până pleacă toată lumea, spuse HerŹmione, emoționată. Acum... Se apropie de catedra lui Lockhart, cu mâna încleștată pe o foaie, Harry și Ron, în spatele ei. Aăă... Domnule profesor Lockhart..., începu Hermione. Vroiam să iau cartea aceasta din bibliotecă. PenŹtru cultura mea generală. Întinse hârtia, mâna tremurându-i puțin. Dar am o proŹblemă... este în sectorul interzis al bibliotecii, așa că am neŹvoie de semnătura unui profesor... Sunt convinsă că m-ar ajuta să înțeleg mai bine ce vreți să spuneți în Hoinărind cu vampirii despre otrăvuri cu efect întârziat... Ah, Hoinărind cu vampirii! făcu Lockhart, luând bileŹtul de la Hermione și zâmbindu-i larg. Cred că este cartea mea preferată. Ți-a plăcut? O, da, zise Hermione, entuziasmată. Cât de ingenios ați fost când l-ați prins pe ultimul vampir cu strecurătoarea de ceai... Ei bine, sunt sigur că nu se va supăra nimeni dacă îi voi oferi celei mai bune eleve a anului puțin ajutor, zise LockŹhart, entuziasmat, și scoase o pană enormă de păun. Da, fruŹmoasă, nu? spuse el, citind greșit expresia revoltată de pe fața lui Ron. De obicei o păstrez pentru autografe. Făcu o semnătură mare și șerpuită pe bilet și i-l dădu înapoi Hermionei. Deci, Harry, zise Lockhart, în timp ce Hermione împăŹturi biletul cu degete nesigure și îl strecură în geantă, mâine este primul joc de Vâjthaț al sezonului, dacă nu mă înșel... Cercetașii împotriva Viperinilor, nu? Am auzit că ești un jucător important. Și eu am fost căutător. Am fost solicitat să mă alătur Echipei Naționale, dar am preferat să-mi dedic viața cercetării și înfrângerii Magiei Negre. Totuși, dacă simți că ai nevoie de puțin antrenament separat, nu ezita să mă anunți. Întotdeauna sunt fericit să le împărtășesc din exŹperiența mea jucătorilor mai puțin pricepuți... Harry scoase un sunet neclar din gâtlej și plecă grăbit după Ron și Hermione. Nu-mi vine să cred! exclamă el, toți trei examinând semnătura de pe bilet. Nici măcar nu s-a uitat ce carte vroŹiam!... Pentru că este un tembel fără creier, zise Ron. Dar cui îi pasă, am obținut ce doream. Ia, te rog, nu este un tembel fără creier, zise Hermione, tăios, în timp ce aproape fugeau spre bibliotecă. Da, fiindcă a spus că ești cea mai bună elevă a anului... Își coborâră vocile, fiind înconjurați de liniștea sufocantă a bibliotecii. Madam Pince, bibliotecara, era o femeie slabă și enerŹvantă, care arăta ca un vultur malnutrit. Poțiuni extrem de puternice? repetă ea, bănuitoare, încercând să ia biletul din mâna Hermionei, dar ea nu îi dădu drumul. Mă întrebam dacă nu aș putea să păstrez biletul..., spuse ea pe nerăsuflate. Of, haide, zise Ron, smulgându-i-l din mână și dându-i-l lui Madam Pince. O să-ți facem rost de un alt autograf. Lockhart ar semna orice care stă nemișcat suficient de mult timp. Madam Pince puse biletul în lumină, de parcă ar fi vrut să vadă dacă nu-i falsificat, dar trecu testul. Se plimbă prinŹtre rafturile impresionante și se întoarse peste câteva secunŹde cu o carte mare, aparent mucegăită. Hermione o puse cu grijă în ghiozdanul ei și plecară, încercând să nu meargă prea repede și să nu pară prea vinovați. Cinci minute mai târziu, erau baricadați iar în baia defectă a Plângăcioasei Myrtle. Hermione ignorase protestele lui Ron care subliniau faptul că era ultimul loc în care ar intra orice om în deplinătatea facultăților mintale. Aveau intimiŹtatea asigurată. Myrtle plângea în toaleta ei, dar ei o ignorau complet, așa cum făcea și ea, de altfel. Hermione deschise cu grijă cartea Poțiuni extrem de puternice și toți trei se aplecară asupra paginilor pătate de umezeală. Chiar de la prima privire era evident de ce se afla în sectorul interzis. Unele dintre poțiuni aveau urmări grotești, de neconceput, și mai erau și niște ilustrații foarte neplăcute, de exemplu, un om care părea că fusese întors pe dos și o vrăjitoare din al cărei cap creșteau mai multe perechi de mâini. Uite-o, zise Hermione, emoționată, găsind pagina intiŹtulată PoliPoțiunea. Era ilustrată cu desene cu oameni transformați pe jumătate în alți oameni. Harry spera din tot sufletul că artistul își imaŹginase doar expresia durerii insuportabile de pe chipul lor. Este cea mai complicată poțiune despre care am citit în viața mea, zise Hermione, în timp ce examinau rețeta. Aripi dantelate de muște, lipitori, alge culese după flux și ghemoŹtoace de iarbă, șopti ea, urmărind cu degetul lista ingredienŹtelor. Păi, se găsesc destul de ușor, sunt în dulap, la îndemâna elevilor, putem să ne servim de acolo. Aaaah, uite, pudră de corn de Bicorn... nu știu de unde o s-o luăm pe asta... Piele sfâșiată de bizon... nici asta nu va fi ușor... și, bineînțeles, puțin din persoana în care vrem să ne preschimbăm. Poftim? spuse Ron, tăios. Ce vrei să spui, puțin din perŹsoana în care vrem să ne preschimbăm? Eu nu am de gând să beau nimic care să conțină unghiile de la picioarele lui Crabbe... Hermione continuă de parcă nici nu-l auzise. Nu avem de ce să ne facem griji pentru asta, părțile alea se pun la sfârșit... Ron se întoarse, fără grai, spre Harry, care avea alte griji însă. Îți dai seama cât va trebui să furăm, Hermione? Piele sfâșiată de bizon, asta nu se găsește, cu siguranță, în dulapul elevilor. Ce o să facem, o să intrăm în depozitele personale ale lui Plesneală? Nu cred că este o idee foarte bună... Ei bine, dacă voi dați bir cu fugiții, foarte bine, spuse ea. Avea pete roz în obraji și ochii îi erau mai strălucitori ca de obicei. Eu nu vreau să încalc regulile, știți prea bine, dar cred că a-i amenința pe cei cu părinți Încuiați este mult mai grav, decât a prepara o poțiune complicată. Dar dacă nu vreți să aflați dacă este vorba de Reacredință, mă duc chiar acum la Madam Pince și returnez cartea... N-ara crezut că voi trăi ziua când tu ne vei convinge pe noi să încălcăm regulile, zise Ron. Bine, o s-o facem... Dar fără unghiile de la picioare, da? Oricum, cât timp ne va lua s-o facem? întrebă Harry, în timp ce Hermione, care părea mai fericită acum, deschise din nou cartea. Păi, având în vedere că algele de după flux trebuiesc culese când este lună plină și aripile dantelate trebuie să fiarbă douăzeci și una de zile... cred că va fi gata cam într-o lună, dacă vom putea găsi toate ingredientele. O lună? zise Ron. Reacredință i-ar putea ataca pe toți cei care provin din Încuiați până atunci! Dar ochii Hermionei se subțiară iarăși periculos și adăugă cu calm: Dar este cel mai bun plan pe care-l avem... Cu toată viteza înainte! Însă, în timp ce Hermione verifica dacă puteau să plece din baie fără să-i vadă nimeni, Ron îi șopti lui Harry: Ar fi mult mai simplu dacă l-ai putea da jos pe Draco de pe mătură, mâine. * Harry se trezi devreme în sâmbăta aceea și se gândi puțin la meciul de Vâjthaț care urma. Avea emoții, mai ales când își imagina la ce ar spune Baston dacă ar pierde Cercetașii, dar și la gândul de a înfrunta o echipă cu cele mai rapide mături de competiție de pe lume. Niciodată până atunci nu-și dorise să-i bată pe Viperini atât de tare ca în acel moment. După o jumătate de oră de când stătea în pat, cu un gol în stomac, se sculă și se duse devreme la micul dejun, unde găsi restul echipei Cercetașilor, la masa lungă, goală, toți părând încordați și vorbind puțin. Ora unsprezece se apropia și toată școala începu să se îndrepte spre stadionul de Vâjthaț. Era o zi cam înnorată, cu un iz de ploaie în aer. Înainte să intre în vestiar, Ron și Hermione veniră repede la Harry să îi ureze baftă. Echipa își puse mantiile roșii ale Cercetașilor, apoi se așeză să asculte tradiționalul discurs de îmbărbătare al lui Baston, dinainte de meci. Viperinii au mături mai bune ca noi, începu el, nu are rost să negăm asta. Dar noi avem oameni mai buni pe mături. Ne-am antrenat mult mai mult ca ei, am zburat pe orice vreme... (Foarte adevărat, bombăni George Weasley. Nu am apucat să mă usuc cum trebuie din august și până acum!)... și îi vom face să regrete ziua în care l-au lăsat pe viermele ăla de Reacredință să cumpere postul de căutător din echipa lor. Cu pieptul umflat de emoție, Baston se întoarse spre Harry. Depinde de tine, Harry, să demonstrezi că un căutător trebuie să aibă ceva mai mult decât banii lui babacu'. Prinde hoțoaica aurie înaintea lui Reacredință sau mori încercând, Harry, pentru că trebuie să câștigăm astăzi, trebuie. Deci, fii relaxat, Harry, spuse Fred, făcându-i cu ochiul. Când ajunseră pe teren, îi întâmpină un potop de zgoŹmote, majoritatea urale, deoarece Ochii-de-Șoim și Astro-pufii abia așteptau să-i vadă învinși pe Viperini, dar din mulțime se auzeau și Viperinii, huiduind și fluierând. Madam Hooch, arbitrul de Vâjthaț, le ceru lui Baston și Flint să dea mâna, ceea ce și făcură, aruncând-mi priviri aprige, strângându-și mâinile chiar mai tare decât ar fi fost cazul. La semnalul meu, zise Madam Hooch, trei... doi... unu! În uralele mulțimii, care le dădeau aripi, cei paisprezece jucători se ridicară spre cerul plumburiu. Harry zbură mai sus decât toți ceilalți, încercând să zărească hoțoaica. Ce mai faci, Însemnatule? strigă Reacredință, țâșnind pe sub Harry, de parcă ar fi vrut să-i demonstreze viteza măturii sale. Harry nici nu avu timp să răspundă. În clipa aceea, veni în viteză spre el un balon-ghiulea, mare și negru. Îl evită în ultiŹma clipă, simțind chiar că îi atinge părul, când trecu pe lângă el. Era gata-gata, Harry! zise George, venind lângă el cu bâta în mână, pregătit să trimită balonul-ghiulea înapoi spre unul dintre Viperini. Harry îl văzu pe George lovind cu puŹtere spre Adrian Pucey, dar balonul-ghiulea își schimbă direcția în aer și veni iar țintă spre Harry. Harry coborî repede pentru a-l evita și George reuși să îl lovească tare, trimițându-l spre Draco. Pentru a doua oară, balonul-ghiulea coti iar ca un bumerang și se îndreptă spre capul lui Harry. Harry acceleră și o zbughi spre capătul opus al terenului. Auzea clar balonul-ghiulea șuierând în spatele lui. Dar ce se întâmpla? Baloanele-ghiulea nu se concentrau niciodată asupra unui singur jucător, în felul acela, rolul lor era să dea jos de pe mătură cât mai mulți jucători... Fred Weasley așteptă balonul-ghiulea la capătul celălalt. Harry se feri, timp în care Fred lovi balonul-ghiulea cu toată forța. Gata! strigă Fred, fericit, dar se înșela. Ca și când ar fi fost atras de Harry, ca de un magnet puterŹnic, balonul-ghiulea goni iar spre el și Harry fu nevoit să se îndepărteze cu toată viteza. Începuse să plouă. Harry simți picăturile grele pe față, stropindu-i ochelarii. Habar nu avea cum decurgea jocul, până nu îl auzi pe Lee Jordan, comentatorul, spunând: Viperinii conduc cu șaizeci de puncte la zero! Măturile superioare ale Viperinilor își făceau evident treaŹba, iar balonul-ghiulea continua să facă orice ca să-l dea pe Harry jos de pe mătură. Fred și George zburau atât de aproape de el acum, de o parte și de alta, încât Harry nu puŹtea să vadă altceva în afară de mâinile lor și nu avea nici cum să caute hoțoaica, darămite să o mai și prindă. Cineva... i-a făcut... ceva... acestui balon-ghiulea..., morŹmăi Fred, lovindu-l cu toată puterea, în timp ce acesta înceŹpuse un nou atac asupra lui Harry. Trebuie să cerem timp de odihnă, zise George, încerŹcând în același timp să-i facă semn și lui Baston și nici să nu lase balonul-ghiulea să-i spargă nasul lui Harry. Baston receptase cu siguranță mesajul. Fluierul lui MaŹdam Hooch se auzi iar. Harry, Fred și George se avântară spre pământ, încă încercând disperați să evite balonul-ghiuŹlea care își ieșise din minți. Ce se întâmplă? zise Baston. În timp ce toată echipa Cercetașilor se strânsese în jurul lui Baston, galeria Viperinilor îi huiduia. Fred, George, unde erați când balonul-ghiulea a oprit-o pe Angelina să dea gol? Eram cu douăzeci de metri deasupra ei, Oliver, zise George supărat, oprind celălalt balon-ghiulea care era gata să-l omoare pe Harry. Cineva l-a vrăjit... nu-l lasă pe Harry în pace, doar pe el l-a atacat tot jocul. Probabil că e mâna Viperinilor aici! Dar baloanele-ghiulea au fost închise în biroul lui Madam Hooch, imediat după ultimul nostru antrenament... și atunci nu aveau nimic..., zise Baston, neliniștit. Madam Hooch venea spre ei. Peste umărul ei, Harry zări echipa Viperinilor râzând și arătând cu degetul spre el. Ascultați, spuse Harry, în timp de Madam Hooch se apropia tot mai mult, cu voi doi zburând în jurul meu tot timpul, singurul mod în care aș putea prinde hoțoaica ar fi doar dacă mi-ar sări drept în poală, zise Harry. Aveți grijă de restul echipei și lăsați-mă pe mine să mă descurc cu baŹlonul-ghiulea... Nu fi încăpățânat, zise Fred. O să-ți zboare capul! Baston privea când la Harry, când la băieții Weasley. Oliver, e o nebunie, zise Alicia Spinnet, supărată. Nu-l poți lăsa pe Harry să-i țină piept singur chestiei ăleia turŹbate. Hai să cerem o investigație!... Dacă ne oprim acum, pierdem meciul! zise Harry. Și nici măcar nu pierdem în fața Viperinilor, ci doar din cauza unui balon-ghiulea nebun! Oliver, spune-le să mă lase în pace! Numai din cauza ta, îi strigă George, supărat, lui Baston. Prinde hoțoaica... sau mori încercând, auzi, ce aiureală! Madam Hooch veni lângă ei. Putem să reluăm meciul? îl întrebă ea pe Baston. Baston privi expresia hotărâtă de pe chipul lui Harry. Bine, spuse el. Fred, George, l-ați auzit pe Harry... Lăsați-l în pace să se descurce singur cu balonul-ghiulea! Ploaia cădea și mai puternic acum. La fluierul lui Madam Hooch, Harry țâșni în văzduh și auzi fâsâitul balonului-ghiuŹlea în spatele lui. Se roti și coti în spirale, zigzaguri și rostoŹgoliri. Deși puțin amețit, își ținea ochii larg deschiși. Ploaia îi șiroia de pe ochelari în nări, în timp ce zbura cu fața în sus, evitând un alt atac sălbatic al balonului-ghiulea. Auzea râsetele mulțimii din tribune, știa că arăta cât se poate de caraghios, dar balonul-ghiulea era greoi și nu își putea schimba direcția la fel de ușor ca el. Începu un traseu ca de montagne-russe, pe marginea stadionului, străduindu-se să zărească porțile echipei Cercetașilor, printre stropii argintii de ploaie, la care încerca să ajungă Adrian Pucey, dacă treŹcea de Baston... Un șuierat pe la urechea lui Harry îl anunță că scăpase iar ca prin urechile acului de balonul-ghiulea. Se întoarse din drum și goni în direcția opusă. Te antrenezi la balet, Potter? strigă Draco, Harry fiind nevoit să se rotească de-a dreptul caraghios prin aer pentru a se feri. Harry țâșni iar, balonul-ghiulea urmându-l la câțiva metri distanță. În acea clipă, privind înapoi cu ură spre Draco, zări hoțoaica aurie! Plutea la câțiva centimetri pe lângă urechea stângă a acestuia, dar el, fiind mult prea ocupat să se distreŹze pe seama lui Harry, nu o văzuse. Urmă un moment de derută, Harry plutind nehotărât în aer. Nu îndrăznea să se repeadă spre Draco, de teamă ca acesta să nu ridice privirile și să vadă hoțoaica... TRONC! Șovăise prea mult. O secundă în plus și balonul-ghiulea îl izbise în umăr, iar Harry avu senzația că i se desprinde mâŹna. Amețit, năucit de durerea sfredelitoare, alunecă de pe mătura lui îmbibată de ploaie, rămânând prins de ea doar cu genunchiul, brațul drept atârnându-i inutil pe lângă el. Balonul-ghiulea se întoarse înapoi pentru un al doilea atac, de data aceasta țintind spre față. Harry se dădu la o parte din calea lui cu repeziciune, cu un singur gând în mintea lui amorțită: să ajungă la Draco! Printr-o ceață de ploaie și cu o durere cumplită, țâșni spre chipul de sub el, care rânjea satisfăcut. Văzu cum ochii lui Draco i se măresc de frică, crezând că Harry avea de gând să-l atace. Ce..., se fâstâci el, dându-se la o parte din drumul lui Harry. Harry își dezlipi de pe mătură singura mână care îi mai rămăsese și o întinse înainte. Își simți degetele amorțite înŹcleștându-i-se pe hoțoaica rece, dar acum nu se mai ținea de mătură decât cu picioarele. Mulțimea izbucni în urale, în timp ce el plonja spre pământ, încercând din răsputeri să nu-și piardă cunoștința. Cu o bufnitură răsunătoare căzu în noroi și se rostogoli de pe mătură. Mâna îi atârna într-un unghi foarte ciudat. Zăpăcit de durere, auzi din depărtare nenumărate urale, fluŹierături și strigăte. Se concentră asupra hoțoaicei, încleștate în mâna lui zdravănă. Ah, zise el, slăbit, am câștigat! Și leșină. Se trezi cu ploaia șiroindu-i pe față, zăcând încă pe teren, cu cineva aplecat deasupra lui. Văzu niște dinți sclipitori. O nu, nu tu! se vaită el. Delirează, spuse Lockhart mulțimii neliniștite a CerceŹtașilor, care se îmbulzea în jurul lor. Nu-ți face griji, Harry, îți pun eu mâna la loc! Nu! sări Harry. E bine așa cum e, mulțumesc... Încercă să se ridice, dar durerea era îngrozitoare. Auzi un țăcănit cunoscut în apropiere. Nu vreau o poză acum, Colin, zise el cât putu de tare. Lasă-te pe spate, Harry, spuse Lockhart, încercând să-l liniștească. Este un truc simplu pe care l-am folosit de mii de ori. De ce nu mă duceți la spital? se rugă Harry printre dinții încleștați. Cam așa ar trebui, domnule profesor, întări Baston, plin de noroi. Nu se putea abține să nu zâmbească, deși căutătorul lui era rănit. Ai prins-o superb, Harry, foarte spectaculos, cel mai bine de până acum, îndrăznesc să spun. Printre pădurea de picioare din jurul său, Harry îi zări pe Fred și George Weasley, încercând să pună într-o cutie baŹlonul-ghiulea care le făcuse atâtea probleme și care încă se mai opunea cu vehemență. Dați-vă la o parte, strigă Lockhart și își suflecă mânecile de culoarea jadului. Nu... nu..., abia putu Harry să îngaime, dar Lockhart își învârti bagheta și o secundă mai târziu o aținti spre brațul lui Harry. O stranie și neplăcută senzație îl fulgeră pe Harry, înceŹpând de la umăr și până în vârfurile degetelor. Simți cum parcă i se dezumfla mâna. Nu îndrăzni să se uite la ce se înŹtâmpla. Închise ochii, întoarse capul în partea opusă braŹțului său, dar cele mai negre gânduri îi fură confirmate de strigătele uluite ale mulțimii de deasupra lui și de Colin Creevey care făcea poze frenetic. Nu-l mai durea brațul... însă nici nu-l mai simțea ca pe un braț normal. Ah, zise Lockhart. Da... Uneori se mai poate întâmpla și asta. Important este că oasele nu mai sunt rupte. Deci, Harry du-te tu frumos în aripa spitalului... Ah, domnule Weasley, domnișoară Granger, îl puteți escorta?... Și Madam Pomfrey vă va... hm... curăța puțin... Ridicându-se, Harry simți că își pierde echilibrul. TrăŹgând aer în piept, privi cu teamă spre mâna lui stângă. Ce văzu aproape că îl făcu să leșine din nou. Din mâneca veșmintelor se ivea ceea ce părea a fi o mănușă de cauciuc, groasă, de culoarea pielii. Încercă să-și miște degetele. Nu se întâmplă nimic. Lockhart nu pusese la loc oasele de la mâna lui Harry. I le scosese, pur și simplu! Madam Pomfrey nu fu încântată deloc. Ar fi trebuit să vii direct la mine! răcni ea, ridicând jalŹnica rămășiță beteagă a ceea ce fusese cândva un braț norŹmal. Pot să lipesc oase la loc într-o secundă... dar să le fac din nou... Dar o să puteți, nu? întrebă Harry, disperat. Sigur că da, dar va fi dureros, spuse Madam Pomfrey, sumbru, aruncându-i lui Harry o pijama. Va trebui să rămâi aici la noapte... Hermione așteptă lângă paravanul tras în jurul patului lui Harry, în timp ce Ron îl ajuta să-și pună pijamaua. Le luă ceva timp până îndesară în mânecă mâna cauciucată, dezosată. Acum o să-i mai iei apărarea lui Lockhart, Hermione, ei, ce zici? strigă Ron, trăgând prin manșetă de degetele inerte ale lui Harry. Dacă Harry ar fi dorit o dezosare, ar fi cerut-o, nu crezi? Oricine poate greși, zise Hermione, și oricum nu te mai doare, nu-i așa Harry? Nu, spuse Harry, dar nici nu pot să fac nimic cu el!... Se prăbuși pe pat, brațul căzându-i inert pe lângă trup. Hermione și Madam Pomfrey ieșiră de după paravan. Madam Pomfrey avea o sticlă cu ceva, pe care scria PlusSchelet. Te așteaptă o noapte grea, zise ea, întinzându-i un pahar din care ieșeau aburi. Creșterea oaselor nu e o treabă ușoară... Ca și băutul PlusSchelet-ului, de altfel! Îi arse gura și gâtul, coborând spre stomac, făcându-l să tușească și să se zbată. Încă bombănind ceva despre profesorii inapți, MaŹdam Pomfrey se retrase, lăsându-i pe Ron și pe Hermione să-l ajute pe Harry să bea niște apă. Am câștigat totuși, zise Ron, un zâmbet apărându-i pe chip. Ai prins-o, nu glumă! Dacă i-ai fi văzut fața lui Draco... Te-ar fi sfâșiat! Vreau să știu cum a vrăjit balonul ăla ghiulea..., zise Hermione, îngândurată. Putem adăuga asta la lista lucrurilor de care îl vom întreba după ce vom lua PoliPoțiunea, spuse Harry, adânŹcindu-se în pernele de la spatele său. Sper să fie mai bună la gust decât chestia asta... Cu bucăți de Viperini în ea? Cred că glumești, zise Ron. În acel moment, ușa spitalului se dădu de perete. MurŹdari și uzi leoarcă, restul membrilor echipei Cercetașilor veŹniseră să-l vadă pe Harry. Un zbor incredibil, Harry, zise George. Tocmai l-am văzut pe Marcus Flint urlând la Reacredință. Ceva în legătuŹră cu faptul că avea hoțoaica deasupra capului și n-a văzut-o... Draco nu părea prea mulțumit. Aduseseră prăjituri, dulciuri și sticle cu suc de dovleac. Se adunară în jurul patului lui Harry și inițiară ceea ce părea a fi o petrecere reușită, când Madam Pomfrey intră ca o furŹtună, strigând: Băiatul ăsta are nevoie de odihnă, are treizeci și trei de oase care trebuie să-i crească la loc! Afară! AFARA! Și Harry rămase singur, cu nimic altceva care să-l distragă de la durerile sfredelitoare din brațul amorțit. * Câteva ore mai târziu, Harry se trezi deodată în întuneŹricul ca tăciunele și scoase un geamăt de durere. Acum își simțea mâna de parcă ar fi fost plină cu așchii mari. Pentru moment, crezu că durerea îl trezise. Apoi, străfulgerat de groază, își dădu seama că cineva îi ștergea fruntea în întuneric. Dă-te la o parte! strigă el. Dobby! Ochii bulbucați ca niște mingi de tenis ai spiridușului de casă îl fixau pe Harry prin noapte. O singură lacrimă aluneŹca pe nasul său lung și ascuțit. Harry Potter s-a întors la școală, șopti el, dezamăgit. Dobby l-a prevenit iar și iar pe Harry Potter. Ah, domnule, de ce nu i-a dat Harry Potter ascultare lui Dobby? De ce nu s-a întors Harry Potter acasă, când a pierdut trenul? Harry se ridică pe perne și îndepărtă burețelul cu care îi ștergea Dobby fruntea. Ce cauți aici? spuse el. Și de unde știi că am pierdut trenul? Buza lui Dobby tremură, iar Harry fu brusc cuprins de o bănuială. Tu ai fost! șopti el. Tu ai făcut ca bariera să nu ne lase să trecem! Într-adevăr, domnule, zise Dobby, dând din cap cu puŹtere, cu urechile fluturându-i de o parte și de alta. Dobby s-a ascuns și l-a urmărit pe Harry Potter și a blocat bariera, apoi Dobby a trebuit să-și ardă mâinile cu fierul de călcat... Îi arătă lui Harry zece degete lungi, bandajate... ... dar lui Dobby nu i-a păsat, domnule, pentru că îl creŹdea pe Harry Potter în siguranță, și nu s-a gândit Dobby nici măcar o secundă că Harry Potter va ajunge pe altă cale la școală! Se legănă înainte și înapoi, scuturându-și capul hidos. Dobby a fost atât de șocat când a auzit că Harry Potter s-a întors la Hogwarts, încât a ars mâncarea stăpânilor! De o asemenea biciuire Dobby nu a mai avut parte niciodată în viața lui, domnule... Harry căzu iar între perne. Eu și Ron era să fim exmatriculați din cauza ta, spuse el, aprig. Ar fi bine să dispari înainte să mi se formeze oaseŹle la loc, Dobby, sau s-ar putea să te sugrum. Dobby își suflă nasul în colțul pernei murdare pe care o purta, arătând atât de jalnic, încât Harry simți cum îi scădea furia, împotriva voinței lui. De ce porți chestia aia? întrebă el, curios. Asta, domnule? zise Dobby, trăgând de fața de pernă murdară. Este semnul sclaviei unui spiriduș de casă, domŹnule. Familia are grijă ca nu cumva să-i dea lui Dobby vreo șosetă, domnule, pentru că atunci ar fi liber să plece din casa lor pentru totdeauna. Dobby își șterse ochii bulbucați și spuse deodată: Harry Potter trebuie să se întoarcă acasă! Dobby a creŹzut că balonul-ghiulea îl va convinge să... Tu ai făcut asta? zise Harry, înfuriindu-se iar. Cum adică, tu l-ai pus să mă omoare? Nu să vă omoare, domnule, niciodată să vă omoare! zise Dobby, șocat. Dobby vrea să-i salveze viața lui Harry Potter! Mai bine să fie trimis acasă, grav rănit, decât să rămână aici, domnule! Dobby nu a vrut, domnule, decât ca Harry Potter să fie atât de tare rănit, încât să fie trimis acasă! A, doar atât? spuse Harry, supărat. Ce drăguț din parŹtea ta! Presupun că o să-mi spui de ce ai vrut să fiu trimis acasă în bucăți? Ah, dacă ar ști Harry Potter! gemu Dobby, cu lacrimile curgându-i șiroaie pe jerpelita față de pernă. Dacă ar ști Harry Potter cât înseamnă el pentru noi, cei săraci, sclavii, scursurile lumii magiei! Dobby își amintește cum era când Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit era în culmea puterii sale, domnule! Noi spiridușii de casă eram tratați ca niște nimicuri, domnule! Desigur, Dobby încă mai este tratat ca un nimic, domnule, dar pentru cei mai mulți din neamul meu, domnule, viața a devenit mai suportabilă, de la triumful dumneavoastră asupra Celui-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Ros-tit. Harry Potter a supraviețuit, iar puterea Lordului ÎntuneŹricului s-a sfârșit, și a însemnat un nou început, domnule, iar Harry Potter a strălucit ca un simbol al speranței pentru cei care credeau că zilele întunecate nu se vor termina nicioŹdată, domnule... Iar acum, la Hogwarts, se vor întâmpla lucruri groaznice, poate chiar se întâmplă deja, și Dobby nu-l poate lăsa pe Harry Potter să rămână aici, acum că se repetă istoria și Camera Secretelor este deschisă din nou... Dobby încremeni, îngrozit, apoi înșfacă repede carafa cu apă de pe noptiera lui Harry și se pocni în cap cu ea. După câteva minute, se târî iar pe pat, uitându-se sașiu și bomŹbănind: Dobby rău, Dobby foarte rău... Deci, există o Cameră a Secretelor? șopti Harry. Și... ai spus că a mai fost deschisă și înainte? Spune-mi, Dobby, te rog! Apucă încheietura osoasă a spiridușului, în momentul în care mâna lui Dobby se îndrepta iar spre carafa cu apă. Dar eu nu am părinți Încuiați... cum pot fi pus în periŹcol de cel ce este în Cameră? Ah, domnule nu mai întrebați nimic, nu-l mai întrebați nimic pe bietul Dobby, exclamă spiridușul, ochii săi părând și mai holbați în întuneric. Faptele întunecate sunt plănuite în acest loc, iar Harry Potter nu trebuie să fie aici când se vor întâmpla. Duceți-vă acasă... Harry Potter nu trebuie să se amestece în asta, domnule, este mult prea periculos... Cine este, Dobby? spuse Harry, ținându-l bine pe Dobby de încheietură, pentru a-l opri să se lovească iar cu carafa de apă. Cine a deschis-o? Cine a deschis-o ultima dată? Dobby nu poate, domnule, Dobby nu poate, Dobby nu trebuie să spună! chițăi spiridușul. Întoarce-te acasă, Harry Potter, întoarce-te acasă! Nu mă duc nicăieri! spuse Harry, hotărât. Una dintre prietenele mele are părinți Încuiați, va fi prima pe listă, acum, că a fost deschisă Camera... Harry Potter își pune viața în pericol pentru prietenii săi! gemu Dobby, entuziasmat, dar și deprimat, în același timp. Atât de nobil! Atât de curajos! Dar trebuie să se salŹveze, Harry Potter nu trebuie să... Dobby încremeni deodată, urechile sale ca de liliac treŹmurând. Și Harry auzise. Răzbăteau pași de pe coridorul de afară. Dobby trebuie să plece! zise spiridușul, îngrozit. Se auzi un pocnet puternic și dintr-o dată Harry simți că nu mai are nimic în pumnul încleștat. Se culcă, cu ochii aținŹtiți pe ușa întunecată. Pașii se apropiau. În câteva minute, Dumbledore intră cu spatele pe ușa dormitorului, purtând un halat gros de lână și o căciuliță de noapte. Căra un capăt a ceea ce părea a fi o statuie. ProfeŹsoara McGonagall apăru o secundă mai târziu, cărând parŹtea de jos a statuii. Împreună, o așezară pe un pat. Cheam-o pe Madam Pomfrey, șopti Dumbledore și proŹfesoara McGonagall trecu grăbită pe lângă patul lui Harry și dispăru. Harry stătea cât putea de nemișcat, prefăcându-se că dorŹmea. Auzi voci neliniștite și profesoara McGonagall apăru iar, urmată îndeaproape de Madam Pomfrey, care își punea o jachetă peste cămașa de noapte. Auzi o exclamație uimită. Un alt atac, zise Dumbledore. Minerva l-a găsit pe scări. Erau niște ciorchini de struguri lângă el, spuse profesoaŹra McGonagall. Credem că se furișa aici să-l vadă pe Harry Potter. Stomacul lui Harry se strânse, ghiorțăind. Încet și cu grijă, se ridică puțin pentru a putea privi statuia de pe pat. O rază a lunii îi lumină fața îngrozită a statuii. Era Colin Creevey. Ochii săi erau holbați și mâinile înțepenite în fața lui, cu aparatul de fotografiat în ele. Împietrit? șopti Madam Pomfrey. Da, zise profesoara McGonagall. Dar mă cutremur la gândul... dacă Albus nu ar fi coborât scările ca să-și ia niște ciocolată fierbinte, cine știe ce s-ar fi... Toți trei îl examinară pe Colin. Apoi Dumbledore se aplecă peste el și îi smulse aparatul de fotografiat din mâinile rigide. Crezi că a reușit să-i facă o poză atacatorului? întrebă profesoara McGonagall, plină de speranță. Dumbledore nu răspunse. Deschise aparatul de fotografiat. Dumnezeule Mare! zise Madam Pomfrey. Un jet de abur țâșni din aparatul de fotografiat. Harry, trei paturi mai încolo, simți mirosul neplăcut de plastic topit. S-a topit, zise Madam Pomfrey, nedumerită, s-a topit de tot... Ce înseamnă asta, Albus? întrebă speriată profesoara McGonagall. Înseamnă, zise Dumbledore, că într-adevăr Camera Secretelor a fost iar deschisă! Madam Pomfrey își duse mâinile la gură. Profesoara McGonagall îl privi disperată pe Dumbledore. Dar Albus... ești sigur... cine?... Nu cine este întrebarea, zise Dumbledore, uitându-se la Colin. Întrebarea este cum... După cum vedea Harry pe chipul întunecat al profeŹsoarei McGonagall, nici ea nu știa mai multe decât el.