CAPITOLUL XVI
CAMERA SECRETELOR
De atâtea ori am fost în baia aia, zise Ron, enervat, la micul dejun din ziua următoare, și am fi putut s-o întrebăm, și acum... Fusese destul de greu să încerce să caute păianjenii. Dar să scape de profesorii lor destul de mult timp cât să poată să se strecoare într-o toaletă de fete, ba mai mult, într-una care, pe lângă multe altele, era chiar lângă locul unde avuŹsese loc primul atac, era aproape imposibil... Dar ceva se întâmplă la prima lor oră de Transfigurări, care le alungă Camera Secretelor din minte, pentru prima oară în ultimele săptămâni. Timp de zece minute, profeŹsoara McGonagall le vorbi despre examenele care începeau pe întâi iunie, din ziua aceea într-o săptămână Examene? urlă Seamus Finnigan. Tot mai dăm examene? Se auzi o bufnitură puternică în spatele lui Harry, deoaŹrece bagheta lui Neville alunecase și făcuse să dispară un picior al băncii. Profesoara McGonagall o repară cu o vrajă și se întoarse, încruntându-se, către Seamus. Scopul pentru care ținem școala deschisă în aceste moŹmente este ca voi să puteți primi o educație cât mai solidă, spuse ea tăios. În consecință, examenele vor avea loc ca de obicei și sunt convinsă că vă veți da toată silința! Să-și dea silința! Lui Harry nici nu-i trecuse prin minte că vor mai da examene, cu tot stresul de la castel. Se auziră șoapte răzvrătite în toată clasa, ceea ce o făcu pe profesoara McGonagall să se supere și mai tare. Indicațiile profesorului Dumbledore au fost ca școala să funcționeze cât mai normal posibil, zise ea. Iar asta, nici nu e nevoie să vă spun, înseamnă să aflăm cât ați învățat anul acesta! Harry privi în jos către cei doi iepuri albi pe care trebuia să-i transforme în papuci. Ce învățase până atunci, în anul acela? Nu găsea nimic folositor, la care să se poată da vreun examen... Ron arăta de parcă tocmai i s-ar fi spus că trebuia să se ducă să trăiască în Pădurea Interzisă. Îți dai seama cum va fi să dau examenele cu asta? îl întrebă el pe Harry, arătându-i bagheta, care începuse să fluiere cu putere. * Cu trei zile înainte de primul examen, profesoara McGoŹnagall făcu un alt anunț la micul dejun. Am vești bune, zise ea, iar Marea Sală, în loc să tacă, explodă. Se întoarce Dumbledore! strigară mai mulți, foarte bucuroși. L-ați prins pe moștenitorul lui Viperin! chițăi o fată de la masa Ochilor-de-Șoim. Sunt permise iar meciurile de Vâjthaț! strigă Baston, entuziasmat. Când se potoli gălăgia puțin, profesoara McGonagall le spuse: Doamna profesoară Lăstar m-a anunțat că mătrăgunele sunt în sfârșit gata de folosit. În această seară, vom putea să-i înviem pe cei care au fost pietrificați. Nu este cazul să vă reamintesc că unul dintre ei va putea să ne spună cine sau ce l-a atacat. Sper că acest an îngrozitor se va termina o dată cu prinderea vinovatului!... Urmă o furtună de urale și aplauze. Harry privi spre masa Viperinilor și nu fu surprins să observe că Draco ReaŹcredință nu se alăturase bucuriei generale. Ron, pe de altă parte, părea foarte fericit, cum nu mai fusese de mult timp. Nu contează că nu am întrebat-o pe Myrtle, atunci! îi spuse el lui Harry. Probabil că Hermione va avea toate răsŹpunsurile când o s-o trezească! Să știi că o să înnebunească atunci când o să afle că mai sunt trei zile până la examene. Nu a recapitulat nimic... Poate ar fi mai bine să o lăsăm așa cum este acum până se termină examenele... Chiar atunci, Ginny Weasley veni și se așeză lângă Ron. Părea încordată și emoționată, iar Harry observă cum își frăŹmânta mâinile în poală. Ce s-a întâmplat? zise Ron, servindu-se cu încă o porție de budincă. Ginny nu spuse nimic, ci privi masa Cercetașilor cu o priŹvire speriată, care îi amintea lui Harry de cineva, însă nu își amintea de cine... Hai, zi odată! făcu Ron, uitându-se fix la ea. Harry și dădu seama deodată de cine îi amintise Ginny. Se legăna ușor în scaunul ei, în față și în spate, exact ca Dobby când era extrem de aproape de a dezvălui informații interzise. Trebuie să îți spun ceva, șopti Ginny, având grijă să nu privească spre Harry. Ce este? zise Harry. Ginny părea să-și găsească greu cuvintele potrivite. Ce-i? întrebă Ron. Ginny deschise gura, însă din ea nu ieși nici un sunet. Harry se aplecă și spuse încet, astfel încât să nu-l audă decât Ginny și Ron. Este ceva despre Camera Secretelor? Ai văzut ceva? Se poartă cineva ciudat? Ginny oftă, dar chiar atunci apăru Percy Weasley, părând obosit și secătuit. Dacă ai terminat de mâncat, stau eu în locul tău. Ginny. Sunt mort de foame, abia am terminat tura de patrulare... Ginny sări ca arsă, îi aruncă lui Percy o privire speriată și plecă grăbită. Percy se așeză și luă o cană din mijlocul mesei. Percy! zise Ron, supărat. Era pe punctul de a ne spune ceva important! La jumătatea înghițiturii de ceai, Percy se înecă. Ce fel de lucru important? spuse el, tușind. Tocmai am întrebat-o dacă a văzut ceva ciudat, și înceŹpuse să ne spună... A... asta... asta nu are nici o legătură cu Camera SeŹcretelor, zise Percy imediat. De unde știi? zise Ron, ridicându-și sprâncenele. Păi... hm... ca să știi și tu... Ginny... hm... m-a văzut acum câteva zile când... ei, nu contează... important e că m-a văzut făcând ceva și eu... hm... am rugat-o să nu spună nimăŹnui. Sincer să fiu, am crezut că o să se țină de cuvânt. De fapt e o nimica toată, dar aș prefera să... Harry nu îl văzuse niciodată pe Percy atât de stânjenit. Ce făceai, Percy? spuse Ron, zâmbind. Hai, spune-ne, promitem să nu râdem. Percy nu îi întoarse zâmbetul. Te rog dă-mi o chiflă, Harry, sunt lihnit. * Harry știa că misterul ar fi putut fi dezvăluit a doua zi și fără ajutorul lor, dar nu era dispus să piardă nici o ocazie de a vorbi cu Myrtle... Și, spre bucuria lui, așa se și întâmŹplă spre prânz, când Gilderoy Lockhart îi conducea la ora de Istoria Magiei. Lockhart, care îi asigurase de atâtea ori că pericolul a trecut, doar pentru a fi contrazis imediat, era acum absolut convins că nici nu mai merita să-i conducă pe coridoare. Părul nu îi era la fel de pomădat ca de obicei, părea că nu dormise aproape toată noaptea, patrulând la etajul patru. Ține-ți minte ce vă spun, spuse el, conducându-i după un colț, primele cuvinte care vor ieși din gurile acelor bieți studenți pietrificați vor fi Hagrid a fost. Sincer să fiu, mă mir că profesoara McGonagall crede că sunt necesare toate aceste măsuri de precauție. Complet de acord, domnule, zise Harry, făcându-l pe Ron să-și scape cărțile de uimire. Îți mulțumesc, Harry, zise Lockhart, binevoitor, așteptând să treacă un șir lung de Astropufi. Vreau să spun că noi profesorii avem și așa destule probleme pe cap, în afară de a conduce elevii și a sta nopțile de pază... Exact, zise Ron, care înțelesese ce vroia Harry. De ce nu ne lăsați aici, domnule, nu mai avem de traversat decât un singur coridor. Știi ceva, Weasley, cred că așa vei face, zise Lockhart. Chiar trebuie să mă duc să-mi pregătesc ora următoare... Și se îndepărtă de ei. Să-și pregătească ora, bombăni Ron în urma lui. Mai degrabă, s-a dus să-și pună părul pe bigudiuri! Îi lăsară pe ceilalți Cercetași să le-o ia înainte, apoi țâșniră pe un coridor lăturalnic și fugiră spre baia Plangăcioasei Myrtle. Dar exact când se felicitau unul pe altul pentru străŹlucitul plan... Potter! Weasley! Ce faceți? Era profesoara McGonagall, buzele sale părând alcătuite din cele mai subțiri linii. Noi... ne..., se bâlbâi Ron, ne duceam să... să o vedem pe... Hermione, zise Harry. Și Ron și profesoara McGonagall se uitară la el. Nu am văzut-o de secole, doamnă profesoară, continuă Harry, grăbit, făcându-i lui Ron semn cu piciorul, și ne-am gândit să ne furișăm în aripa spitalului, știți, și să-i spunem că mătrăgunele au ajuns la maturitate și să... hm... să nu-și facă griji. Profesoara McGonagall încă îi mai fixa cu privirea, iar pentru un moment Harry crezu că o să explodeze, dar când vorbi avea o voce neobișnuit de înțelegătoare. Desigur, spuse ea, și Harry, uimit, văzu o lacrimă străluŹcind în ochii ei ca două mărgele. Desigur, înțeleg că cel mai greu le-a fost prietenilor celor care au fost împie... Înțeleg. Da, Potter, bineînțeles că puteți s-o vizitați pe domnișoara Granger. Îi voi spune profesorului Binns unde v-ați dus. Spuneți-i lui Madam Pomfrey că aveți permisiunea mea. Harry și Ron plecară, abia îndrăznind să creadă că scăpaseră de pedeapsă. Dând colțul, o auziră pe profesoara McGonagall suflându-și nasul. Asta, zise Ron, a fost cea mai bună poveste pe care ai copt-o vreodată. Acum nu mai aveau ce să facă, trebuiau să se ducă în ariŹpa spitalului și să o anunțe pe Madam Pomfrey că aveau perŹmisiunea profesoarei McGonagall să o viziteze pe HerŹmione. Madam Pomfrey îi lăsă, însă îi privi foarte neîncrezăŹtoare. Nu are nici un sens să vorbești cu o persoană pietrifiŹcată, spusese ea, și, când ajunseră lângă Hermione, fură neŹvoiți să admită că avea dreptate. Era clar că Hermione nu avea nici cea mai vagă senzație că primise vizitatori și că era același lucru dacă i-ar fi spus noptierei să nu-și facă griji și că va fi totul bine. Totuși mă întreb dacă a văzut atacatorul? zise Ron, privind trist chipul rigid al Hermionei. Pentru că dacă i-a împietrit de la spate, nu va ști nimeni niciodată... Dar Harry nu se uita la chipul fetei. Era mult mai preŹocupat de mâna ei dreaptă. Stătea încleștată deasupra păŹturii, și apropiindu-se văzu că avea o hârtiuță strânsă în pumn. Asigurându-se că Madam Pomfrey nu era prin preajmă, îi arătă și lui Ron. Încearcă s-o scoți, șopti Ron, mutându-și scaunul în așa fel încât Madam Pomfrey să nu-l poată vedea pe Harry. Nu era o sarcină deloc ușoară. Hârtiuța era atât de încleșŹtată în mâna fetei, încât Harry era aproape convins că o va rupe. În timp ce Ron stătea de pază, trase, răsuci și, până la urmă, după câteva minute încordate, hârtiuța fu eliberată din strânsoare. Era o pagină ruptă dintr-o carte veche din bibliotecă. Harry o despături entuziasmat și Ron se aplecă pentru a o putea citi și el. Dintre numeroasele creaturi și monștri fioroși care rătăcesc pe tărâmul nostru, nu există nici una mai intereŹsantă sau mai periculoasă decât baziliscul, cunoscut și ca ReŹgele Șerpilor. Acest șarpe, care poate atinge dimensiuni giŹgantice și poate trăi sute de ani, este născut dintr-un ou de găină, clocit de o broască. Metodele sale de a ucide sunt uiŹmitoare, căci în afară de colții lui, veninoși și mortali, bazilisŹcul te poate ucide și cu privirea, iar toți cei care sunt atinși de raza ochiului său vor suferi o moarte subită. Păianjenii se tem de bazilisc, acesta fiind dușmanul lor de moarte, iar baŹziliscul se teme doar de cântatul cocoșului, care îi este fatal. Iar sub aceasta, fusese scris un singur cuvânt Harry recunoscu scrisul Hermionei Țevi. Era ca și când cineva ar fi aprins o lumină în capul lui. Ron, șopti el, ăsta este răspunsul! Monstrul din Camera Secretelor este un bazilisc, un șarpe enorm! De aceea auŹzeam vocea aceea peste tot, numai eu și nimeni altcineva... Din cauză că eu înțeleg limba reptomită... Harry privi spre paturile din jurul său. Baziliscul omoară oamenii doar uitându-se la ei, dar nimeni nu a murit, pentru că nimeni nu l-a privit în ochi. Colin l-a văzut prin aparatul de fotografiat. Baziliscul i-a ars filmul din aparat, dar Colin a fost doar transformat în stană de piatră. Justin... probabil că Justin a văzut baziliscul prin Nick Aproape-Făr-de-Cap! Nick a fost lovit în plin, dar nu a putut să moară, fiindcă era deja mort, iar... iar Hermione și fata aceea Ochi-de-Șoim au fost găsite cu o oglindă lângă ele. Hermione probabil că tocmai își dăduse seama că monsŹtrul era un bazilisc. Pot să pun pariu pe orice că Hermione i-a zis fetei de lângă ea să se uite amândouă după colț, priŹvind printr-o oglindă! Iar fata aceea a ridicat oglinda... și... Ron rămase cu gura căscată. Și Doamna Norris? șopti el, emoționat. Harry se gândi mult, imaginându-și scena din teribila noapte de Halloween. Apa... spuse el încet, inundația din baia Plângăcioasei Myrtle... Pariez că Doamna Norris a văzut reflexia monstruŹlui în balta din fața ușii... Cercetă pagina mai amănunțit, foarte emoționat. Cu cât se uita mai bine la ea, cu atât totul căpăta și mai mult sens. Cântatul cocoșului îi este fatal! citi el cu voce tare. Cocoșii lui Hagrid au fost omorâți! Moștenitorul lui Viperin nu a vrut să mai rămână vreun cocoș în jurul castelului, o dată ce a fost deschisă Camera Secretelor! Păianjenii se tem de el! Totul se potrivește! Dar cum s-a deplasat baziliscul prin castel? mai întrebă Ron. Un șarpe mare și hidos... Cineva trebuie să-l fi văzut... Harry, pe de altă parte, îi arătă cuvântul pe care îl scriŹsese Hermione în josul paginii. Țevi, zise el. Țevi... Ron, a folosit instalațiile de apă! Eu am auzit vocea aceea venind din pereți... Ron îl apucă deodată pe Harry de mână. Intrarea în Camera Secretelor! zise el, răgușit. Dacă este o toaletă... dacă este... ... baia Plângăcioasei Myrtle! completă Harry. Rămaseră acolo, extrem de emoționați, nevenindu-le parcă să creadă. Asta înseamnă că, zise Harry, nu sunt doar eu singurul reptomit din școală... Este și moștenitorul lui Viperin! Așa controlează baziliscul! Ce facem? zise Ron, ai cărui ochi aveau o lucire stranie. Mergem chiar acum la McGonagall? Hai să mergem la cancelarie, zise Harry, ridicându-se. O să fie acolo în zece minute, mai e puțin până la pauză... Coborâră scările în fugă. Nedorind să fie găsiți pe coriŹdor, se duseră direct în cancelaria pustie, în acel moment. Era mare, cu pereții panelați, plină de scaune din lemn neŹgru. Harry și Ron se plimbară în jurul ei, prea emoționați ca să stea jos. Dar clopoțelul care anunța pauza nu sună... În schimb, se auzi vocea profesoarei McGonagall, răsunând pe coridoare, amplificată prin magie: Toți elevii să meargă în camerele lor imediat! Toți proŹfesorii să se întoarcă în cancelarie. Cât mai repede, vă rog! Harry se întoarse spre Ron. Un alt atac? Tocmai acum? Ce facem? zise Ron, îngrozit. Ne întoarcem în camera noastră? Nu, hotărî Harry, privind în jur. În stânga lui, se afla un fel de garderobă urâtă, în care erau îngrămădite pelerinele profesorilor. Aici! Să auzim despre ce este vorba... Apoi le putem spune ce-am aflat... Se ascunseră acolo, ascultând sunetul pașilor sutelor de oameni, elevi și profesori, care tropăiau pe deasupra, apoi ușa cancelariei se dădu de perete. Printre cutele pelerinelor, văzură profesorii intrând în cancelarie. Unii dintre ei erau nelămuriți, alții erau de-a dreptul speriați. Apoi sosi și proŹfesoara McGonagall. S-a întâmplat, se adresă ea cancelariei, peste care domŹnea tăcerea. Un elev a fost capturat de monstru! Chiar în Camera Secretelor! Profesorul Flitwick scoase un icnet. Profesoara Lăstar își duse mâinile la gură. Plesneală se sprijini cu putere de spăŹtarul unui scaun și spuse: Cum de ești așa de sigură? Moștenitorul lui Viperin, continuă profesoara McGonaŹgall, foarte palidă, a lăsat un alt mesaj. Chiar sub primul. ScheŹletul ei va zăcea în Camera Secretelor pentru totdeauna! Profesorul Flitwick izbucni în lacrimi. Cine este? întrebă Madam Hooch, care se prăvălise într-un scaun, cu genunchii tremurând. Care elevă? Ginny Weasley, spuse profesoara McGonagall. Harry simți cum Ron se scurge încet pe podeaua gardeŹrobei, la picioarele lui. Va trebui să trimitem toți elevii acasă mâine, zise proŹfesoara McGonagall. Acesta este sfârșitul Școlii Hogwarts. Dumbledore a spus mereu... Ușa cancelariei se deschise iar la perete. Pentru un moment, Harry fu convins că era Dumbledore. Dar era Lockhart, care radia de fericire. Îmi pare atât de rău... am ațipit... Ce-am pierdut!... Nu păru să observe că ceilalți profesori îl priveau cumva cu ură și dispreț. Plesneală făcu un pas înainte. Iată omul nostru, zise el. Omul potrivit! O fată a fost răpită de monstru, Lockhart. Dusă chiar în Camera SecreŹtelor. Momentul tău de glorie a sosit! Lockhart se albi și mai tare la față. Exact, Gilderoy, ciripi profesoara Lăstar. Nu spuneai tu chiar aseară că ai știut tot timpul unde este intrarea în CaŹmera Secretelor? Eu... păi... eu..., se bâlbâi Lockhart. Da, nu mi-ai zis tu că știi sigur ce e în ea? întări și profeŹsorul Flitwick. Da? Nu-mi amintesc... Țin minte perfect că ai spus că îți pare rău că n-ai zărit monstrul înainte de a fi arestat Hagrid, zise și Plesneală. N-ai zis tu că totul a fost făcut de mântuială și că mai bine îți dăŹdeau ție mână liberă de la început? Lockhart privi chipurile de neclintit ale colegilor săi. Eu... eu... niciodată nu... Poate că m-ați înțeles greșit... Atunci te lăsăm pe tine să rezolvi problema, Gilderoy, zise profesoara McGonagall. În seara aceasta e cel mai poŹtrivit moment. Vom avea grijă să nu-ți stea nimeni în cale. Vei putea să prinzi monstrul de unul singur. Vei avea în sfârșit mână liberă! Lockhart privi disperat în jurul său, dar nimeni nu îl ajută. Nu mai părea chipeș deloc. Buza începuse să-i treŹmure, iar în lipsa zâmbetului cu toți dinții, pe care îl avea de obicei, semăna cu o mârțoagă bătrână și obosită. F-Foarte bine, zise el. Mă-Mă duc în biroul meu să mă-mă pregătesc... Ieși din cameră. În regulă, făcu profesoara McGonagall, cu nările fremăŹtând, am scăpat de ăsta! Capii Caselor ar trebui să le spună elevilor ce s-a întâmplat și că mâine, la prima oră, Expresul de Hogwarts îi va duce acasă. Vă rog să vă asigurați că nu sunt elevi în afara camerelor lor! Profesorii se ridicară, și plecară unul câte unul. * Era probabil cea mai groaznică zi din viața lui Harry. El, Ron, Fred și George stăteau împreună într-un colț al cameŹrei de zi a Cercetașilor, nici unul dintre ei nefiind în stare să scoată vreun cuvânt. Percy nu era acolo. Se dusese să triŹmită o bufniță doamnei și domnului Weasley, apoi se închiŹsese în camera lui. Nici o după-amiază nu a durat mai mult decât aceea, niciŹcând nu mai fusese Turnul Cercetașilor atât de aglomerat și totuși atât de tăcut. Aproape de apusul soarelui, Fred și George se duseră în camera lor, nemaiputând să stea acolo. Ginny știa ceva, Harry, zise Ron, vorbind pentru prima dată de când intraseră în garderoba din cancelarie. De-asta a fost capturată! Nu era vorba de nici o tâmpenie pe care o făcuse Percy. Aflase ceva despre Camera Secretelor. ProŹbabil că de asta a fost... Ron se opri și-și frecă ochii. Avea sânge-pur... Așa că, doar ăsta poate fi motivul... Harry văzu soarele scufundându-se, roșu ca sângele, la liŹnia orizontului. Se simțea mai rău ca niciodată. Doar dacă ar fi putut să facă ceva... Orice!... Harry, zise Ron, crezi că există vreo șansă ca ea să nu fi... știi tu... Harry nu știu ce să-i răspundă. Nu vedea cum ar mai fi fost Ginny în viață... Știi ce? făcu Ron, cred că ar trebui să mergem la LockŹhart, să-i spunem ce știm. O să încerce să intre în Cameră. Să-i spunem unde credem că este intrarea și că este un baziŹlisc înăuntru. Pentru că nu știa ce altceva puteau să facă și pentru că simțea nevoia să facă ceva, Harry fu de acord. Cercetașii din jurul lor erau atât de mâhniți și le părea atât de rău pentru frații Weasley, încât nimeni nu încercă să-i oprească atunci când se ridicară și traversară camera, plecând prin gaura din portret. Se lăsa întunericul, pe când se îndreptau spre biroul lui Lockhart. Părea că înăuntru avea loc o activitate intensă. Auzeau râcâituri, bufnituri și pași grăbiți. Harry bătu la ușă și înăuntru se făcu subit liniște. Apoi ușa se întredeschise abia vizibil și văzură un ochi al lui Lockhart, privindu-i prin crăpătură. Ah... domnule Potter... domnule Weasley..., spuse el, deschizând ușa și mai mult, sunt cam ocupat. V-aș ruga să spuneți repede... Domnule profesor, avem niște informații pentru dumŹneavoastră, zise Harry. Cred că vă vor fi de ajutor. Hm... păi... nu este cel mai bun moment..., zise el și acea parte a feței lui care se vedea prin deschizătură era exŹtrem de jenată. Adică... bine, fie... Deschise ușa și băieții intrară. Biroul său era aproape gol. Două cufere mari zăceau pe jos. Veșmintele, verde-smarald, lila, albastru-nocturn, fuseŹseră împachetate în grabă în unul dintre ele. În celălalt, fuŹseseră aruncate la întâmplare cărți. Pozele care umpluseră pereții până atunci erau acum aglomerate în cutii, pe birou. Plecați undeva? zise Harry. Hm... păi... da, bălmăji Lockhart, dezlipind de pe ușă un poster cu el în mărime naturală, și spuse, începând să-l ruleze: Am fost chemat de urgență... nu am putut evita... treŹbuie să plec... Și cum rămâne cu sora mea? zise Ron, arțăgos. Păi, în privința asta... tare păcat..., zise Lockhart, evitând să-i privească în ochi. Se duse și deschise un sertar și începu să-i golească conțiŹnutul într-o pungă. Nimeni nu regretă mai mult ca mine... Sunteți profesorul de tehnici de Apărare contra Magiei Negre! strigă Harry. Nu puteți să plecați! Nu acum, când se întâmplă atâtea lucruri groaznice... Păi, cum să vă spun... când am acceptat postul..., bomŹbăni Lockhart, stivuindu-și șosetele peste haine, din desŹcrierea postului... nu m-am așteptat... Adică vreți să spuneți că fugiți? făcu Harry, nevenindu-i să creadă. După toate lucrurile pe care le-ați făcut în cărțile dumneavoastră? Cărțile pot fi înșelătoare uneori, zise Lockhart abia șoptit. Dar dumneavoastră le-ați scris! strigă Harry. Dragul meu, zise Lockhart, stând drept și încruntându-se către Harry. Gândește-te și tu, cărțile mele nu s-ar fi vândut nici pe jumătate la fel de bine, dacă oamenii n-ar fi crezut că eu am făcut toate acele lucruri. Nimeni nu vrea să citeasŹcă despre un vrăjitor urât din Armenia, chiar dacă a alungat vârcolacii dintr-un sat. Ar arăta groaznic pe copertă! Fără nici cel mai mic simț estetic... Iar vrăjitoarea care a gonit striŹgoiul Bandon avea buză de iepure. Adică, hai să fim serioși... Adică, doar v-ați asumat faptele altor vrăjitori? întrebă Harry, nevenindu-i a crede. Harry, Harry, zise Lockhart, dând din cap nerăbdător, nu este deloc atât de simplu... A fost multă muncă. A treŹbuit să dau de oamenii ăștia, să-i întreb cum au reușit să facă ce au făcut, apoi să arunc o Vrajă a Uitării asupra lor, ca să nu-și mai aducă aminte că ei au fost cei care le-au făcut... Dacă mă mândresc cu un lucru, sunt farmecele astea legate de memorie. Nu, a fost muncă grea, Harry. Nu sunt numai autografe și poze publicitare, să știi. Tu vrei celebritate, treŹbuie să fii pregătit pentru o muncă istovitoare. Trânti capacele cuferelor și le închise. Să vedem, zise el. Cred că am luat tot. Da. A mai rămas un singur lucru. Își scoase bagheta și se întoarse spre ei. Îmi pare tare rău, băieți, dar voi fi nevoit să arunc o Vrajă a Uitării și asupra voastră. Doar no să vă las să-mi trâmbițați secretele peste tot... N-aș mai vinde niciodată vreo altă carte... Harry își scoase la rândul lui bagheta exact la timp. Lockhart abia apucase să și-o ridice pe a lui, când Harry strigă: Expelliarmus! Lockhart fu aruncat pe spate, căzând peste cufărul său. Bagheta lui sări în aer, Ron o prinse și o aruncă pe fereasŹtra deschisă. Nu ar fi trebuit să-l lăsați pe profesorul Plesneală să ne învețe asta, zise Harry, mânios, dând la o parte cufărul lui Lockhart. Lockhart se uită în sus la el, mieros din nou. Harry încă mai avea bagheta îndreptată spre el. Ce vrei să fac? zise Lockhart, supus. Nu știu unde este Camera Secretelor. Nu pot să fac nimic... Ai noroc, zise Harry, forțându-l pe Lockhart să se riŹdice, cu bagheta ațintită spre el. Noi credem că știm unde este. Și ce este în ea. Să mergem! Îl scoaseră pe Lockhart din birou și îl duseră la cele mai apropiate scări, apoi de-a lungul coridorului întunecat unde strălucea scrisul de pe perete, până la ușa băii Plângăcioasei Myrtle. Apoi îl puse pe Lockhart să intre primul. Harry era mulŹțumit să-l vadă tremurând. Plângăcioasa Myrtle stătea pe bazinul toaletei din fund. A, tu ești, zise ea, când îl văzu pe Harry. Acum, ce mai vrei să știi? Am venit să te întreb cum ai murit, zise Harry. Înfățișarea lui Myrtle se schimbă întru totul. Arăta de parcă nu o mai întrebase nimeni niciodată ceva atât de măŹgulitor. Aaaah, a fost groaznic, spuse ea cu mult suflet. S-a întâmplat chiar aici. Am murit chiar în această toaletă. Îmi amintesc atât de bine. Mă ascunsesem pentru că Olive Hornby mă tachina din cauza ochelarilor mei. Ușa era blocată și eu plângeam. Apoi am auzit pe cineva intrând. Rostea vorbe ciudate, într-o altă limbă, din câte mi-am dat seama. Oricum, ce m-a mirat a fost că am auzit vocea unui băiat. Așa că am deschis ușa, să-i spun să plece și să se ducă la toaleta băieților, când..., zise Myrtle și înghiți în sec, plină de importanță, cu fața strălucitoare..., am murit! Cum? zise Harry. Habar n-am, zise Myrtle, abia auzit. Nu îmi amintesc decât că am văzut doi ochi mari, galbeni. Ceva mi s-a revărŹsat în tot corpul și apoi m-am trezit plutind..., mai spuse ea, privindu-l visătoare pe Harry. Apoi m-am întors. Știi, eram hotărâtă să o bântui pe Olive Hornby. Vai, cât de rău îi părea că a râs de ochelarii mei. Unde anume ai văzut ochii aceia? o întrebă Harry. Undeva, pe acolo..., zise Myrtle, arătând vag înspre chiuveta din fața toaletei ei. Harry și Ron se duseră repede acolo. Lockhart stătea mult în spate, pe chipul său fiind întipărită o expresie de teŹroare profundă. Arăta ca o chiuvetă obișnuită. Examinară fiecare centiŹmetru pătrat, pe afară și pe dinăuntru, inclusiv țevile de sub ea. Apoi Harry văzu: pe unul dintre robinetele de cupru era încrustat un șarpe micuț. Robinetul ăla n-a mers niciodată, zise Myrtle vioaie, în timp ce el încerca să-l rotească. Harry, zise Ron, spune ceva. Ceva în limba reptomită... Dar cum? Singurele momente când a putut să vorbească reptomită au fost când s-a aflat față-n față cu un șarpe adeŹvărat. Privi intens micuța zgârietură, încercând să-și imagiŹneze că era un șarpe adevărat. Deschide! zise el. Privi spre Ron, care clătină din cap. Nu-i asta... înțeleg și eu, zise el. Harry privi iar șarpele, încercând să se convingă pe el însuși că era adevărat. Își mișcă puțin capul în lumina lumâŹnării, iar șarpele păru să se miște și el. Deschide! zise iar Harry. Doar că nu auzi cuvinte, ci un șuierat ciudat, și instantaŹneu robinetul începu să se răsucească, din el izvorând o luŹmină albă, strălucitoare. În următoarea secundă, chiuveta începu să se miște. De fapt, dispăru cu totul, rămânând exŹpusă o țeava mare, suficient de groasă, pentru ca să se poaŹtă strecura un om prin ea. Harry îl auzi pe Ron scoțând un strigăt de uimire și își riŹdică iar privirea. Acum știa ce avea de făcut. Eu intru, zise el. Nu putea să nu se ducă, acum când descoperiseră intraŹrea în Camera Secretelor. Poate exista o șansă oricât de mică, imposibilă, ireală, ca Ginny să mai fie în viață. Și eu, zise Ron. Urmă o pauză. Ei, se pare că nu prea aveți nevoie de mine, zise LockŹhart, cu o urmă din vechiul lui zâmbet ștrengăresc. Eu... Puse mâna pe clanță, dar și Ron și Harry își îndreptară baghetele spre el. O să intri tu primul, se răsti Ron. Palid și fără baghetă, Lockhart se apropie de deschizăŹtură. Băieți, zise el cu o voce tremurândă, băieți, la ce bun? Harry îl atinse pe spate cu bagheta. Lockhart își strecură picioarele în țeavă. Chiar nu cred că..., începu să spună, dar Ron îl împinse și Lockhart dispăru prin țeavă. Harry îl urmă repede. Se lăsă încet în țeavă și apoi își dădu drumul. Era ca și când ar fi alunecat pe un tobogan nesfârșit, întunecat și slinos. Vedea mai multe țevi, în toate direcțiile, dar nici una la fel de mare ca a lor, care se învârtea și se încoŹlăcea, înclinându-se abrupt în față, și știa că ducea din ce în ce mai mult sub castel, chiar mai jos decât pivnița în care preda Plesneală. În urma sa, îl auzea pe Ron, lovindu-se ușor la fiecare curbă. Apoi, tocmai când începuse să-și facă griji despre ce se va întâmpla când vor atinge pământul, țeava se opri la nivelul pământului și el țâșni afară, aterizând pe podeaua umedă a unui tunel de piatră, destul de mare pentru a sta în picioare. Lockhart se ridică în picioare, puțin mai departe de el, acoŹperit de mizerie și alb ca un strigoi. Harry se dădu la o parŹte, în timp ce Ron veni și el șuierând pe țeavă. Probabil că suntem la kilometri adâncime sub castel, zise Harry, vocea răsunându-i în tunelul întunecat. Presupun că sub lac, zise Ron, încercând să zărească ceŹva pe pereții întunecați, slinoși. Toți trei se întoarseră și încercară să pătrundă cu privirile întunericul din fața lor. Lumos! îi șopti Harry baghetei sale și luminița se aprinse iarăși. Haideți, le zise el lui Ron și lui Lockhart și porniră, pașii lor pleoscăind pe podeaua udă. Tunelul era atât de întunecat, încât nu puteau vedea decât la mică distanță în față. Umbrele de pe pereții uzi păŹreau monstruoase la lumina baghetei. Țineți minte, zise Harry încet, în timp ce înaintau preŹcauți, la orice semn de mișcare, închideți imediat ochii... Dar tunelul era tăcut ca un mormânt, iar primul zgomot neașteptat pe care îl auziră a fost un ZBANG puternic când Ron călcă pe un craniu de șobolan. Harry își coborî bagheta pentru a vedea ce era pe jos și văzu că tot tunelul era preŹsărat cu oase de animale mici. Străduindu-se din toate puteŹrile să nu-și imagineze cum ar putea arăta Ginny dacă ar da de ea, Harry merse mai departe, pe o ramificație întunecată a tunelului. Harry, e ceva aici..., șopti Ron, răgușit, apucându-l pe Harry de umăr. Rămaseră nemișcați, privind cu atenție. Harry zări conŹturul cuiva enorm și încovoiat, care zăcea de-a curmezișul tunelului. Poate că doarme, șopti el, uitându-se la ceilalți doi peste umăr. Lockhart avea mâinile la ochi. Harry se întoarse să se uite iar la lucrul acela. Inima îi bătea să-i spargă pieptul, aproape că îl durea. Foarte încet, cu ochii strânși cât de tare putea și totuși să poată vedea, Harry se duse înainte, cu bagheta ridicată. Lumina dezvălui o piele enormă de șarpe, de un verŹde-intens, care zăcea încolăcită și goală de-a curmezișul tunelului. Creatura care năpârlise trebuia să fi avut cel puțin șase metri lungime. Măi, să fie..., zise Ron abia șoptit. Deodată, se auzi o mișcare în spatele lor. Genunchii lui Gilderoy Lockhart cedaseră. Ridică-te, îi zise Ron, tăios, ațintind bagheta către Lockhart. Lockhart se ridică, apoi sări pe Ron, trântindu-l la pământ. Harry se repezi în ajutorul lui Ron, dar era prea târziu! Lockhart se ridica, gâfâind, cu bagheta lui Ron în mână. Îi apăruse iarăși pe față zâmbetul îngâmfat. Aventura se sfârșește aici, băieți! zise el. Voi lua o bucată de piele cu mine, s-o duc la școală, le voi spune că a fost prea târziu pentru a salva fata, și că voi doi oh, ce tragedie v-ați pierdut mințile când ați văzut corpul ei dezmembrat. Pregătiți-vă să vă luați la revedere de la amintirile voastre! Ridică deasupra capului bagheta lipită cu Magicscotch și strigă Obliviate! Bagheta explodă cu puterea unei mici bombe. Harry își acoperi capul cu mâinile și o luă la fugă, alunecând pe pielea de șarpe încolăcită, dar reuși să se ferească de bucățile masive care se prăbușeau din tavanul tunelului. O clipă mai târziu, se trezi singur, în fața unui un zid solid, din bucăți de piatră. Ron! strigă el. Ai pățit ceva? Ron! Sunt aici! se auzi vocea sfârșită a lui Ron, din spatele zidului de pietre. N-am pățit nimic, dar tembelul ăsta a fost lovit de baghetă. Se auzi o pocnitură puternică și răsună un AU. Probabil că Ron îi trăsese una lui Lockhart în fluierul piciorului. Ce facem acum? se auzi vocea disperată a lui Ron. Nu putem să trecem dincolo, o să dureze secole... Harry privi tavanul tunelului. Pe el apăruseră puzderie de crăpături. Nu mai încercase niciodată să dea la o parte prin magie ceva atât de mare și compact ca aceste pietre... Acum părea să fie momentul potrivit pentru noi experiențe... Dar dacă se surpa tunelul? Se auzi o altă pocnitură și un alt AU din spatele pieŹtrelor. Pierdeau minute prețioase. Ginny era deja de multe ore în Camera Secretelor. Harry știa că nu avea de făcut decât un singur lucru. Așteaptă-mă aici, îi strigă el lui Ron. Stai cu Lockhart. Eu mă duc mai departe. Dacă nu mă întorc într-o oră... Urmă o pauză apăsătoare. O să încerc să mut niște pietre, zise Ron, care se străduia să-și facă vocea să nu tremure. Ca să... ca să poți să treci prin el când te întorci. Și, Harry... Ne vedem în curând, zise Harry, încercând să pună o doză de optimism în vocea lui șovăitoare. Si porni singur, lăsând în urmă enorma piele de șarpe. In curând, zgomotul făcut de Ron care încerca să mute pietrele din loc se pierdu. Tunelul coti iar și iar. Dorea ca tunelul să se termine și totuși îi era groază peste ce va da când urma să se întâmple acel lucru. Și atunci, într-un sfârŹșit, apărând după o nouă cotitură, Harry văzu un zid în față, pe care erau sculptați doi șerpi încolăciți, cu ochii împoŹdobiți cu smaralde strălucitoare. Harry se apropie. Își simți gâtul uscat complet. Nu mai fu nevoie să se prefacă de data aceasta, pentru că șerpii aceia de piatră păreau adevărați, cu ochii extrem de vii. Intui imediat ce avea de făcut. Își drese glasul, iar ochii de smarald părură să clipească. Deschide! zise Harry, sâsâind încet. Șerpii se despărțiră unul de altul, în timp ce se deschidea peretele. Ce-i doi șerpi dispărură din vedere, iar Harry, tremurând din cap până-n picioare, păși înăuntru.