CAPITOLUL IX
SCRISUL DE PE PERETE
Ce se întâmplă aici? Ce s-a întâmplat? Atras fără îndoială de țipetele lui Reacredință, Argus Filch veni, făcându-și loc cu coatele prin mulțime. În acel moment o văzu pe Doamna Norris și se dădu un pas înapoi, strângându-și fața în mâini, disperat. Pisica mea! Pisica mea! Ce s-a întâmplat cu Doamna Norris? se jeli el. Ochii îi căzură pe Harry. Tu! icni el. Tu! Tu mi-ai omorât pisica! Ai omorât-o! Te ucid! Te... Argus! Dumbledore sosise la fața locului, urmat de alți profeŹsori. În câteva minute, trecu de Harry, Ron și Hermione și o desprinse pe Doamna Norris de pe mânerul torței. Vino cu mine, Argus, îi spuse el lui Filch. Și voi, domŹnule Potter, domnule Weasley și domnișoară Granger... Lockhart făcu un pas grăbit în față. Biroul meu este cel mai aproape, domnule director... chiar deasupra... Vă rog să binevoiți să... Mulțumesc, Gilderoy, zise Dumbledore. Mulțimea amuțită se dădu la o parte pentru a le face loc. Lockhart, entuziasmat și dându-și importanță, îl urmă pe Dumbledore. La fel, profesorii McGonagall și Plesneală. De cum intrară în biroul întunecos al lui Lockhart, se simți un freamăt pe pereți. Harry văzu cum câteva dintre pozele lui Lockhart se ascundeau, să nu li se vadă părul pus pe bigudiuri. Lockhart în carne și oase aprinse lumânările de pe birou și se retrase în fundul camerei. Dumbledore o puse pe Doamna Norris pe biroul lustruit și începu să o examineze. Harry, Ron și Hermione schimbară priviri îngriŹjorate și se adânciră în scaunele pe care nu cădea direct lumiŹna lumânărilor. Vârful nasului lung și strâmb al lui Dumbledore era doar la doi centimetri depărtare de blana Doamnei Norris. O cercetă cu atenție prin ochelarii săi, în formă de semiŹlună, degetele-i lungi împungând-o și pipăind-o. Profesoara McGonagall era aplecată aproape la fel de mult, încât ajunŹsese să se uite cruciș. În spatele lor se deslușea Plesneală, reŹtras cât mai în umbră, cu o expresie ciudată pe chip, de parŹcă încerca din răsputeri să nu zâmbească. Iar Lockhart se plimba în jurul lor, dându-le sfaturi. Cu siguranță a fost omorâtă de un blestem... probabil Tortura Transmogrifă. Am văzut de multe ori cum este foloŹsită, ce ghinion că nu am fost acolo, știu contra-blestemul care ar fi salvat-o... Comentariile lui Lockhart erau însoțite de bocetele răsŹcolitoare ale lui Filch. Era prăbușit în scaunul de lângă biŹrou, neputând să se uite la Doamna Norris, ascunzându-și fața în mâini. Oricât de mult l-ar fi detestat Harry pe Filch, nu putea să nu-i pară un pic rău de el, însă nu îl compătimea ea atât de mult, cât se compătimea pe sine. Dacă DumŹbledore îl credea pe Filch, ar fi fost exmatriculat pe viață, cu siguranță. Dumbledore bombănea cuvinte ciudate încet și o atingea pe Doamna Norris cu bagheta, dar nu se întâmplă nimic. Era la fel ca și până atunci, de parcă tocmai ar fi fost împăiată. ...Îmi amintesc de un incident similar din Oaugadogou, zise Lockhart, o serie de atacuri, toată povestea este prezenŹtată în autobiografia mea. Am reușit să dotez băștinașii cu diferite talismane care au rezolvat imediat problema... Fotografiile lui Lockhart de pe pereți dădeau din cap aprobator, în timp ce acesta vorbea. Una dintre ele uitase să-și scoată bigudiurile. Până la urmă, Dumbledore se îndreptă din șale. Nu este moartă, Argus, spuse el cu blândețe. Lockhart se opri brusc din enumerarea crimelor pe care le prevenise el. Nu-i moartă? exclamă Filch, uitându-se printre degete la Doamna Norris. Dar de ce este... rigidă și înghețată? A fost împietrită, zise Dumbledore (Ah, știam eu! făŹcu Lockhart.). Dar cum, nu vă pot spune... Întreabați-l pe el! icni Filch, întorcându-și fața înlăcriŹmată și umflată spre Harry. Nici un elev din anul II nu ar fi putut să facă vraja asta, zise Dumbledore, ferm. Ar fi fost nevoie de cea mai elaboraŹtă Magie Neagră a... El a făcut-o, el a făcut-o! răcni Filch și fața încercănată i se învineți. Ați văzut ce a scris pe peretele acela! A găsit... în biroul meu... știe că sunt... sunt un... Chipul lui Filch se schimonosi îngrozitor. Știe că sunt un... Non! termină el. Nu m-am atins de Doamna Norris! spuse Harry, tare, stânjenit de privirile celor din jur îndreptate asupra lui, inŹclusiv ale tuturor pozelor lui Lockhart. Și nici măcar nu știu ce este un Non! Prostii! sări Filch. Mi-a văzut plicul de la RAPIDMAŹGIC! Dați-mi voie să vorbesc, domnule director, spuse PlesŹneală din umbră. Lui Harry i se accentua presentimentul unor nenorociri viitoare. Era sigur că Plesneală nu era în stare să spună niŹmic în favoarea lui. Potter și prietenii lui ar fi putut să fie în locul nepotriŹvit și la timpul nepotrivit, spuse el, un zâmbet prefigurându-se în colțul gurii sale, de parcă s-ar fi îndoit de ce spunea, dar există niște dubii totuși. De ce se aflau pe coridorul de sus, oricum? De ce nu erau la serbarea de Halloween? Harry, Ron și Hermione începură să le explice totul, amintind de petrecerea de ziua morții lui Nick. Erau prezente sute de stafii, care pot să vă spună că am fost acolo... Dar de ce nu v-ați întors la serbare după aceea? zise Plesneală, ochii săi negri sclipind în lumina lumânărilor. Ce căutați pe coridor? Ron și Hermione se uitară la Harry. Pentru că... pentru că..., începu Harry. Inima îi bătea cu putere, ceva îi spunea că ar fi întins coarda prea tare dacă le-ar fi spus că au fost aduși acolo de o voce din neant, pe care numai el putea să o audă... ... pentru că eram obosiți și vroiam să ne ducem la culŹcare! termină el. Fără să cinați? întrebă Plesneală, un zâmbet triumfător facându-și apariția pe fața sa sfrijită. Nu știam că fantomele au mâncare potrivită pentru oameni, la petrecerile lor... Nu ne era foame, spuse Ron, tare, stomacul său scoŹțând un ghiorțăit puternic. Zâmbetul răutăcios al lui Plesneală i se întinse pe toată fața. Vă sugerez, domnule director, că Potter nu este sincer pe deplin, spuse el. Ar fi o idee bună dacă ar fi privat de anumite privilegii, până când va fi gata să ne spună tot adeŹvărul. Personal, eu cred că ar trebui scos din echipa de VâjtŹhaț a Cercetașilor, până va învăța să fie cinstit. Serios, Severus? făcu profesoara McGonagall, tăios. Nu văd nici un motiv pentru care să i se interzică băiatului să joace Vâjthaț. Pisica asta nu a fost lovită în cap cu o mătură. Nu este absolut nici o dovadă că Potter a greșit cu ceva. Dumbledore îl cerceta pe Harry cu privirea. Privirea sa de un albastru-deschis îl făcea pe Harry să se simtă de parcă ar fi fost examinat cu raze X. Nevinovat până când se va dovedi contrariul, Severus, zise el cu hotărâre. Plesneală era furios. Ca și Filch, de altfel. Pisica mea a fost împietrită! izbucni el, cu ochii ieșindu-i din orbite. Vreau să fie pedepsit cineva! O vom vindeca, Argus, zise Dumbledore, răbdător. Doamna Lăstar a reușit să cultive niște mătrăgune, numai bune ca antidot. Cum ajung la mărimea potrivită, voi cere să se prepare o poțiune, care o va învia pe Doamna Norris. O voi face eu, se băgă și Lockhart în discuție. Cred că am mai făcut-o de cel puțin o sută de ori, aș putea să fac o Poțiune de Refacere chiar și în somn... Scuzați-mă, îl întrerupse Plesneală, glacial, dar cred că eu sunt maestrul poțiunilor în școala asta... Urmă o pauză nefirească. Puteți să plecați, le spuse Dumbledore lui Harry, Ron și Hermionei. Plecară cât mai repede posibil, dar fără să alerge. Când ajunseră la etaj, deasupra biroului lui Lockhart, intrară într-o clasă goală și închiseră ușa după ei. Harry privea spre fețele întunecate ale prietenilor săi. Credeți că ar fi trebuit să le spun despre vocea pe care am auzit-o? Nu, zise Ron, fără ezitare. Să auzi voci pe care nu le mai poate auzi nimeni altcineva nu e de bine, nici chiar în lumea noastră... Ceva din tonul lui Ron îl făcu pe Harry să întrebe: Dar tu mă crezi, nu? Bineînțeles, zise Ron, repede. Dar... trebuie să recuŹnoști că e ciudat ... Știu că este ciudat, spuse Harry. Toată chestia e stranie. Ce era scris, oricum? Camera a fost deschisă... Ce ar trebui să însemne asta? Știi, parcă îmi sună cunoscut, zise Ron încet. Parcă cineva mi-a spus odată o poveste despre existența unei camere secrete la Hogwarts... S-ar putea să fi fost Bill... Și ce Dumnezeu este un Non? zise Harry. Spre uimirea lui, Ron își înăbuși un chicotit. Păi... de fapt nu este nimic de râs..., dar fiind vorba de Filch..., spuse el. Un Non este cineva care a fost născut într-o familie de vrăjitori, dar nu are puteri magice deloc. Într-un fel, opusul vrăjitorilor născuți din Încuiați, dar acești Non sunt foarte stranii. Dacă Filch încearcă să învețe magia printr-un curs RAPIDMAGIC, presupun că trebuie să fie un Non. Asta ar explica multe. De exemplu, de ce urăște elevii atât de mult. Ron zâmbi satisfăcut. De-aia este așa de înverșunat împotriva noastră! Un ceas bătu undeva. Miezul nopții, spuse Harry. Ar trebui să ne ducem la culcare, înainte să ne găsească Plesneală și să ne acuze de cine știe ce altceva. * Timp de câteva zile, școala nu mai vorbea despre nimic altceva, decât de atacul împotriva Doamnei Norris. Filch menținea proaspăt acest gând în mințile tuturor, plimbânŹdu-se în jurul locului faptei, de parcă ar fi crezut că atacaŹtorul ar putea să se întoarcă. Harry îl văzuse frecând mesajul de pe perete cu Îndepărtătorul de Mizerie al doamnei SkoŹwers, bun la toate, dar fără succes. Cuvintele străluceau mai tare ca niciodată pe peretele de piatră. Când Filch nu păzea locul crimei, scruta cu ochi roșii și holbați, pândind elevii neștiutori și încercând să-i pedepsească pentru lucruri de geŹnul respirației prea zgomotoase sau fiindcă păreau fericiți. Ginny Weasley fusese foarte afectată de soarta Doamnei Norris. Din câte spunea Ron, era o mare iubitoare de pisici. Dar tu nu ai apucat să o cunoști bine pe Doamna Norris, îi spuse Ron, binevoitor, de-aia o plângi atât. Sincer, ne este mult mai bine fără ea! Buza de jos a lui Ginny începu să tremure. De obicei nu se întâmplă astfel de lucruri la Hogwarts, o liniști Ron. O să-l prindă pe nebunul care a făcut-o și îl vor da afară cât ai zice pește. Tot ce sper este să aibă timp să-l împieŹtrească și pe Filch, înainte de a fi exmatriculat. Glumeam..., adăugă Ron repede, văzând că Ginny se albise la față. Atacul avusese consecințe și asupra Hermionei. Era chiar foarte normal pentru Hermione să petreacă foarte mult timp citind, dar acum nu mai făcea nimic altceva decât asta. Până miercurea următoare, nici Harry și nici Ron nu primiŹră nici un răspuns din partea ei la întrebarea Ce mai faci? Harry fusese reținut după ora de Poțiuni, Plesneală punându-l să curețe resturile de viermi de pe bănci. După un prânz rapid, urcă la bibliotecă, să-l întâlnească pe Ron, și îl văzu venind spre el pe Justin Finch-Fletchley, băiatul de la Astropufi, pe care îl cunoscuse la ora comună de IerŹbologie. Harry tocmai deschisese gura să-l salute, când JusŹtin, care îl zărise cu siguranță, se întoarse și plecă grăbit în partea opusă. Harry îl găsi pe Ron în bibliotecă, făcându-și tema la Istoria magiei. Profesorul Binns le ceruse o compunere lungă de un metru despre Consiliul medieval al vrăjitorilor europeni. Nu-mi vine să cred, tot mai am nevoie de șaptesprezece centimetri..., zise Ron, enervat, dând drumul pergamentului care se strânse la loc, iar Hermione a scris un metru și jumăŹtate, și are și un scris mic! Ea unde e? întrebă Harry, înșfăcând ruleta și măsurânŹdu-și lucrarea. Acolo, zise Ron, arătând spre rafturi, caută altă carte. Cred că vrea să citească toată biblioteca până la Crăciun. Harry îi povesti lui Ron despre Justin Finch-Fletchley, care fugise de el. Și ce-ți pasă, eu cred că e cam idiot, spuse Ron, scriind cât de mare putea. Toate prostiile alea cu Lockhart, care este atât de minunat... Hermione ieși dintre rafturi și, deși părea irascibilă, era totuși pregătită să stea de vorbă cu ei. Toate exemplarele Hogwarts: Scurtă istorie au fost împrumutate, spuse ea, așezându-se lângă Harry și Ron. Și este o listă de așteptare de două săptămâni, ca să pui mâna pe carte. Cât de rău îmi pare că am uitat-o acasă, dar nu mai avea loc în cufăr, cu toate cărțile lui Lockhart. De ce o cauți? o întrebă Harry. Din același motiv ca toată lumea, zise Hermione, să citesc despre legenda Camerei Secretelor. Ce-i asta? spuse Harry, repede. Tocmai asta este problema. Nu-mi pot aminti, zise HerŹmione, mușcându-și buza. Și nu găsesc povestea altundeva... Hermione, lasă-mă să-ți citesc compunerea, spuse Ron, disperat, uitându-se la ceas. Nu, spuse Hermione, serioasă deodată. Ai avut zece zile să o termini. Nu mai îmi trebuie decât cinci centimetri, haide, te rog... Sună clopoțelul. Ron și Hermione se duseră spre ora de Istoria Magiei, ciondănindu-se tot drumul. Istoria Magiei era materia cea mai plictisitoare din oraŹrul lor. Profesorul Binns, care o preda, era singurul profeŹsor-fantomă și cel mai interesant lucru la orele sale era când intra în clasă prin tablă. Bătrân și cocârjat, mulți oameni ziceau că nici nu-și dăduse seama că a murit. Pur și simplu se dusese la ore într-o zi și își lăsase corpul într-un fotoliu din fața șemineului din cancelarie, iar viața lui nu se schimŹbase cu nimic de atunci. În acea zi era mai plictisitor ca niciodată. Profesorul Binns se uită pe notițe și începu să citească, mormăind moŹnoton, ca un aspirator vechi, până când aproape toți elevii din clasă ațipiră, trezindu-se din când în când să mai scrie un nume sau o dată, pentru ca apoi să adoarmă la loc. VorŹbea de o jumătate de oră, când se petrecu ceva ce nu se mai întâmplase niciodată până atunci. Hermione ridică mâna. Profesorul Binns, întrerupându-se dintr-o lectură îngroŹzitor de obositoare despre o Întrunire Vrăjitorească InternaŹțională din 1289, o privi uimit. Domnișoară... ăăă... Granger, domnule profesor. Mă întrebam dacă ați puŹtea să ne spuneți câte ceva despre Camera Secretelor, zise Hermione cât se putea de clar. Dean Thomas, care până atunci căscase gura pe fereastră, tresări pe scaun, Lavander Brown își înălță capul de pe brațe și cotul lui Neville alunecă de pe bancă. Profesorul Binns clipi. Eu predau Istoria Magiei, zise el cu o voce uscată, șuierătoare. Eu am de-a face cu faptele, domnișoară GranŹger, nu cu mituri și legende. Își drese vocea cu un zgomot ca de cretă ruptă și continuă: În luna septembrie a acelui an, un comitet de vrăjitori din Sardinia... Se întrerupse iar, fiindcă mâna Hermionei era din nou în aer. Domnișoară Grant? Domnule, dar legendele nu sunt bazate întotdeauna pe fapte? Profesorul Binns o privea atât de mirat, încât Harry fu convins că până atunci nu mai fusese întrerupt vreodată de nimeni, viu sau mort. Păi, zise profesorul Binns încet, da, s-ar putea spune și așa, presupun... Se uită la Hermione de parcă nu mai văzuse cu adevărat nici un elev până atunci. Pe de altă parte, legenda despre care vorbești este o poveste extraordinar de senzațională, ridicolă chiar... Toată clasa sorbea acum fiecare vorbă a profesorului Binns. Privi sumbru la toți și văzu că fiecare chip se întoarce spre el. Harry își dădu seama că era total nepregătit pentru atenția acordată subit. Ei bine, spuse el încet. Să vedem... Camera Secretelor... Știți cu toții, desigur, că Hogwarts a fost fondat acum mai bine de o mie de ani... data precisă nu este cunoscută... de patru dintre cei mai mari vrăjitori ai tuturor timpurilor. CeŹle patru case ale școlii au fost numite după ei: Godric CerŹcetaș, Helga Astropuf, Rowena Ochi-de-Șoim și Salazar ViŹperin. Au construit acest castel împreună, departe de ochii iscoditori al Încuiaților, având în vedere că era o epocă în care oamenii obișnuiți se temeau de vrăjitori și vrăjitoare, pe care îi persecutau și-i prigoneau fără milă. Făcu o pauză, aruncă o privire prin clasă, și continuă: Vreme de câțiva ani, fondatorii au colaborat în armonie, căutând tineri care dădeau semne că ar fi fost capabili de vrăji și îi aduceau la castel pentru a-i educa. Au început apoi neînțelegerile. Se produse o ruptură între Viperini și ceiŹlalți. Viperinii doreau o selecționare mai atentă a elevilor caŹre erau admiși la Hogwarts. Credeau că magia ar fi trebuit să fie păstrată și transmisă din tată în fiu. Nu erau de acord cu primirea elevilor care proveneau din părinți Încuiați, crezând că erau nedemni de încredere. După un timp, VipeŹrinii se certară crunt cu Cercetașii și părăsiră școala. Profesorul Binns luă iar o pauză, țuguindu-și buzele și arătând ca o broască țestoasă bătrână și uscată. Surse istorice de încredere ne spun doar atât, continuă el, dar aceste fapte adevărate au fost uitate în favoarea legenŹdei despre Camera Secretelor, o născocire foarte măiestrit alcătuită. Povestea spune că Viperinii au construit o cameră secretă în castel, despre care ceilalți fondatori nu au știut niŹmic. Conform legendei, Viperinii ar fi sigilat Camera SecreŹtelor în așa fel, încât să nu poată fi deschisă decât în moŹmentul în care Moștenitorul ar sosi în școală. Numai acesta putea să desigileze Camera Secretelor, să dezlănțuie oroarea din ea și să o folosească pentru a purifica școala de toți cei nedemni să studieze magia. În toată clasa se lăsase o adâncă tăcere când Binns terŹmină de povestit legenda, dar nu era tăcerea somnoroasă care se instala la orele profesorului Binns. Plutea un sentiŹment de neliniște în aer, în timp ce toată lumea continua să îl privească, sperând la mai mult. Profesorul Binns era puțin enervat. Toate astea sunt niște prostii, desigur, zise el. Normal că școala a fost examinată de multe ori de cei mai înțelepți vrăjitori și vrăjitoare, pentru a se găsi dovezi despre existenŹța acestei camere. Această cameră nu există! Un basm penŹtru a-i speria pe creduli! Mâna Hermionei zvâcni iar în aer. Domnule... la ce anume v-ați referit când ați spus oroaŹrea din Cameră? Se crede că este vorba de un monstru, pe care doar Moștenitorul lui Salazar Viperin îl poate controla, zise proŹfesorul Binns pe un ton strident. Elevii schimbară priviri speriate. Vă spun, nu există o astfel de cameră, zise profesorul Binns, răsfoindu-și notițele. Și nici un monstru! Dar, domnule, zise Seamus Finnigan, dacă nu poate fi deschisă decât de moștenitorul adevărat al lui Viperin, atunci nimeni altcineva nu ar putea să o găsească, nu-i așa? Aiureli, O'Flaherty, zise profesorul Binns, cu o voce gravă. Dacă generații întregi de directori și directoare de la Hogwarts nu au găsit-o... Dar domnule profesor, sări și Parvati Patil, cred că ai fi nevoit să folosești Magia Neagră ca să o deschizi... Doar pentru că un vrăjitor nu folosește Magia Neagră, nu înseamnă că nu o cunoaște, domnișoară, sări profesorul Binns. Repet, dacă unul ca Dumbledore... Dar poate că trebuie să fii înrudit cu Salazar Viperin, așa că Dumbledore nu ar putea să..., începu Dean Thomas, dar profesorului Binns i se umpluse paharul. De ajuns, le-o tăie el. Este un mit! Nu există! Nu este nici o dovadă că Viperinii ar fi construit nici măcar un duŹlap de mături! Îmi pare rău că v-am spus o poveste atât de stupidă! Ne vom întoarce, cu voia dumneavoastră, la istorie, la fapte, singurele veridice și credibile! Și în cinci minute, clasa reveni la starea ei obișnuită de somnolență. Întotdeauna am știut că Salazar Viperin a fost un băŹtrân smintit și anormal, le spuse Ron lui Harry și HermiŹonei, după ce se terminase lecția, în timp ce urcau pe coriŹdoarele supraaglomerate, pentru a-și lăsa ghiozdanele înaŹinte de cină. Dar niciodată nu am bănuit că el a început toată chestia asta cu sânge-pur. N-aș sta la Viperini, nici dacă m-ar plăti. Serios, dacă Jobenul Magic m-ar fi trimis la Viperini, aș fi luat trenul înapoi spre casă în trei secunde... Hermione dădu aprobator din cap, dar Harry nu spuse nimic. Simțea însă un nod în stomac. Harry nu le spusese niciodată lui Ron și Hermionei că JoŹbenul Magic se gândise serios să îl pună la Viperini. Își amintea, de parcă ar fi fost ieri, micuța voce care îi vorbise în ureche, când își pusese jobenul pe cap, în urmă cu un an. Harry auzise deja de reputația casei Viperinilor de a fi dat mulți vrăjitori periculoși și se gândise, disperat: Doamne, nu la Viperini! Nu la Viperini! Nu la Viperini, da? zisese vocea. Ești sigur? Ai toate calitățile, iar această casă te-ar putea ajuta să devii și mai faimos! Și vocea îl repartizase la Cercetași, până la urmă. Strecurându-se prin mulțime, Colin Creevey trecu pe lângă ei. Bună, Harry! Bună Colin, zise Harry din reflex. Harry..., Harry..., un băiat de la mine din clasă spune că ești... Dar Colin era atât de mic încât nu se putea lupta cu valul de oameni care îl împingea spre Marea Sală. Îi auziră vocea subțire chițăind: Pe curând, Harry! Și Colin fu luat de șuvoiul mulțimii. Oare ce spune un băiat de la el din clasă despre tine? se întrebă Hermione. Că sunt moștenitorul lui Viperin, presupun, zise Harry, nodul din stomac mărindu-i-se cu vreo doi centimetri, aminŹtindu-și cum fugise Justin Finch-Fletchley de el. Ăștia sunt în stare să creadă orice, spuse Ron, dezgustat. Mulțimea se rări și putură să urce scările în liniște. Chiar ai crezut că există o Cameră a Secretelor? o întreŹbă Ron pe Hermione. Nu știu, spuse ea, încruntându-se. Dumbledore nu a putut s-o vindece pe Doamna Norris și asta mă face să cred că orice a atacat-o s-ar putea să nu fie... uman! În timp ce Hermione spunea toate acestea, dădură colțul și se regăsiră la capătul aceluiași coridor, unde avusese loc atacul asupra Doamnei Norris. Se opriră și se uitară. Totul era ca în noaptea aceea, în afară de pisica atârnată de torță, iar la perete fusese pus un scaun care acoperea mesajul CAMERA SECRETELOR A FOST DESCHISĂ! DUȘMANI AI MOȘTENITORULUI, PĂZIȚI-VĂ! Aici cred că stă Filch de pază, mormăi Ron. Se uitară unul la altul. Culoarul era părăsit. Nu moare nimeni dacă aruncăm o privire, zise Harry, punându-și ghiozdanul pe jos și așezându-se în genunchi și în coate, căutând indicii. Urme de arsură! zise el. Aici... și aici... Vino să vezi asta! spuse Hermione. Ciudat... Harry se ridică și se duse la fereastra de lângă peretele inŹscripționat și Hermione arătă spre gemulețul cel mai de sus, unde roiau vreo douăzeci de păianjeni care, după câte își dădeau ei seama, se băteau care să iasă primul prin crăpătuŹra micuță din pervaz. Un fir lung, argintiu atârna ca o funie din locul acela, de parcă ar fi urcat cu toții pe ea, grăbindu-se să iasă afară. Ai mai văzut vreodată păianjeni care să se comporte așa? zise Hermione, neliniștită. Nu, spuse Harry, dar tu, Ron? Ron? Se uită în spate. Ron stătea la mare depărtare de ei, păŹrând a lupta din greu cu impulsul de a o lua la goană. Care-i problema? zise Harry. Nu... nu îmi plac... păianjenii, îngăimă Ron, încordat. N-am știut până acum, zise Hermione, uitându-se la Ron, uimită. Dar i-ai folosit de multe ori în poțiuni... Nu mă deranjează dacă sunt morți, zise Ron, care evita precaut să se uite spre fereastră, pur și simplu nu-mi place cum se mișcă... Hermione chicoti. Ce ți s-o fi părând așa de amuzant, nu știu, zise Ron, supărat. Dacă chiar vrei să știi, când aveam trei ani, Fred mi-a transformat ursulețul de pluș într-un păianjen mare și urât pentru că îi stricasem mătura de jucărie. Nici ție nu ți-ar plăcea dacă ți-ai ține ursulețul în brațe și dintr-o dată ar avea mult prea multe picioare și... Ron se întrerupse, tremurând. Hermione se strădui să nu râdă. Simțind că era momentul să schimbe subiectul, Harry spuse: Vă amintiți de toată apăraia aia de pe jos? De unde apăruse? Cineva a șters-o, probabil... Era cam pe aici, zise Ron, reușind să se reculeagă penŹtru a face câțiva pași spre scaunul lui Filch. În fața ușii ăsteia... Atinse clanța de aramă, dar își retrase mâna imediat, de parcă l-ar fi ars. Ce s-a întâmplat? întrebă Harry. Nu pot să intru aici, zise Ron cu seriozitate, este o toaŹletă de fete. Ah, Ron, dar n-are cum să fie nimeni înăuntru, spuse Hermione, ridicându-se și apropiindu-se. Este locul PlânŹgăcioasei Myrtle. Haideți, să ne uităm. Ignorând cu totul semnul mare pe care scria Defect, ea deschise ușa. Era cea mai sumbră și mai deprimantă baie în care in- trase Harry vreodată. Sub o oglindă mare, spartă și pătată, se aflau niște chiuvete ciobite, rânduite la perete. Podeaua era udă și în ea se reflectau luminile de la cioturile câtorva lumâŹnări pâlpâitoare. Ușile de lemn dinspre toalete erau zgâriate și dezmembrate, ba chiar una dintre ele era scoasă din balaŹmale. Hermione le făcu semn să tacă și se îndreptă spre cabina din fund. Când ajunse la ea, Hermione spuse: Bună, Myrtle, ce mai faci? Harry și Ron se duseră și ei să vadă. Plângăcioasa Myrtle plutea pe rezervorul W.C.-ului, ștergându-și bărbia. Aceasta este toaleta fetelor, făcu ea, privindu-i bănuitoare pe Ron și pe Harry. Ei nu sunt fete... Nu, zise Hermione. Am vrut doar să le arăt cât... hm... de frumos este aici... Făcu un semn spre oglinda veche și murdară și spre podeaua umedă. Întreab-o dacă nu a văzut ceva, îi suflă Harry lui Hermione printre dinți. Ce i-ai șoptit? întrebă Myrtle, holbându-se la el. Nimic, spuse Harry repede. Vroiam să te întrebăm... Tare aș vrea ca oamenii să nu mă mai vorbească pe la spate! zise Myrtle, cu vocea înecată de lacrimi. Am și eu senŹtimente, să știți, chiar dacă sunt moartă... Myrtle, nimeni nu vrea să te supere, zise Hermione, Harry a vrut doar... Nimeni nu vrea să mă supere! Ce glumă bună! exclamă Myrtle. Viața mea a fost îngrozitoare aici și acum vin oaŹmenii și se iau de mine chiar și după moarte! Vroiam să te întrebăm dacă nu ai văzut ceva ciudat în ultimul timp, zise Hermione, repede, pentru că a fost ataŹcată o pisică exact în fața ușii tale, în noaptea de Halloween. Ai văzut pe cineva pe aici, în noaptea aia? spuse Harry. Nu eram atentă, zise Myrtle cu dramatism. Peeves m-a supărat atât de tare, încât am venit aici cu gând să mă sinuŹcid. Apoi, desigur, mi-am amintit că sunt... că sunt... Deja moartă, zise Ron, încercând să o ajute. Myrtle icni tragic, se ridică în aer, se întoarse și plonjă cu capul înainte, în toaletă, împroșcându-i cu apă din cap până-n picioare, și se făcu nevăzută. După sunetul suspinelor ei, se oprise undeva în curbura în formă de U. Harry și Ron rămăseseră cu gura căscată, dar Hermione ridică din umeri, vlăguită, și zise: Dacă vreți să știți, a fost aproape veselă de data asta... Hai să mergem! Harry abia închisese ușa, lăsând în urmă suspinele lui Myrtle, când o voce puternică îi făcu pe toți trei să tresară. -RON! Percy Weasley se oprise în capul scărilor, cu insigna de Perfect strălucind, și pe chip cu o expresie șocată. Este o toaletă de fete! exclamă el. Ce căutați... Doar aruncam o privire, ridică Ron din umeri. Indicii, știi tu... Percy se umflă într-un fel care-i aminti perfect lui Harry de doamna Weasley. Plecați d-de a-acolo, striga el, venind spre ei și ușuindu-i cu bătăi din palme. Nu vă pasă ce ar putea crede lumea? Să vă întoarceți iar aici, când toată lumea este la cină... Și de ce nu ar trebui să fim aici? întrebă Ron, pornit, oprindu-se brusc și privind spre Percy. Ascultă, noi n-am atins nici măcar un fir de păr de pe pisica aia! I-am spus și eu același lucru lui Ginny, zise Percy, furios, dar tot mai crede că o să fiți exmatriculați. N-am mai văzut-o până acum atât de supărată, plânge de mama focuŹlui. Ar trebui să te gândești la ea, toți cei din primul an sunt foarte impresionați de chestia asta... Puțin îți pasă ție de Ginny, zise Ron, ale cărui urechi se înroșeau tot mai tare. Ți-e teamă doar să nu-ți stric șansele de a deveni Șef de Promoție! O să iau cinci puncte de la Cercetași! îi anunță Percy, atinŹgându-și insigna de Perfect. Și sper că V-ați învățat minte! Fără detectivisme, sau îi scriu mamei! Și se depărtă, cu ceafa la fel de roșie, ca și urechile lui Ron. * Harry, Ron și Hermione se așezară cât mai departe de Percy în camera de zi, în acea seară. Ron era încă foarte prost dispus și făcea pată după pată pe tema pentru FarŹmece. Când încercă să ia bagheta și să le șteargă, aprinse pergamentul. Scoțând aproape la fel de mult fum ca și tema lui, Ron închise furios Manualul-Standard de vrăji, pentru anul II. Spre uimirea lui Harry, Hermione procedă în aceŹlași fel. Dar cine poate fi, totuși? spuse ea cu o voce calmă, ca și când ar fi continuat o discuție, pe care tocmai o începuŹseră. Cine ar vrea să-i elimine de la Hogwarts pe Non și pe cei cu părinți Încuiați? Să ne gândim, zise Ron, bătându-și joc de ea. Care dinŹtre bunele noastre cunoștințe crede că cei care provin din Încuiați sunt gunoaie? Se uită la Hermione. Hermione se uită la el, fără să se lase convinsă. Dacă te referi la Reacredință... Bineînțeles că la el! zise Ron. Ai auzit, doar, chestia cu sânge-mâl. Ei, și tu, Hermione, nu este nevoie decât să te uiți la mutra lui de șobolan, ca să-ți dai seama că este vorba despre el... Reacredință, moștenitorul lui Viperin? întrebă Hermione sceptic. Gândește-te și la familia lui, zise Harry, închizându-și cărțile. Fiecare dintre ei au fost la Viperini, tot timpul se laudă cu asta. Ar putea fi foarte bine descendenții lui Viperin. Tatăl lui e foarte rău. Ar putea să aibă cheia Camerei Secretelor de secole! zise Ron. Transmițând-o din tată în fiu... Păi, zise Hermione prudentă, presupun că este posibil... Dar cum o putem dovedi? întrebă Harry, sumbru. Putem într-un fel, zise Hermione, încet, coborându-și și mai tare vocea și aruncând o privire spre Percy. Desigur, va fi foarte greu. Și periculos, foarte periculos... Am încălca vreo cincizeci de reguli ale școlii, presupun... Dacă o să ai chef să ne explici în decursul viitoarei luni, să ne anunți și pe noi, da? făcu Ron, enervat. Bine, zise Hermione, rece. Trebuie să aflăm cum puŹtem să intrăm în camera de zi a Viperinilor și să-l întrebăm pe Reacredință câteva lucruri, fără ca el să-și dea seama că suntem noi. Dar este imposibil, zise Harry, în timp ce Ron se prăpădea de râs. Nu, nu este, spuse Hermione. Am putea, dacă am face rost de PoliPoțiune! Ce mai e și asta? întrebară Ron și Harry într-un glas. Ne-a pomenit ceva despre ea Plesneală acum câteva lecții... Poate crezi că noi nu avem altceva mai bun de făcut la Poțiuni, decât să-l ascultăm pe Plesneală..., bombăni Ron. Te transformă în altcineva. Gândiți-vă! Ne-am putea preŹschimba în unii de la Viperini. Nu și-ar da seama nimeni că suntem noi. Draco ne-ar spune totul. Probabil că deja trâmŹbițează despre asta, chiar acum în camera lor de zi... Numai dacă l-am putea auzi... Chestia asta, PoliPoțiunea, mi se pare cam riscantă, zise Ron, încruntându-se. Ce s-ar întâmpla dacă am rămâne niște Viperini pentru totdeauna? Trece după un timp, zise Hermione, fluturându-și mâna, nerăbdătoare, dar o să fie foarte greu să facem rost de reŹțetă. Plesneală a zis că se află într-o carte care se numește Poțiuni extrem de puternice și sunt sigură că este în parŹtea interzisă a bibliotecii. Exista un singur mod de a scoate o carte din zona interŹzisă: trebuia să ai un bilet semnat de un profesor. Totuși nu văd de ce am avea nevoie de cartea asta, zise Ron, dacă nu avem de gând să preparăm poțiuni din ea. Cred, spuse Hermione, că dacă am lăsa impresia că avem nevoie de ea doar pentru a o citi, ca să pătrundem mai bine teoria poțiunilor, am avea o șansă... Ah, fiți serioși, n-o să ne creadă nici un profesor, zise Ron. Ar trebui să fie tare tâmpit...