CAPITOLUL VIII
PETRECEREA DE ZIUA MORȚII
Sosi octombrie, răspândind un aer rece și umed în îmŹprejurimi și în castel. Madam Pomfrey era ocupată până peste cap cu un potop de viroze printre profesori și elevi. Poțiunea ei, Ardeiuț, acționa instantaneu, deși îl lăsa pe băuŹtor cu urechile fumegânde, ore în șir. Percy o convinse și pe Ginny să bea din poțiune, deoarece arăta cam slăbită. RoŹșeața care se revărsă pe sub părul ei înfoiat făcea să pară că îi luase capul foc. Picături de ploaie, mari cât gloanțele, șiroiră pe la fereŹstrele castelului zile în șir. Lacul crescu, straturile de flori se transformară în niște bălți noroioase, iar dovlecii lui Hagrid se umflară până la umbrarele sub care îi adăpostise Hagrid. Cu toate acestea, entuziasmul lui Oliver Baston pentru seriŹile regulate de antrenamente nu scăzu deloc, motiv pentru care, într-o după-amiază târzie și ploioasă de sâmbătă, cu câteva zile înainte de Halloween, Harry se întorcea la Turnul Cercetașilor, ud leoarcă și plin de noroi. Chiar făcând abstracție de ploaie și vânt, nu fusese un antrenament plăcut. Fred și George, care spionaseră echipa Viperinilor, văzuseră cu ochii lor viteza acelor Nimbus 2001. Le spuseseră că echipa Viperinilor părea formată din șapte nori verzi, săgetând văzduhul ca niște avioane cu reacție. Lipăind pe coridorul părăsit, trecu pe lângă cineva care părea la fel de preocupat ca și el. Până și Nick Aproape-Făr-de-Cap, fantoma din Turnul Cercetașilor, privea posomorât pe o feŹreastră, bombănind în șoaptă ...nu întrunesc condițiile, dacă astea sunt... Bună, Nick, spuse Harry. Bună seara, bună seara, zise Nick Aproape-Făr-de-Cap, tresărind și uitându-se în jur. Purta o pălărie fermecătoare, cu pană, pe părul său lung și ondulat, și o jachetă cu guler, care fi ascundea gâtul aproape retezat, care abia se mai ținea într-un tendon. Era transparent și de culoarea fumului, Harry puŹtând să vadă prin el cerul întunecat și ploaia torențială de afară. Te văd necăjit, tinere Potter, zise Nick, împăturind și îndesând în căptușeală o scrisoare transparentă, în timp ce vorbea cu Harry. Și tu la fel, spuse Harry. Ah, făcu Nick Aproape-Făr-de-Cap și-și vântură cu eleŹganță una dintre mâini, e ceva neînsemnat... de fapt nici nu am vrut să mă înscriu neapărat... deși am făcut cerere..., dar se pare că nu întrunesc condițiile... În ciuda tonului indiferent, pe față îi era întipărită o expreŹsie de dezamăgire profundă. Dar nu crezi, răbufni el dintr-o dată, scoțând iar scrisoarea din buzunar, că a fi lovit de patruzeci și cinci de ori la gât, cu un topor tocit, te-ar înscrie automat în Clubul Decapitaților? Oh... da, zise Harry, care trebuia să fie de acord, cum altfel? Vreau să spun că nimeni nu-și dorește mai mult ca mine să fi fost totul curat și rapid și să-mi fi retezat capul cum treŹbuie... m-ar fi scutit de durere și ridicol! Cu toate astea... Nick Aproape-Făr-de-Cap desfăcu scrisoarea dintr-o zvâcŹnitură și citi mânios: Nu putem să acceptăm ca. membri pe cei ale căror capete nu s-au despărțit complet de trupuri. Trebuie să fiți de acord că ar fi imposibil să participați la activități de genul Jonglare-Cu-Capul, din goana calului, și Polo-Cu-Capete. În consecință, cu profund regret, trebuie să vă anunțăm că nu întruniți condițiile noastre. Cu stimă, Sir Patrick Delayney-Podmore Clocotind, Nick Aproape-Făr-de-Cap puse scrisoarea de-o parte. Doi centimetri de piele și tendon care îmi țin capul pe umeri, Harry! Cei mai mulți ar crede că asta înseamnă decaŹpitat, dar nu, nu și Sir Decapitat-Cum-Trebuie-Podmore! Nick Aproape-Făr-de-Cap trase de câteva ori aer în piept și apoi spuse, pe un ton mai calm: Dar pe tine, ce te neliniștește? Pot să te ajut cu ceva? Nu, zise Harry. Doar în cazul în care poți să-mi spui de unde pot să fac rost gratis de șapte mături Nimbus 2001 pentru meciul nostru împotriva echipei Vipe... Restul propoziției lui Harry fu acoperit de un mieunat subțire, care venea de undeva, de la gleznele sale. Privi în jos și se trezi uitându-se fix în niște ochi galbeni, ca niște lămpi. Era Doamna Norris, pisica gri, scheletică, pe care Argus Filch, supraveghetorul, o folosea ca pe un fel de serŹgent, în războiul lui nesfârșit împotriva elevilor. Ar cam trebui să pleci de aici, Harry, spuse Nick, reŹpede. Filch nu este bine dispus. Are gripă și niște elevi din anul III au împrăștiat niște creier de broască pe tavanul pivniței 5. Curăță la el de dimineață și dacă te vede cum lași urme de noroi peste tot... Da, bine, zise Harry, îndepărtându-se de privirea acuzaŹtoare a Doamnei Norris, dar nu destul de repede. Atras de legătura misterioasă care îl lega de pisica lui răutăcioasă, Argus Filch apăru dintr-o dată din spatele unei tapiserii din dreapta lui Harry, șuierând și căutându-l cu privirea pe cel care încălcase regulile. Avea un fular gros în jurul capului și nasul îi era neobișnuit de violet. Mizerie! strigă el, falca de jos tremurându-i și ochii holŹbându-i-se alarmant, în timp ce arăta spre balta de noroi care se scursese de pe echipamentul de Vâjthaț al lui Harry. Mizerie și gunoi peste tot! Mi-a ajuns! Vino după mine, Potter! Așa că Harry trebui să se supună. Îi făcu un semn cu mâna lui Nick Aproape-Făr-de-Cap și îl urmă pe Filch la parter, îngroșând urmele de noroi de pe covor. Harry nu văzuse niciodată cum era biroul lui Filch pe dinăuntru, fiindcă majoritatea elevilor îl evitau. Camera era soioasă și fără ferestre, luminată de o singură lampă cu gaz care atârna de tavanul lăsat. Un miros slab de pește prăjit impregnase camera. Dulapuri de lemn umpleau pereții. După etichete, Harry își dădu seama că în ele se găseau deŹtalii despre fiecare elev pe care îl pedepsise Filch vreodată. Fred și George Weasley aveau un sertar numai al lor. O colecție foarte bine lustruită de lanțuri și cătușe era atârnată pe peretele din spatele biroului lui Filch. Era bine cunoscut faptul că se ruga tot timpul de Dumbledore să-i dea voie să atârne elevii de glezne, cu capul în jos. Filch înșfacă o pană de scris dintr-o cutie și începu să cotrobăie prin cameră după niște pergament. Bălegar, mormăi el supărat, de la dragonii ăia mari și afurisiți... creieri de broască ... intestine de șobolani... mi-a ajuns ... Trebuie să dau un exemplu... Unde e formularul... A, da... Scoase un sul mare de pergament din sertarul biroului și îl desfăcu dinaintea lui, înmuind pana neagră în călimară. Numele... Harry Potter. Delictul... Era doar puțin noroi! zise Harry. Poate pentru tine era doar puțin noroi, băiete, dar penŹtru mine este încă o oră de frecat! strigă Filch, o picătură atârŹnându-i dezgustător din vârful nasului său borcănat. DelicŹtul... mânjitul castelului... pedeapsa propusă... Scormonind în nasul care șiroia, Filch privi răutăcios la Harry, care îl aștepta cu inima la gură să-și termine proŹpoziția. Dar când Filch își coborî pana pentru a scrie pedeapsa, se auzi un BANG! puternic, în tavanul biroului, zgâlțâind lampa cu gaz. PEEVES! răcni Filch, scuturându-și pana cu furie. Te prind, de data asta, te prind! Și fără să se uite înspre Harry, Filch o luă la goană din birou, cu Doamna Norris pe urmele lui. Peeves era unul dintre strigoii școlii, o adevărată pacoste, care rânjea răutăcios și plutea prin aer și care trăia pentru a teroriza pe toată lumea și a face cât mai multe stricăciuni. Harry nu îl prea plăcea pe Peeves, dar nu putea să nu îi fie recunoscător pentru acea bufnitură. Cu ajutorul lui DumŹnezeu, orice făcuse Peeves (și se pare că făcuse ceva destul de grav de data asta) îl va face pe Filch să uite de Harry. Gândindu-se că ar trebui să-l aștepte pe Filch să se întoarcă, Harry se așeză într-un scaun mâncat de molii, lângă birou. În afară de forma sa nedefinită, un alt lucru ciudat îi atrase atenția lui Harry: un plic mare, lucios, violet, care avea ceva scris pe el, cu litere argintii. Privind repede spre ușă pentru a verifica dacă nu cumva se întorcea Filch, Harry ridică plicul și citi: RAPIDMAGIC Curs prin corespondență pentru începători în ale magiei Curios, Harry deschise plicul și scoase o bucată de pergaŹment din el. Pe prima pagină, cu niște litere și mai argintii, scria: Te simți depășit în lumea magiei moderne? Te trezești inventând scuze pentru a nu face vrăji simple? Ai fost cumva batjocorit pentru jalnicul mod de manevrare a baghetei? Există un răspuns pentru toate acestea! Rapidmagic este un curs nou-nouț, cu succes 100%, rezultate rapide, ușor de învățat! Sute de vrăjitoare și vrăjitori au profitat de metoda Rapidmagic! Doamna Z. Nettles, din Topsham, scrie: Nu puteam să memorez toate incantațiile, iar poțiunile mele erau distracția familiei! Acum, după cursul Rapidmagic, sunt în centrul atenției la petreceri și prietenii se roagă de mine să le dau rețeta dexterității mele! Vrăjitorul D. J. Prod, din Didsbury, spune: Soția mea obișnuia să râdă de farmecele mele prăpădite, dar într-o lună, datorită cursului Rapidmagic, am reușit să o transŹform într-un zimbru! Mulțumesc, Rapidmagic! Fascinat, Harry frunzări și restul conținutului plicului. De ce, pentru numele lui Dumnezeu, a vrut Filch să comande un curs RAPIDMAGIC? Asta înseamnă că nu se prea priceŹpea la vrăji? Harry tocmai citea Lecția 1: Cum să ții bagheta (Câteva șmecherii folositoare), când auzi niște pași afară care îi spuneau clar că Filch se întorcea. Îndesă pergamenŹtul înapoi în plic și îl aruncă la loc pe birou, exact în clipa în care se deschidea ușa. Filch era triumfător. Dulapul acela care tot dispărea era foarte valoros! îi spuŹnea el vesel Doamnei Norris. De data asta îl dăm pe Peeves afară, scumpa mea! Își aținti privirea asupra lui Harry și apoi se aruncă asupra plicului RAPIDMAGIC, care se afla la un metru disŹtanță față de poziția în care îl lăsase Filch, lucru pe care Harry îl observă mult prea târziu. Fața bolnăvicioasă a lui Filch se făcu de un roșu-cărămiŹziu. Harry se pregăti cât mai bine pentru o criză de furie. L-ai... L-ai citit? bolborosi el. Nu, minți Harry, repede. Filch își frângea mâinile noduroase. Dacă aș fi convins că mi-ai citit corespondența persoŹnală... nu că ar fi a mea... e pentru un prieten..., dar chiar și așa... oricum... Harry îl privea, speriat. Filch nu fusese niciodată atât de apucat. Ochii i se măreau, un obraz începuse să-i tremure și fularul îl spânzura de gât. Foarte bine... pleacă... și să nu sufli o vorbă nimănui... nu că ai fi... oricum, dacă nu ai citit... Pleacă acum, trebuie să scriu raportul contra lui Peeves... pleacă odată... Uimit de norocul care dăduse peste el, Harry fugi din birou, pe coridor, și nu se opri până sus. Să scapi din biroul lui Filch fără pedeapsă era un record, probabil. Harry! Harry! A mers? Nick Aproape-Făr-de-Cap ieși în grabă dintr-o clasă. În spatele lui, Harry văzu rămășițele unui dulap mare, negru cu auriu, care părea să fi fost aruncat de la mare înălțime. L-am convins pe Peeves să-l trântească deasupra biroŹului lui Filch, zise Nick, entuziasmat. M-am gândit că poate o să-i distragă atenția... Ai făcut tu asta pentru mine? zise Harry, recunoscător. Chiar așa a și fost, nici măcar n-am primit vreo pedeapsă. Mersi, Nick! Porniră împreună agale, sporovăind de-a lungul coridoŹrului. Nick Aproape-Făr-de-Cap, observă Harry, încă ținea în mână scrisoarea de la Sir Patrick. Aș vrea să te pot ajuta cu ceva în privința Clubului Decapitaților..., zise Harry. Nick Aproape-Făr-de-Cap se opri în fața lui Harry care trecu prin el. Regretă imediat, fusese ca și când ar fi pășit printr-un duș rece. Ai putea să faci ceva pentru mine, zise Nick, emoționat. Harry..., oare cer prea mult... nu ai vrea... Ce este? întrebă Harry. Păi, de acest Halloween se împlinesc cinci sute de ani de la moartea mea, spuse Nick Aproape-Făr-de-Cap, stând drept și încercând să pară demn. Ah, zise Harry, neștiind dacă trebuia să fie trist sau fericit. Da... Dau o petrecere într-una dintre camerele mai spațioase din pivniță. O să vină prieteni din toată țara. Ar fi o mare onoare pentru mine, dacă ai veni și tu... Ar fi bineveniți și domnul Weasley și domnișoara Granger, desigur... Dar cred că vă duceți la serbarea de la școală..., zise el, privindu-l în așa fel, încât Harry nu știa cum să iasă din acea situație. Nu, zise Harry, repede, o să vin... Dragul meu! Harry Potter la petrecerea de ziua morții mele! Și... crezi că ai putea să-i spui domnului Patrick cât de tare te-am speriat și cât de deosebit mă găsești? Bi-Bineînțeles, zise Harry. Nick Aproape-Făr-de-Cap mai avea puțin și-l lua în brațe. O petrecere de ziua morții? întrebă Hermione, entuziŹasmată, după ce Harry se schimbă în sfârșit de hainele ude și murdare și coborî în camera de zi. Pariez că nu sunt mulți oameni în viață care pot spune că au fost invitați la o astfel de petrecere! O să fie fascinant! De ce și-ar dori cineva să-și serbeze ziua în care a murit? spuse Ron, care își făcuse tema doar pe jumătate la PoŹțiuni și era foarte morocănos. Mie mi se pare extrem de deprimant... Ploaia încă mai bătea cu furie în ferestre, care acum erau negre ca tușul, dar înăuntru era vesel și cald. Lumina șemiŹneului se revărsa asupra nenumăratelor fotolii moi în care elevii citeau, discutau, își făceau temele, sau, în cazul lui Fred și George, încercau să afle ce se întâmplă cu o salaŹmandră dacă îi dai să mănânce artificii Filibuster. Fred salŹvase reptila de un portocaliu-fosforescent, care trăia în mijŹlocul flăcărilor, de la o oră de Grija față de creaturile maŹgice, iar acum se foia pe masă, sub privirile curioase ale celor din jur. Harry era pe punctul de a le spune lui Ron și Hermionei despre Filch și cursul său RAPIDMAGIC, când salamandra țâșni în sus, refugiindu-se în flăcările din șemineu, scoțând scântei și pufnituri. Imaginea lui Percy care răcnea la George și la Fred de răgușise și spectacolul minunat al manŹdarinei de flăcări din gura salamandrei șterseră din mintea lui Harry și pe Filch și cursul RAPIDMAGIC. Până în ziua de Halloween, Harry regretă promisiunea făcută în grabă lui Nick Aproape-Făr-de-Cap. Toată școala visa cu nerăbdare la serbarea de Halloween. Marea Sală fuŹsese decorată ca de obicei cu lilieci vii, dovlecii lui Hagrid fuseseră scobiți și transformați în felinare enorme, în care puteau să încapă trei oameni, și circulau zvonuri că DumŹbledore chemase o trupă de schelete dansatoare, pentru animarea atmosferei. O promisiune este o promisiune, îi reaminti Hermione lui Harry, autoritar. Ai promis că te duci la petrecerea de ziua morții lui Nick. Așa că la ora șapte, Harry, Ron și Hermione trecură chiar pe lângă Marea Sală, care gemea de lume și care strălucea ademenitor, din cauza farfuriilor aurite și a lumânărilor, și toți trei se îndreptară spre pivnița castelului. Coridorul care ducea spre petrecerea de ziua morții lui Nick Aproape-Făr-de-Cap fusese presărat și el cu lumânări, deși efectul era departe de a fi vesel: erau niște lumânări lungi, subțiri, cu flacără neagră, toate dând o culoare de un albasŹtru-închis, aruncând o paloare ca de fantomă pe fețele lor însuflețite. Temperatura scădea cu fiecare treaptă pe care o coborau. Tremurând, și strângându-și mantiile în jurul trupurilor, auziră un sunet ca un zgâriat de unghii enorme pe o tablă gigantică. Asta ar trebui să fie muzică? șopti Ron. Dădură colțul și îl văzură pe Nick Aproape-Făr-de-Cap stând în pragul unei uși, drapat în catifea neagră. Prieteni dragi, spuse el, sumbru, bine ați venit, bine ați venit... sunt așa de fericit că ați putut veni... Își scoase pălăria și îi salută, după care îi pofti în cameră. Era o priveliște incredibilă. Camera era plină de sute de oaŹmeni translucizi, sidefii, mai mult plutind deasupra ringului de dans, valsând pe o îngrozitoare și sfredelitoare muzică a treizeci de ferăstraie, cântată de o orchestră de pe o scenă neagră. Un candelabru cu mii de lumânări negre arunca o lumină mohorâtă, albastră. Aburul respirației lor se ridica la un metru pe deasupra capetelor. Era ca și când ar fi intrat într-un congelator. Aruncăm o privire în jur? sugeră Harry, dorind să-și încălzească picioarele. Aveți grijă să nu pășiți prin cineva, zise Ron, neliniștit, și porniră pe marginea ringului de dans. Trecură pe lângă un grup de călugărițe posomorâte, pe lângă un om zdrențăros, care purta lanțuri, și pe lângă CăluŹgărul Barosan, o stafie veselă, din casa Astropufilor, care vorbea cu un cavaler cu o săgeată înfiptă în frunte. Harry nu se miră deloc să vadă că Baronul Sângeros, o stafie din casa Viperinilor, fioroasă și cu privirea holbată, plină de stropi de sânge, era tratată cu indiferență de celelalte fanŹtome. O nu, zise Hermione, oprindu-se brusc. Înapoi, înapoi, nu vreau să vorbesc cu Plângăcioasa Myrtle... Cu cine? zise Harry, dându-se repede înapoi. Bântuie toaleta fetelor de la primul etaj, zise Hermione. Bântuie o toaletă? Da, toaleta a fost stricată tot anul, din cauza istericaŹlelor lui Myrtle. A inundat totul cu plânsetele ei! Oricum, nu am intrat acolo decât dacă a fost neapărat nevoie. Este îngrozitor să te duci la un W.C., unde geme încontinuu cineva lângă tine... Uite, mâncare! zise Ron. De partea cealaltă a camerei, se afla o masă lungă, acoŹperită și ea cu catifea neagră. Se îndreptară spre ea, entuziŹasmați, dar în momentul următor rămăseseră paralizați, scârbiți la culme. Mirosul era dezgustător. Pești mari, în puŹtrefacție, erau așezați pe niște frumoase platouri de argint, prăjiturile, făcute scrum, erau îngrămădite pe tăvi superbe, țipari de baltă, pe care mișunau viermii, o bucată de brânză, acoperită de un strat gros de mucegai verde, și, la loc de cinste, un enorm tort cenușiu, în formă de piatră funerară, cu glazură ca de smoală, care forma cuvintele: Sir Nicholas de Mimsy-Porpington Mort: 31 Octombrie 1500 Harry văzu cu uimire cum o fantomă impunătoare se apropie de masă, se lăsă pe vine și păși prin masă cu gura căscată atât de tare, încât trecu printr-un întreg somon puturos. Poți să-i simți gustul dacă treci prin el? îl întrebă Harry. Aproape, răspunse stafia, tristă, și se depărtă. Cred că special i-au lăsat să putrezească, pentru a le da un miros mai puternic, să-l poată simți și ei, zise Hermione atotștiutoare, apucându-se de nas și aplecându-se pentru a examina un tipar putred. Hai să ne dăm mai la o parte, mi-e rău, zise Ron. Abia se întoarseră, când un strigoi slăbănog țâșni de sub masă și se proțăpi în aer, în fața lor. Bună, Peeves, spuse Harry, precaut. Spre deosebire de celelalte fantome din jur, Peeves nu era transparent și palid. Din contră, purta o pălărie mare, portocalie, de petrecere, un papion care se tot rotea, iar fața lui diavolească afișa un rânjet sarcastic. Vreți ceva de ronțăit? spuse el, cât mai dulce posibil, oferindu-le un bol cu alune acoperite de mucegai. Nu, mulțumim, zise Hermione. Te-am auzit vorbind de biata Myrtle, zise Peeves, cu ochii jucându-i în cap. Ai fost foarte dură cu biata Myrtle. Trase aer în piept și zbieră: HEI! MYRTLE! O, nu, Peeves, nu-i spune ce-am zis despre ea, o să fie tare supărată, șopti Hermione, disperată. Nu vorbeam seŹrios, îmi place de ea... ăăă... Bună, Myrtle... De ei se apropiase stafia ghemuită a unei fete. Avea cea mai posomorâtă față dintre toate câte văzuse Harry, pe juŹmătate acoperită de părul lins și des, cu ochelari sidefii. Ce-i? zise ea, îmbufnată. Ce mai faci, Myrtle? zise Hermione, străduindu-se să pară cât mai veselă. Ce bine că ai ieșit din toaletă. Myrtle suspină. Domnișoara Granger tocmai vorbea de tine, zise Peeves cu viclenie, în urechea lui Myrtle. Doar spuneam... spuneam... cât de bine arăți în seara asta, spuse Hermione, fulgerându-l pe Peeves cu privirea. Myrtle privi bănuitor spre Hermione. Îți bați joc de mine, spuse ea și lacrimi argintii i se rosŹtogoliră din ochii ei micuți. Nu... sincer... Nu-i așa că tocmai spuneam ce bine arată Myrtle astă-seară? zise Hermione, împungându-i dureros în coaste pe Harry și pe Ron. A, da... Așa e... Nu mă mințiți, icni Myrtle, lacrimile inundându-i fața, în timp ce Peeves o apucă fericit de umeri. Ce credeți, că nu știu ce vorbesc oamenii pe la spatele meu? Myrtle cea Grasă... Myrtle cea urâtă! Îngrozitoarea, plângăcioasa și jalŹnica Myrtle! Ai uitat și plină de coșuri, îi șușoti Peeves în ureche. Plângăcioasa Myrtle izbucni în hohote chinuite și ieși fuŹgind din încăpere. Peeves o luă pe urmele ei, aruncând cu alune mucegăite în ea, strigând: . - Plină de coșuri! Plină de coșuri! Sâc! Sâc! Dumnezeule, zise Hermione cu tristețe. Nick Aproape-Făr-de-Cap pluti spre ei prin mulțime. Vă simțiți bine? Da, mințiră ei. O petrecere reușită, spuse Nick Aproape-Făr-de-Cap, mândru. Văduva Îndurerată a venit tocmai din Kent... Se apropie momentul discursului meu, ar trebui să mă duc să previn orchestra... Dar orchestra se opri din cântat chiar în acel moment. Ca tot restul invitaților, tăcură și ei, privind în jur neliniștiți, în timp ce trâmbița un corn de vânătoare. Ah, începe, zise Nick Aproape-Făr-de-Cap, sumbru. Prin zidul pivniței năvăliră doisprezece cai-fantomă, fiecare călărit de un călăreț fără cap. Mulțimea începu să aplaude puternic. Începu și Harry să aplaude, dar se opri când văzu expresia de pe chipul lui Nick. Caii galopară până în mijlocul ringului de dans și se opriră, înșirându-se și făcând un pas în față. O fantomă roŹbustă, din primul rând, care își ținea capul bărbos sub braț, suflă în corn, sări jos, își ridică deasupra mulțimii capul penŹtru a îi vedea pe toți (toată lumea râse amuzată) și veni spre Nick Aproape-Făr-de-Cap, punându-și capul la loc pe umeri. Nick! răcni fantoma. Ce mai faci? Mai reziști? Râse cu hohote, din toată inima, și îl bătu pe umăr pe Nick Aproape-Făr-de-Cap. Bine ai venit, Patrick, spuse Nick, țeapăn. A, și d'ăștia, vii! zise Sir Patrick, zărindu-i pe Harry, Ron și Hermione și se prefăcu speriat de moarte, încât îi căzu iar capul de pe umeri (și din nou izbucni mulțimea în hohote de râs). Foarte comic, n-am ce zice, făcu Nick, posac. Nu îl luați în seamă pe Nick, zise capul lui Sir Patrick, de pe jos. E încă supărat că nu l-am admis în Clubul DecaŹpitaților! Dar uitați-vă și voi la el... Cred, zise Harry grăbit, în urma unei priviri sugestive din partea lui Nick, că Nick este foarte... înspăimântător și... hmm... Mda! strigă capul lui Sir Patrick. El te-a rugat să spui asta! Un moment de atenție, vă rog, este timpul pentru disŹcursul meu! spuse Nick Aproape-Făr-de-Cap, tare, îndrepŹtându-se spre podium și intrând sub un reflector albastru. Răposații mei, domni și doamne, este marea mea durere să... Dar nimeni nu putu auzi restul. Sir Patrick și călăreții tocŹmai începuseră un joc de Hochei-cu-Capete și lumea se întorsese pentru a-i urmări. Nick Aproape-Făr-de-Cap încerŹcă în zadar să-și recupereze publicul. Renunță când capul lui Sir Patrick zbură pe deasupra lui în urale. Lui Harry îi era foarte frig, ca să nu mai vorbim de foame... Nu mai pot să suport mult timp toate astea, mormăi Ron, cu dinții clănțănind, în timp ce orchestra își reîncepu melodia și stafiile se reîntoarseră pe ringul de dans. Hai să mergem, se învoi Harry. Se îndreptară spre ușă cu spatele, dând din cap și zâmŹbind tuturor celor care îi priveau, iar peste câteva minute alergau pe coridorul plin de lumânări negre. Poate că nu s-a terminat budinca încă, zise Ron, optiŹmist, mergând înainte, spre Marea Sală. Și atunci Harry o auzi din nou. ... sfâșii... distrug... omor... Era aceeași voce, aceeași voce glacială, criminală, pe care o auzise în biroul lui Lockhart. Încremeni, lipit de zidul de piatră, ascultând cu maximă atenție, uitându-se în jur, cercetând culoarul prost luminat. Harry, ce... Vocea aceea... taci puțin... ... atât de înfometat... de atâta timp... Ascultați! strigă Harry, iar Ron și Hermione înțepeniră locului, privindu-l cu atenție pe Harry. ... să omor... a venit vremea să omor... Vocea era din ce în ce mai slabă. Harry era convins că se îndepărta, ducându-se undeva, în sus. Un amestec de frică și emoție puse stăpânire pe el, în timp ce se uita la tavanul întunecos. Cum putea să se ducă în sus? Era o stafie, penŹtru care tavanele de piatră nu contau? Pe aici, strigă el, și începu să urce scările în fugă, spre holul de la intrare. Era inutil să spere că va auzi ceva, fiindcă glasurile veseŹle de la Serbarea de Halloween răzbăteau din Marea Sală. Harry sui pe scara de marmură până la etajul întâi, urmat de Ron și Hermione. Harry, ce... SSST! Harry își ciuli urechile. De departe, de deasupra ringului de dans, din ce în ce mai încet, auzi iar vocea: ... îmi miroase a sânge... MIROS DE SÂNGE! Stomacul lui Harry se făcuse ghem. O să omoare pe cineva! strigă el și, ignorând fețele stuŹpefiate ale lui Ron și Hermione, urcă scările, câte trei trepte deodată, încercând să mai audă vocea, cu tot zgomotul pașilor săi. Harry fugi de-a lungul coridorului de la etajul doi, cu Ron și Hermione gâfâind în urma lui, oprindu-se doar când dădură colțul spre un coridor părăsit. Harry, ce a fost toată chestia asta? zise Ron, ștergându-și fruntea transpirată. Eu n-am auzit nimic... UITAȚI! Ceva strălucea pe peretele din fața lor. Se apropiară încet, încercând să zărească prin întuneric. Cuvinte de un cot fuseseră scrijelite pe peretele dintre două ferestre, scânŹteind în lumina torțelor aprinse. CAMERA SECRETELOR A FOST DESCHISĂ! DUȘMANI AI MOȘTENITORULUI, PĂZIȚI-VĂ! Ce este aia... care atârnă dedesubt? zise Ron, cu un tremur ușor în voce. Apropiindu-se, Harry aproape alunecă pe o baltă enormă de pe jos. Ron și Hermione îl prinseră și se duseră toți trei lângă inscripție, cu ochii fixați pe silueta întunecată de sub ea. Toți își dădură seama imediat cine era și se dădură înapoi cu un PLEOȘC! Doamna Norris, pisica supraveghetorului, era atârnată de coadă, de suportul torței! Țeapănă, cu ochii larg deschiși, ficși. Pentru câteva minute nu se mișcară din loc. Apoi Ron zise repede: Hai să plecăm de-aici! Nu, ar trebui să rămânem... să dăm o mână de ajutor..., bălmăji Harry. Crede-mă, zise Ron, nu e bine să fim găsiți aici! Dar era prea târziu. Un zgomot, ca un tunet îndepărtat, îi anunță că serbarea se sfârșise. Din ambele capete ale coriŹdorului se auzeau sute de pași, care urcau scările, și vocile fericite ale unor oameni sătui. În secunda următoare, elevii năvăliră din ambele părți. Discuțiile, învălmășeala, zgomotul se opriră dintr-o dată când zăriră în fața ochilor pisica spânzurată de coadă. Harry, Ron și Hermione erau singuri în mijlocul culoarului. Teste mulțimea de elevi care se îmbulzeau pentru a se holba la priveliștea sinistră se lăsă o tăcere de moarte. Apoi cineŹva țipă, spărgând liniștea. Dușmani ai Moștenitorului, păziți-vâ! Voi sunteți urmăŹitorii, ăștia cu sânge-mâl! Era Draco Reacredință. Se împinse în fața mulțimii, ochii săi verzi și reci prinzând viață, chipul său, de obicei secat: de sânge, roși, rânjind la vederea pisicii înțepenite.