CAPITOLUL II
AVERTISMENTUL LUI DOBBY
Harry reuși cu greu să se stăpânească să nu țipe. Micuța creatură de pe pat avea urechi mari, ca de liliac, și ochi mari, verzi, bulbucați, cât niște mingi de tenis. Harry își dăŹdu imediat seama că erau aceiași ochi care îl priviseră de diŹmineață din gardul viu. În timp ce se uitau ochi în ochi, Harry auzi vocea lui Dudley din hol: Pot să vă iau hainele, doamnă și domnule Mason? Creatura se dădu jos din pat și se înclină atât de tare, mai să atingă covorul cu vârful nasului său lung și subțire. Harry observă că era îmbrăcată cu ceva care semăna cu o față de pernă veche, cu găuri pentru mâini și picioare. Aăă... bună..., zise Harry, pe un ton nervos. Harry Potter! zise creatura, cu o voce pițigăiată care, spre groaza lui Harry, se putea auzi prea bine de jos. De atâŹta timp vroia Dobby să vă cunoască, domnule... e așa o onoare... M-Mulțumesc, zise Harry, lipindu-se de perete, până la scaunul de la birou și adâncindu-se în el, lângă Hedwig, care dormea dusă în colivia ei încăpătoare. Ar fi vrut să întrebe Ce ești tu?, dar se temu să nu pară nepoliticos, așa că întrebă: Cine sunteți dumneavoastră? Dobby, domnule. Doar Dobby, atât! Sunt spiridușul unei case, răspunse creatura. A, da? zise Harry. Hm... nu vreau să fiu nepoliticos, dar nu este cel mai bun moment să am un spiriduș în camera mea... Din sufragerie răsună râsul Mătușii Petunia, fals și striŹdent. Spiridușul se luă cu mâinile de cap. Nu că nu sunt încântat de cunoștință, zise Harry repede, dar de ce ai venit la mine, pot să te ajut cu ceva? Ah, da, domnule, zise Dobby, devenind serios. Dobby a venit să-ți spună, domnule... O, e foarte greu, domnule... Dobby nu știe de unde să înceapă... Stai jos, zise Harry, politicos, arătând spre pat. Spre disperarea lui, spiridușul izbucni într-un plâns zgoŹmotos. Să... să stau jos... niciodată... niciodată!... Lui Harry i se păru că vocile de jos se opriseră. Îmi pare rău, șopti el, n-am vrut să te jignesc sau ceva de genul ăsta... Să îl jignești pe Dobby, cum așa, domnule?! hohoti spiridușul. Dobby nu a fost poftit niciodată să stea jos... ca un egal... Spunând tot timpul Șșt! și încercând să-l liniștească, în același timp, Harry îl conduse pe Dobby până la pat. SpiŹridușul se așeză, sughițând, părând o păpușă uriașă și foarte urâtă. În sfârșit, reuși să-și stăpânească sughițul și suspinele și rămase cu ochii săi mari și verzi ațintiți asupra lui Harry, cu o expresie de profundă adorație. Se pare că nu prea ai întâlnit vrăjitori cumsecade... Dobby clătină capul dintr-o parte în alta și se ridică fără de veste, lovindu-se cu capul de fereastră și strigând: Dobby, foarte rău! Rău de tot! Oprește-te!... Ce faci? întrebă Harry, stupefiat. Îl dezlipi de fereastră și îl aduse iar pe pat. Hedwig se trezise cu un țipăt deosebit de puternic și lovea cu putere barele coliviei. Dobby a trebuit să se pedepsească, domnule, zise spiriŹdușul care se uita dintr-o dată cruciș. Dobby aproape că și-a vorbit familia de rău, domnule... Familia ta? Familia de vrăjitori, pe care o slujește Dobby, domnuŹle... Dobby este un spiriduș căruia îi este destinat să serŹvească numai o singură familie, pentru totdeauna... Ei știu că ești aici? întrebă Harry, curios. Dobby se cutremură. O, nu, domnule, nu... Dobby va trebui să se pedepŹsească aspru pentru această vizită, domnule. Dobby va treŹbui să-și prindă urechile în ușa de la cuptor timp de două ore pentru asta. Dacă ar ști, domnule... Dar nu o să observe dacă o să ai urechile prinse în cupŹtor? Nu cred. Dobby trebuie să se pedepsească întotdeauna pentru ceva, domnule. Ei îl lasă pe Dobby să se pedepsească ori de câte ori vrea, domnule, ba chiar îi dau pedepse supliŹmentare, uneori... Dar de ce nu pleci de la ei? De ce nu evadezi? Un spiriduș trebuie să fie eliberat, domnule, iar familia lui nu-l va elibera niciodată pe Dobby... Dobby va trebui să o slujească până la moarte, domnule... Harry îl urmărea atent. Și eu care credeam că eu sunt pedepsit pentru că mai am de stat încă o lună aici, zise el. În comparație cu familia ta, familia Dursley pare aproape umană. Și nu te poate ajuta nimeni? Eu, de pildă... În aceeași clipă, Harry și-ar fi dorit să nu fi scos nici un cuvânt. Dobby se cufundase iar într-o mare de mulțumiri zgomotoase. Te rog, îi șopti Harry, speriat, taci, te rog! Dacă te aud... dacă află familia Dursley că ești aici... Harry Potter întreabă dacă îl poate ajuta pe Dobby... Dobby auzise de faima dumneavoastră, dar Dobby nu știa cât de bun sunteți, domnule... Harry, care simțea că era neobișnuit de aprins la față, îi spuse: Orice ai auzit despre măreția mea sunt simple aiureli! Nici măcar nu sunt primul din clasă, Hermione este cea care... Dar se opri pentru că nu vroia să sufere, gândindu-se la Hermione. Harry Potter este modest și bun, zise Dobby, plin de respect, iar ochii săi sferici străluciră de emoție. Harry PotŹter nu vorbește de triumful său asupra Celui-Al-Cărui-Nu-me-Nu-Trebuie-Rostit... Cap-de-Mort? întrebă Harry. Dobby își acoperi urechile și se văită: Ah, nu-i pronunțați numele, domnule! Nu i-l pronunŹțați, vă rog! Iartă-mă, știu că unora le este greu să vorbească despre el. De exemplu, Ron, prietenul meu... Și iar se opri. Și la Ron îi era greu să se gândească... Dobby se aplecă spre Harry, cu ochii cât cepele. Dobby a auzit, zise el răgușit, că Harry Potter s-a întâlŹnit cu Lordul Întunericului pentru a doua oară, acum câteŹva săptămâni... de care a scăpat iar... Harry aprobă din cap și ochii lui Dobby se umplură subit de lacrimi. Ah, domnule, suspină el, înfundându-și fața în colțul feței de pernă cu care era îmbrăcat. Harry Potter este viteaz și curajos. A înfruntat atâtea pericole! Dar Dobby a venit să îl apere pe Harry Potter, să-l prevină, chiar dacă apoi treŹbuie să-și bage urechile în cuptor... Harry Potter nu trebuie să se întoarcă la Hogwarts! Se lăsă o tăcere deplină, întreruptă doar de sunetul furcuŹlițelor și al cuțitelor de jos și de vocea difuză a Unchiului Vernon. Po-Poftim? izbucni Harry. Dar trebuie să mă întorc... trimestrul începe pe întâi septembrie. Este singurul lucru care mă ține în viață. Tu nu știi cum este aici. Locul meu nu este aici. Locul meu este în lumea ta, la Hogwarts! Nu, nu, nu, chițăi Dobby, scuturându-și capul atât de tare, încât îi fluturau urechile. Harry Potter trebuie să stea unde este în siguranță. Este prea important, prea bun, penŹtru a dispărea pentru totdeauna. Dacă Harry Potter se înŹtoarce la Hogwarts, se va afla în pericol de moarte. De ce? întrebă Harry, surprins. E vorba de un complot, Harry Potter, care o să facă să se întâmple lucruri groaznice la Hogwarts, Școala de Magie, Farmece și Vrăjitorii, în acest an, șopti Dobby, tremurând din toate încheieturile. Dobby știe asta de luni de zile, domŹnule, Harry Potter nu trebuie să se expună pericolului. Este o persoană mult prea importantă, domnule! Ce lucruri îngrozitoare? întrebă Harry, fără să stea pe gânduri. Cine complotează? Dobby scoase un zgomot înăbușit, ca și cum l-ar fi strâns cineva de gât, apoi începu să se dea cu capul de perete, înnebunit. Destul! se rugă Harry, luând spiridușul de mână pentru a-l opri. Nu-mi poți spune, înțeleg. Dar de ce mă avertizezi, atunci? Un gând tulburător îi trecu prin minte. Stai puțin, asta are vreo legătură cu Cap-de-... scuză-mă... cu Știi-Tu-Cine? Ai putea să dai doar din cap, adăugă el în grabă, în timp ce capul lui Dobby se apropia îngrijorător de mult de perete. Încet, Dobby scutură din cap. Nu, nu Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit, domnule. Însă ochii lui Dobby se măriseră parcă și mai mult, încerŹcând să-i dea un indiciu lui Harry. Acesta însă era în ceață complet. Doar n-are frați, nu? încercă Harry să ghicească. Dobby clătină iar capul, holbându-se mai mult ca nicioŹdată. Păi, atunci nu știu cine ar putea să facă lucruri îngroziŹtoare la Hogwarts, zise Harry. Adică, mai este Dumbledore, unu la mână... Știi cine este Dumbledore, nu? Dobby își înclină capul. Albus Dumbledore este cel mai bun director pe care l-a avut Hogwarts vreodată. Dobby știe, domnule. Dobby a auzit că puterile lui Dumbledore sunt opuse celor ale Știm-Noi-Cui și la fel de puternice. Vocea lui Dobby coborî subit la șoaptă: Există puteri pe care Dumbledore nu... pe care nici un vrăjitor decent nu le-ar... Și înainte ca Harry să îl poată opri, Dobby sări de pe pat, puse ochii pe veioza lui Harry și cu icneli asurzitoare începu să se lovească în cap cu ea. Se lăsă un moment de tăcere apăsătoare la parter. Două secunde mai târziu, cu inima zbătându-i-se în piept, Harry îl auzi pe Unchiul Vernon pe hol, spunând către musafiri: Probabil că șmecherul de Dudley a lăsat iar televizorul deschis... Ce drăcușor de copil! Repede! În șifonier! șopti Harry și îl îndesă pe Dobby acolo. Închise ușa și se aruncă pe pat, exact în clipa în care se deschidea ușa. Ce naiba faci? zise Unchiul Vernon printre dinți, îngroŹzitor de aproape de fața lui Harry. Tocmai mi-ai nenorocit poanta bancului cu jucătorul de golf japonez... Încă un sunet și o să-ți dorești să nu te fi născut, băiete! Ieși val-vârtej din cameră. Tremurând, Harry deschise ușa șifonierului, ca să iasă Dobby. Vezi cum este aici? îl întrebă Harry. Înțelegi de ce treŹbuie să mă întorc la Hogwarts? Este singurul loc unde am... ăăă... cred că am prieteni... Prieteni care nici măcar nu-i scriu lui Harry Potter? întrebă Dobby cu viclenie. Presupun că au fost... Stai puțin, spuse Harry, încrunŹtat, de unde știi tu că nu mi-au scris prietenii mei? Dobby își târșâi picioarele. Harry Potter nu trebuie să fie supărat pe Dobby... Dobby a vrut să facă bine... Mi-ai oprit scrisorile? Dobby le are la el, domnule, zise spiridușul și, îndepărŹtându-se precaut de Harry, scoase un teanc de scrisori din fața de pernă pe care o purta. Harry zări scrisul îngrijit al Hermionei, scrisul urât al lui Ron, până și niște măzgălituri care semănau cu scrisul lui Hagrid. Dobby clipi neliniștit. Harry Potter nu trebuie să fie supărat... Dobby a speŹrat... dacă Harry Potter ar fi crezut că prietenii l-au uitat... Harry Potter nu ar mai fi vrut să se întoarcă, domnule... Harry nu îl mai asculta. Încercă să înșface scrisorile, dar Dobby se feri. Harry Potter o să le aibă, domnule, dacă îi promite lui Dobby că nu se întoarce la Hogwarts. Ah, domnule, este un pericol, pe care nu trebuie să îl înfruntați! Promiteți-mi că n-o să vă întoarceți, domnule! Nu-ți promit, spuse Harry, furios. Dă-mi scrisorile prieŹtenilor mei! Atunci Harry Potter nu-i lasă lui Dobby cale de întoarŹcere, spuse spiridușul cu tristețe. Înainte ca Harry să apuce să se miște, Dobby era deja lângă ușă. O deschise și o zbughi la parter, pe scări. Cu gura uscată, cu stomacul cât o nucă, Harry țâșni după el, încercând să nu facă nici un zgomot. Ultimele șase trepte le sări, pur și simplu, aterizând ca o pisică pe covorul din hol, cu ochii după Dobby. Din sufragerie, îl auzi pe Unchiul Vernon spunând: ... povestiți-i Petuniei întâmplarea aceea amuzantă desŹpre instalatorii americani, doamnă Mason, abia așteaptă s-o audă... Harry fugi pe hol până în bucătărie și simți cum i se face un gol imens în locul stomacului. Prăjitura, minunata capodoperă a Mătușii Petunia, munŹtele de frișcă și violete de zahăr, plutea în apropiere de taŹvan. Chircit deasupra unui bufet dintr-un colț, stătea nimeni altul, decât Dobby! Nu, exclamă Harry, te rog... o să mă omoare... Harry Potter trebuie să promită că nu se mai întoarce la școală... Dobby... te rog... Spuneți, domnule... Nu pot! Dobby îi aruncă o privire tragică. Atunci Dobby trebuie să o facă, domnule, pentru binele lui Harry Potter. Prăjitura se împrăștie pe podea, cu o bufnitură care îl înŹcremeni pe Harry. Frișca împroșcă ferestrele și pereții, iar platoul pe care se afla se făcu țăndări. Ca o plesnitură de bici, Dobby se făcu nevăzut. Se auziră țipete din sufragerie și Unchiul Vernon dădu buzna în bucătărie, unde îl găsi pe Harry, înlemnit din cauza șocului, acoperit din cap până-n picioare cu desertul Mătușii Petunia. La început, Unchiul Vernon încercă să salveze aparențele (Oh, e nepotul nostru... e foarte timid... nu suportă oameŹnii străini, așa că l-am ținut sus...), însă, după ce își conduse musafirii înapoi în sufragerie, se întoarse și îi promise solemn lui Harry că îl va jupui de viu, după ce pleacă famiŹlia Mason, și îi dădu o mătură să curețe murdăria. Mătușa Petunia scoase niște înghețată din frigider și Harry, încă tremurând, începu să frece pardoseala. Chiar și așa, Unchiul Vernon încă ar mai fi putut să înŹcheie contractul, dacă n-ar fi fost bufnița. Mătușa Petunia tocmai împărțea la toți niște bomboane cu mentă, pentru digestie, când o bufniță enormă năvăli pe fereastra sufrageriei, lăsând o scrisoare pe capul doamnei Mason, după care făcu cale-ntoarsă. Doamna Mason scoase un țipăt înspăimântător și fugi din casă, mormăind ceva despre smintiți și apucați. Domnul Mason a mai rămas doar cât să explice că soției sale îi era foarte frică de păsări, de toate formele și mărimile, și să întrebe dacă asta înțeleg ei printr-o glumă... Harry stătea în bucătărie, strângând mătura în mâini, în timp ce Unchiul Vernon se îndrepta spre el, cu o sclipire malefică în ochii săi mici. Citește-o! șuieră el, fluturând scrisoarea lăsată de bufniță. Haide, citește-o! Harry o luă. Nu era o felicitare de ziua lui. Dragă domnule Potter, Am fost informați că în locuința dumneavoastră a fost folosită o Vrajă Plutitoare în această seară, la ora nouă și douăsprezece minute. După cum știți, vrăjitorii minori nu au voie să folosească magia în afara școlii și dacă veți continua să mai faceți vrăji veți fi exmatriculat. (Decretul pentru restrângerea, în limite rezonabile, a vrăjitoriilor din partea minorilor, 1875, ParaŹgraful C). De asemenea, dorim să vă reamintim că orice activitate magică detectabilă de către membrii comunității non-maŹgice (a Încuiaților) este un delict grav, în concordanță cu articolul 13 al Confederației Internaționale de Tăinuire a Statutului Vrăjitorilor. Vacanță plăcută, Cu respect, Mafalda Hopkirk Oficiul de Folosire Nepermisă a Magiei Ministerul Magiei Harry își ridică ochii de pe scrisoare și înghiți în sec. Nu ne-ai spus că nu ai voie să faci vrăji în afara școlii, spuse Unchiul Vernon, cu o strălucire furioasă în ochi. Ai uitat să ne informezi... ți-a ieșit din minte, îndrăznesc să spun... Se aplecă peste Harry ca un buldog enorm, cu colții dezŹgoliți. În acest caz, am vești noi pentru tine, băiete... te seŹchestrez... nu te vei mai întoarce niciodată la școala aia... niciodată... și dacă încerci să scapi prin magie, treaba ta, te exmatriculează! Râzând ca un apucat, îl târî pe Harry înapoi, în camera lui. Unchiul Vernon se dovedi la fel de rău, ca și cuvintele sale. În dimineața următoare plăti un om să pună zăbrele la fereastra lui Harry. El însuși montă o ușiță, ca pentru pisici, pe unde i se putea strecura mâncarea, de trei ori pe zi. Îi dădeau voie să folosească baia dimineața și seara. În rest, era tot timpul închis în camera lui. Trecură trei zile și familia Dursley nu părea să revină asupra hotărârii, iar Harry nu vedea nici o cale de ieșire din acea situație. Stătea pe pat și privea cum soarele apunea, dincolo de zăbrelele de la fereastra lui. Se întreba cu tristețe ce se va întâmpla cu el și cum se va sfârși totul. La ce îl ajuta să scape cu ajutorul magiei din cameră, dacă ar fi fost exmatriculat pentru asta? Viața în casa de la numărul 4, de pe Aleea Boschetelor, era mai tristă ca nicioŹdată. Acum familia Dursley știa că nu riscă să fie transforŹmată în cine știe ce. Harry își pierduse singura armă împotriva lor. Dobby îl salvase pe Harry de întâmplările nefericite de la Hogwarts, însă după cum mergeau lucrurile se părea că oricum va muri de foame. Ușița se deschise și apăru mâna Mătușii Petunia, îmŹpingând în cameră o farfurie de supă la conservă. Harry, care era mort de foame, sări de pe pat și se năpusti asupra ei. Supa era rece bocnă, dar sorbi jumătate din ea dintr-o înghițitură. Traversă apoi camera spre colivia lui Hedwig și îi strecură și ei printre gratii niște legume zemoase. Ea se înŹfoie toată și îi aruncă o privire de imens dezgust. Nu ajută la nimic dacă ești mofturoasă, este tot ce avem, spuse Harry, sumbru. Puse farfuria la loc, lângă ușiță, și se întinse iar pe pat, chiar mai înfometat decât fusese înainte să mănânce supa. Presupunând că ar mai fi supraviețuit încă patru săptămâni, ce se va întâmpla când nu o să apară la Hogwarts? Oare îi va observa cineva lipsa? Va fi trimis cineva să vadă de ce nu s-a întors? Vor putea să convingă familia Dursley să-i dea drumul? Camera se întuneca. Obosit, cu burta goală, cu mintea năpădită de întrebări fără răspuns, căzu într-un somn neliŹniștit. Visă că era expus într-o cușcă la Grădina Zoologică, cu o plăcuță prinsă de cușcă, pe care scria Vrăjitor minor. Oamenii se zgâiau la el cum zăcea, înfometat și slăbit, pe un pat de paie. Îl văzu pe Dobby în mulțime și îl strigă, cerându-i ajutorul, dar Dobby îi răspunse, cu încăpățânare: Harry Potter este în siguranță acolo, domnule! și dispăru. ApăŹrură și soții Dursley, cu Dudley, care zăngănea barele cuștii și râdea de el. Termină! murmură Harry în somn, în timp ce zăngănitul continua să îi răsune în cap. Lasă-mă în pace... încetează... încerc să dorm... Deschise ochii. Lumina lunii se revărsa printre gratiile ferestrei. Cineva îl fixa cu privirea din spatele barelor, cineŹva pistruiat, cu păr roșcat și nas lung... Ron Weasley era la fereastra lui Harry.