CAPITOLUL XII
POLIPOȚIUNEA
Continuară să urce scările de piatră până la capăt și profesoara McGonagall bătu la ușă. Se deschise încet și intrară. Profesoara McGonagall îi spuse lui Harry să aștepŹte și îl lăsă singur. Harry se uită în jur. De un lucru era sigur: dintre toate birourile profesorilor, pe care le vizitase în cursul acelui an la Hogwarts, acesta era de departe cel mai interesant. Dacă nu ar fi fost speriat de moarte că va fi exmatriculat din școală, ar fi fost fericit că avea norocul de a se afla acolo. Era o cameră rotundă, mare și frumoasă, în care răsunau tot felul de sunete plăcute. Numeroase și stranii instrumenŹte argintii erau puse pe mese care se roteau pe picioarele lor, scoțând mici norișori de fum. Pereții erau plini cu porŹtretele foștilor directori și directoare, care dormitau liniștiți în ramele lor. Mai era și un birou enorm, cu picioare în formă de gheare, și, pe raftul din spatele lui, un joben ponoŹsit și peticit... Jobenul Magic! Harry ezită o clipă. Aruncă o privire îngrijorată către vrăjitoarele și vrăjitorii adormiți. Nu vedea ce rău ar putea face dacă ar lua jobenul și l-ar încerca iar... Doar ca să veriŹfice... să se asigure că îl pusese în casa care trebuia... Trecu încet pe lângă birou, ridică jobenul de pe raft și îl puse pe cap. Era mult prea mare și îi acoperi ochii, ca și ultiŹma dată când îl încercase. Harry privi interiorul negru al pălăriei, așteptând. Apoi o voce slabă îi șopti la ureche: Te simți cu musca pe căciulă, Harry Potter? Păi, cam da..., șopti Harry. Eh... îmi cer scuze că te deŹranjez... vroiam să te întreb... Dacă te-am pus în casa care trebuie, zise jobenul, mulțumit. Da... ai fost foarte greu de repartizat. Dar am rămas la aceeași părere de dinainte inima lui Harry treŹsări te-ai fi descurcat foarte bine la Viperini. Stomacul lui Harry se goli. Apucă jobenul de vârf și îl dădu jos. Acum atârna lipsit de viață, terfelit și ponosit. Harry îl puse la loc pe raft, simțindu-se aproape bolnav. Te înșeli, îi spuse el răspicat jobenului inert și tăcut. Acesta nu se clinti din loc. Harry se îndepărtă, fără să-și ia ochii de la el. Apoi un sunet ciudat din spatele său îl făcu să se întoarcă. Nu era singur cum crezuse. Cocoțată pe stinghia aurită din spatele ușii stătea o pasăre care arăta de parcă ar fi treŹcut prin cinci războaie și semăna izbitor cu un curcan pe jumătate jumulit. Harry o privi cu atenție și pasărea îl privi la rândul ei, îndurerată, scoțând iar sunetele acelea ciudate. Băiatul crezu că trebuie să fie tare bolnavă. Ochii îi erau moŹhorâți și îi mai căzură câteva pene din coadă, chiar sub priŹvirile lui. Harry tocmai se gândea că tot ce mai lipsea era ca paŹsărea lui Dumbledore să moară, în timp ce era singur cu ea în birou, când pasărea fu cuprinsă de flăcări. Harry urlă de groază și se duse spre birou. Se uită disperat în jur, dacă nu era vreun pahar cu apă, dar nu văzu nici unul. În tot acest timp, pasărea se transformase într-o minge de foc. Scoase un țipăt puternic și în secunda următoare nu mai rămase din ea decât o moviliță de cenușă pe jos. Se deschise ușa biroului. Intră Dumbledore, sumbru. Domnule profesor, spuse Harry, șocat, pasărea dumŹneavoastră... nu am putut să fac nimic... tocmai a luat foc... Spre uimirea lui Harry, Dumbledore zâmbi. Era timpul, zise el. Arăta jalnic de câteva zile bune, i-am tot spus că e vremea să se transforme... Chicoti înfundat, văzând expresia nedumerită de pe chipul lui Harry. Fawkes e un phoenix, Harry. Păsările phoenix iau foc când este timpul să moară și apoi renasc din cenușă. Uită-te și tu... Harry privi spre un pui de pasăre, nou-născut, șifonat și micuț, care răsărea din cenușă. Era cam la fel de urât ca și pasărea bătrână. Păcat că l-ai văzut în Ziua Arsului, spuse Dumbledore, ducându-se în spatele biroului. Este o pasăre tare frumoasă, în cea mai mare parte a timpului, cu un penaj roșu cu auriu, minunat! Creaturi fascinante, păsările phoenix!... Pot căra greutăți extrem de mari, iar lacrimile lor au puteri vindecăŹtoare și sunt foarte credincioase. Afectat de spectacolul dat de Fawkes, Harry uitase de ce venise, dar își reaminti totul când Dumbledore se așeză în scaunul său cu spătar înalt și îl fixă cu privirea sa albasŹtră, pătrunzătoare. Dar înainte ca Dumbledore să zică vreun cuvânt, ușa biroului se deschise cu o bufnitură puternică și intră HaŹgrid, cu o privire răvășită, având căciula pusă pe creștetul caŹpului său cu claia de păr negru, încurcat, și cu un cocoș mort atârnându-i în mână. Nu a fost Harry, domnule profesor Dumbledore! zise Hagrid, repede. Am vorbit cu el cu câteva secunde înainte să fie găsit puștiul, nu a avut timp, domnule... Dumbledore încercă să spună ceva, dar Hagrid continuă înfierbântat, gesticulând cu bietul cocoș mort, împrăștiind pene peste tot. ... nu se poate să fi fost el, jur în fața Ministerului Magiei dacă e nevoie... Hagrid, eu... ... nu e el, domnule, eu știu că Harry nu ar... Hagrid! zise Dumbledore tare, ca să-l acopere. Eu nu cred că Harry e autorul acestor atacuri! Ah, zise Hagrid, cocoșul căzând neînsuflețit lângă el. Da, aștept afară, domnule director. Și plecă repede, jenat. Nu credeți că am fost eu, domnule profesor? repetă Harry, plin de speranță, în timp ce Dumbledore scutura peŹnele de cocoș de pe biroul lui. Nu, Harry, nu cred, zise Dumbledore, deși... (iar avea o expresie serioasă pe chip)... tot vreau să vorbesc cu tine... Harry așteptă, nervos, în timp ce Dumbledore îi vorbea, împreunându-și vârfurile degetelor sale lungi. Trebuie să te întreb, Harry, dacă nu cumva ai ceva să-mi spui, spuse el cu blândețe. Absolut orice. Harry nu știu ce să spună. Se gândi la Reacredință care strigase: Voi urmați, cei cu «sânge-mâl»! și la PoliPoțiunea, care fierbea în baia Plângăcioasei Myrtle. Apoi se gândi la vocea imaterială pe care o auzise de două ori și își aminti ce spusese Ron (Să auzi voci, pe care nu le poate auzi și altŹcineva, nu este bine, nici chiar în lumea magiei). Se gândi, de asemenea, la ce spunea toată lumea despre el și groaza lui, din ce în ce mai mare, că ar putea fi înrudit cumva cu Salazar Viperin... Nu, zise Harry, nimic, domnule profesor... Dublul atac asupra lui Justin Finch-Fletchley și contra lui Nick Aproape-Făr-de-Cap transformase frica de la început în panică, pur și simplu. Curios, cel mai tare părea să-i îngriŹjoreze pe toți soarta lui Nick Aproape-Făr-de-Cap. Ce anume putea să-i facă așa ceva unei stafii, se întrebau oamenii, ce putere îngrozitoare putea face rău cuiva care era deja mort? A fost un adevărat maraton spre casa de bilete pentru Expresul de Hogwarts, elevii fiind dornici să se întoarcă acasă de Crăciun și asta cât mai repede. În ritmul ăsta, vom fi singurii care vom mai rămâne aici, le spuse Ron lui Harry și Hermionei. Noi, Reacredință, Crabbe și Goyle. Ce vacanță veselă o să avem! Crabbe și Goyle, care făceau întotdeauna ce făcea Draco, semnaseră și ei că rămâneau pe durata vacanței. Dar Harry se bucura că majoritatea elevilor plecau. Obosise să tot fie ocolit de toată lumea pe coridoare, de parcă i-ar fi crescut colți sau ar fi putut să scuipe în orice moment otravă. Sătul de șoapte, strigăte de spaimă și de a fi arătat cu degetul ori de câte ori trecea pe lângă cineva. Fred și George, pe de altă parte, se distrau copios pe această temă, făcând tot ce le stătea în puteri să mărșăŹluiască pe holuri în fața lui Harry, strigând: Faceți-i loc moștenitorului lui Viperin, trece un vrăjitor malefic sută la sută!... Percy dezaproba complet comportamentul lor. Nu este de râs, le spusese el, rece. Ah, dă-te la o parte, Percy, zise Fred. Harry se grăŹbește!... Da, îi ținea isonul George, chicotind, se duce în CameŹra Secretelor, unde ia ceaiul împreună cu servitorul său cu colți! Nici lui Ginny nu i se părea amuzant. Of, terminați, spunea ea de fiecare dată când Fred îl înŹtreba pe Harry care era următoarea victimă sau când GeorŹge se prefăcea că se apăra de Harry cu un cățel mare de usturoi, ori de câte ori se întâlneau. Pe Harry nu-l deranja, se simțea mai bine la gândul că măcar Fred și George credeau că ideea ca el să fie moșteniŹtorul lui Viperin era ridicolă. Dar poznele lor păreau să-l enerveze pe Draco Reacredință, care afișa o față extrem de acră, de fiecare dată. Asta din cauză că micuțul crapă de necaz că nu poate să spună că de fapt el este moștenitorul, zise Ron, atotștiuŹtor. Știi că nu suportă să fie întrecut, iar tu culegi roadele faptelor sale murdare. Nu pentru multă vreme, zise Hermione pe un ton satisŹfăcut. PoliPoțiunea este aproape gata! O să scoatem adeŹvărul de la el foarte curând... În sfârșit se termină trimestrul și o tăcere la fel de densă ca zăpada se lăsă peste castel. Lui Harry i se părea mai degrabă liniștitor, decât trist, și se bucura că el, Hermione și frații Weasley erau stăpâni pe Turnul Cercetașilor, ceea ce însemna că puteau să se joace de-a Pocnitoarea Explodată, fără să deranjeze pe nimeni, sau să exerseze netulburați de cineva lecțiile de duel. Fred, George și Ginny se hotărâseră să rămână la școală, în loc să se ducă în Egipt, împreună cu doamna și domnul Weasley, să-l viziteze pe Bill. Percy, care disprețuia ceea ce el cataloga drept jocuri infantile, nu peŹtrecea prea mult timp în camera de zi a Cercetașilor. Le spusese deja pompos că el petrecea Crăciunul la școală doar pentru că era de datoria lui să fie alături de profesori în timŹpul acelor vremuri de restriște. Veni și dimineața Crăciunului, rece și albă. Harry și Ron, singurii care mai rămăseseră în dormitor, fură treziți foarte devreme de Hermione, care dădu buzna înăuntru, îmbrăŹcată, având cadouri pentru amândoi. Treziți-vă! strigă ea, dând la o parte draperiile de la feŹrestre. Hermione... ce cauți tu aici? zise Ron, apărându-se de lumină cu mâinile la ochi. Crăciun fericit! zise Hermione, aruncându-i cadoul. M-am trezit de vreo oră și am mai adăugat niște aripi dantelate. PoliPoțiunea e gata! Harry se ridică repede, deodată treaz de-a binelea. Ești sigură? Sunt convinsă, zise Hermione, dându-l la o parte pe șoŹbolanul lui Ron, pentru a se putea așeza la picioarele patuŹlui cu baldachin. Dacă tot avem de gând să o facem, eu zic că ar trebui să o facem în seara asta! În acel moment, Hedwig năvăli în cameră cu un pachețel mic în cioc. Bună, zise Harry, fericit, în timp ce ea ateriză pe pat, ai început să vorbești cu mine din nou? Îl mușcă ușor de ureche în semn de afecțiune, o atenție mult mai frumoasă decât cadoul pe care i-l adusese și care se dovedi a fi de la familia Dursley. Îi trimiseseră o scobitoare și un bilet, în care îl întrebau dacă nu putea să rămână la Hogwarts și pe timpul vacanței de vară. Celelalte cadouri de Crăciun pe care le primi Harry erau cu adevărat drăguțe. Hagrid îi trimisese o cutie mare, plină cu caramelele lui, pe care se hotărî să le mai înmoaie puțin la foc, înainte de a le mânca. Ron îi dăduse o carte care se numea Zbor pe ghiulea, o carte cu momentele cele mai interesante ale echipei sale favorite de Vâjthaț, iar HermiŹone îi cumpărase o pană de scris sofisticată, de uliu. Harry deschise și ultimul cadou, care conținea un pulover tricotat de mână și o prăjitură mare, cu prune, de la doamna Weasley. Citi felicitarea trimisă de ea cu un sentiment de vină, gândindu-se la mașina domnului Weasley, care nu mai fusese văzută de când se lovise de Salcia Bătăușă și la mulŹțimea de lucruri interzise, pe care le plănuia, împreună cu Ron și Hermione. Toți, chiar și cei care erau îngroziți că vor trebui să bea PoliPoțiunea mai târziu, se simțiră excelent la cina de CrăŹciun, de la Hogwarts. Marea Sală arăta magnific. Nu numai că erau doisprezece brazi de Crăciun, până în tavan, presărați cu zăpadă și ghirŹlande groase de vâsc, dar de sus cădeau fulgi de zăpadă ferŹmecați, uscați și calzi. Dumbledore îi îndemnă să cânte coŹlindele lui preferate, Hagrid fredona din ce în ce mai tare, cu fiecare pahar de lichior de ouă pe care îl bea, Percy, care nu observase că Fred îi vrăjise insigna de Perfect, astfel încât acum scria pe insignă Prostănac, îi tot întreba de ce râŹdeau. Lui Harry puțin îi păsa că Draco Reacredință făcea tot felul de observații răutăcioase în gura mare, de la masa ViŹperinilor, referitoare la puloverul său. Cu puțin noroc, avea să-și ia revanșa asupra lui Draco, peste câteva ore. Abia își terminaseră cele trei porții de budincă de Crăciun, că Hermione îi scoase din Marea Sală, pentru a duŹce la îndeplinire planul lor. Tot mai avem nevoie de niște bucățele din cei în care vă preschimbați, îi atenționă Hermione, de parcă i-ar fi triŹmis la supermarket să cumpere detergent. Și evident, ar fi cel mai bine dacă ați lua ceva de la Crabbe și Goyle, sunt cei mai buni prieteni ai lui Draco, lor le-ar spune orice. Și mai trebuie să ne asigurăm că Goyle și Crabbe nu vor apărea și ei, în timp ce îl interogăm. Se opri puțin, după care continuă abia șoptit, ignorând fețele stupefiate ale lui Harry și Ron: Am totul pregătit! Luă în mână câteva prăjituri de ciocolată cu prune. Le-am umplut cu un banal Praf de Dormit. Nu trebuie decât să faŹceți în așa fel, încât să le găsească Crabbe și Goyle. Doar știți cât de lacomi sunt, le vor înfuleca imediat, cu siguranță. Odată adormiți, smulgeți-le niște fire de păr și ascundeți-i în dulapul cu mături. Harry și Ron se uitară unul la altul, neîncrezători. Hermione, nu cred... Ar putea să iasă tare urât... Dar Hermione avu o sclipire de oțel în ochi, nu foarte diferită de cea pe care o avea câteodată profesoara Minerva McGonagall. PoliPoțiunea nu are nici un efect fără firele de păr ale lui Crabbe și Goyle, spuse ea cu severitate. Vreți să-l inteŹrogăm pe Reacredință sau nu? Of, bine, bine, zise Harry. Și tu ce faci? Tu firele cui le smulgi? Eu am ce îmi trebuie! zise Hermione, mândră, scoțând o sticluță mică din buzunar și arătându-le unicul fir de păr din ea. Țineți minte când m-am bătut cu Milicent Bulstrode la ora de duel? Mi-a lăsat asta ca amintire când încerca să mă sugrume! Și s-a mai și dus acasă de Crăciun... așa că, nu va trebui decât să le spun Viperinilor că m-am întors. Hermione fugi să vadă ce făcea PoliPoțiunea, iar Ron îl privi pe Harry cu o expresie îngrijorată, de parcă s-ar fi apropiat Apocalipsa. Ai mai auzit vreodată de un plan în care atât de multe lucruri pot să o ia razna? Dar spre mirarea lui Harry și Ron, prima parte a planuŹlui decurse fără incidente, exact cum spusese Hermione. Se strecurară în holul de la intrare, după ce băură ceaiul de Crăciun, așteptându-i pe Crabbe și Goyle care rămăseseră singuri la masa Viperinilor, ca să mai înfulece vreo patru porții de tartă cu fructe. Harry plasase prăjiturile de ciocoŹlată la capătul balustradei. Când îi zăriră pe Crabbe și pe Goyle ieșind din Marea Sală, Harry și Ron se ascunseră în spatele armurilor de la ușa de intrare. Cât de mult poate băga un om în el? îi șopti Ron lui Harry, entuziasmat, în timp ce Crabbe îi arătă bucuros lui Goyle prăjiturile, pe care le și înșfăcară. Râzând ca proștii, le îndesară pe de-a-ntregul în gurile lor enorme. Timp de câteva secunde, mestecară amândoi cu lăcomie, pe fața lor fiind întipărită expresia triumfului. Apoi, fără să-și schimbe expresia câtuși de puțin, căzură lați la podea. Greul abia acum venea... Trebuiau să-i ascundă în dulaŹpul cu mături. Îi cărară cu greu, alături de găleți și mături, după care Harry smulse un smoc de fire țepoase de pe capul lui Goyle și Ron de la Crabbe. Le luară și pantofii, pentru că ai lor erau mult prea mici pentru niște picioare enorme ca ale lui Crabbe și Goyle. Apoi, încă nevenindu-le să creadă că făcuseră așa ceva, urcară grăbiți până la toaleŹta Plângăcioasei Myrtle. Abia mai puteau să distingă ceva din cauza fumului gros care ieșea din cabina în care Hermione amesteca poțiunea. Acoperindu-și fețele cu pelerinele, Harry și Ron bătură înceŹtișor la ușă. Hermione? Auziră zăngănitul zăvorului și în ușă se ivi Hermione, strălucind de încântare, dar și îngrijorată. În spatele ei auŹziră bolboroseala poțiunii miraculoase. Trei pocale de sticlă stăteau pregătite pe toaletă. Ați reușit? întrebă Hermione, pe nerăsuflate. Harry îi arătă firele de păr ale lui Goyle. Bine... Am luat și niște haine de rezervă de la spălătoŹrie, zise Hermione, arătându-le un săculeț. Veți avea nevoie de numere mai mari, când veți fi Crabbe și Goyle. Toți trei se uitară în cazan. De aproape, licoarea părea și mai densă, un noroi închis la culoare, bolborosind leneș. Sper că am făcut totul cum trebuie, zise Hermione, reŹcitind nervoasă pagina pătată din cartea Poțiuni extrem de puternice. În carte spune că ar trebui să... O dată ce am băut-o, avem o oră până când vom redeveni noi înșine... Acum ce facem? șopti Ron. O turnăm în cele trei pocale și punem firele de păr. Hermione umplu fiecare dintre cele trei pahare cu liŹcoare. Apoi, cu mâna tremurândă, lăsă să cadă în primul paŹhar firul de păr al lui Milicent Bulstrode. Licoarea șuieră tare, ca un ceainic pe foc, și bolborosi cu mai multă putere. O secundă mai târziu se făcu de un galŹben-bolnăvicios. Puah... esență de Milicent Bulstrode, zise Ron, privind dezgustat. Pariez că are un gust îngrozitor. Și acum, ale voastre, spuse Hermione. Harry aruncă un fir de păr de la Goyle în paharul din mijloc și Ron îl puse pe al lui Crabbe în ultimul pahar. AmŹbele pahare șuierară și bolborosiră: cel cu firul Goyle se făŹcu kaki, iar cel cu părul lui Crabbe, un maro-mâlos. Stați puțin, zise Harry, în timp ce Ron și Hermione se întinseră spre pahare. Ar fi bine să nu le bem aici: când ne vom transforma în Crabbe și în Goyle nu o să mai încăpem în toaletă! Iar Milicent Bulstrode nu-i nici ea o silfidă! O idee foarte bună, zise Ron, deschizând ușa. Să ne ducem fiecare în cabine separate. Având grijă să nu verse nici o picătură din PoliPoțiune, Harry se duse în cabina de la mijloc. Gata? strigă el. Gata, se auziră vocile lui Ron și Hermione. Unu... doi... trei! Cu mâna la nas, Harry bău toată licoarea din două înŹghițituri mari. Avea gust de varză arsă. Imediat, stomacul începu să i se zbată, de parcă ar fi înghițit niște șerpi vii. Chircit pe vine, se întreba dacă îi va fi și mai rău... O senzație de foc i se întinse de la stomac prin picioare, până în vârfurile degetelor. Apoi, gemând și așezându-se în patru labe, fu pătruns de un sentiment îngroŹzitor de topire, ca și cum pielea de pe tot corpul îi fierbea, devenind ceară încinsă, și sub ochii lui începură să-i crească mâinile, degetele i se îngroșară, unghiile i se măriră, iar încheieturile i se umflau tot mai mult. Umerii i se întinseră dureros, iar niște pișcături pe frunte îl anunțau că îi creștea păr până spre sprâncene. Veșmintele pocniră, pieptul i se umflă, făcându-se ca un butoi căruia urmau să-i plesnească doagele, din clipă în clipă. Picioarele agonizau în pantofii cu patru numere mai mici... Totul se opri, la fel de repede cum începuse. Harry zăcea cu fața în jos pe podeaua rece, auzind-o pe Myrtle suspiŹnând în cabina din fund. Cu greu, își scoase pantofii și se ridică. Deci așa era să fii Goyle... Cu mâinile lui mari și tremurânde, își scoase hainele, care îi erau acum cu jumăŹtate de metru deasupra gleznelor, le îmbrăcă pe cele aduse de Hermione și își legă șireturile la pantofii ca niște bărci ai lui Goyle. Întinse mâna să-și dea părul din ochi, dar dădu doar peste sprâncenele sale stufoase. Atunci, își dădu seama că ochelarii erau cei care îi întunecau privirea, deoarece era evident că Goyle nu avea nevoie de ei. Și-i dădu jos de la ochi și strigă: Vă simțiți bine? Dar pe gură îi ieși răcnetul răgușit al lui Goyle. Da, se auzi din dreapta sa mormăitul grav al lui Crabbe. Harry deschise ușa și se duse în fața oglinzii sparte. Goyle îl privea din oglindă cu niște ochi posomorâți, afundați în orbite. Harry se scărpina la ureche. La fel făcu și Goyle. Se deschise ușa de la cabina lui Ron. Se priviră unul pe altul. În afară de faptul că era palid și șocat, Ron era leit Crabbe, de la tunsura-castron până la mâinile lungi, de gorilă. Este incredibil, zise Ron, apropiindu-se de oglindă și pipăind nasul teșit al lui Crabbe. Incredibil! Ar cam trebui să mergem, zise Harry, lărgind cureaua ceasului pe încheietura groasă a lui Goyle. Mai trebuie să găsim camera de zi a Viperinilor, sper că vom găsi pe cineŹva după care să ne luăm... Ron, care se uitase lung la Harry, spuse: Nici nu îți poți da seama cât de ciudat este să-l vezi pe Goyle gândind!... Bătură apoi la ușa lui Hermione. Hai, trebuie să mergem... Le răspunse o voce pițigăiată: Nu... nu cred că o să vin până la urmă. Duceți-vă voi fără mine... Hermione, știm că Milicent Bulstrode este urâtă, nu o să-și dea nimeni seama că ești tu... Nu... zău așa... cred că nu o să vin și eu. Grăbiți-vă, pierdeți minute prețioase! Harry se uită la Ron, uimit. Acum semeni și mai tare cu Goyle, zise Ron. Așa arată de fiecare dată când îl întreabă ceva vreun profesor. Hermione, ai pățit ceva? o întrebă Harry prin ușă. Nu, nimic... Mă simt perfect... Hai, duceți-vă... Harry se uită la ceas: trecuseră deja cinci sau șase minute vitale pentru ei. Ne întâlnim tot aici, da? mai spuse el. Harry și Ron deschiseră ușa băii cu grijă, verificară dacă aveau cale liberă și porniră. Nu-ți mișca mâinile așa, îi șopti Harry lui Ron. Cum? Crabbe le ține destul de țepene... Așa? Da, e mai bine. Coborâră scara de marmură. Acum nu aveau nevoie decât de un Viperin care să-i ducă la camera de zi... Dar nu era nimeni în jur. Ai vreo idee? șopti Harry. De obicei Viperinii vin la micul dejun din partea aia, zise Ron, arătând spre intrarea în pivniță. Abia îi ieșiseră cuvintele acelea din gură, că și apăru pe acolo o fată cu părul lung și creț. Nu te supăra, zise Ron, ducându-se la ea, am uitat paroŹla camerei noastre de zi... Poftim? zise fata, aproape jignită. Camerei noastre de zi? Eu sunt din casa Ochi-de-Șoim. Se îndepărtă, privindu-i bănuitoare. Harry și Ron coborâră grăbiți treptele de piatră, adâncindu-se în întuneric, pașii lor răsunând exact ca ai lui Crabbe și Goyle, când picioarele lor mari atingeau scările. Începură să se teamă că nu le va fi la fel de ușor cum speraŹseră. Culoarele întortocheate erau pustii. Merseră din ce în ce mai adânc sub școală, uitându-se tot timpul la ceas pentru a vedea cât timp le rămăsese. După un sfert de oră, exact când mai aveau puțin și își pierdeau tot calmul, auziră ceva în față. Ha! zise Ron, entuziasmat. Iată-l pe unul dintre ei! Silueta ieșea dintr-o cameră lăturalnică. Apropiindu-se grăbiți, le pieri entuziasmul însă. Nu era un Viperin, era Percy. Ce cauți aici? întrebă Ron, surprins. Percy păru jignit. Asta nu este treaba voastră, spuse el, bățos. Ești Crabbe, nu? Păi... da..., zise Ron. Atunci, duceți-vă în camerele voastre imediat, spuse Percy, cu asprime. În ultimul timp, a devenit periculos să te plimbi pe coridoare întunecate. Dar tu? se rățoi Ron. Eu, zise Percy, îndreptându-și umerii, sunt Perfect! N-o să mă atace nimeni pe mine! Se auzi dintr-o dată o voce din spatele lui Harry și Ron. Draco Reacredință venea spre ei, și pentru prima dată în viața lui, Harry se bucură să-l vadă. Aici erați, spuse el, uitându-se la ei. Ați înfulecat ca porcii până acum? V-am căutat, vreau să vă arăt ceva extrem de amuzant! Reacredință îl privi pe Percy cu superioritate. Ce cauți aici, Weasley? se rățoi el. Percy păru enervat la culme. Ar trebui să fii mai respectuos cu un Perfect al școlii! răspunse el. Nu-mi place atitudinea ta! Draco rânji și le făcu semn lui Harry și lui Ron să-l urmeze. Harry era cât pe-aci să-i ceară scuze lui Percy, dar se abținu în ultimul moment. Plecară în urma lui Reacredință, care le spuse imediat ce dădură colțul spre un alt coridor: Și Peter Weasley, ăsta... Percy, îl corectă Ron, imediat. Nu contează, zise Draco. L-am văzut strecurându-se pe-aici în ultima vreme. Și pot să pun pariu că știu ce pune la cale. Vrea să-l prindă pe moștenitorul lui Viperin, de unul singur. Râse scurt, batjocoritor. Ron și Harry își aruncară unul altuia priviri îngrijorate. Draco se opri în fața unui perete de piatră, pe care nu se afla nimic. Mai zi-mi o dată, care e parola nouă? îl întrebă el pe Harry. Hm..., făcu Harry. A, da... Sânge-pur! își aminti Draco, fără să fie atent la Harry. O ușă ascunsă în perete se deschise și prin ea intră Draco, urmat de Harry și Ron. Camera de zi a Viperinilor era foarte lungă, o cameră de subsol, joasă, cu pereții și tavanul din piatră de râu, de care atârnau lămpi verzui, prinse de tavan cu lanțuri. În fața lor, sfârâia un foc sub un șemineu foarte elaborat sculptat, iar în jurul lui, în scaune sculptate și ele, se zăreau siluetele celor câțiva Viperini care mai rămăseseră în școală. Așteptați aici, le spuse Reacredință lui Harry și Ron, îndrumându-i către niște scaune goale, departe de foc. Mă duc să-l iau... tocmai mi l-a trimis tatăl meu... Întrebându-se ce vroia să le arate Draco, Harry și Ron se așezară, încercând din răsputeri să pară de-ai casei. Draco se întoarse peste un minut, cu ceea ce părea să fie un articol tăiat dintr-un ziar. Îl aruncă sub nasul lui Ron. O să te distrezi, spuse el. Harry văzu cum ochii lui Ron se măriră în urma șocului primit. Citi articolul repede, râse forțat și i-l dădu lui Harry. Fusese decupat din Profetul zilei și în el scria : ANCHETĂ LA MINISTERUL MAGIEI Arthur Weasley, Șeful Oficiului de Folosire NeregulaŹmentară a Obiectelor Făcute de Încuiați, a plătit astăzi o amendă de cincizeci de galeoni pentru că a vrăjit o mașină făcută de Încuiați. Domnul Lucius Reacredință, unul dintre guvernatorii Școlii Hogwarts, de Magie, Farmece și Vrăjitorii, unde a ateŹrizat mașina la începutul anului, a cerut demisia domnului Weasley. Weasley a distrus bunul renume al Ministerului, a declarat domnul Reacredință. Este evident că nu este demn să dea legi, iar ridicola Lege a Protecției Încuiaților ar trebui imediat abrogată, a mai spus acesta. Domnul Weasley nu a fost abordabil pentru a ne da o declarație, însă soția lui ie-a spus ziariștilor să dispară din fața casei ei sau pune vampirul casei pe ei. Ce ziceți? zise Draco, nerăbdător, după ce Harry îi înapoie articolul. Nu credeți că este amuzant? Ha, ha, făcu Harry, negru de supărare. Arthur Weasley îi iubește pe Încuiați atât de mult, încât ar fi în stare să-și rupă bagheta magică în două și să li se alăŹture, zise Reacredință, disprețuitor. Nici n-ai bănui că cei din familia Weasley au sânge-pur, după cum se comportă... Chipul lui Ron, mai bine zis, al lui Crabbe, era și mai sluțit de mânie. Ce-i cu tine, Crabbe? sări la el Draco. Mă doare stomacul, mormăi Ron. Păi, du-te în aripa spitalului și dă-le un pumn ălora cu sânge-mâl, din partea mea, hohoti Draco. Știți, mă mir că Profetul zilei nu a raportat atacurile de la Hogwarts până acum, continuă Draco, pierdut în gânduri. Presupun că Dumbledore încearcă să acopere totul. O să fie mătrășit, dacă atacurile mai continuă. Tata a spus tot timpul că DumŹbledore este cel mai rău lucru care i se putea întâmpla școŹlii. Iubește copiii de Încuiați. Un director adevărat nu ar fi permis niciodată ca viermele ăla de Creevey să fie acceptat în școală. Reacredință începu să facă poze cu un aparat invizibil de fotografiat și îl imita pe Colin cu cruzime, dar cu mult reaŹlism: Potter, pot să-ți fac o poză, Potter? Poți să-mi dai un autograf? Poți să-ți ling pantofii, te rog, Potter? Își lăsă mâinile în jos și se uită la Harry și Ron. Ce-i cu voi, cu amândoi? Harry și Ron se străduiră să râdă, și, deși cu mare întârŹziere, Draco păru satisfăcut. Așa erau Crabbe și Goyle, reacŹționau mai încet... Sfântul Potter, prietenul ăstora cu sânge de mitocan, zise Reacredință, încet. Altul fără sentimente de vrăjitor adevărat, altfel n-ar umbla cu smintita aia cu sânge-mâl, Granger... Și toată lumea crede că el este moștenitorul lui Viperin! Harry și Ron erau cu sufletul la gură: cu siguranță Reacredință urma să le spună în următoarele două secunde că el era. Dar imediat... Tare aș vrea să știu cine este, zise Draco, iritat. L-aș putea ajuta... Ron rămase cu gura căscată, astfel încât Crabbe părea și mai retardat decât înainte. Draco nu observă, iar Harry, gândind rapid, spuse: Dar trebuie să bănuiești pe cineva... Știi că nu, Goyle, de câte ori trebuie să vă spun? izbucŹni Reacredință. Și nici tata nu vrea să-mi spună nimic despre ultima dată când a fost deschisă Camera. Desigur, era acum cincizeci de ani, înainte să se fi născut el, dar știe multe și zice că a fost ținut totul secret. Zice că ar fi suspect, dacă aș ști prea multe. De un singur lucru sunt sigur: ultima dată când a fost deschisă Camera Secretelor, a murit unul cu sânge-mâl. Așa că este doar o problemă de timp până va fi omorât unul dintre ei... De data asta... sper să fie Granger, spuse el cu satisfacție. Ron încleștă pumnii gigantici ai lui Crabbe. Știind că Ron s-ar da de gol dacă l-ar pocni pe Draco, Harry îi aruncă o privire sfredelitoare și îi spuse lui Draco: Știi cumva dacă a fost prinsă persoana care a deschis camera data trecută? A, nu..., dar oricine o fi fost a fost exmatriculat, cu siŹguranță, zise Reacredință. Probabil că încă mai zace în Azkaban. Azkaban? repetă Harry, nedumerit. Azkaban, închisoarea vrăjitorilor, Goyle, spuse ReacreŹdință, privindu-l descumpănit. Zău așa, dacă ai fi puțin mai încet la minte decât ești, ai lua-o înapoi! Se foi neliniștit în scaun și spuse: Tata zice că ar trebui să mă dau la fund și să-l las pe moșŹtenitorul lui Viperin să-și facă treaba. Zice că școala are nevoie într-adevăr de o curățenie generală, să fie înlăturate gunoaiele, de genul celor cu sânge-mâl, dar că el nu vrea să se bage. Așa e, acum este ocupat până peste cap. Știți că Ministerul Magiei a făcut un raid la conacul nostru, săpŹtămâna trecută? Harry încercă să compună din fața inertă a lui Goyle un chip îngrijorat. Da..., zise Draco. Din fericire, nu au găsit mare lucru. Tata are niște chestii foarte valoroase, de Magie Neagră. Dar noroc că avem propria noastră ascunzătoare secretă, sub podeaua din salon... Ah!... exclamă Ron. Reacredință se uită la el. Harry, de asemenea. Ron se înroși tot. Chiar și părul i se făcu roșu. Nasul i se lungea încetișor... Li se terminase ora! Ron redevenea el însuși, iar după privirea îngrozită pe care i-o aruncă lui Harry, probaŹbil că și lui i se întâmpla același lucru. Amândoi se ridicară dintr-o săritură. Ceva de stomac, gemu Ron, și fără să mai zică nimic o zbughiră din camera de zi a Viperinilor, se strecurară prin peretele de piatră și sperară din tot sufletul că Draco nu observase nimic. Harry simțea cum îi alunecau acum din picioare pantofii enormi ai lui Goyle și trebuia să se țină de haine, în timp ce se tot micșora. Urcară grăbiți, împiedicânŹdu-se la tot pasul, treptele care dădeau spre întunecatul hol de la intrare, din care răzbăteau niște bufnituri înăbușite. Veneau din dulapul cu mături, unde îi închiseseră pe Crabbe și Goyle. Lăsându-le pantofii la ușa dulapului, o zbughiră în șosete, urcând câte două trepte pe scara de marmură spre toaleta Plângăcioasei Myrtle. Ei bine, nu a fost o totală pierdere de timp, gâfâi Ron, închizând ușa de la toaletă, în urma lor. Știu că nu l-am descoperit pe atacator, dar îi scriu mâine tatălui meu și îi spun să caute sub podeaua salonului lui Reacredință. Harry își cercetă fața în oglinda spartă. Revenise la norŹmal. Își puse ochelarii, în timp ce Ron bătu la ușa cabinei în care se închisese Hermione. Hermione, ieși, avem o grămadă de lucruri să-ți povesŹtim... Plecați! făcu Hermione, speriată. Harry și Ron se uitară unul la altul. Ce s-a întâmplat? zise Ron. Ar fi trebuit să-ți fi revenit până acum, noi suntem normali... Dar Plângăcioasa Myrtle țâșni pe ușa cabinei. Harry nu o văzuse niciodată atât de fericită. Aaaaaah, să vedeți numai, spuse ea. Este îngrozitoare! Auziră cum se deschide zăvorul și apăru Hermione, susŹpinând, cu mantia trasă pe cap. Care-i problema? întrebă Ron, neliniștit. Ai rămas cu nasul lui Milicent sau ceva de genul acesta? Hermione își dădu mantia de pe cap și Ron se lipi de chiuveta din spatele lui. Fața îi era acoperită cu blană neagră. Ochii îi deveniseră galbeni și îi ieșeau niște urechi lungi și ascuțite din păr. E-Era un fir de păr de pisică! strigă ea. Pro-Probabil că Milicent Bulstrode are o pisică! Și li-licoarea nu trebuia folosită pentru transformări în animale! Ah, nu! făcu Ron. Acum o să vezi și tu cum e să râdă cineva de tine, zise Myrtle, veselă. În ordine, Hermione, zise Harry, repede. Te ducem în aripa spitalului: Madam Pomfrey nu pune niciodată prea multe întrebări... Le luă ceva timp până o convinseră pe Hermione să iasă din baie. Plângăcioasa Myrtle îi zori, râzând în hohote și strigând după Hermione: Stai să vezi când o să afle toată lumea că ai coadă!