CAPITOLUL XIV
CORNELIUS FUDGE
Harry, Ron și Hermione știau că Hagrid avusese dintotŹdeauna o pasiune nefericită pentru creaturi mari și fioŹroase. În timpul primului lor an la Hogwarts încercase să crească un dragon în căbănuța lui și aveau să-și amintească încă multă vreme de alt monstru, un câine cu trei capete, pe care îl botezase Fluffy. Și Harry era convins că Hagrid, copil fiind, dacă ar fi auzit că era un monstru ascuns undeŹva, în castel, ar fi făcut orice să-l zărească măcar. Fusese conŹvins, probabil, că era mare păcat ca monstrul să stea închis de atâta timp, merita și el să-și mai întindă puzderia de piŹcioare... Harry își și imagina un Hagrid de treisprezece ani încercând să-i pună zgardă și lesă monstrului. Dar era la fel de sigur că lui Hagrid nici nu-i trecuse prin minte să omoare pe cineva. Harry aproape că își dorea să nu fi aflat niciodată cum funcționa jurnalul lui Cruplud. Încă o dată și încă o dată, Ron și Hermione îl puseră să le povestească ce văzuse, până când se sătură și de povestit și de discuțiile care urmau, mai mult sau mai puțin legate de ce le povestise el. S-ar putea ca Tom să se fi înșelat, zise Hermione. Poate că o fi fost alt monstru care ataca oamenii... Dar câți monștri crezi că pot fi în castelul ăsta? întrebă Ron, posomorât. Am știut de la început că Hagrid a fost exmatriculat, zise Harry, mâhnit. Și probabil că atacurile s-au terminat după ce a fost dat Hagrid afară de la școală. Dacă nu ar fi fost așa, Cruplud nu și-ar fi primit premiul... Ron încercă o altă strategie. Cruplud cam seamănă cu Percy... Cine l-a pus să-l pârasŹcă pe Hagrid, îmi spuneți și mie? Dar, Ron, monstrul omorâse pe cineva..., zise HerŹmione. Iar Cruplud ar fi trebuit să se întoarcă într-un orfelinat de Încuiați dacă se închidea Hogwarts, zise Harry. Îl înțeleg prea bine... Ron își mușcă buza, apoi îi veni altă idee: Tu te-ai întâlnit cu Hagrid pe Aleea Nocturn, nu-i așa, Harry? Da, cumpăra un insecticid contra melcilor carnivori, spuse Harry, repede. Tăcură toți trei. După o pauză lungă, Hermione puse cea mai grea întrebare dintre toate, pe un ton nesigur: Credeți că ar trebui să mergem să-l întrebăm pe Hagrid despre toate astea? Ar fi o vizită tare haioasă, zise Ron. Bună, Hagrid, ia zi, tu ai dat drumul vreodată unei chestii păroase și sălbatice prin castel? Până la urmă, hotărâră să nu-i spună nimic lui Hagrid... Doar dacă nu va mai avea loc un alt atac. Au trecut zile după zile fără nici o șoaptă a vocii fără corp, începuseră să spere că nu vor fi nevoiți să vorbească niciodată cu Hagrid despre motivul pentru care a fost exmatriculat. Erau aproape patru luni de când fuseseră împietriți Justin Finch-Fletchley și Nick Aproape-Făr-de-Cap și toată lumea părea să creadă că atacatorul, oricine o fi fost el, renunțase o dată pentru totŹdeauna. Peeves se săturase în sfârșit de cântecul său Vai, Potter, răule! La un moment dat, Ernie Macmillan îl rugase foarte politicos pe Potter să-i dea o găleată cu îngrășăminte de broască la ora de Ierbologie, iar în martie mătrăgunele au dat o petrecere pe cinste în Sera 3, spre marea încântare a profesoarei Lăstar. În momentul în care vor începe să se mute dintr-un ghiveci în altul, e semn că s-au maturizat complet, îi spuse ea lui Harry. Atunci, îi vom putea învia pe cei din aripa spiŹtalului. * Elevii din anul II aveau un nou subiect de gândire în vacanța de Paști. Venise momentul să-și aleagă materiile pentru anul III, un lucru pe care Hermione, cel puțin, îl trata cu multă seriozitate. Ne pot influența întreg viitorul, le spuse ea lui Harry și lui Ron, în timp ce parcurgeau liste întregi cu noile materii, bifându-le. Eu nu-mi doresc decât să renunț la ora de Poțiuni, zise Harry cu obidă. Nu putem, zise Ron, mâhnit. Trebuie să păstrăm vechile materii, altfel aș fi scăpat de ora de Apărare contra Magiei Negre. Dar este foarte important să știi să te aperi! sări Hermione, șocată. Nu în felul în care predă Lockhart, zise Ron. N-am învățat nimic de la el, în afară că nu trebuie să eliberez niciodată vreo zână. Neville Poponeață primise scrisori de la toți vrăjitorii și vrăjitoarele din familia lui, toți sfătuindu-l ce cursuri să aleagă. Zăpăcit și îngrijorat, stătea și citea lista cu materiile noi, cu limba scoasă de un cot, întrebând în stânga și în dreapta dacă Aritmanția pare mai grea ca Rimele anŹtice. Dean Thomas, care ca și Harry crescuse printre Încuiați, rezolvă problema aruncând cu bagheta spre listă cu ochii închiși și alegând cursurile pe care căzuse. Hermione nu se lăsă influențată de nimeni și se înscrise la toate! Harry zâmbea posomorât gândindu-se la ce ar spune UnŹchiul Vernon și Mătușa Petunia dacă ar încerca să discute cu ei cariera lui în ale vrăjitoriei. Asta nu însemna că nu primiŹse nici o îndrumare: Percy Weasley abia aștepta să-i împărŹtășească din experiența sa. Depinde unde vrei să ajungi, Harry, spuse el. Nu este nicioŹdată prea devreme să te gândești la viitor, așa că îți recoŹmand Previziuni despre viitor. Se spune că Studiul ÎncuŹiaților e o pierdere de vreme, dar eu sunt de părere că vrăŹjitorii ar trebui să cunoască bine comunitatea non-magică, mai ales în cazul în care au de gând să lucreze în strânsă legătură cu ei... Tatăl meu, de exemplu, trebuie să aibă de a face cu Încuiații tot timpul. Fratele meu, Charlie, a fost întotdeauna genul de om căruia i-a plăcut să stea în mijlocul naturii, așa că a optat pentru Grija pentru creaturile non-magice. Alege ce te caracterizează, Harry. Dar singurul lucru la care Harry simțea că este bun era Vâjthaț. Până la urmă, alese aceleași materii noi ca și Ron, gândindu-se că dacă nu o să știe nimic, măcar avea un priŹeten care să-i dea o mână de ajutor. * Următorul meci de Vâjthaț al echipei Cercetașilor era cu echipa Astropufilor. Baston insista cu antrenamentele în fiecare seară, după cină, așa că Harry abia mai avea timp pentru altceva în afară de Vâjthaț și teme. Pe de altă parte, antrenamentele decurgeau din ce în ce mai bine, sau cel puțin erau din ce în ce... mai uscate, iar seara dinaintea meŹciului de sâmbătă, când urcă în camera lui pentru a-și lăsa mătura, simți că șansele echipei Cercetașilor la cupă nu fuŹseseră niciodată mai bune ca în acel moment. Dar buna lui dispoziție nu dură mult. La capătul scărilor, stătea Neville Poponeață, care îl întâmpină disperat: Harry, nu știu cine a făcut-o!... Eu așa le-am găsit... Privindu-l speriat pe Harry, Neville deschise ușa. Lucrurile din cufărul lui Harry fuseseră aruncate prin toată camera. Pelerina sa zăcea sfâșiată pe jos. Așternutul fusese tras de pe pat și sertarul din șifonierul său fusese scos, iar conținutul vărsat pe saltea. Harry se apropie de pat, uluit, strângând niște pagini rupte din Călătorii cu trolii. În timp ce el și Neville traseră păturile înapoi pe pat, intrară în încăpere Ron, Dean și Seamus. Dean strigă: Ce s-a întâmplat, Harry? Habar n-am, zise Harry. Ron examina veșmintele lui Harry. Toate buzunarele erau întoarse pe dos. Cineva a căutat ceva, zise Ron. Lipsește ceva? Harry începu să-și ridice lucrurile și să le arunce la loc în cufăr. Abia când aruncă ultima carte a lui Lockhart la loc, realiză ce lipsea. A dispărut jurnalul lui Cruplud, îi spuse el încet lui Ron. Poftim? Harry ieși pe ușă, iar Ron se luă după el. Se duseră grăŹbiți în camera de zi, care era goală pe jumătate, și se aproŹpiară de Hermione, care stătea singură, citind o carte nuŹmită Poeme antice pe înțelesul tuturor. Hermione fu îngrozită de veștile pe care le auzi. Dar... doar un Cercetaș ar fi putut să-l fure... Nimeni altcineva nu ne știe parola! Exact, zise Harry. * Ziua următoare, se treziră într-un soare orbitor și într-o adiere ușoară, revigorantă. Condiții perfecte pentru Vâjthaț! zise Baston, entuziasŹmat, la masa Cercetașilor, umplând farfuriile membrilor echipei cu omletă. Harry, mănâncă, ai nevoie de un mic dejun consistent! Harry îi privea pătrunzător pe cei de la masa CerceŹtașilor, încercând să-și dea seama dacă noul posesor al jurŹnalului lui Cruplud se afla în fața ochilor săi. Hermione îi tot spunea să raporteze furtul, dar lui Harry nu-i plăcea ideea. Ar fi trebuit să-i spună unui profesor totul despre jurnal și câți oameni știau de ce fusese Hagrid exmatriculat acum cincizeci de ani? Nu vroia să fie cel care reînvia trecutul. În timp ce părăsea Marea Sală, împreună cu Ron și HerŹmione, pentru a se duce să-și ia echipamentul de Vâjthaț, Harry adăugă o altă grijă, foarte serioasă, listei care creștea văzând cu ochii. Abia pășise pe scara de marmură, când auzi iar vocea: Omor... de data asta... lasă-mă să sfâșii... să rup... Urlă din toți rărunchii și Ron și Hermione se depărtară de el, alarmați. Vocea! zise Harry, privind peste umăr. Am auzit-o iar... Voi nu? Ron clătină din cap, cu ochii cât cepele. Hermione, pe de altă parte, își plesni fruntea cu mâna. Harry... cred că tocmai am înțeles ceva!... Trebuie să mă duc la bibliotecă! Țâșni în sus, pe scările spre bibliotecă. Ce a înțeles?! zise Harry, nedumerit, încă uitându-se în jur, încercând să-și dea seama de unde venise vocea. Mult mai multe decât mine, zise Ron, clătinând din cap. Dar de ce trebuie să se ducă la bibliotecă?! Pentru că asta face Hermione mereu, zise Ron, ridiŹcând din umeri. În momente de derută, hai la bibliotecă! Harry rămase nemișcat, încercând să audă iar vocea, dar începuse să iasă lumea din Marea Sală, discutând aprins, în drum spre terenul de Vâjthaț. Ar trebui să mergem, zise Ron. Este aproape unspreŹzece... Meciul... Harry fugi până în Turnul Cercetașilor, își luă mătura Nimbus 2000 și se alătură mulțimii care traversa terenul din fața castelului, dar gândurile sale rămăseseră la castel, la vocea fără trup. Își puse uniforma roșie în vestiar, singura lui alinare fiind că toată lumea era acum afară, să privească meciul. Echipele apărură pe teren și fură întâmpinate cu aplauze furtunoase. Oliver Baston decolă pentru a-și face încălzirea printre stâlpii porților, Madam Hooch dădu drumul minŹgilor. Astropufii, în costume galbene, de culoarea canarului, erau adunați grămadă, discutând pentru ultima oară tactica pe care urmau să o aplice. Harry tocmai încăleca pe mătură, în momentul în care profesoara McGonagall apăru aproape în fugă, traversând terenul cu pași repezi, cu un megafon enorm, mov. Inima lui Harry îngheță. Meciul se anulează, strigă profesoara McGonagall prin megafon, adresându-se stadionului plin ochi. Izbucniră huiduieli și fluierături puternice. Oliver Baston, cu figura descompusă, ateriză și fugi spre profesoaŹra McGonagall, uitând să se dea jos de pe mătură. Dar doamnă profesoară McGonagall! strigă el. Trebuie să jucăm... Cupa... Cercetașii... Profesoara McGonagall îl ignoră și continuă să strige prin megafon: Toți elevii să se întoarcă în camerele lor de zi, unde îi vor îndruma Perfecții caselor, dându-le informațiile necesaŹre. Și cât mai repede, vă rog! Apoi coborî megafonul și îi făcu semn lui Harry să vină la ea. Potter, cred că ar fi bine să vii cu mine... Întrebându-se cum era posibil să fie suspectat și de data aceea, Harry îl văzu pe Ron desprinzându-se din mulțimea nemulțumită și venind în fugă spre ei, în timp ce toți ceilalți se îndreptau spre castel. Spre uimirea lui Harry, profesoara McGonagall nu obiectă deloc. Da, poate ar trebui să vii și tu, Weasley... Unii dintre elevii care roiau în jurul stadionului bombăŹneau ceva despre anularea meciului, alții păreau îngrijorați. Harry și Ron o urmară pe profesoara McGonagall până în castel și apoi urcară pe scara de marmură. Însă nu fură duși în nici un birou de data aceea. Veți avea un șoc, le zise profesoara McGonagall pe un ton surprinzător de blând, în timp ce se apropiau de aripa spitalului. A avut loc un nou atac... un nou atac... dublu!... Stomacul lui Harry se făcu cât o nucă. Profesoara McGonagall deschise ușa și Ron intră. Madam Pomfrey era aplecată asupra unei eleve din anul V, cu părul lung și creț. Harry o recunoscu. Era fata de la Ochi-de-Șoim, pe care o întrebaseră unde era camera de zi a Viperinilor. Iar pe patul de lângă ea era... Hermione! răcni Ron. Hermione zăcea împietrită, cu ochii larg deschiși și sticloși. Au fost găsite amândouă lângă bibliotecă, zise profesoaŹra McGonagall. Presupun că nici unul dintre voi nu are nici o explicație pentru ce s-a întâmplat? Asta era pe jos lângă ele... Și le arătă o oglindă mică, circulară. Harry și Ron clătinară din cap, amândoi holbându-se la Hermione. O să vă conduc înapoi, în Turnul Cercetașilor, zise proŹfesoara McGonagall, sobră. Oricum, trebuie să mă adresez elevilor... * Toți elevii vor fi în camerele lor de zi înainte de ora șase seara! Veți fi escortați la ore de către un profesor. Nici un elev nu va avea voie să se ducă la baie fără să fie însoțit de un profesor. Toate antrenamentele și meciurile de VâjtŹhaț vor fi amânate de acum înainte. Nu va mai avea loc nici o activitate pe timpul după-amiezelor sau seara! Cercetașii, înghesuiți în camera lor de zi, o ascultau pe profesoara McGonagall cu răsuflarea tăiată. Ea strânse perŹgamentul din care citise până atunci și spuse cu voce sugruŹmată: Nu este cazul să mai adaug că nu mi s-a întâmplat să fiu atât de îndurerată până acum. Este posibil ca școala să fie închisă, dacă nu va fi prins cel din spatele atacurilor. Îi rog pe cei care cred că știu ceva despre ele să ne spună. Și trecu destul de neîndemânatic prin gaura portretului, iar Cercetașii începură să discute imediat între ei. Cu ele, înseamnă doi de la Cercetași, fără să punem la socoteală fantoma Cercetașilor, o fată de la Ochi-de-Șoim și un Astropuf, zise prietenul gemenilor Weasley, Lee Jordan, numărând victimele pe degete. Oare nu a observat nici un profesor că toți Viperinii sunt în siguranță? Nu este evident că toate astea vin de la Viperini? Moștenitorul lui Viperin, monstrul lui Viperin... De ce nu-i dau afară pe toți Viperinii? răcni el, în aplauzele mulțimii. Percy Weasley stătea pe scaunul din spatele lui Lee, însă pentru prima oară nu părea să vrea să-și împărtășească opiŹniile. Era palid și stătea încremenit. Percy e în stare de șoc, îi șopti George lui Harry. Fata aceea de la Ochi-de-Șoim, Luminița Limpede era Perfect. Am impresia că nu credea că monstrul ar îndrăzni să atace un Perfect. Dar Harry îl asculta doar pe jumătate. Nu putea să uite imaginea Hermionei, zăcând pe patul spitalului, de parcă ar fi fost cioplită în piatră. Iar dacă vinovatul nu avea să fie prins în curând, îl aștepta o viață întreagă alături de familia Dursley. Tomas Cruplud îl denunțase pe Hagrid pentru că pe el îl aștepta o vacanță la un orfelinat de la Încuiați, dacă s-ar fi închis școala. Acum Harry știa exact ce simțise Tom Cruplud în acele momente. Ce facem? îi spuse Ron în șoaptă lui Harry. Crezi că îl suspectează pe Hagrid? Trebuie să mergem să vorbim cu el, zise Harry, hotărât. Nu pot să cred că este el și de data asta, dar dacă a eliberat monstrul data trecută știe cum să-l bage la loc în Camera Secretelor. E un început, oricum... Dar McGonagall a zis să stăm în turnul nostru când nu suntem la ore... Cred, zise Harry, și mai încet, că este momentul să ne folosim iar de pelerina cea veche a tatălui meu. * Harry moștenise un singur lucru care îi aparținuse tatălui său: o Pelerină Invizibilă, lungă și argintie. Era singura lor șansă de a se strecura afară din școală ca să-l viziteze pe Hagrid, fără să afle nimeni. Se duseră la culcare la ora obișŹnuită, așteptară până când Neville, Dean și Seamus termiŹnară de discutat despre Camera Secretelor și adormiră într-un târziu, apoi se sculară, se îmbrăcară iar și aruncară pelerina pe ei. Călătoria pe coridoarele castelului întunecat și părăsit nu fu tocmai plăcută. Harry, care se mai plimbase de câteva ori noaptea, nu-l mai văzuse niciodată atât de aglomerat după apusul soarelui. Profesori, Perfecți și fantome cutreierau holurile în perechi, cu ochii în patru după lucruri nelalocul lor. Pelerina Invizibilă nu făcea să dispară zgomotul pe care îl făceau. A fost un moment extrem de tensionat când Ron s-a lovit la picior, numai la vreo doi pași de locul unde stătea de pază Plesneală. Din fericire, Plesneală strănută aproape exact în secunda în care Ron drăcui cu năduf. Li se luă o piatră de pe inimă când ajunseră la ușile mari de stejar de la intrare. Le deschiseră încet și ieșiră în noaptea senină. Se grăbiră către ferestrele luminate ale casei lui Hagrid și își dădură pelerina jos, abia când ajunseră în fața ușii sale. La câteva secunde după ce bătură la ușă, Hagrid o deschise cu putere. Brusc, se treziră față-n față cu el. Avea o arbaletă îndreptată spre ei, iar Colț, câinele său, lătra de zor în spatele lui. Ah, spuse el, coborând arma și holbându-se la ei. Ce faceți voi aici? Pentru ce e aia? întrebă Harry, arătând spre arbaletă, în timp ce intrau. Nimic... nimic, mormăi Hagrid. Mă așteptam să vină... nu contează... Luați loc... vă fac un ceai... Părea să nu fie conștient de mișcările sale. Era să stingă focul, vărsând apă din ceainic peste el, și apoi izbi ceainicul cu o zvâcnitură nervoasă a mâinii sale enorme. Ce ai, Hagrid? zise Harry. Ai auzit de Hermione? Am auzit, cum să nu? zise Hagrid, cu o voce ciudată. Arunca tot timpul priviri către ferestre. Le turnă amânŹdurora apă fiartă în căni, dar uită să pună pliculețele de ceai, și tocmai punea o bucată de prăjitură cu fructe pe o farfurie, când cineva bătu cu putere la ușă. Hagrid scăpă prăjitura pe jos. Harry și Ron se uitară speŹriați unul la altul, apoi se acoperiră cu Pelerina Invizibilă și se retraseră într-un colț. Hagrid se asigură că erau bine acoperiți, înșfăcă arbaleta și deschise iar ușa, gata să o smulgă din țâțâni. Bună seara, Hagrid. Era Dumbledore. Intră, cu un aer deosebit de preocupat, urmat de un om care arăta cât se poate de ciudat. Străinul era scund, dar impunător, cu părul cărunt și ciuŹfulit, cu o expresie încordată pe față. Purta un amestec ciudat de haine: un costum în dungi, o cravată roșie, o pelerină neagră și lungă, iar cizmele erau vișinii și foarte ascuțite. Ăsta e șeful tatălui meu! șopti Ron. Cornelius Fudge, Ministrul Magiei! Harry îi dădu un cot lui Ron pentru a-l face să tacă. Hagrid se făcuse palid și începuse să transpire. Se prăbuși pe unul dintre scaune și privea când la Dumbledore, când la Cornelius Fudge. Nu-i a bună, Hagrid, zise Fudge, cu un glas destul de ascuțit. Nu e bine deloc. A trebuit să vin la tine. Patru ataŹcuri asupra celor cu părinți Încuiați. S-a ajuns deja prea deŹparte. Ministerul trebuie să facă ceva. Eu... niciodată..., scânci Hagrid, implorându-l pe Dumbledore cu privirea, știți că eu... niciodată, profesore Dumbledore... eu, domnule... Vreau să fie clar, Cornelius, că am încredere deplină în Hagrid, zise Dumbledore, încruntându-se către Fudge. Dar știi și tu, Albus, zise Fudge, stânjenit, cazierul lui Hagrid nu este în favoarea lui... Ministerul trebuie să facă ceva... Guvernatorii școlii ne-au atenționat... Încă o dată, Cornelius, te asigur că dacă îl veți ridica pe Hagrid nu va ajuta la nimic, zise Dumbledore. Ochii săi albaștri erau însuflețiți de o flacără, pe care Harry nu o mai văzuse niciodată până atunci. Privește problema din punctul meu de vedere, zise Fudge, pipăindu-și pălăria. Sunt extrem de presat. Trebuie să fiu văzut că acționez într-un fel... Dacă o să se descopere că nu a fost de vină, Hagrid o să se poată întoarce acasă, fără alte comentarii. Dar trebuie să-l iau cu mine.... Trebuie! Altfel, ar însemna să nu-mi fac datoria... Să mă iei? exclamă Hagrid, tremurând. Unde? Doar pentru\puțin timp, zise Fudge, fără să se uite în ochii lui Hagrid. Nu e o pedeapsă, Hagrid, e mai mult o preŹcauție. Dacă altcineva este prins, vei fi eliberat și îți vom cere scuze... Doar nu la Azkaban? întrebă Hagrid. Înainte ca Fudge să poată să răspundă, iar bătu cineva furtunos la ușă. Deschise Dumbledore. Fu rândul lui Harry să primească un cot în coaste. De uimire, scosese un strigăt destul de puternic. Domnul Lucius Reacredință păși în cabana lui Hagrid, înfofolit cu o pelerină de călătorie, neagră și lungă, rânjind rece și satisfăcut. Colț începu să mârâie. Ai ajuns deja, Fudge, zise el, aprobator. Bine, foarte bine... Ce cauți aici? îl întrebă Hagrid, mânios. Ieși din casa mea! Dragul meu, te rog să mă crezi, nu am nici o plăcere să fiu în... hm... tu numești asta o casă? făcu Lucius ReacreŹdință, rânjind, în timp ce se uita prin micuța cabană. Am sunat la școală și mi s-a spus că directorul este aici... Și de fapt ce vrei de la mine, Lucius? zise Dumbledore. Vorbise politicos, dar focul încă mai mocnea în ochii săi albaștri. Ah, îngrozitor, Dumbledore, zise domnul Reacredință, tărăgănat, scoțând un sul de pergament, dar Guvernatorii sunt de părere că este momentul să te dai la o parte. Acesta este un Ordin de Suspendare... Vei găsi toate cele douăspreŹzece semnături pe el. Mă tem că toți suntem de părere că îți pierzi măiestria... Câte atacuri au fost până acum? Încă două în după-amiaza asta, nu-i așa? În ritmul ăsta, nu o să mai rămână nici un copil cu părinți Încuiați la Hogwarts și știm cu toții ce pierdere îngrozitoare ar fi pentru școală... Ah, stai puțin, Lucius, zise Fudge, alarmat, DumbleŹdore suspendat... Nu, nu... ăsta este ultimul lucru de care avem nevoie acum... Numirea sau suspendarea directorului este probleŹma Guvernatorilor, Fudge, zise domnul Reacredință cu calm. Iar dacă Dumbledore nu a reușit să oprească atacurile... Fii atent, Lucius, dacă Dumbledore nu le poate pune capăt, zise Fudge, a cărui față începuse să transpire, atunci, cine ar fi în stare? Asta rămâne de văzut, zise domnul Reacredință, zâmŹbind răutăcios. Însă având în vedere că toți doisprezece am votat... Hagrid se ridică dintr-o săritură, capul său cu părul ciuŹfulit și negru parcă atingând tavanul. Și pe câți dintre ei a trebuit să-i ameninți și să-i șantaŹjezi până au fost de acord, Reacredință, ia zi? răcni el. Vai, vai, să știi că temperamentul ăsta al tău o să-ți facă probleme la un moment dat, Hagrid, zise domnul ReaŹcredință. Te sfătuiesc să nu țipi așa și la gardienii de la AzkaŹban... Nu o să le placă deloc. Dă-l pe Dumbledore la o parte, strigă Hagrid, de-l făcu pe Colț să se refugieze scheunând în coșul lui, și toți cei cu părinți Încuiați nu vor mai avea nici o șansă! O să urmeze crime sângeroase! Liniștește-te, Hagrid, zise Dumbledore, tăios. Îl privi pe Lucius Reacredință. Dacă Guvernatorii doresc ca eu să mă retrag, Lucius, desigur, mă voi da la o parte... Dar..., se sufocă Fudge. Nu! răcni Hagrid. Dumbledore nu-și dezlipise ochii săi albaștri, strălucitori, de pe cei verzi, înghețați, ai lui Lucius Reacredință. Totuși, urmă Dumbledore, vorbind foarte rar și clar, în așa fel încât nici unul dintre ei să nu piardă nici un cuvânt, cred că ești conștient că eu voi părăsi cu adevărat școala doar atunci când nimeni de aici nu îmi va mai fi loial. Și treŹbuie să mai știi și că Hogwarts va acorda întotdeauna ajutor celor care îl cer. Pentru o secundă, Harry fu aproape convins că ochii lui Dumbledore se ațintiseră asupra colțului unde erau ascunși el și Ron. Admirabile sentimente, zise Reacredință, făcând o plecăŹciune. Tuturor ne va fi dor de modul tău... hm... extrem de original și elegant de a trata lucrurile, Albus, și sper că sucŹcesorul tău va reuși să împiedice o eventuală crimă. Se îndreptă spre ușa cabanei, o deschise și făcu încă o plecăciune, poftindu-l pe Dumbledore să iasă. Fudge, strângând pălăria în mâini, așteptă ca Hagrid să iasă primul, dar Hagrid rămase pe loc, trase aer în piept și spuse preŹcaut: Dacă ar dori cineva să afle câte ceva, nu ar trebui decât să urmeze păianjenii. Ei le-ar arăta drumul bun! Asta e tot ce-am avut de spus. Fudge îl privi, uimit. Bine, vin, zise Hagrid, punându-și canadiana din blană de cârtiță. Dar chiar când să iasă după Fudge, se opri iar și spuse tare: Și va trebui să-i dea cineva de mâncare lui Colț cât sunt eu plecat... Ușa se trânti în urma lor, iar Ron își dădu jos Pelerina Fermecată. Acum chiar c-am încurcat-o, spuse el, răgușit. Fără Dumbledore... Ar putea să închidă școala chiar din seara asta. Cu el plecat din școală, o să avem câte un atac pe zi. Colț începu să latre, zgrepțănind la ușa închisă.