CAPITOLUL XV
ARAGOG
Vara se pogora asupra terenurilor din jurul castelului, cerul și lacul erau de un albastru-intens, iar flori mari cât verzele înfloriseră în sere. Dar fără a-l vedea pe Hagrid de la ferestrele castelului, cutreierând împreună cu Colț, priveliștea nu i se părea completă lui Harry, ceva era greșit... De fapt, nici în interiorul castelului nu era mai bine... Totul era groaznic de rău. Harry și Ron încercaseră să o viziteze pe Hermione, însă acum vizitatorilor le era interzis accesul în aripa spitalului. Nu ne mai asumăm nici un risc, le spusese Madam Pomfrey cu asprime, prin ușa întredeschisă a spitalului. Nu, îmi pare rău, este aproape sigur că atacatorul se va întoarce să îi lichideze... Cu Dumbledore plecat, groaza se răspândise mai repede ca niciodată până atunci, încât soarele care încălzea castelul în exterior părea să se oprească la ferestrele baricadate. Abia dacă mai întâlneai vreun chip prin școală, care să nu fie îngrijorat și încordat, și orice râset care răsuna acum pe coridoarele școlii, forțat și strident, era înăbușit rapid. Harry își repeta neîncetat în gând ultimele cuvinte ale lui Dumbledore: eu voi părăsi cu adevărat școala doar atunci când nimeni de aici nu îmi va mai fi loial. Și trebuie să mai știi și că Hogwarts va acorda întotdeauna ajutor celor care îl cer. Dar la ce bun aceste cuvinte? Cui să ceară ajutorul, când toți erau la fel de speriați și de nedumeriți, ca și ei? Indiciul lui Hagrid despre păianjeni era mult mai ușor de înțeles... Problema era că nu părea să mai fi rămas nici măcar un singur păianjen în castel, pe care să îl poată urma. Harry se uita atent pe oriunde trecea, ajutat cam fără tragere de inimă de Ron. O piedică în calea lor era și fapŹtul că nu puteau să umble de unii singuri, pe unde vroiau, ci trebuiau să meargă prin castel în ceată, alături de alți Cercetași. Majoritatea colegilor lor păreau mulțumiți de fapŹtul că erau păstoriți dintr-o clasă în alta de profesori, dar lui Harry i se părea foarte supărător. Unei singure persoane însă se pare că îi plăcea atmosfera de teroare și suspiciune. Draco Reacredință se plimba prin școală, de parcă ar fi fost numit Șef de promoție. Harry nu își dădu seama de ce era atât de mulțumit Draco, până la ora de Poțiuni, cam la două săptămâni după ce plecaseră Dumbledore și Hagrid, când, stând în spatele lui Draco, Harry îl auzi lăudându-se lui Crabbe și Goyle. Am fost convins întotdeauna că tata ar putea să fie cel care se va descotorosi de Dumbledore, spunea el, fără a se obosi să-și coboare măcar vocea. V-am zis că el e de părere că Dumbledore este cel mai groaznic director pe care l-a avut Hogwarts vreodată. Poate că acum o să avem un direcŹtor cum trebuie, pe cineva care nu va dori să închidă Camera Secretelor. McGonagall nu va dura mult timp, doar îi ține locul... Plesneală trecu pe lângă Harry, fără să zică nimic despre scaunul și cazanul gol al Hermionei. Domnule, zise Draco, tare. Domnule profesor, de ce nu vă înscrieți pentru postul de director? Ei, Reacredință, zise Plesneală, deși nu putu să-și stăpâŹnească un zâmbet abia schițat, profesorul Dumbledore nu a fost decât suspendat de către Guvernatori. Îndrăznesc să spun că se va întoarce cât de curând... Ei, da! făcu Draco, rânjind. Presupun că veți avea votul tatălui meu, domnule, dacă veți dori să candidați pentru post. Îi voi spune tatălui meu că sunteți cel mai bun profeŹsor din lume, domnule... Plesneală se plimbă zâmbitor prin clasă, mândru ca un păun, neobservându-l din fericire pe Seamus Finnigan, care se prefăcea că vomită în ceaunul său. Mă mir că ăștia cu sânge-mâl nu și-au făcut bagajele până acum, continuă Reacredință. Pariez pe cinci galeoni că următorul dă ortul popii! Păcat că n-a fost Granger... Mare noroc că tocmai atunci sună clopoțelul... După ultimele cuvinte ale lui Reacredință, Ron sărise de pe scaun, iar în agitația strângerii cărților și caietelor, încercările sale de a ajunge la Reacredință trecură neobservate. Dă-mi drumul, mormăi Ron, în timp ce Harry și Dean își încleștaseră mâinile pe brațele sale. Nu-mi pasă, n-am nevoie de baghetă, îl omor cu mâinile goale... Grăbiți-vă, trebuie să vă duc pe toți la Ierbologie, răcni Plesneală, și plecară în șir indian, cu Harry, Ron și Dean la coadă, Ron încă zbătându-se să scape din strânsoarea lor. Numai după ce Plesneală îi scoase din castel, se încumetară să-i dea drumul și traversară grădina de legume, îndreptânŹdu-se spre sere. Erau mai puțini la ora de Ierbologie, acum lipseau doi dintre ei, Justin și Hermione. Profesoara Lăstar îi puse pe toți la treabă, să curețe smoŹchinii abisinieni de frunze și ramuri uscate. Harry se duse să pună un braț de rămurele pe movila de îngrășăminte și se trezi față-n față cu Ernie Macmillan, care trase adânc aer în piept și spuse foarte protocolar: Harry, nu vreau decât să-ți spun că îmi pare tare rău că te-am suspectat vreodată. Știu că nu ai ataca-o niciodată pe Hermione Granger și îmi pare rău pentru toate lucrurile pe care le-am spus despre tine. Acum suntem toți în aceeași oală și... dacă vrei... întinse o mână grăsuță, pe care Harry i-o strânse cu priŹetenie. Ernie și prietena lui, Hannah, veniră să lucreze la același smochin, împreună cu Harry și Ron. Individul ăla, Draco Reacredință, zise Ernie, tăind rămurele uscate, pare să fie foarte mulțumit de toate astea, nu? Știți, cred că el ar putea fi moștenitorul lui Viperin. Da' deștept mai ești, zise Ron, care, spre deosebire de Harry, nu îl iertase atât de ușor pe Ernie. Tu crezi că este Reacredință, Harry? întrebă Ernie. Nu, zise Harry, atât de hotărât, încât Ernie și Hannah rămaseră tablou. O secundă mai târziu, Harry zări ceva ce îl făcu să-l loŹvească pe Ron cu mâna în care ținea foarfeca. Au! Ce naiba... Harry arătă spre o porțiune de pământ, la depărtare de câțiva pași. Mai mulți păianjeni mari și negri se târau prin țărână. A, da, zise Ron, încercând însă nereușind să pară bucuros. Dar nu putem să-i urmărim acum... Ernie și Hannah ascultau curioși. Harry privi cum păianjenii o luară la fugă. Se pare că se duc spre Pădurea Interzisă... Iar Ron păru și mai nefericit din acea cauză. La sfârșitul orei, profesoara Lăstar îi conduse la ora de Apărare contra Magiei Negre. Harry și Ron rămaseră în urma celorlalți, pentru a putea discuta nestingheriți. Va trebui să folosim iar Pelerina Fermecată, îi spuse Harry lui Ron. Putem să-l luăm cu noi pe Colț. E obișnuit să se ducă în pădure cu Hagrid, ne-ar putea fi de ajutor. Da, zise Ron, care își frământa bagheta în mâini, cu nerŹvozitate. Hm... eu n-aș... Nu se spune că sunt vârcolaci în pădure? Își ocupară locurile lor obișnuite, în spatele clasei, la ora lui Lockhart. Preferând să nu răspundă la acea întrebare, Harry îi spuse: Sunt și lucruri frumoase acolo. Centaurii sunt de treaŹbă... și unicornii! Ron nu mai fusese niciodată în Pădurea Interzisă. Harry intrase o singură dată în pădure, dar sperase să nu mai fie nevoit să o facă vreodată. Lockhart intră în clasă și toată lumea îl privi cu atenție. Toți ceilalți profesori din castel erau mai posomorâți decât de obicei, însă Lockhart era în al nouălea cer. Ei, și voi, se cocoși el, aruncând zâmbete în toate părțile, ce-i cu fețele astea, atât de triste? Toți schimbară priviri exasperate, dar nimeni nu răsŹpunse. Chiar nu vă dați seama, continuă Lockhart, vorbind rar, de parcă ar fi fost cu toții săraci cu duhul, pericolul a trecut! Vinovatul a fost prins! Cine spune asta? întrebă Dean Thomas, tare. Dragă tinere, Ministrul Magiei nu l-ar fi luat pe Hagrid, dacă nu ar fi fost sigur sută la sută că era vinovat, zise Lockhart, pe tonul unei persoane care explica simplu că unu și cu unu făceau doi. Ba da, ar face-o, zise Ron, chiar mai tare decât Dean. Îmi place să cred că eu știu ceva mai mult decât tine despre arestarea lui Hagrid, domnule Weasley, zise LockŹhart, pe un ton ultra satisfăcut. Ron începu să spună că nu era de aceeași părere, însă se opri la mijlocul propoziției, când Harry îi dădu un șut zdraŹvăn pe sub bancă. Noi nu eram acolo, ții minte? îi șopti Harry. Dar veselia dezgustătoare a lui Lockhart, aluziile lui la faptul că el fusese de părere întotdeauna că Hagrid nu era bun de nimic, cât de convins era el că toată tărășenia se terŹminase, îl iritară atât de mult pe Harry, încât își dorea din tot sufletul să arunce cu Hoinărind cu vampirii exact în mutra idioată a lui Lockhart. În schimb, se mulțumi să-i scrie un bilet lui Ron: Hai s-o facem diseară! Ron citi mesajul, înghiți în sec și privi lângă el spre locul gol al Hermionei. Aceasta păru să-i grăbească hotărârea, căci aprobă repede din cap. * Camera de zi a Cercetașilor era mai întotdeauna foarte aglomerată, în ultimul timp, pentru că, începând cu ora șase, Cercetașii nu aveau unde să se ducă. De asemenea, aveau și foarte multe subiecte de discutat, rezultatul fiind că de cele mai multe ori camera de zi nu se golea până după miezul nopții. Harry se duse să-și ia Pelerina fermecată din cufăr, imeŹdiat după cină, și își petrecu toată seara stând pe ea, aștepŹtând să se golească încăperea. Fred și George jucaseră cu ei câteva jocuri cu Pocnitoarea Explozivă, iar Ginny stătea și se uita la ei, foarte abătută, din scaunul în care stătea de obiŹcei Hermione. Harry și Ron pierdeau tot timpul, intențiŹonat, încercând să termine cât mai repede, dar chiar și așa trecuse cu mult peste miezul nopții, când Fred, George și Ginny se duseră într-un târziu la culcare. Harry și Ron așteptară să audă zgomotul îndepărtat al celor două uși ale dormitorului închizându-se, după care înșfăcară pelerina, o aruncară peste ei și se cățărară prin gaura portretului. Urmă o altă călătorie dificilă prin castel, ferindu-se de toți profesorii. Într-un sfârșit ajunseră în holul de la intrare, traseră zăvorul ușilor de stejar, se strecurară printre ele, înŹcercând să prevină orice scârțâit, și pășiră pe pământul lumiŹnat de lună. S-ar putea, rupse Ron tăcerea, în timp ce mergeau prin iarba întunecată, să ajungem în pădure și să ne dăm seama că nu avem ce urmări. Se prea poate ca păianjenii aceia să nu fi ajuns în pădure. Este adevărat, păreau că se mișcau într-acolo, dar... Din fericire, vocea i se stinse treptat. Ajunseră la casa lui Hagrid, care părea tristă și deprimanŹtă cu ferestrele ei întunecate. Când Harry deschise ușa, Colț înnebuni de plăcere când îi văzu. Îngrijorați că ar putea să trezească tot castelul cu lătratul lui furtunos, îi dădură reŹpede niște caramele de melasă, dintr-o conservă de pe căŹmin, care îi încleștară pe dată colții. Harry își lăsă Pelerina Fermecată pe masa lui Hagrid. Nu aveau nevoie de ea în pădurea neagră ca smoala. Hai, Colț, mergem la plimbare, zise Harry, mângâindu-l, și Colț ieși bucuros din casă după ei, fugi până la marginea pădurii și își ridică piciorul lângă un smochin. Harry își scoase bagheta și șopti Lumos! Apăru o lumiŹniță în vârful baghetei, de ajuns să le lumineze drumul în căutarea păianjenilor. O idee bună, zise Ron. Aș aprinde-o și pe a mea, dar știi bine... ar exploda sau ceva de genul ăsta... Harry îl bătu pe Ron pe umăr și arătă spre iarbă. Doi păianjeni singuratici fugeau de lumina baghetei, ascunzânŹdu-se în umbra copacilor. Bine, oftă Ron, de parcă se aștepta la tot ce era mai rău, sunt gata, să mergem. Așa că, însoțiți de Colț, care mirosea rădăcinile și frunŹzele copacilor, intrară în adâncul pădurii. La lumina bagheŹtei lui Harry, o luară pe urmele păianjenilor care se prelinŹgeau în cete pe cărare. Merseră așa vreo douăzeci de minuŹte, fără să vorbească, ascultând cu atenție orice alt zgomot, în afară de trosnetul rămurelelor și foșnetul frunzelor. Apoi, când copacii deveniră mai deși ca niciodată, încât nu se mai vedeau stelele de deasupra lor, singura luminiță în oŹceanul de întuneric fiind bagheta lui Harry, văzură cum ghizii lor, păianjenii, părăseau cărarea. Harry se opri puțin, încercând să vadă unde se duceau, dar totul în afară de micuța lui sferă de lumină era cufunŹdat în beznă. Nu mai mersese niciodată atât de mult în inteŹriorul pădurii până atunci. Își amintea foarte bine cum îl sfătuise Hagrid data trecută când fusese aici să nu părăŹsească, orice ar fi, cărarea. Dar acum Hagrid era la kilometri depărtare, stând probabil într-o celulă din Azkaban, și tot el le spuse să urmeze păianjenii. Ceva umed îi atinse mâna lui Harry încât tresări speriat, strivindu-i piciorul lui Ron. Dar era doar botul lui Colț. Ce zici? îl întrebă Harry pe Ron, ai cărui ochi abia îi putea desluși, și asta fiindcă în ei se reflecta lumina baghetei. Dacă tot am venit până aici..., zise Ron. Așa că urmară umbrele păianjenilor, printre copaci. Acum nu se puteau mișca atât de repede, erau rădăcini de copaci și cioturi la tot pasul, care abia se deslușeau în întuŹnericul din jur. Harry simțea respirația caldă a lui Colț pe mână. De mai multe ori au fost nevoiți să se oprească și să caute păianjenii cu lumina baghetei. Merseră timp de vreo jumătate de oră, după câte își puteau da ei seama, veșmintele agățându-li-se de ramurile joase. După un timp, observară că drumul părea să coboare în pantă, deși copacii erau la fel de deși ca și până atunci. Apoi Colț scoase dintr-o dată un lătrat puternic, care răsună în toată pădurea, făcându-i să înlemnească de frică. Ce-i? strigă Ron, uitându-se în jur, prin întuneric, apucânŹdu-se cu toată puterea de cotul lui Harry. Se mișcă ceva aici, șopti Harry. Ascultă... pare să fie ceva mare... Ascultară cu atenție. Mai în dreapta lor, acel ceva mare făcea ramurile să trosnească, în timp ce își croia drum prinŹtre copaci. O nu, zise Ron. O, nu, o, nu, o, nu, o... Taci, îl repezi Harry. O să te audă... Să mă audă? zise Ron, cu o voce neobișnuit de stridentă. M-a auzit deja! Colț! Întunericul părea să îi apese pe pleoape, așa cum stăteau așteptând, nemișcați și îngroziți. Se auzi un zgomot ciudat și apoi se lăsă tăcerea. Ce crezi că face? șopti Harry. Probabil că se pregătește să ne atace, zise Ron. Așteptară tremurând, neîndrăznind nici să se miște. Crezi c-a plecat? șopti iar Harry. N-am nici cea mai vagă idee... Apoi, din dreapta lor, sfâșie întunericul o lumină atât de puternică, încât amândoi își puseră mâinile la ochi. Colț scheaună și încercă să fugă, dar nimeri într-o tufă de spini și începu să scheaune și mai tare. Harry! strigă Ron, răsuflând ușurat. Harry, e mașina noastră! Cum?! Haide! Harry îl urmă pe Ron spre lumină, împiedicându-se și împleticindu-se. O clipă mai târziu ajunseseră într-o poiană. Mașina domnului Weasley stătea, goală, în mijlocul unui cerc de copaci groși și înalți, sub un acoperiș de ramuri deŹse, cu farurile aprinse. În timp ce Ron se duse spre ea, neveŹnindu-i să-și creadă ochilor, mașina se mișcă încet spre el, exact ca un câine mare, turcoaz, care-și întâmpina stăpânul. A fost aici în tot acest timp! zise Ron, bucuros, dându-i ocol. Uită-te la ea... Pădurea a sălbăticit-o... Aripile mașinii erau zgâriate și împroșcate cu noroi. Se pare că pornise de una singură prin pădure. Colț nu părea să o îndrăgească prea tare. Stătea lipit de Harry, care îl simŹțea cum tremură de frică. Respirația i se mai potoli și Harry își puse bagheta la loc, în buzunarul hainei. Și noi care credeam că o să ne atace! zise Ron, aplecânŹdu-se spre mașină și mângâind-o. De atâtea ori m-am întreŹbat unde s-a dus!... Harry cercetă pământul inundat de lumină după urmele păianjenilor, dar aceștia fugiseră, speriați de lumina faruŹrilor. I-am pierdut, zise el. Hai să mergem să-i căutăm. Ron nu zise nimic și nici nu se clinti din loc. Ochii îi răŹmăseseră ațintiți pe ceva, aflat cam la doi metri deasupra pădurii, chiar în spatele lui Harry. Pe chip i se citea o groază cumplită. Harry nu avu timp nici măcar să se întoarcă. Se auzi un zgomot puternic și deodată simți cum ceva mare și păros îl înșfăcă de mijloc, ridicându-l de la pământ. Acum atârna cu capul în jos, zvârcolindu-se îngrozit. Se auzi iar un fâșâit și picioarele lui Ron părăsiră și ele pământul. Colț scheaună și scânci, iar în clipa următoare, era absorbit și el între ramuŹrile copacilor întunecați. Cu capul în jos, Harry văzu că cel care îl capturase se deplasa pe cele șase picioare ale sale, extrem de lungi și păroase, cu primele două ținându-l strâns. La capătul acesŹtora se găseau niște clești negri și lucioși. În spatele lui, se auzea o altă creatură, care îl căra pe Ron, fără nici o îndoială. Se îndreptau chiar spre inima pădurii. Harry îl auzea pe Colț, luptându-se să se elibereze din ghearele unui al treilea monstru, scheaunând cât de tare putea. Harry nu ar fi putut să țipe nici dacă ar fi vrut, era ca și când și-ar ii lăsat vocea alături de mașina din pădure. Nu a știut niciodată cât a stat în cleștii creaturii aceleia înŹgrozitoare, dar veni un moment în care întunericul se risipi brusc, îndeajuns ca să-și dea seama că pământul împânzit cu frunze până atunci era năpădit de păianjeni. Mișcându-și gâtul, Harry își dădu seama că erau pe marginea unei văi, curățate de copaci, astfel încât stelele străluceau deasupra celei mai oribile scene, pe care o văzuse vreodată în viața lui. Puzderie de păianjeni! Nu păianjeni micuți, ca cei pe care îi urmăriseră ei, ci păianjeni cât casa, cu opt ochi și șase picioare, negri, păroși, gigantici. Exemplarul enorm care îl ducea pe Harry coborî panta abruptă, spre o pânză boltită, aflată chiar în mijlocul văii, în timp ce confrații lui se aduŹnară repede din toate părțile, clănțănind din clești, entuŹziasmați la vederea prăzii. Când îi dădu drumul păianjenul, Harry căzu în patru labe. Ron și Colț se prăbușiră lângă el. Colț nu mai scâncea, ci se ghemuise neputincios la pământ de frică. Ron arăta exact la fel cum se simțea și Harry. Gura îi era larg deschisă ca și când ar fi țipat, iar ochii stăteau gata să-și iasă din orbite. Harry își dădu seama brusc că păianjenul care îi dăduse drumul zicea ceva. Era greu de spus ce anume, având în vedere că la fiecare cuvânt pe care îl zicea își zăngănea cleștii. Aragog! strigă acesta. Aragog! Iar din centrul plasei boltite și încâlcite, apăru un păianjen de mărimea unui mic elefant, înaintând foarte încet. Era gri pe spate și pe picioare, iar fiecare ochi de pe fața lui hiŹdoasă era alb ca laptele. Păianjenul era orb. Ce este? zise el, zăngănindu-și rapid cleștii. Oameni, clănțăni păianjenul care îl adusese pe Harry. E Hagrid? zise Aragog, apropiindu-se, toți cei opt ochi alburii mărindu-se curioși. Străini, zăngăni păianjenul care îl adusese pe Ron. Omorâți-i, zăngăni Aragog, amenințător. Dormeam... Suntem prieteni cu Hagrid, strigă Harry. Inima parcă îi ieșise din piept și acum îi bătea în gât. CLING! CLING! CLANG! făcură cleștii tuturor păianjeŹnilor din acea vale. Aragog făcu o pauză. Hagrid nu a mai trimis oameni în valea noastră până acum, zise el abia șoptit. Hagrid are necazuri, zise Harry, respirând foarte repede. De asta am venit. Necazuri? zise păianjenul bătrân și lui Harry i se păru că auzise o voce îngrijorată, pe fundalul zgomotelor făcute de clești. Dar de ce v-a trimis pe voi? Harry se gândi să se ridice, dar se hotărî că nu era moŹmentul, nu credea că l-ar fi susținut picioarele. Așa că vorbi de pe jos, cât putea de calm. Ei cred, cei de la școală, că Hagrid a pus un... un... ceva să atace elevii. L-au dus la Azkaban. Aragog își zăngăni cleștii mânios, iar în toată valea răsună ecoul făcut de cleștii celorlalți păianjeni. Erau ca niște aplaŹuze, numai că de obicei aplauzele nu-l făceau pe Harry să-i fie rău de frică. Dar asta a fost acum mulți ani, zise Aragog, iritat. Acum mulți, mulți ani. Îmi amintesc foarte bine. De asta l-au pus să părăsească școala. Au crezut că eu eram monstrul care săŹlășluiește în ceea ce numesc ei Camera Secretelor. Au crezut că Hagrid a deschis Camera Secretelor și m-a eliberat. Și nu tu... ai ieșit din Camera Secretelor? zise Harry, care simțea o transpirație rece alunecându-i pe frunte. Eu? zise Aragog, zăngănind supărat. Eu nu m-am năsŹcut în castel. Eu vin de pe un tărâm îndepărtat. Un călător m-a dăruit lui Hagrid când eram încă ou. Hagrid era micuț pe atunci, dar a avut grijă de mine, m-a ascuns într-un dulap în castel, hrănindu-mă cu resturi de la masă. Hagrid este bunul meu prieten, un om tare bun. Când am fost descoŹperit și acuzat de moartea acelei fetițe, m-a protejat. De atunci trăiesc aici în pădure, unde încă mă mai vizitează Hagrid. Mi-a găsit și o soție, Mosag, și vezi cum ni s-a mărit familia, numai datorită bunătății lui Hagrid... Harry își adună ceea ce mai rămăsese din curajul său. Deci tu nu ai... nu ai atacat niciodată pe nimeni? Niciodată, spuse păianjenul bătrân. Așa îmi ziceau inŹstinctele, dar din respect pentru Hagrid, nu am rănit nicioŹdată o ființă umană. Fetița aceea a fost găsită moartă în baie. Eu nu am văzut niciodată o altă parte a castelului în afară de dulapul în care am crescut. Speciei noastre îi place întunericul și liniștea... Dar atunci... Știi cine a omorât-o pe fetița aceea? întreŹbă Harry. Pentru că orice o fi fost, s-a întors și atacă iar oamenii... Cuvintele îi fură acoperite de o furtună de clești zăngăŹnind și picioare frământându-se mânioase. Siluete mari și negre se agitau în jurul lor. Ceea ce trăiește în castel, zise Aragog, este o creatură străveche, de care nouă păianjenilor ne este teamă, mai mult ca de oricine altcineva. Îmi amintesc bine cât m-am rugat de Hagrid să-mi dea drumul, când am simțit că monsŹtrul umbla liber prin școală. Ce este? zise Harry, grăbit. Și mai multe zăngănituri, și mai multă agitație... PăianŹjenii păreau să se apropie... Nu vorbim de el! spuse Aragog cu asprime. Nu îi proŹnunțăm numele! Nu i-am spus niciodată lui Hagrid numele acelei creaturi îngrozitoare, deși m-a întrebat de multe ori. Harry nu vroia să forțeze nota, nu acum cu păianjenii care îl înconjuraseră din toate părțile. Aragog părea să fie obosit de discuție. Se îndrepta încet spre pânza sa boltită, dar restul păianjenilor continuau să se deplaseze încet spre Harry și Ron. Atunci, noi plecăm, îi strigă Harry disperat lui Aragog, auzind foșnetele frunzelor din spatele său. Să plecați? zise Aragog încet. Mă îndoiesc... Dar... dar... Fii și fiicele mele nu se ating de Hagrid, la comanda mea. Dar nu le pot interzice carne proaspătă, când apare de bună voie în mijlocul nostru. La revedere, prieten al lui Hagrid. Harry se întoarse. La câțiva pași, înălțându-se în jurul lui, era un zid gros de păianjeni, zăngănind din clești, nenuŹmărații lor ochi strălucind în capetele negre și păroase... Chiar cu bagheta la el, Harry știa că nu îl va ajuta la nimic, erau mult prea mulți, dar pe când încerca să se riŹdice, pregătit să moară luptându-se, se auzi un sunet puterŹnic și o lumină orbitoare se revărsă în vale. Mașina domnului Weasley cobora panta vijelios, cu faruŹrile aprinse, claxonând continuu, dând păianjenii la o parte, la stânga și la dreapta, mai mulți dintre ei fiind aruncați pe spate, interminabilele lor picioare agintându-se neputincioaŹse în aer. Mașina puse o frână bruscă în fața lui Harry și a lui Ron, iar ușile se deschiseră. Ia-l pe Colț! strigă Harry, aruncându-se pe locul din față. Ron înșfăcă de mijloc câinele, care scheauna jalnic, și îl aruncă pe bancheta din spate. Portierele se trântiră. Ron nu se atinse de accelerație, dar mașina nu avea nevoie de el. Motorul vui și porniră, lovind încă și mai mulți păianjeni. Urcară panta ca vântul și în curând se treziră gonind prin pădure, ramurile ștergând parbrizul și ferestrele, în timp ce mașina se strecura cu iscusință prin locurile accesibile, urmând un drum pe care se vedea că îl cunoștea prea bine. Harry îl privi pe Ron, care încă mai avea gura căscată, însă ochii își reveniseră la normal. Ai pățit ceva? Ron privi drept înainte, neputând să vorbească. Cutreierară ca nebunii prin pădure, Colț schelălăind disŹperat pe bancheta din spate. Harry văzu cum oglinda retroŹvizoare se rupse când se strecurară pe lângă un stejar mare. După zece minute zgomotoase, tensionate, trunchiurile coŹpacilor se făcură din ce în ce mai subțiri, iar Harry putu să zărească din nou petice de cer. Mașina se opri atât de subit, încât aproape zburară prin parbriz. Ajunseseră la marginea pădurii. Colț se aruncă la fereastră, dorind cu disperare să coboare din mașină, iar când Harry deschise portiera, o rupse la fugă printre coŹpaci, direct spre casa lui Hagrid, cu coada între picioare. Ieși și Harry după câteva minute. Ron păru să-și recapete simțurile în membre și îl urmă, cu gâtul încă înțepenit și cu o expresie năucă. Harry atinse mașina prietenește, în semn de mulțumire, înainte ca aceasta să se retragă în pădure și să dispară. Harry se întoarse în cabana lui Hagrid să ia Pelerina Invizibilă. Colț tremura sub o pătură, în coșulețul său. Când ieși, Harry îl găsi pe Ron în grădina de dovleci, fiindu-i foarte rău. Urmăriți păianjenii, zise Ron slăbit, ștergându-se cu mâneca la gură. Nu o să-l iert niciodată pe Hagrid pentru asta. Avem noroc că mai trăim. Sunt sigur că nu a crezut că Aragog le va face rău prieŹtenilor lui, îi luă apărarea Harry. Exact asta e problema lui Hagrid! spuse Ron, lovind peŹretele cabanei. Întotdeauna crede că monștrii nu sunt atât de răi pe cât se spune și uite unde a ajuns! într-o celulă din Azkaban! Acum tremura, fără să se poată controla. De ce să ne trimită acolo? Ce am aflat, vreau să știu și eu? Că Hagrid nu a deschis niciodată Camera Secretelor, zise Harry, aruncând pelerina peste Ron și îi atinse mâna, îndemnându-l să meargă. A fost nevinovat! Ron pufni nervos. Era evident că a-l crește pe Aragog într-un dulap nu era cel mai bun exemplu de nevinovăție. Apropiindu-se de castel, Harry aranjă pelerina pentru a se asigura că nu li se vedeau picioarele, apoi deschise ușile scârțâitoare din față. Traversară cu grijă holul de la intrare și apoi urcară cu atenție scara de marmură, ținându-și resŹpirația când traversară coridoarele, pe care patrulau străjeri vigilenți. Ajunseră până la urmă cu bine în camera de zi a Cercetașilor, unde focul arsese până se făcuse cenușă. Își dădură jos pelerina și urcară scara întortocheată spre dorŹmitorul lor. Ron se prăbuși pe pat, fără a se mai obosi să se dezbrace. Lui Harry, pe de altă parte, nu îi era somn. Rămase pe marŹginea patului său, gândindu-se intens la ce spusese Aragog. Creatura care zăcea undeva în castel, așa credea el, părea să fie un fel de monstru, la fel cum era Cap-de-Mort... Chiar și altor monștri le era frică să-i pronunțe numele. Dar Harry și Ron nu erau cu nimic mai aproape de a afla cine era monŹstrul respectiv sau cum își transforma victimele în stane de piatră... Nici chiar Hagrid nu știuse niciodată ce se ascundea în Camera Secretelor. Harry își ridică picioarele pe pat și se lăsă pe perne, uitânŹdu-se prin fereastra turnului la luna strălucitoare. Nu știa ce altceva mai puteau să facă. Drumurile se înfundau, în toate direcțiile. Cruplud prinŹsese persoana greșită, moștenitorul lui Viperin scăpase și nimeni nu putea să-și dea seama dacă era aceeași persoană, sau altcineva, cea care deschisese Camera Secretelor de data aceasta. Nu mai aveau pe cine să întrebe. Harry stătea, încă întorcând pe toate fețele ce spusese Aragog. I se făcuse somn, când ceea ce părea să fie ultima lor speŹranță îi veni brusc în minte și se ridică dintr-o dată în capul oaselor. Ron, șopti el prin întuneric. Ron! Ron se trezi cu un scheaunat ca al lui Colț, privi în jur și îl văzu pe Harry. Ron... fetița aceea care a murit... Aragog a zis că a fost găsită într-o baie, zise Harry, făcând abstracție de sforăiŹturile lui Neville din colț. Dar dacă ea nu a părăsit niciodată baia? Dacă e încă acolo? Ron se frecă la ochi, încruntându-se în lumina lunii. Și apoi înțelese. Doar nu crezi... Nu!... Plângăcioasa Myrtle?