CAPITOLUL XVIII
DOBBY ESTE RĂSPLĂTIT
Pentru moment, se lăsă tăcere când Harry, Ron, Ginny și Lockhart rămaseră în prag, plini de mizerie, uzi și stropiți cu sânge. După care, se auzi un țipăt: Ginny! Era doamna Weasley, care până atunci stătuse plângând în fața focului. Sări în picioare, urmată imediat de domnul Weasley, amândoi aruncându-se asupra fetiței lor. Harry, pe de altă parte, își roti privirile prin cameră. Profesorul Dumbledore stătea lângă șemineu, zâmbind, lânŹgă profesoara McGonagall, care se străduia să respire cât mai adânc, pentru a se liniști, apăsându-se cu mâinile pe piept. Fawkes zbură pe lângă Harry și se așeză pe umărul lui Dumbledore, chiar în momentul în care Harry și Ron se treziră sufocați de îmbrățișarea drăgăstoasă a doamnei Weasley. Ați salvat-o! Ați salvat-o! Cum ați reușit? Cred că asta am vrea cu toții să știm, zise profesoara McGonagall, abia șoptit. Doamna Weasley îi dădu drumul lui Harry, care ezită o clipă, apoi se îndreptă spre birou și puse pe el Jobenul MaŹgic, sabia încrustată cu rubine și ce mai rămăsese din jurŹnalul lui Cruplud. Apoi le povesti totul de-a fir-a-păr. Vorbi aproape un sfert de oră de unul singur, în tăcerea ca de mormânt. Le spuse de vocea fără trup, pe care o auzise, cum și-a dat seama Hermione până la urmă că era un bazilisc prin țevile din pereții castelului, cum el și Ron urmăriseră păianjenii în pădure, că Aragog le spusese unde fusese găsită ultima vicŹtimă a monstrului din Camera Secretelor, cum presupuŹseseră că era vorba de Plângăcioasa Myrtle și astfel se gândiseră că intrarea în Camera Secretelor ar fi putut să fie în toaleta ei... Foarte bine, spuse profesoara McGonagall neîntârziat, când el făcu o pauză, deci ați aflat unde era intrarea, făcând praf o sută de reguli ale școlii între timp, dar cum DumneŹzeu ați ieșit teferi de acolo, Potter?... Așa că Harry, care răgușise de atâta vorbit, le spuse de sosirea lui Fawkes la momentul potrivit și despre Jobenul Magic care i-a dat sabia. Apoi se opri. Până acum evitase să zică ceva despre jurnalul lui Cruplud... sau de Ginny. Ea stătea cu capul sprijinit de umărul doamnei Weasley, cu lacrimile încă prelingându-i-se pe obraji. Și dacă o exmatriŹculau? se gândi Harry intrând în panică. Jurnalul lui Cruplud nu mai funcționa... Cum ar fi putut dovedi că el fusese cel care o determinase să facă toate acele lucruri? Instinctiv, se uită la Dumbledore, care zâmbi, lumina foŹcului oglindindu-se în ochelarii săi în formă de semilună. Ce vreau eu să știu, zise Dumbledore, blând, este cum a reușit Cap-de-Mort să o farmece pe Ginny, dat fiind că sursele mele îmi spun că el se ascunde de obicei în pădurile Albaniei... O grea și uriașă piatră i se luă lui Harry de pe inimă. Po-Poftim? zise domnul Weasley cu o voce uimită. Știm-Noi-Cine? A fermecat-o pe Ginny? Dar n-a fost Ginny... nu-i așa? Cu jurnalul acesta, zise Harry repede, luându-l și arătânŹdu-i-l lui Dumbledore. Cruplud l-a scris când avea șaispreŹzece ani. Dumbledore luă jurnalul de la Harry și privi entuziasmat paginile arse și îmbibate cu cerneală. Sclipitor, zise el, încet. Bineînțeles! A fost cel mai sclipiŹtor elev din toate timpurile, pe care l-a dat Hogwarts! Se întoarse către soții Weasley, care erau pur și simplu uluiți. Foarte puțini oameni știu că Lordul Întunericului s-a numit odată Tomas Cruplud. A fost chiar elevul meu, acum cincizeci de ani la Hogwarts. A dispărut după ce a terminat școala... a călătorit peste mări și țări... s-a adâncit tot mai mult în Magia Neagră și s-a întovărășit cu cei mai răi reprezentanți ai neamului nostru, a trecut prin zeci de vrăji periculoase, care l-au transformat în Lordul Cap-de-Mort, devenind aproape de nerecunoscut. Puțini sunt cei care au făcut legăŹtura dintre Lordul Cap-de-Mort și Șeful de promoție, inteŹligent și chipeș, de altădată. Dar Ginny, zise doamna Weasley, ce legătură are Ginny a noastră cu... cu... el? Ju-Jurnalul lui! izbucni iar în plâns Ginny. Am scris în el, și el mi-a ră-răspuns la rândul lui tot anul... Ginny! zise domnul Weasley, supărat. Chiar nu ai învățat nimic de la mine? Ce ți-am spus eu întotdeauna? Niciodată să nu ai încredere în ceva care gândește de unul singur, dacă nu vezi unde îi este creierul. De ce nu ne-ai arăŹtat jurnalul, mie sau mamei tale? Un obiect suspect ca acela era evident Magie Neagră! Nu am știut, suspină Ginny. L-am găsit în una dintre cărțile pe care mi le-a luat mama. Am cre-crezut că îl lăsase cineva acolo și că uitase de el... Domnișoara Weasley ar trebui să se ducă imediat în aripa spitalului, o întrerupse Dumbledore, cu o voce care nu admitea contrazicere. A fost un calvar pentru ea. Și nu va fi pedepsită. Vrăjitori mai bătrâni și mai înțelepți decât ea au fost prinși în mrejele lui Cap-de-Mort. Se duse spre ușă și o deschise. Odihnă la pat și poate o cană cu ciocolată fierbinte. Pe mine mă înveselește întotdeauna, adăugă el, făcându-i priŹetenos cu ochiul. O să vezi că Madam Pomfrey este trează și la ora asta. Tocmai administrează poțiunea de mătrăguŹne... Îndrăznesc să presupun că victimele baziliscului se pot trezi în orice moment... Deci Hermione e bine! spuse Ron, bucuros. Răul nu este ireversibil, zise Dumbledore. Doamna Weasley plecă împreună cu Ginny, iar domnul Weasley le urmă, încă profund marcat. Știi, Minerva, spuse profesorul Dumbledore cu înțelepŹciune, cred că toate acestea merită o sărbătorire frumoasă. Pot să te rog să te duci să anunți la bucătărie? Sigur că da, zise profesoara McGonagall, crispat, ducânŹdu-se și ea spre ușă. Te las pe tine să te descurci cu Potter și Weasley, da? Negreșit, zise Dumbledore. Plecă, iar Harry și Ron îl priviră nedumeriți pe DumbleŹdore. Ce vrusese să spună profesoara McGonagall când a zis să se descurce cu ei? Doar nu... Nu, nu era posibil să fie peŹdepsiți... Îmi amintesc că v-am spus amândurora că veți fi exmaŹtriculați dacă veți mai încălca regulile, zise Dumbledore. Ron deschise gura, îngrozit. Asta demonstrează că și eu îmi mai pot încălca... promiŹsiunile, continuă Dumbledore, zâmbind. Amândoi veți priŹmi Premii Speciale pentru servicii aduse școlii și... ia să vedem... da, cred că veți primi două sute de puncte fiecare pentru Cercetași. Ron se făcuse la fel de roz-intens ca florile lui Lockhart de Sfântul Valentin, și închise gura la loc. Văd însă că unul dintre participanții la această aventură periculoasă este extrem de tăcut..., adăugă Dumbledore. De ce ești atât de modest, Gilderoy? Harry tresări. Uitase complet de Lockhart. Se întoarse și îl văzu pe Lockhart stând în colțul camerei, încă zâmbind șters. Când i se adresă, Lockhart se uită în stânga și în dreapta pentru a vedea cu cine vorbea Dumbledore. Domnule profesor Dumbledore, zise Ron, repede, a avut loc un accident în Camera Secretelor, domnul profesor Lockhart... Sunt profesor?! zise Lockhart, destul de uimit. Vai de mine, cred că eram un dezastru, nu-i așa? A încercat să facă o Vrajă a Uitării iar bagheta a ricoșat, îi explică Ron lui Dumbledore. Măi să fie, zise Dumbledore, dând din cap și zâmbind pe sub mustața argintie. Înjunghiat de propria sabie, Gilderoy! Sabie? N-am nici o sabie... Însă băiatul acela are, zise Lockhart, nedumerit, și arătă spre Harry. Poate ți-o dă el... Te rog să-l duci și pe profesorul Lockhart în aripa spiŹtalului, îi spuse Dumbledore lui Ron. Aș mai avea ceva de disŹcutat cu Harry... Lockhart ieși. Ron aruncă o privire nedumerită către Dumbledore și Harry, închizând ușa în urma lui. Dumbledore se duse spre unul dintre scaunele de lângă șemineu. Ia loc, Harry, spuse el. Și Harry se așeză, extrem de emoționat. În primul rând, Harry, vreau să-ți mulțumesc, zise DumŹbledore, ai cărui ochi își recăpătaseră scânteierea obișnuită. Probabil că mi-ai fost foarte loial și te-ai gândit intens la mine în Camera Secretelor. Numai asta ar fi putut să-l aduŹcă pe Fawkes la tine. Mângâie pasărea phoenix, care poposise pe genunchiul lui. Harry zâmbi jenat, în timp ce Dumbledore îl privea cu atenție. Deci l-ai întâlnit pe Tomas Cruplud, zise Dumbledore gânditor. Presupun că era foarte interesat de tine... Deodată, lui Harry îi ieși din gură ceva care îl neliniștea de mult. Domnule profesor Dumbledore... Cruplud a zis că sunt ca el. Asemănări stranii, zicea el... Da, așa a zis? zise Dumbledore, privindu-l gânditor pe Harry, pe sub sprâncenele argintii și stufoase. Și tu, ce crezi, Harry? Nu cred că sunt ca el! zise Harry mai tare decât ar fi vrut. Adică, eu sunt... sunt la Cercetași, sunt... Dar tăcu, îndoiala din mintea lui ieșind iar la suprafață. Domnule profesor, continuă el după o clipă, Jobenul Magic mi-a spus că... că m-aș fi descurcat bine și la Viperini. Un timp, toată lumea a crezut că eram moștenitorul lui Viperin... pentru că pot să vorbesc reptomita ... Poți vorbi limba asta, Harry, zise Dumbledore cu calm, deoarece Cap-de-Mort, care este ultimul descendent al lui Salazar Viperin, vorbește și el reptomita. Dacă nu mă înșel, ți-a transferat o parte din propriile sale puteri, în noaptea în care ți-a făcut cicatricea. N-ar fi dorit asta, sunt convins... Cap-de-Mort a pus ceva din el în mine? spuse Harry, șocat. Se pare că da... Atunci ar trebui să fiu la Viperini, zise Harry, privindu-l disperat pe Dumbledore. Jobenul Magic a văzut puterile asŹtea în mine și... Te-a trecut la Cercetași, zise Dumbledore, calm. AsculŹtă-mă, Harry. Se întâmplă ca tu să ai multe dintre calitățile prețuite de Salazar Viperin la discipolii lui. Darul extrem de rar de a cunoaște reptomita... perseverența... ingeniozitaŹtea... o anumită înclinație către sfidarea regulilor, adăugă el, mustăcind. Totuși Jobenul Magic te-a repartizat la Cercetași. Știi de ce. Gândește-te bine... Singurul motiv pentru care m-a pus la Cercetași, spuse Harry, cu o voce învinsă, a fost pentru că l-am rugat eu să nu mă trimită la Viperini... Exact, zise Dumbledore, zâmbind larg. Ceea ce te face foarte diferit de Tomas Cruplud. Sunt deciziile noastre, Harry, care arată cine suntem cu adevărat, mult mai mult decât însușirile noastre. Harry rămase nemișcat în scaun, uluit. Harry, dacă vrei dovezi că locul tău este la Cercetași, te sfătuiesc să te uiți cu atenție la asta. Dumbledore se întinse și luă de pe birou sabia de argint, pătată cu sânge, și i-o întinse lui Harry. Încă mâhnit, Harry o întoarse pe partea cealaltă și rubinele străluciră la lumina focului. Și atunci văzu numele gravat chiar sub mâner: Godric al Cercetașilor. Doar un Cercetaș adevărat ar fi putut să o scoată din Joben, Harry, zise Dumbledore. Pentru o clipă, nici unul dintre ei nu zise nimic. Apoi Dumbledore deschise un sertar de la biroul profesoarei McGonagall și scoase o pană și o călimară. Harry, acum n-ai nevoie decât de mâncare și somn. Îți sugerez să te duci la serbare, în timp ce eu scriu la Azkaban că îl vrem pe Hagrid înapoi. Trebuie să scriu și un anunț pentru Profetul zilei, adăugă el gânditor. O să avem neŹvoie de un nou profesor de Apărare contra Magiei Negre. Dumnezeule, îi schimbăm ca pe șosete, nu-i așa? Harry se ridică și se îndreptă către ușă. Întinse mâna spre clanță, dar chiar atunci ușa fu deschisă cu atâta putere, încât zgudui peretele. În prag stătea Lucius Reacredință, negru de furie. Iar sub brațul său, tremurând și sufocat de bandaje, era Dobby!... Bună seara, Lucius, zise Dumbledore, binevoitor. Domnul Reacredință aproape că îl trânti la pământ pe Harry, când trecu pe lângă el, traversând camera. Dobby avea întipărită pe chip o expresie de teroare profundă. Deci, zise Lucius Reacredință, cu ochii săi verzi și reci ațintiți asupra lui Dumbledore, te-ai întors... Guvernatorii te-au suspendat, dar tu ai considerat că ar fi mai bine să te întorci la Hogwarts. Păi, vezi tu, Lucius, zise Dumbledore, zâmbind senin, toți ceilalți unsprezece guvernatori au luat legătura cu mine azi-dimineață. Sincer să fiu, m-am simțit de parcă aș fi fost prins într-o furtună de bufnițe. Auziseră că fiica lui Arthur Weasley fusese omorâtă și vroiau să mă întorc imediat. Păreau să creadă că sunt cel mai potrivit om până la urmă. Mi-au mai spus și niște povești ciudate... Mai mulți dintre ei mi-au zis că i-ai amenințat că le blestemi familiile, dacă nu vor fi de acord să mă dea afară. Domnul Reacredință se făcu chiar mai palid decât de obicei, dar ochii încă îi ardeau de furie. Să înțeleg că ai oprit atacurile? rânji el. L-ai prins pe vinovat? Da, zise Dumbledore, zâmbind. Da? zise domnul Reacredință, tăios. Cine este? Aceeași persoană de data trecută, Lucius, spuse DumŹbledore. Dar de data asta, Cap-de-Mort s-a folosit de cineva. Cu ajutorul unui jurnal... Îi arătă micuțul carnețel, negru, cu o gaură mare în mijŹloc, nescăpându-l din ochi pe domnul Reacredință. Harry, pe de altă parte, se uita la Dobby. Spiridușul făcea ceva foarte straniu. Cu ochii săi bulbucați, fixați asupra lui Harry, tot arăta când spre jurnal, când spre domnul Reacredință, apoi se lovea cu pumnul tare în cap. Înțeleg..., îi zise domnul Reacredință încet lui DumŹbledore. Un plan isteț, spuse Dumbledore pe un ton calm, contiŹnuând să-l privească în ochi pe domnul Reacredință. Dacă Harry, aici de față domnul Reacredință îi aruncă o privire tăioasă lui Harry și prietenul său, Ron, nu ar fi descopeŹrit acest jurnal, atunci... vina ar fi căzut asupra lui Ginny Weasley. Nimeni nu ar fi putut dovedi că nu a acționat din proprie inițiativă... Domnul Reacredință nu spuse nimic. Fața i se împietri deodată, devenind ca o mască. Și, imaginează-ți, continuă Dumbledore, ce s-ar fi întâmplat atunci... Familia Weasley este una dintre cele mai importante familii cu sânge-pur din lumea noastră... ImaŹginează-ți ce efect ar fi avut asta asupra lui Arthur Weasley și a Legii sale pentru Protecția Încuiaților, dacă s-ar fi aflat că propria lui fiică ataca și omora elevi provenind din păŹrinți Încuiați... Ce noroc că jurnalul a fost găsit și că amintiŹrile lui Cruplud au fost șterse din el. Cine știe ce consecințe ar fi putut avea... Domnul Reacredință se strădui să vorbească. Mare noroc, într-adevăr, spuse el, fără să i se miște nici un mușchi de pe față. Prin spatele lui, Dobby încă arăta când spre jurnal, când spre domnul Reacredință, apoi își dădea una în cap. Harry înțelese deodată ce vroia să spună spiridușul. Îi făcu un semn lui Dobby, care se duse într-un colț să-și răsuŹcească urechile pentru a se pedepsi. Nu vreți să știți cum a ajuns jurnalul la Ginny, domnule Reacredință? întrebă Harry. Lucius Reacredință se întoarse către el. De unde să știu eu cum a ajuns jurnalul la o fetiță slabă de minte? zise el. Pentru că dumneavoastră i l-ați dat, zise Harry. În maŹgazinul Caligrafie și pete. I-ați ridicat de pe jos cartea de Transfigurări și i-ați strecurat jurnalul în ea, nu-i așa? Văzu cum mâinile albe ale domnului Reacredință înceŹpură să se frământe, încleștându-se și descleștăndu-se neconŹtrolat. Demonstrează dacă poți, șuieră el. Ah, nimeni nu poate să facă asta, zise Dumbledore, zâmbindu-i lui Harry. Nu acum când a dispărut Cruplud din el. Însă, te sfătuiesc, Lucius, să nu mai dai în stânga și-n dreapta alte lucruri de-ale lui Cap-de-Mort, de pe vremea când era la școală. Dacă mai ajunge vreunul dintre ele în mâinile vreunui nevinovat, cred că Arthur Weasley va avea grijă ca ancheta să dezvăluie că erau de la tine... Lucius Reacredință rămase nemișcat pentru o clipă, iar Harry văzu cum mâna dreaptă îi zvâcni, de parcă ar fi dorit să-și scoată bagheta. În schimb, se întoarse către spiridușul casei sale. Plecăm, Dobby! Deschise ușa exact când spiridușul veni în fugă, lovindu-l pur și simplu cu ea. Îl auziră pe Dobby gemând de durere de-a lungul coridorului. Harry stătu un moment, gândindu-se. Apoi îi veni ideea. Domnule profesor Dumbledore, spuse el grăbit, vă rog, pot să-i dau jurnalul înapoi domnului Reacredință? Bineînțeles, Harry, zise Dumbledore, calm. Dar grăŹbește-te. Serbarea... nu uita... Harry înșfacă jurnalul și ieși val-vârtej din birou. Auzea gemetele lui Dobby de după colț. Repede, întrebându-se dacă planul său va avea sorți de izbândă, Harry își scoase un pantof, își dădu jos șoseta murdară și slinoasă și îndesă jurŹnalul în ea. Apoi fugi pe hol. Îi ajunse din urmă la capătul scărilor. Domnule Reacredință, zise el, punând o frână bruscă, am ceva pentru dumneavoastră. Îi puse cu forța în mână șoseta urât mirositoare. Ce... Domnul Reacredință scoase șoseta cu care era învelit jurŹnalul și o aruncă într-o parte, apoi privi mânios când la caiețelul jerpelit, când la Harry. O să vezi, Harry Potter, că vei avea același sfârșit mizeŹrabil ca și părinții tăi, zise el, amenințător. Și ei au fost niște netrebnici inconștienți, la fel ca tine... Și se întoarse să plece. Vino, Dobby. Vino, am zis! Dar Dobby nu se mișcă. Ținea șoseta transpirată a lui Harry în brațe de parcă ar fi fost o comoară neprețuită. Stăpânul i-a dat lui Dobby o șosetă, zise spiridușul, uluit. Stăpânul i-a dat-o lui Dobby!... Poftim? răcni domnul Reacredință. Ce-ai spus? Dobby are o șosetă, zise Dobby, nevenindu-i să creadă. Stăpânul a aruncat-o, Dobby a prins-o și Dobby... Dobby e liber! Lucius Reacredință îngheță, uitându-se la spiriduș. Apoi se repezi la Harry. Din cauza ta mi-am pierdut servitorul! Dar Dobby strigă: Nu te atinge de Harry Potter! Se auzi o pocnitură puternică și domnul Reacredință fu aruncat pe spate. Căzu pe scări, câte trei trepte odată, aterizând cu o tumbă chinuită la etajul inferior. Se ridică și își scoase bagheta, cu fața neagră de furie, dar Dobby ridică un deget lung și amenințător. Acum o să pleci în liniște, zise el, inspirându-i teamă domnului Reacredință. N-o să te atingi de Harry Potter. Pleacă! Lucius Reacredință nu avu de ales. Le aruncă o ultimă privire ucigătoare amândurora, își flutură pelerina și plecă, grăbit și furios. Harry Potter l-a eliberat pe Dobby! zise spiridușul chiuŹind, privind în sus la Harry și lumina lunii i se reflecta în ochii ca de liliac. Harry Potter l-a eliberat pe Dobby! Măcar atât să fac pentru tine, Dobby, zise Harry, zâmŹbind. Însă promite-mi că nu o să mai încerci niciodată să-mi salvezi viața!... Urâtul chip maroniu al spiridușului parcă se crăpă în două de zâmbetul lui, larg și dințos. Nu am decât o întrebare, Dobby, zise Harry, în timp ce Dobby își puse șoseta lui Harry, teribil de emoționat, tremuŹrându-i și mâinile de fericire. Mi-ai spus că nu avea nici o legăŹtură cu Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit, îți amintești? Și... Era un indiciu, domnule, zise Dobby, gogonându-și ochii și mirându-se că Harry nu se gândise la un lucru atât de evident. Dobby îți dădea un indiciu. Lordul ÎntunericuŹlui, înainte de a-și schimba numele, când i se putea rosti numele fără grijă, înțelegeți acum? Da, zise Harry, încet. Ei bine, ar trebui să plec. Are loc o serbare și prietena mea, Hermione, trebuie să se fi trezit de-acum... Dobby își aruncă brațele în jurul lui Harry și îl îmbrățișa cu drag. Harry Potter este de departe mult mai grozav decât a crezut Dobby! suspină el de bucurie. Rămâi cu bine, Harry Potter! * Harry fusese la multe serbări la Hogwarts, dar niciodată la una ca aceea. Toată lumea era în pijamale, iar festivitățile ținură toată noaptea. Mai târziu, Harry nu se putea hotărî care fusese partea cea mai frumoasă: când venise HerŹmione, fugind spre el și strigând: Ai reușit! Ai reușit! sau când venise Justin de la masa Astropufilor, grăbit să dea mâna cu el și cerându-și scuze la nesfârșit că îl suspectase, sau când venise Hagrid, la trei și jumătate, și îi bătu pe Harry și pe Ron pe umeri cu atâta putere, încât aproape că ajunseseră cu capetele în farfuriile cu budincă, sau când li se dădură, lui și lui Ron, cele patru sute de puncte pentru Cercetași, asigurându-le Cupa Caselor pentru al doilea an la rând, sau când se ridică profesoara McGonagall și le spuse că examenele au fost anulate, ca o favoare din partea școlii (O, nu! exclamase Hermione.), sau când Dumbledore anunță că, din păcate, profesorul Lockhart nu va mai putea să predea anul viitor, din cauza faptului că plecase în lume pentru a-și recăpăta memoria. La uralele de bucurie care întâmpinară această veste participară chiar și câțiva profeŹsori... Păcat, făcu Ron, luând o gogoașă cu gem. Începuse să îmi placă de el. * Trecu și restul trimestrului, scăldat în lumina străluciŹtoare a soarelui. Hogwarts revenise la normal, doar cu niște mici diferențe: orele de Apărare contra Magiei Negre fuŹseseră anulate (Oricum, am făcut destulă practică! îi spuse Ron Hermionei, care era foarte dezamăgită.), iar Lucius Reacredință fusese concediat din postul de Guvernator al școlii. Draco nu se mai plimba prin școală de parcă ar fi fost a lui. Din contră, părea deprimat și nemulțumit. Pe de altă parte, Ginny Weasley era din nou extrem de fericită. Veni mult prea repede și momentul călătoriei spre casă cu Expresul de Hogwarts. Harry, Ron, Hermione, Fred, George și Ginny primiră un compartiment numai pentru ei. Profitară cât de mult putură de ultimele ore când aveau voie să facă vrăji înainte de vacanță. Jucară PocniŹtoarea Explozivă, Fred și George lansară ultimele Artificii Filibuster și exersară între ei dezarmarea prin magie. Harry era deja expert în acest domeniu. Aproape ajunseră la stația King's Cross, când Harry își aminti ceva. Ginny... ce-ai văzut că făcea Percy, atunci când nu vroia să spui nimănui? A, da, zise Ginny, chicotind. Păi... Percy are o prietenă! Fred scăpă un teanc de cărți în capul lui George. Poftim? Este și ea Perfect la Ochi-de-Șoim, Luminița Limpede, zise Ginny. Ei i-a scris Percy toată vara. Se întâlnea cu ea prin școală, în secret. I-am văzut când se sărutau în taină, într-o clasă goală. A fost atât de supărat când a fost... știți voi... atacată. N-o să-l tachinați, da? adăugă ea, grăbită. Nici nu ne-a trecut prin minte, zise Fred, care arăta de parcă ar fi fost ziua lui. Cu siguranță, zise și George, râzând cu gura până la urechi. Expresul de Hogwarts încetini și apoi se opri. Harry își scoase pana și o bucățică de pergament și se întoarse către Ron și Hermione. Ăsta se numește număr de telefon, îi spuse el lui Ron, notându-l de două ori. Rupse pergamentul și le dădu câte o bucățică fiecăruia. I-am explicat vara trecută tatălui tău cum să folosească telefonul, îți arată el. Sunați-mă la familia Dursley, bine? Nu cred că o să pot suporta să vorbesc numai cu Dudley două luni întregi... Mătușa și unchiul tău vor fi mândri de tine, nu? zise Hermione, pe când coborau din tren și se alăturau mulțimii care se îndrepta către bariera fermecată. Ce fericiți or să fie când or să audă ce-ai făcut anul ăsta! Mândri? zise Harry. Fericiți? Ai înnebunit? Or să fie negri de supărare... Și trecură împreună hotarul către lumea Încuiaților.