CAPITOLUL VII
ȘOAPTE ȘI SÂNGE-MÂL
În următoarele zile, Harry petrecu cea mai mare parte a timpului, ascunzându-se ori de câte ori îl vedea pe GildeŹroy Lockhart pe coridoare. Și mai greu de evitat era Colin Creevey, care parcă învățase pe de rost orarul lui Harry. NiŹmic nu părea să-l mulțumească pe Colin mai mult decât aventura de a spune Ce mai faci Harry? de vreo șase-șapte ori pe zi și să-l audă pe Harry spunând Bună, Colin!, oriŹcât de exasperat părea a fi Harry când spunea acest lucru. Hedwig era încă supărată pe Harry pentru îngrozitoarea călătorie cu mașina, și bagheta lui Ron era tot stricată. În timpul orei de Farmece, țâșnea din mâna lui Ron, lovinŹdu-l pe micuțul și bătrânul profesor Flitwick în frunte, exact între ochi, făcând să-i apară un cucui mare și verde, zvâcniŹtor, în locul respectiv. Una peste alta, Harry era foarte feriŹcit că venea sfârșitul de săptămână. El, Ron și Hermione vroiau să se ducă să-l vadă pe Hagrid sâmbătă, de dimineață. Dar Harry fu trezit cu câteva ore bune mai devreme decât și-ar fi dorit, de Oliver Baston, căpitanul echipei de Vâjthaț a Cercetașilor. Ce se întâmplă? făcu Harry, morocănos. Antrenament de Vâjthaț! spuse Baston. Haide! Harry privi pe fereastră. Era un strat subțire de ceață peste cerul roz-auriu. Se trezise de-a binelea acum, întreŹbându-se cum de putuse dormi cu toată zarva pe care o făŹceau păsările. Oliver, mormăi Harry, abia se crapă de ziuă... Exact, zise Baston. Era un brunet înalt și voinic din anul VI, cu ochii scânteŹietori, cu un entuziasm nebun. Asta face parte din noul nostru program de antrenaŹmente. Haide, ia-ți mătura și să mergem, zise Baston, bineŹvoitor. Nici una dintre celelalte echipe de Vâjthaț n-a înceŹput antrenamentele încă, vom fi primii anul acesta... Căscând și tremurând puțin, Harry se dădu jos din pat și încercă să-și găsească echipamentul de Vâjthaț. Așa te vreau, zise Baston. Ne întâlnim pe teren în cinciŹsprezece minute! După ce își găsi echipamentul și își puse mantia ca să se încălzească, Harry îi scrise un bilet lui Ron, explicându-i unde trebuise să se ducă, și coborî pe scara în spirală spre camera mare de zi, cu mătura lui, Nimbus 2000, pe umăr. Tocmai ajunsese la gaura din portret, când auzi un zăngănit în spatele său și Colin Creevey sosi alergând pe scara circuŹlară, cu aparatul de fotografiat la gât și cu ceva în mână. Am auzit pe cineva pronunțându-ți numele pe scări, Harry! Uite ce am aici! L-am developat, am vrut să-ți arăt... Harry se uită năucit la poza pe care i-o vântura Colin pe sub nas. Un Lockhart mișcător, alb-negru, scutura cu putere o mâŹnă pe care Harry și-o recunoscu ca fiind a lui. Constată mulŹțumit că imaginea lui fotografică se opunea cu îndârjire și refuza să apară în cadru. În timp ce Harry privea poza, Lockhart se dădu bătut și se sprijini, gâfâind, de marginea albă a fotografiei. Mi-o semnezi? întrebă Colin, nerăbdător. Nu, zise Harry, scurt, aruncând o privire în jur pentru a se asigura că într-adevăr nu auzise nimeni. Iartă-mă, Colin, mă grăbesc... antrenament de Vâjthaț! Se cațără prin gaura portretului. Mamă, Doamne! Așteaptă-mă și pe mine! Nu am mai fost niciodată la un joc de Vâjthaț până acum! Colin se strecură prin gaură după el. O să fie foarte plictisitor, zise Harry, repede, dar Colin nici nu-l auzi, cu fața luminată toată de emoție. Ai fost cel mai tânăr jucător din ultimii o sută de ani, nu-i așa Harry? Nu-i așa? zise Colin, țopăind pe lângă el. Trebuie să fii extraordinar! Eu n-am zburat niciodată. E ușor? Aceea este mătura ta? Cea mai bună din toate care există? Harry nu știa cum să se descotorosească de el. Era ca și când ar fi avut o umbră extrem de vorbăreață. Eu nu prea înțeleg jocul ăsta, zise Colin, pe nerăsuflate. Este adevărat că sunt patru mingi? Și două dintre ele zboară înjur, încercând să dea jucătorii jos de pe mături? Da, spuse Harry grav, împăcat cu ideea că trebuia să-i explice regulile complicate. Se numesc baloane-ghiulea. Există doi prinzători în fiecare echipă, cu bâte pentru a expedia baloanele-ghiulea afară din terenul lor de joc. Fred și George sunt prinzătorii Cercetașilor. Și pentru ce sunt celelalte mingi? întrebă Colin, împieŹdicându-se de câteva trepte, pentru că îl privea absorbit, cu gura căscată, pe Harry. Păi, balonul este mingea roșie, mai mărișoară... cea cu care se dau golurile. Trei înaintași din fiecare echipă aruncă mingea de la unul la celălalt și încearcă să o treacă printre stâlpii de goluri, de la capătul terenului... trei stâlpi înalți, cu coșuri la vârf. Și a patra minge?... Este hoțoaica aurie, zise Harry, foarte mică, foarte rapidă și greu de prins. Dar asta au de făcut căutătorii, penŹtru că un joc de Vâjthaț nu se termină până nu este prinsă hoțoaica. Și când unul dintre cei doi căutători ai echipelor prinde hoțoaica, atunci câștiga pentru echipa din care face parte o sută cincizeci de puncte. Tu ești căutătorul Cercetașilor, nu-i așa? zise Colin cu venerație. Da, spuse Harry, părăsind castelul și luând-o prin iarba stropită de rouă. Și mai este și portarul. El păzește stâlpii de gol. Cam asta este... Dar Colin continuă să-l întrebe pe Harry o groază de alte chestii tot drumul spre terenul de Vâjthaț. Harry reuși să scape de el doar la vestiar. Colin strigă după el, pe o voce pițigăiată: Mă duc să ocup un loc bun, Harry! Și se grăbi spre tribune. Restul echipei Cercetașilor era deja în vestiar. Baston era singurul care părea cu adevărat treaz. Fred și George WeasŹley stăteau, cu ochii lipiți și părul ciufulit, lângă Alicia SpinŹnet din anul IV, care părea că ațipise, sprijinită de peretele din spatele său. Vizavi, colegele ei, înaintașele Katie Bell și Angelina Johnson, căscau, una lângă alta. Ai venit, Harry, unde ai fost? zise Baston, plin de vioiŹciune. Vroiam să vorbesc cu voi înainte să ajungem pe teren, fiindcă mi-am petrecut vara gândindu-mă la o nouă serie de antrenamente, care cred că vor schimba complet lucrurile... Baston ridică în fața ochilor lor o diagramă a terenului de Vâjthaț, pe care erau trasate multe linii, săgeți și X-uri, cu cerneală, în culori diferite. Își scoase bagheta, atinse partea de sus a schemei și săgețile începură să se zbată ca niște omizi. În timp ce Baston începuse un discurs despre noile sale tactici, capul lui Fred Weasley se prăbuși pe umărul Aliciei Spinnet și începu să sforăie. Baston le explică prima schemă în douăzeci de minute, dar sub ea se mai aflau o a doua și o a treia schemă. Harry căzu în amorțire, în timp ce Baston pălăvrăgea în continuŹare. Deci, zise Baston, în sfârșit, trezindu-l pe Harry dintr-un vis despre toate lucrurile pe care le-ar fi putut mânca în acel moment la castel, este clar? Întrebări? Eu am o întrebare, Oliver, zise George, care se trezise speriat. De ce nu ne-ai spus toate astea ieri, când eram treji? Baston se strâmbă, nemulțumit. Uite ce e, isteților, spuse el, uitându-se urât la toți, am fi putut să câștigăm cupa Vâjthaț anul trecut. Suntem de departe cea mai bună echipă. Dar din nefericire, datorită unor împrejurări care ne-au depășit... Harry se îndreptă în scaun, simțindu-se cu musca pe căŹciulă. Zăcuse inconștient în aripa spitalului anul trecut, în timpul ultimului meci, adică echipa Cercetașilor a avut un jucător în minus și suferise cea mai puternică înfrângere din ultimii trei sute de ani. Baston făcu un moment de pauză pentru a-și reveni. Era evident că ultima înfrângere încă îl mai afecta. Deci, în acest an, ne vom antrena mai mult ca nicioŹdată... În ordine, să mergem și să punem noile scheme în practică! strigă Baston, luându-și mătura și călăuzindu-i afară din vestiare. Cu picioarele amorțite și căscând încă, echipa îl urmă, supusă. Stătuseră atât de mult în vestiare, încât acum răsărise soarele de-a binelea, deși pe iarba umedă de pe stadion răŹmăseseră încă urme de rouă. Ieșind pe teren, îi văzu pe Ron și pe Hermione în tribune. Ați terminat? întrebă Ron, neîncrezător. Nici măcar nu am început, zise Harry, uitându-se inviŹdios și pofticios la pâinea prăjită cu gem, cu care veniseră Ron și Hermione din Marea Sală. Baston ne învață manevre tactice noi... Încalecă mătura și lovi pământul, avântându-se în aer. Aerul rece al dimineții îi atinse fața, trezindu-l mai repede ca toată vorbăria lui Baston. Era minunat să fie iar pe tereŹnul de Vâjthaț. Goni în jurul terenului, întrecându-se cu Fred și George. Ce este sunetul ăla țăcănitor, ciudat? întrebă Fred, planând într-un colț al terenului. Harry se uită în tribune. Colin stătea pe unul dintre cele mai înalte scaune, cu aparatul la ochi, făcând poze după poŹze, țăcănitul blițului fiind amplificat de stadionul pustiu. Uită-te la mine, Harry! Aici! se rugă el, stăruitor. Cine mai e și ăla? întrebă Fred. Habar n-am, minți Harry, accelerând atât de tare, încât îl lăsă mult în urmă pe Colin. Ce se întâmplă? spuse Baston, încruntându-se, în timp ce plutea spre ei. De ce face ăla din anul I poze? Nu-mi place!... Ar putea fi un spion al Viperinilor, care încearcă să afle mai multe despre noul meu program de antrenamente... Este de la Cercetași, zise Harry, repede. Și cei de la Viperini n-au nevoie de spioni, Oliver, spuse George. Ce te face să spui asta? zise Baston, bănuitor. Pentru că au venit aici în păr, zise George, arătând spre un grup. Mai mulți tipi în veșminte verzi se plimbau pe teren, cu măturile în mâini. Nu-mi vine să cred! sâsâi Baston, mânios. Am închiriat terenul pentru astăzi! Mai vedem noi! Baston țâșni spre pământ și, din cauză că era așa de furios, ateriză mai brusc decât ar fi vrut. Se clătină puțin când descălecă. Harry, Fred și George îl urmară. Flint! strigă Baston către căpitanul Viperinilor. Este timpul nostru de antrenament! Ne-am sculat în mod special așa devreme! Eliberați terenul imediat! Marcus Flint era chiar mai solid ca Baston. Afișă o expreŹsie de viclenie și zise: Este destul loc pentru toți, Baston! Veniseră și Angelina, Alicia și Katie. În echipa Viperinilor nu existau fete. Stăteau toți înșirați în fața Cercetașilor, priŹvindu-i răutăcios. Dar am reținut terenul! zise Baston, scuipând de-a dreptul, cu mânie. L-am închiriat, auziți? Ah, zise Flint, dar eu am un bilet special semnat de proŹfesorul Plesneală: Eu, profesorul S. Plesneală, acord echipei Viperinilor permisiunea de a juca astăzi pe terenul de VâjtŹhaț, obligați fiind să își antreneze noul lor căutător. Aveți un nou căutător? zise Baston, zăpăcit. Unde? Din spatele celor șase matahale din față se ivi al șaptelea jucător, mai mic, zâmbind ironic cu toată fața lui ascuțită și palidă. Era Draco Reacredință. Nu cumva ești fiul lui Lucius Reacredință? zise Fred, privindu-l pe Draco cu dispreț. Ce coincidență să vorbești de tatăl lui Draco, spuse Flint, făcând toată echipa să zâmbească și mai tare. Dă-mi voie să-ți arăt generosul cadou pe care l-a făcut echipei noastre! Toți șapte își arătară măturile. Șapte cozi de mătură, perŹfect șlefuite, cu mânere nou-nouțe și șapte seturi de inscripŹții aurite, pe care se vedeau cuvintele Nimbus 2001, străŹluceau sub nasurile Cercetașilor în soarele dimineții. Ultimul model! Sunt pe piață doar de o lună, zise Flint, scuturând indiferent un fir de praf de pe mătura lui. Cred că este de departe infinit mai bună decât vechile serii 2000!... Cât despre vechile tipuri, Măturin V, zâmbi răutăŹcios, privind ironic către Fred și George, care strângeau amândoi în mâini astfel de mături, sunt bune de șters praŹful de pe tabela de marcaj! În acel moment, nici unuia dintre Cercetași nu-i veni nici o replică. Reacredință rânjea atât de tare, încât ochii săi glaciali fuseseră reduși la niște cute. A, uitați! spuse Flint. Invazie pe teren! Ron și Hermione traversau gazonul stadionului în fugă, pentru a vedea ce se întâmplă. Ce se întâmplă? îl întrebă Ron pe Harry. De ce nu jucați? Ce caută el aici? Se uită spre Reacredință, observându-i noul echipament de Vâjthaț. Sunt noul căutător de la Viperini, Weasley, zise Reacredință, îngâmfat. Tocmai ne-au fost admirate mătuŹrile, pe care ni le-a cumpărat tata... Ron rămase tablou, cu gura căscată, în fața superbelor mături. Bune, nu? zise Reacredință, mieros. Dar probabil că și echipa Cercetașilor va face o chetă să-și ia niște mături ca lumea. Acum e momentul să scăpați de Măturin V alea... Presupun că muzeele ar licita mult pentru ele! Echipa Viperinilor izbucni în râs. Cel puțin, nimeni din echipa Cercetașilor nu a fost nevoit să-și cumpere postul în echipă, spuse Hermione, tăios. Au fost aleși fiindcă au talent, nu ca alții... Expresia de înfumurare de pe fața lui Reacredință pieri. Nu ți-a cerut nimeni părerea, afurisită mică, sânge-mâl ce ești, răbufni el. Harry știu imediat că Reacredință spusese ceva foarte grav, pentru că imediat izbucni furtuna. Flint trebui să se arunce în fața lui Reacredință, pentru a-l feri de pumnii lui Fred și George, care tăbărâseră pe el. Alicia strigă: Cum îndrăznești, nesuferitule? Ron își afundă mâna în mantie și își scoase bagheta, strigând: Vei plăti pentru asta, Draco! Și o îndreptă, furios, pe sub brațul lui Flint, spre fața lui Reacredință. Răsună o bufnitură puternică pe stadion și din capătul opus al baghetei lui Ron țâșni un jet de lumină verde, lovinŹdu-l în stomac chiar pe el și aruncându-l pe spate, în iarbă. Ron! Ron! Ai pățit ceva? se sperie Hermione. Ron deschise gura să vorbească, dar nu scoase nici un cuvânt. În schimb scoase un râgâit puternic și din gură îi țâșŹniră în poală câțiva melci scârboși, fără căsuță. Echipa Viperinilor se ținea cu mâinile de burtă de atâta râs. Flint era pe jos, sprijinindu-se de noua sa mătură. Draco era în patru labe, bătând pământul cu pumnii. Cercetașii erau strânși în jurul lui Ron, care continua să râgâie melci mari și lucioși. Toți se fereau să-l atingă. Ar trebui să-l ducem la Hagrid, este cel mai aproape, îi spuse Harry lui Hermione, care dădu din cap cu hotărâre, și amândoi îl susținură de subsuori. Ce s-a întâmplat, Harry? Ce s-a întâmplat? E bolnav? Dar îl puteți vindeca, nu? Colin coborâse de la locul său și acum țopăia în jurul lor, părăsind terenul împreună cu ei. Ron oftă din toți rărunchii și o altă porție de melci se adună la picioarele lui. Ooooh, exclamă Colin, fascinat, ridicându-și aparatul de fotografiat. Poți să-l ții nemișcat, Harry? Dă-te la o parte, Colin! strigă Harry, supărat. El și Hermione îl scoaseră pe Ron de pe stadion, ducânŹdu-l spre marginea pădurii. Încă puțin, Ron, zise Hermione, văzând cabana lui Hagrid. O să te faci bine în câteva minute... încă puțin... Erau la vreo zece metri depărtare de casa lui Hagrid, când se deschise ușa, dar nu ieși Hagrid, ci Gilderoy LockŹhart, îmbrăcat în acea zi cu niște veșminte de un mov-pal. Repede, să ne ascundem aici, șopti Harry, trăgându-l pe Ron în spatele unui tufiș din apropiere. Hermione îi urmă, cam împotriva voinței ei. E o nimica toată, dacă știi ce trebuie să faci! îi spunea Lockhart, în gura mare, lui Hagrid. Dacă ai nevoie de ajuŹtor, știi unde mă găsești! O să-ți dau un exemplar din cartea mea, mă mir că nu ai unul deja. O să-ți semnez unul diseară și ți-l trimit. Ei bine, la revedere! Și Lockhart se îndreptă spre castel. Harry așteptă până nu îl mai văzu pe Lockhart, apoi îl trase pe Ron din boschet până la ușa lui Hagrid. Ciocăniră în ușă, grăbiți. Hagrid apăru imediat, foarte morocănos, dar i se lumină fața când văzu cine era la ușa lui. Chiar mă întrebam când o să veniți să mă vedeți... Intrați, intrați... Am crezut că s-a întors profesoru' Lockhart... Harry și Hermione îl târâră pe Ron peste prag, în cabana cu o singură cameră, în care era un pat enorm, într-un colț, și un foc trosnea vesel, în celălalt. Hagrid nu părea afectat de problema lui Ron, pe care i-o explică rapid Harry, în timp ce îl așeza pe Ron într-un scaun. Mai bine afară decât înăuntru, spuse el voios, punând un lighean mare în fața lui Ron. Scoate-i pe toți, Ron! Nu cred că putem face altceva decât să așteptăm să se oprească, zise Hermione nerăbdătoare, privindu-l pe Ron aplecându-se deasupra ligheanului. Este un blestem foarte greu de îndepărtat, oricum, darămite cu o baghetă ruptă... Hagrid se învârtea în jurul lor, făcându-le ceai, iar Colț, câinele lui Hagrid, îi lingea mâna lui Harry. Ce-a vrut Lockhart de la tine, Hagrid? îl întrebă Harry, scărpinându-i urechile lui Colț. Mi-a dat sfaturi cum să scot niște alge dintr-o fântână, mormăi Hagrid, dând la o parte de pe masă un cocoș juŹmulit pe jumătate și punând ceainicul în locul lui. De parcă eu nu știu! Și-mi tot povestea ceva despre nu știu ce strigoi a gonit el... Dacă-i adevărat fie și numai un cuvânt, eu măŹnânc ibricul ăsta! Era foarte ciudat ca Hagrid să critice un profesor de la Hogwarts și Harry se uită uimit la el. Hermione, pe de altă parte, spuse pe un ton mai înalt decât de obicei: Cred că ești puțin nedrept, Hagrid, se pare că profeŹsorul Dumbledore este convins că Lockhart este omul potrivit pentru... A fost singurul om pe care l-a găsit, zise Hagrid, oferinŹdu-le o farfurie cu caramele, timp în care Ron tot scuipa melci în ligheanul lui. Și subliniez: singurul! A devenit foarte greu să găsești pe cineva care să vrea să predea ApăŹrarea contra Magiei Negre. Vedeți voi, lumea nu prea vrea să accepte asemenea post. Au început să creadă că-i piază rea. Nimeni nu a rezistat prea mult într-un astfel de post, în ultiŹmul timp. Spuneți-mi, zise Hagrid, întorcându-și capul spre Ron, pe cine încerca Ron să blesteme? Reacredință i-a zis Hermionei... cumva... Trebuie să fi fost tare grav pentru că toată lumea a înnebunit. A fost grav, zise Ron răgușit, ridicându-și capul deasupra mesei, palid și transpirat. Reacredință a făcut-o sânge-mâl, Hagrid... Ron își aplecă iar capul deasupra ligheanului, în timp ce apărea un val nou de melci proaspeți. Hagrid era stupefiat. Nu se poate! făcu el către Hermione. Ba da, zise ea. Dar nu știu ce înseamnă, însă mi-am dat seama că a fost foarte grosolan... Este lucrul cel mai jignitor care i-ar fi putut trece prin minte, icni Ron, ridicându-se. Sânge-mâl este cea mai graŹvă insultă pentru o persoană care are părinți Încuiați... știi tu, părinți obișnuiți, nu magicieni.... Sunt unii vrăjitori, ca Reacredință de pildă, care cred că sunt superiori pentru că au ceea ce numesc ei sânge-pur. Scoase un mic râgâit și în mâna lui întinsă căzu doar un singur melc. Îl aruncă în lighean și continuă: Vreau să spun, că ceilalți știu că nu este nici o diferență. Uită-te la Neville Poponeață, de exemplu: are sânge curat și de-abia poate pune ceaunul de vrăji cum trebuie. Și nu s-a inventat încă vraja, pe care Hermione a noasŹtră să nu o poată face, zise Hagrid, mândru, făcând-o pe Hermione să capete o culoare magenta, sclipitoare. E groaznic să faci pe cineva așa, zise Ron, ștergându-și fruntea transpirată cu mâna tremurândă, ... sânge... murŹdar, înțelegeți. Sânge obișnuit. Este o nebunie. Majoritatea vrăjitorilor de astăzi au sângele juma' juma'... Oricum, dacă nu ne-am fi căsătorit cu Încuiați am fi dispărut până acum. Se încovoie și se ascunse iar sub masă. Păi, nu te învinuiesc c-ai încercat să-l blestemi, Ron, spuse Hagrid, tare, acoperind zgomotul făcut de melcii care se prăvăleau în lighean. Da' poate a fost mai bine că nu ți-a mers bagheta. Presupun că Lucius Reacredință ar fi venit în doi timpi și trei mișcări la școală, dacă i-ai fi blestemat fiul... Măcar așa, nu ai probleme. Harry ar fi vrut să evidențieze faptul că probleme mai mari decât a scuipa melci pe gură nu erau ușor de găsit, dar nu putu, deoarece caramelele lui Hagrid îi încleștaseră fălcile. Harry, zise Hagrid dintr-o dată, de parcă i-ar fi trecut un gând fulgerător prin cap, am ceva de discutat cu tine. Am auzit că dai poze cu autograf. Eu cum de n-am primit una? Furios, Harry își descleștă dinții. Nu am împărțit poze cu autograf, spuse el, înfierbântat. Dacă Lockhart continuă să mai vorbească despre... Dar atunci văzu că Hagrid râdea. Glumeam, zise el, bătându-l pe Harry pe spate, trimiŹțându-l cu capul înainte, până atinse masa cu bărbia. Știam eu că tu nu poți face așa ceva. I-am spus lui Lockhart că n-ai nevoie de așa ceva. Ești mai celebru decât el făr' să vrei! Pariez că nu i-a prea plăcut asta, zise Harry, ridicându-se și frecându-și bărbia. Da, așa cred și eu, zise Hagrid, zâmbind pișicher. Și atunci i-am spus că nu am citit nici una dintre cărțile lui și așa l-am făcut să plece. Niște caramele, Ron? Nu, mulțumesc, zise Ron, slăbit. Mai bine nu risc. Veniți să vedeți ce-am plantat, zise Hagrid, după ce Harry și Hermione își băură ceaiul. În spatele casei lui Hagrid, în grădina de zarzavaturi, creșteau cei mai mari dovleci pe care îi văzuse Harry vreoŹdată. Fiecare era cât un bolovan. Au crescut frumos, nu? întrebă Hagrid, fericit. Pentru serbarea de Halloween... Ar trebui să fie destul de mari până atunci! Cu ce i-ai hrănit? zise Harry. Hagrid se uită peste umăr pentru a verifica dacă erau sinŹguri. Păi, le-am dat... știi tu... o mână de ajutor... Harry privi spre umbrela înflorată, roz, care stătea spriŹjinită de peretele casei. Avea toate motivele să creadă că umbrela aceea era mai mult decât părea, de fapt... Era conŹvins că în ea era ascunsă vechea baghetă a lui Hagrid. Hagrid nu avea voie să facă vrăji. Fusese exmatriculat de la Hogwarts în anul III, dar Harry nu aflase niciodată de ce. De fiecare dată când aducea vorba despre asta, Hagrid tușea și surzea până se schimba subiectul. O Vrajă de înfulecare, presupun..., zise Hermione, la jumătatea drumului dintre dezaprobare și amuzament. Ei bine, ai făcut treabă bună! Asta a spus și surioara ta, am văzut-o chiar ieri, zise Hagrid, privind spre Ron și făcându-i cu ochiul lui Harry. A zis că a venit doar să vadă terenurile, dar eu cred că spera să dea peste cineva anume în casa mea (și îi mai făcu o dată cu ochiul lui Harry). După părerea mea, nu cred că ar refuza o poză cu... Ah, taci, zise Harry. Ron pufni în râs, zgomotos, de ajuns ca să înceapă să plouă iar cu melci peste tot. Ai grijă! mormăi Hagrid, îndepărtându-l pe Ron de iubiții săi dovleci. Era aproape ora prânzului și având în vedere că Harry nu mâncase decât o caramea de dimineață, era hotărât să se întoarcă la școală să mănânce. Își luară la revedere de la Hagrid și porniră spre castel, Ron sughițând din când în când, dar fără să scuipe decât unul sau doi melci micuți. Abia intraseră în holul de la intrare, când răsună o voce bine cunoscută. Aici erați, Potter, Weasley! Profesoara McGonagall venea spre ei, încruntată. Amândoi vă veți ispăși pedepsele în seara asta! Ce avem de făcut, doamnă profesoară? spuse Ron, înăŹbușindu-și un râgâit. Tu o să lustruiești argintăria din Camera Trofeelor, împreună cu domnul Filch, spuse profesoara McGonagall. Și fără magie! Doar cu cârpa! Ron înghiți în sec. Argus Filch, îngrijitorul, era urât de toți elevii școlii. Iar tu, Potter, o să-l ajuți pe profesorul Lockhart să răsŹpundă scrisorilor de la admiratori, zise profesoara McGoŹnagall. O, nu... nu pot să merg și eu la lustruit? zise Harry, disŹperat. În nici un caz, spuse profesoara McGonagall, ridicându-și sprâncenele. Profesorul Lockhart te-a cerut în mod special. La opt fix, începeți! Amândoi! Harry și Ron își târâră pașii în Marea Sală, cât se poate de cătrăniți. Hermione îi urmă cu o expresie, de genul păi ați încălcat regulile școlii. Harry nu aprecie pe cât se aștepŹta plăcinta de la masa de seară. Era convins că și el și Ron nimeriseră cât se putea de prost. Filch o să mă țină acolo toată noaptea, zise Ron, chiŹnuit. Fără magie! Cred că sunt mai mult de o sută de cupe și medalii în camera aia. Nu sunt foarte bun la curățenie, în stilul Încuiaților... Aș face schimb oricând, zise Harry privind în gol. Eu m-am antrenat din greu la familia Dursley. Să răspund la scrisorile admiratorilor lui Lockhart... un adevărat coșmar... După-amiaza din sâmbăta aceea se topi ca o părere și într-o clipă se făcu opt fără cinci minute. Harry își târșâia picioarele pe holul de la etajul doi, spre biroul lui Lockhart. Scrâșni din dinți și bătu la ușă. Ușa se deschise la perete, imediat. Lockhart se aruncă spre el. Ah, iată haimanaua noastră! glumi el. Intră, Harry, intră. Pe pereți se aflau puzderie de poze ale lui Lockhart, strălucind în lumina nenumăratelor lumânări. Unele dintre ele aveau chiar autografe. Un alt teanc gros de poze era pregătit pe biroul său. Tu o să scrii adresele pe plicuri! îi spuse Lockhart lui Harry, de parcă era o mare onoare. Prima este pentru Gladys Gudgeon, Dumnezeu s-o binecuvânteze, o mare adŹmiratoare a mea. Minutele treceau ca melcul. Harry auzea din când în când vocea lui Lockhart, spunând Mm... și Așa sau Da. Ocazional, se auzeau fraze stupide, de genul CeleŹbritatea este un prieten înșelător, Harry sau Faima este ca faima, ține minte, Harry. Lumânările ardeau, micșorându-se, făcând lumina să danseze pe portretele lui Lockhart care îl priveau de pe pereți. Harry apucă pixul cu mâna înțepenită deja și se apucă să scrie ceea ce părea a fi plicul cu numărul 2000, pentru Veronica Smethley. Cred că s-a făcut timpul să plec, gândi Harry, terminat, Te rog, Doamne, fa să nu mai am decât puțin... Și apoi auzi ceva... ceva diferit de sfârâitul lumânărilor și de poveștile lui Lockhart despre admiratorii lui. Era o voce, o voce care te îngheța până la os, o voce care te lăsa fără suflare, un venin rece ca gheața. Vino... vino la mine... lasă-mă să te rup... lasă-mă să te sfâșii... lasă-mă să te omor... Harry sări în sus ca ars și o pată mare și mov apăru pe strada Veronicăi Smethley. Ce-i asta? strigă el. Știu! zise Lockhart. Șase luni întregi în fruntea listei cu cele mai bine vândute romane! Am spart toate recordurile! Nu, zise Harry, îngrozit. Vocea aceea! Poftim? zise Lockhart, privindu-l descumpănit. Care voce? Aceea... care a spus... N-ați auzit-o? Lockhart se uită la Harry uimit peste măsură. Despre ce vorbești, Harry? Poate ești puțin somnoros? Sfinte, Doamne... uită-te la ceas! Suntem aici de aproape patru ore! N-aș fi crezut... Cum a zburat timpul, nu-i așa? Harry nu răspunse. Își ciuli urechile pentru a auzi vocea aceea din nou, dar nu se mai auzi nimic, în afară de Lockhart care îi spunea că nu ar trebui să se aștepte la aseŹmenea favoruri de fiecare dată când primește pedepse. Simțindu-se amețit, Harry plecă. Era atât de târziu, încât camera comună din Turnul CerŹcetașilor era aproape goală. Harry se duse direct în camera lui. Își puse pijamaua, se băgă în pat și așteptă. O jumătate de oră mai târziu, sosi și Ron, masându-și mâna dreaptă și aducând în camera întunecată un miros pregnant de soluție de lustruit. Mi-au amorțit toți mușchii, se plânse el, cufundându-se în patul său. De paisprezece ori m-a pus să șterg cupa aia de Vâjthaț, până să fie mulțumit. Și apoi am avut o altă criză de melci peste un Premiu Special pentru servicii aduse școlii. Mi-a luat secole să îndepărtez toată murdăria... Cum a fost la Lockhart? Păstrând vocea destul de joasă, încât să nu-i trezească pe Neville, Dean și Seamus, Harry îi povesti lui Ron ce auzise. Și Lockhart a zis că nu a auzit vocea? spuse Ron și Harry îl văzu încruntându-se în lumina lunii. Crezi că minŹțea? Dar nu înțeleg... chiar și cineva invizibil ar fi trebuit să deschidă ușa... Ai fi văzut... Știu, zise Harry, întinzându-se la loc și privind spre pânza baldachinului de deasupra sa. Nici eu nu înțeleg...