CAPITOLUL VI
GILDEROY LOCKHART
Dar în ziua următoare, Harry abia dacă mai zâmbi o sinŹgură dată. Lucrurile i-au mers din ce în ce mai rău, începând chiar cu micul dejun din Marea Sală. Cele patru mese lungi erau încărcate cu castronele cu terci de ovăz, plaŹtouri cu scrumbii afumate, munți de pâine prăjită și farfurii cu ouă și costiță afumată, sub tavanul fermecat (noros și trist, în acea zi). Harry și Ron se așezară la masa CerceŹtașilor, lângă Hermione. Exemplarul ei din Expediții cu vampiri stătea deschis lângă o cană cu lapte. Simțiră o anuŹmită răceală în felul în care le spuse 'Neața!, ceea ce însemna că încă nu era de acord cu modul în care veniseră. Neville Poponeață, pe de altă parte, îi întâmpină voios. Neville era un băiat cu fața rotundă, cu înclinație către acciŹdente și cu cea mai proastă memorie pe care o întâlnise Harry până atunci la cineva. Poșta trebuie să vină în orice moment... cred că bunica îmi trimite niște lucruri pe care le-am uitat. Harry abia începuse să-și mănânce terciul de ovăz, când se auzi un zgomot ca de asediu pe deasupra lor și vreo sută de bufnițe năvăliră în sală, dându-i ocol și lăsând scrisori și pachete mulțimii înfierbântate. Un pachet mare pică în capul lui Neville și o secundă mai târziu, ceva mare și gri căzu în cana Hermionei, împroșcând pe toată lumea cu lapte și pene. Errol! zise Ron, trăgând bufnița de picioare. Errol se prăbuși inconștient pe masă, cu picioarele în aer și cu un plic roșu în cioc. O, nu! exclamă Ron. N-are nimic, este încă în viață, spuse Hermione, împunŹgându-l cu vârful degetului. Nu el... ăla... Ron arătă spre plicul roșu. Pentru Harry era un plic obișŹnuit, dar Ron și Neville se uitau la el de parcă urma să explodeze. Care e problema? întrebă Harry. Mi-a... mi-a trimis o... Urlătoare, zise Ron, terminat. Ar trebui s-o deschizi, Ron, șopti Neville, timid. O să fie și mai rău dacă n-o deschizi... Mi-a trimis și mie bunica odată și am ignorat-o și... a fost groaznic, crede-mă! Harry își mută privirea de la fețele lor năucite la plicul roșu. Ce este o urlătoare? întrebă el. Dar toată atenția lui Ron era concentrată asupra scrisorii, care începuse să scoată fum pe la colțuri. Deschide-o, îl grăbi Neville. O să se termine totul în câteva minute... Ron întinse o mână tremurătoare, luă ușor plicul din ciocul lui Errol și îl desfăcu. Neville își puse degetele în uŹrechi. O secundă mai târziu, Harry știu de ce! Pentru moment crezuse că explodase ceva... Un bubuit ca de tunet umplu sala enormă, scuturând praful din tavan. ... SĂ FURI MAȘINA, NICI NU M-AȘ FI MIRAT DACĂ TE-AR FI EXMATRICULAT, STAI SĂ VEZI CE-ȚI FAC CÂND PUN MÂNA PE TINE! PRESUPUN CĂ NU TE-AI GÂNDIT LA MINE ȘI LA TATĂL TĂU CÂND AM VĂZUT CĂ MAȘINA A DISPĂRUT... Țipetele doamnei Weasley, de o sută de ori mai puterŹnice decât de obicei, făcură ca farfuriile și lingurile să zănŹgăne pe mese și răsunară la nesfârșit din pereții de piatră. Cei din sală se uitau curioși în jur, să vadă cine primise urlăŹtoarea și Ron se afundă atât de tare în scaun, încât i se mai vedea numai fruntea roșie. ... AM PRIMIT SCRISOAREA DE LA DUMBLEDORE ASEARĂ... EU ȘI TATĂL TĂU AM CREZUT CĂ O SĂ MURIM DE RUȘINE, NU TE-AM CRESCUT CA SĂ TE PORȚI AȘA, AȚI FI PUTUT SĂ MURIȚI AMÂNDOI, ȘI TU ȘI HARRY ... Chiar se întrebase Harry când îi va menționa și numele lui... Încercă în zadar să pară că nu auzea vocea care îi făcea timpanele să păcăne. ...PUR ȘI SIMPLU SUNTEM DEZAMĂGIȚI, TATĂL TĂU VA FI INVESTIGAT LA SERVICIU! ESTE NUMAI VINA TA ȘI DACĂ MAI SARI CALUL, FIE ȘI NUMAI CU UN MILIMETRU, TE ADUCEM ACASĂ IMEDIAT! Se lăsă o tăcere asurzitoare. Plicul roșu, care căzuse din mâna lui Ron, luă foc și se făcu scrum. Harry și Ron rămaŹseră împietriți, de parcă ar fi trecut un uragan peste ei. Câțiva râseră și încet-încet se reînnodară discuțiile despre fel de fel de nimicuri. Hermione închise cartea Expediții cu vampiri și se uită spre creștetul lui Ron. Păi, nu știu la ce te așteptai Ron, dar ai... Să nu-mi spui că am meritat-o, sări Ron. Harry dădu terciul la o parte, era ros de vină. Domnul Weasley avea să fie investigat la serviciu. Și asta, după tot ce făcuseră domnul și doamna Weasley vara aceea pentru el... Dar nu avea timp să cadă pe gânduri. Profesoara McGonagall venea spre masa Cercetașilor, împărțind orare. Și văzu că la început avea două ore de Ierbologie cu AsŹtropufii. Harry, Ron și Hermione ieșiră din castel împreună, traŹversară stratul de legume și o luară spre sere, unde erau ținute plantele magice. Cel puțin, urlătoarea se soldase cu ceva bun: se pare că Hermione credea că au fost pedepsiți îndeajuns și era iar prietenoasă cu ei, ca de obicei. Apropiindu-se de sere, văzură restul clasei stând afară, așteptând-o pe profesoara Lăstar. Harry, Ron și Hermione tocmai li se alăturaseră, când profesoara se ivi pe gazon, însoțită de Gilderoy Lockhart. Profesoara Lăstar avea în brațe o mulțime de bandaje, și Harry văzu, cuprins de un alt val de vină, că Salcia Bătăușă avea câteva crengi imobilizate în atele. Profesoara Lăstar era o vrăjitoare bondoacă și purta o pălărie peticită, peste părul zburătăcit. De obicei avea păŹmânt pe haine, iar unghiile ei ar fi făcut-o pe Mătușa PeŹtunia să leșine. Gilderoy Lockhart, pe de altă parte, era imaŹculat, în niște veșminte dărâmătoare, turcoaz, iar părul auriu îi strălucea pe sub pălăria cu ornamente aurii. Aaaa, salutare! strigă Lockhart, țâșnind spre grupul de elevi. Tocmai i-am arătat doamnei profesoare Lăstar cum trebuie tratată o Salcie Bătăușă! Dar nu vreau să credeți că sunt mai bun la Ierbologie decât ea! Se întâmplă însă să știu mai multe despre plantele exotice din călătoriile mele... La Sera 3, astăzi, elevi! anunță profesoara Lăstar, care era extrem de nemulțumită; nu era nicidecum veselă, ca de obicei. Deveniră brusc interesați. Lucraseră doar în Sera 1 până atunci... Sera 3 adăpostea niște plante mult mai interesante și mai periculoase. Profesoara Lăstar luă o cheie mare de la curea și deschise ușa. Harry simți o boare de pământ umed, bine fertilizat, amestecat cu mirosul pregnant al unor flori de mărimea umbrelelor și care atârnau din tavan. Exact când vroia să-i urmeze înăuntru pe Ron și pe Hermione, Lockhart îl prinse de umăr. Harry! Vroiam să vorbim... Nu te superi dacă întârzie câteva minute, nu, doamnă Lăstar? Dacă luai în calcul fruntea încruntată a doamnei Lăstar, se supăra, dar Lockhart spuse repede: Așa te vreau! Și îi închise ușa în nas. Harry, zise Lockhart, dinții lui mari și albi scânteind în soare, în timp ce dădea din cap. Harry, Harry, Harry... Complet zăpăcit, Harry nu zise nimic. Când am auzit... Ei bine, a fost vina mea, bineînțeles. Îmi venea să-mi dau pumni! Harry habar nu avea despre ce vorbea. Chiar vroia să-i spună acest lucru, dar Lockhart continuă. Nu știu de când n-am mai fost atât de șocat... Să zbori cu o mașină la Hogwarts! Ei, desigur, am știut imediat de ce ai făcut-o. Se vedea de la o poștă. Harry, Harry, Harry... Era remarcabil cum i se vedea fiecare dinte strălucitor, chiar și când nu vorbea. Ai gustat din publicitate, nu-i așa? spuse Lockhart. Ți-am transmis boala. Ai apărut pe prima pagină a ziarului cu mine și abia ai așteptat să o faci din nou! O, nu, domnule profesor, știți... Harry, Harry, Harry, zise Lockhart, întinzând mâna și luându-l de după umeri. Înțeleg... Era normal să mai vrei după ce ai gustat o dată... și mă învinuiesc că ți-am transmis morbul ăsta, pentru că era inevitabil să ți se urce la cap... Dar, mă înțelegi, tinere, nu poți să te apuci să zbori cu mașinile, ca să atragi atenția asupra ta. Potolește-te, da? Ai destul timp pentru asta când vei mai crește. Da, da, știu la ce te gândești: Îi convine, el e deja un vrăjitor celebru, pe plan internațional! Dar când aveam doisprezece ani, eram un nimeni, ca și tine. De fapt, aș spune că eram un nimeni și mai mare! Mă refer la faptul că pe tine te cunosc deja mai mulți oameni, nu-i așa? Toate chestiile acelea extraordinare cu Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit!... Privi la cicatricea în formă de fulger de pe fruntea lui Harry. Știu, nu este chiar la fel de bine ca în cazul în care ai fi câștigat de cinci ori la rând, ca mine, premiul pentru Cel Mai Fermecător Zâmbet, oferit de săptămânalul VrăjiŹtoarea..., dar este un început, Harry, este un început... Îi zise șmecherule și îi făcu încurajator cu ochiul, după care se îndepărtă. Harry rămase tablou pentru câteva secunŹde, apoi, amintindu-și că ar fi trebuit să fie în seră, deschise ușa și se strecură înăuntru. Profesoara Lăstar stătea în spatele unei bănci puse chiar în centrul serei. Pe bancă erau vreo douăzeci de perechi de căști de urechi, în culori diferite. Când își ocupă locul între Ron și Hermione, profesoara spuse: Vom replanta mătrăgună astăzi. Cine îmi poate spune caracteristicile mătrăgunei? Nu surprinse pe nimeni când mâna lui Hermione se ridică prima. Mătrăguna sau Mandragora, este un mijloc puternic de refacere, zise Hermione, părând că înghițise manualul, ca de obicei. Este folosită pentru a readuce la normal oamenii care au fost transfigurați sau blestemați. Excelent! Zece puncte pentru Cercetași, spuse profeŹsoara Lăstar. Mătrăguna este ingredientul cel mai important a majorității antidoturilor. Dar este și foarte periculoasă. Cine poate să-mi spună de ce? Mâna Hermionei rată de puțin ochelarii lui Harry, țâșŹnind iar în aer. Plânsul mătrăgunei este fatal pentru toți cei care îl aud, zise ea prompt. Întocmai! Alte zece puncte, zise profesoara Lăstar. Mătrăgunele pe care le plantăm astăzi sunt încă foarte tinere... Și arătă spre un rând de tăvi adânci, în timp ce vorbea. Toată lumea se îmbulzi să vadă mai bine. Cam o sută de măŹnunchiuri de plante micuțe, verzi, cu reflexe mov, stăteau în șiruri, în răsaduri. Erau complet nesemnificative pentru Harry care nu înțelesese nimic din ce zisese Hermione desŹpre plânsul mătrăgunei. Toată lumea să-și ia o pereche de căști de urechi, zise profesoara Lăstar. Urmă o îmbulzeală de nedescris, toți căutând o pereche de căști, care să nu fie roz și pufoase. Când vă voi spune să vi le puneți, asigurați-vă că ureŹchile vă sunt acoperite complet, spuse profesoara Lăstar. Când va trece pericolul, ridic degetele în sus. În ordine, cășŹtile pe urechi! Harry își puse căștile pe urechi. Nu se mai auzea absolut nici un sunet prin ele. Profesoara Lăstar își puse pe urechi o pereche roz și pufoasă, își suflecă mânecile, înșfăcă bine o plăntuță și o trase cu putere. Harry scoase un strigăt surprins, pe care nu îl putu auzi nimeni. În loc de rădăcini, din pământ ieși un copil extrem de mic, murdar și urât. Frunzele îi creșteau chiar din cap. Avea pielea verde-pal, marmorată, și era evident că urla cât îl țineau plămânii. Profesoara Lăstar luă un ghiveci mare de sub masă și plantă mătrăguna în el, după care o acoperi cu îngrășământ, până nu se mai văzură decât frunzulițele. Profesoara Lăstar își scutură mâinile, ridică degetele și își scoase căștile. Având în vedere că mătrăgunele noastre sunt doar răsaŹduri, plânsetul lor nu ucide încă, spuse ea cu calm, de parcă doar udase o begonie. Pe de altă parte, vă pot face inconșŹtienți câteva ore bune și, cum sunt sigură că nici unul dinŹtre voi nu vrea să piardă prima zi de școală, aveți grijă să aveți căștile bine puse la urechi cât lucrați. Vă voi face semn când trebuie să vă pregătiți de plecare. Patru la o tavă cu răsaduri! Aveți destule ghivece aici... îngrășământ, în sacii aceia... și feriți-vă de tentaculele lor veninoase, pișcă serios! Plesni cu putere o plantă țepoasă, de un roșu-închis, făcând-o să-și retragă tentaculele care se strecuraseră în apropiere de umărul ei. Lui Harry, Ron și Hermione li se alătură un băiat cu părul creț de la Astropufi, pe care Harry îl știa din vedere, dar cu care nu vorbise niciodată. Justin Finch-Fletchley, zise el voios, dând mâna cu Harry. Știu cine ești, desigur, celebrul Harry Potter... Și tu ești Hermione Granger... totdeauna prima la toate. (Hermione se înroși, când băiatul îi strânse mâna)... Și Ron Weasley! Nu cumva a ta era mașina zburătoare? Ron nu schiță nici un zâmbet. Era clar că se mai gândea încă la urlătoare... Lockhart ăla este tare deosebit, nu-i așa? spuse Justin, bucuros, în timp ce își umpleau ghivecele cu îngrășământ de balegă de dragon. Un tip foarte curajos! I-ați citit cărțile? Aș fi murit de frică dacă aș fi fost închis într-o cabină telefonică de către un vârcolac, dar el a rămas calm și ZBANG! pur și simplu fantastic! Știți, eram înscris la Eton... Nici nu vă pot spune cât mă bucur că am venit aici. Desigur, mama a fost puțin dezamăgită, dar de când am pus-o să citească din cărțile lui Lockhart cred că a început să își dea seama cât de folositor este să ai un vrăjitor bine pregătit și educat în familie... După aceea, nu au mai prea apucat să vorbească. Căștile le erau bine fixate pe urechi și trebuiau să se concentreze la mătrăgune. Profesoara Lăstar făcuse ca totul să pară foarte ușor, dar nu era chiar așa. Mătrăgunelor nu le plăcea să fie scoase din pământ, dar nici nu vroiau să se întoarcă în el. Se zbăteau, loveau, își agitau pumnii mici și ascuțiți și își dezgoleau dinții. Harry se chinui zece minute să bage un copil mai grăsuț în ghiveci. La sfârșitul orei, Harry, ca toți ceilalți, era transpirat, extenuat și plin din cap până-n picioare de pământ și băliŹgar. Se târâră până la castel și se spălară rapid, după care Cercetașii se grăbiră la ora de Transfigurări. Orele profesoarei McGonagall însemnau întotdeauna muncă grea, dar în acea zi totul fu deosebit de greu. Tot ce învățase Harry anul trecut părea să i se fi scurs din cap pe parcursul verii. Ar fi trebuit să transforme un cărăbuș într-un nasture, dar reuși doar să antreneze bine cărăbușul, pe când acesta se tot ferea de bagheta lui și alerga pe toată banca. Ron avea probleme mult mai mari. Își lipise el bagheta cu niște Magicscotch, dar se pare că era distrusă de tot. ScrâșŹnea și scotea scântei încontinuu, în cele mai neplăcute moŹmente, și, de fiecare dată când Ron vroia să transforme căŹrăbușul în nasture, scotea un fum negru, înnecăcios, care mirosea a ouă stricate și învăluia totul în jur. Pentru că nu putea să vadă ce făcea, Ron strivi cărăbușul cu cotul și treŹbui să ceară un altul, spre nemulțumirea profesoarei McGoŹnagall. Harry răsuflă ușurat când auzi clopoțelul care anunța prânzul. Își simțea creierul ca un burete stors. Toți ieșiră din clasă, în afară de el și de Ron, care își izbea furios baŹgheta de bancă. Ce proastă... inutilă... Cere alta de acasă, îi sugeră Harry, în timp ce bagheta începu să scoată o serie de scântei, ca niște artificii. A, da, și să primesc o urlătoare în schimb, zise Ron, îndesând bagheta care șuiera acum. E numai vina ta că ți s-a rupt bagheta!... Se duseră la masă, unde Ron nu se simți bine deloc, văzând pumnul plin cu nasturi perfecți, făcuți de Hermione la ora de Transfigurare. Ce avem după-amiază? întrebă Harry, ca să-i abată atenția. Apărare contra Magiei Negre, zise Hermione îndată. De ce..., exclamă Ron, luându-i orarul, ai pus toate orele lui Lockhart în inimioare? Hermione îi smulse orarul din mâini, roșind furioasă. Terminară de mâncat și ieșiră afară, îndreptându-se spre curtea întunecată. Hermione se așeză pe o piatră și se cuŹfundă iar în Expediții cu vampiri. Harry și Ron vorbiră despre Vâjthaț câteva minute, înainte ca Harry să-și dea seaŹma că era privit îndeaproape. Ridicând privirea, îl văzu pe băiețelul care semăna cu un șoricel, cel pe care îl văzuse când își punea Jobenul Magic, seara trecută. Se uita la Harry, ca hipnotizat. Strângea în mână ceea ce părea să fie un aparat de fotografiat de-al Încuiaților. În momentul în care Harry se uită la el, se făcu roșu ca focul. Bună ziua, Harry, eu... sunt Colin Creevey, spuse acesŹta pe nerăsuflate, pășind spre el. Și eu sunt la Cercetași! Crezi că aș putea... ar fi posibil... să-ți fac o poză ? Și ridică aparatul de fotografiat, entuziasmat. O poză? repetă Harry, absent. Ca să mă creadă lumea că te-am cunoscut, zise Colin Creevey, nerăbdător, apropiindu-se și mai tare. Știu totul desŹpre tine. Mi-au povestit toți câte ceva... Cum ai supraviețuit când a vrut să te omoare Știi-Tu-Cine și cum acesta a disŹpărut fără urmă... și cum ai rămas cu o cicatrice în formă de fulger pe frunte (ochii săi cercetară fruntea lui Harry)... Un băiat de la mine din cameră a spus că dacă developez filmul cu emulsia potrivită, pozele or să se miște. Colin trase în piept o gură de aer, emoționat și continuă: Este superb aici, nu? Nu am știut că toate lucrurile ciuŹdate pe care le făceam erau magie, până când am primit o scrisoare de la Hogwarts. Tatăl meu este lăptar, nici lui nu i-a venit să creadă. Așa că fac multe poze, ca să i le trimit acasă. Și ar fi extraordinar dacă aș avea una și cu tine... Îl privi smerit pe Harry și îndrăzni să întrebe: N-ar putea prietenul tău să ne facă poza? Așa aș putea să stau lângă tine... Și după aceea, vrei să mi-o semnezi? Te rooog... Poze semnate? Dai autografe, Potter? Tare și usturătoare, vocea lui Draco Reacredință răsună în toată curtea. Se oprise chiar în spatele lui Colin, însoțit ca de obicei, de amicii săi solizi și bătăuși, Crabbe și Goyle. Toată lumea să stea la coadă! răcni Reacredință către mulțime. Harry Potter dă poze cu autograf! Nu, nu dau, spuse Harry supărat, cu pumnii încleștați. Taci odată, Draco! Ești gelos, de-aia! ciripi Colin, al cărui trup era cât gâtul lui Crabbe. Gelos? făcu Reacredință, care nu mai era nevoit să țipe, jumătate de curte fiind atentă la ce se întâmpla. Pe ce, mă rog? N-am nevoie de nici o cicatrice scârboasă pe frunte, mersi!... Eu unul nu cred că dacă ți s-a crăpat capul înseamŹnă că ești celebru! Crabbe și Goyle rânjeau ca proștii. Ia mai tacă-ți fleanca, Reacredință! îl amenință Ron, supărat. Crabbe se opri din râs și începu să-și frece pumnii într-un mod amenințător. Ai grijă, Weasley, se rățoi Reacredință. Doar nu vrei să ai necazuri și să vină mămica să te ia acasă. După care spuse, cu o voce subțire, sfredelitoare: Dacă mai sari calul o dată, fie și numai cu un milimetru... Câțiva elevi din anul V, de la Viperini, se amuzară copios de maimuțăreala lui Draco. Weasley ar vrea o poză cu autograf, Potter, rânji Reacredință. Ar valora mai mult decât toată casa lor! Ron își scoase bagheta lipită cu Magicscotch, dar HerŹmione șopti, închizând rapid Expediții cu vampiri: Vine! Ce se întâmplă aici, ce se întâmplă aici? Gilderoy Lockhart venea spre ei, cu straiele sale turcoaz fluturând în urma lui. Cine dă poze cu autograf? Harry începu să spună ceva, dar fu întrerupt de LockŹhart, care îi trecu un braț pe după umeri și zise voios: Ah, dar nici nu ar mai fi trebuit să întreb!... Ne întâlŹnim iar, Harry! Imobilizat de Lockhart și umilit până în măduva oaselor, Harry îl văzu pe Draco rânjind și pierzându-se în mulțime. Haide atunci, domnule Creevey, zise Lockhart, privind radios spre Colin. Fă-ne la amândoi o poză bună și o semŹnăm! Năucit, Colin își luă aparatul de fotografiat și făcu poza, când tocmai suna clopoțelul, care anunța începutul orelor de după-amiază. Hai, ce mai stați, împrăștiați-vă, voi, de colo! strigă Lockhart spre ceilalți și porni înapoi spre castel, ținându-l tot mai strâns pe Harry, care își dorea să fi știut o vrajă bună prin care să se facă nevăzut! Un sfat, Harry, zise Lockhart, părintește, în timp ce intrau în clădire pe o ușă lăturalnică. Te-am acoperit acum, cu tânărul Creevey... Dacă m-a fotografiat și pe mine, colegii tăi nu mai pot crede că încercai să te grozăvești... Surd la explicațiile lui Harry, Lockhart îl târî pe un hol plin de elevi, cu ochii cât cepele, și apoi sus, pe o scară. ... dar dă-mi voie să-ți spun că împărțitul pozelor cu autograf în acest stadiu al carierei tale nu este indicat... o să pari puțin înfumurat, Harry, ca să fiu sincer. Va veni la un moment dat o vreme când, ca și mine, vei fi nevoit să ai un teanc de poze la îndemână oriunde mergi, dar... mai ai până atunci! chicoti Lockhart. Ajunseră la clasa lui Lockhart și acesta îi dădu drumul lui Harry, în sfârșit. Harry își aranjă hainele și se îndreptă spre fundul clasei, unde își stivui în fața ochilor cele șapte cărți ale lui Lockhart, pentru a evita să vadă originalul. Restul clasei intră, îmbulzindu-se și hârjonindu-se, iar Ron și Hermione se așezară de o parte și de alta a lui Harry. Aș putea să prăjesc ouă pe fața ta, zise Ron. Spre binele tău, sper să nu se întâlnească Creevey cu Ginny și să forŹmeze un club de fani Harry Potter! Taci și tu, sări Harry. Ultimul lucru pe care l-ar fi dorit era să audă Lockhart cuvintele club de fani Harry Potter. Când se așeză toată clasa, Lockhart tuși și se lăsă tăcerea. Întinse mâna, luă exemplarul lui Neville Poponeață, CălăŹtorii cu spiridușii, și îl ridică pentru ca toată lumea să-i vadă portretul șmecher, de pe copertă, de unde făcea cu ochiul. Asta sunt eu, spuse el, arătând spre poză și făcu cu ochiul ca în poză, Gilderoy Lockhart, Ordinul lui Merlin, clasa a III-a, Membru de Onoare al Ligii Apărării Împotriva Magiei Negre și câștigător de cinci ori la rând al premiului pentru Cel Mai Fermecător Zâmbet, oferit de săptămânalul Vrăjitoarea! Dar nu prea vorbesc despre asta, doar n-am scăŹpat de strigoi numai zâmbindu-le, nu? Se aștepta ca toată clasa să izbucnească în râs, dar nu obținu decât câteva zâmbete anemice. Văd că v-ați cumpărat toți setul complet al cărților mele... Bravo! M-am gândit să începem astăzi cu un mic test. Nu aveți de ce să vă faceți griji... vreau doar să verific cât de bine le-ați citit, cât ați asimilat... După ce împărți lucrările se întoarse în fața clasei și spuse: Aveți treizeci de minute, începeți! Acum! Harry privi lucrarea și citi: J. Care este culoarea favorită a lui Gilderoy Lockhart? 2. Care este dorința secretă a lui Gilderoy Lockhart? 3. Care, din punctul vostru de vedere, este cea mai mare realizare de până acum a lui Gilderoy Lockhart? Și așa se întindeau întrebările de-a lungul a trei foi, până la: 54. Când este ziua lui Gilderoy Lockhart și care ar fi cadoul ideal pentru el? O jumătate de oră mai târziu, Lockhart strânse testele și le răsfoi în fața clasei. Tțț!... Măi să fie! Doar câțiva dintre voi și-au amintit de culoarea mea favorită, lila... Spun asta în Un an cu Yeti. Iar unii dintre voi trebuie să citească cu mai multă atenție La braț cu un vârcolac, unde spun clar, în capitolul al doiŹsprezecelea, că de ziua mea cadoul ideal ar fi înțelegere și armonie între popoare, magicieni și non-magicieni... Însă nu aș refuza nici o sticlă de Ogden's Old Firewhisky! Și le mai făcu o dată cu ochiul. Ron îl privea acum pe Lockhart cu o expresie de neîncredere întipărită pe față. Seamus Finnigan și Dean Thomas, care stăteau în primele rânduri, abia se stăpâneau să nu izbucnească în râs. HerŹmione însă n-avea ochi decât pentru el și îl asculta cu o atenŹție de neclintit. Tresări când își auzi numele. ... dar domnișoara Hermione Granger știa că dorința mea secretă este să scap lumea de rele și să-mi comercializez propria linie de loțiuni de păr... Bravo, fetițo! De fapt..., se opri el și întoarse foaia pe partea cealaltă, n-ai nici o greŹșeală! Cine este domnișoara Hermione Granger? Hermione ridică o mână tremurândă. Excelent! exclamă Lockhart, chiar formidabil! Zece puncte pentru Cercetași! Și acum, la treabă! Se aplecă și ridică o cușcă mare, acoperită, pe care o așeŹză pe catedră. Acum, mare atenție! Datoria mea este să vă pregătesc împotriva celor mai îngrozitoare creaturi cunoscute în luŹmea vrăjitorilor! S-ar putea să vă confruntați cu cele mai groaznice coșmaruri în această cameră. Să știți însă că nu puteți păți nimic, atâta timp cât sunt cu voi. Nu vă cer decât să vă păstrați calmul. Contrar dorinței lui, Harry se aplecă peste mormanul de cărți pentru a vedea mai bine cușca. Lockhart puse o mână pe învelitoare. Dean și Seamus nu mai râdeau acum. Neville murea de frică, în locul său din primul rând. Trebuie să vă rog să nu țipați, zise Lockhart pe un ton jos. S-ar putea să le provoace. Toată clasa era cu sufletul la gură... Lockhart dădu la o parte învelitoarea. Da, zise el dramatic. Zâne de Cornish, recent capturate! Seamus Finnigan nu putu să se mai abțină. Pufni în râs, un hohot pe care nici măcar Lockhart nu îl putea confunda cu un strigăt de spaimă. Da? zâmbi el la Seamus. Păi, nu sunt... nu sunt foarte... periculoase, nu? se înecă Seamus de râs. Nu fi atât de sigur! zise Lockhart, fluturând un deget spre Seamus. Sunt înșelătoare, pot fi adevărate belele diavoŹlești! Zânele erau de un albastru-fosforescent și de vreo douăŹzeci de centimetri înălțime, cu fețe ascuțite și niște voci atât de stridente, încât parcă ascultai niște pițigoi certându-se. În secunda în care colivia fusese descoperită, începuseră să protesteze și să se zbată în cușcă, zăngănind barele și strâmbându-se în toate felurile la cei din primele rânduri. Bine, spuse Lockhart, tare. Să vedem ce ziceți de ele! Și deschise cușca. Era iadul pe pământ. Zânele țâșniră în toate direcțiile, ca niște rachete. Două din ele îl apucară pe Neville de urechi și îl ridicară în aer. Câteva trecură, pur și simplu, prin fereastră, împrăștiind bucățele de sticlă pe tot rândul din spate. Celelalte se puseră pe distrugeri, mai efiŹciente ca rinocerii turbați. Luară călimările și împroșcară cerneală prin toată clasa, făcură ferfeniță cărțile și hârtiile, smulseră afișele de pe pereți, întoarseră coșurile de gunoi cu fundul în sus, înșfăcară ghiozdanele și cărțile și le arunŹcară prin fereastra spartă. În câteva minute, jumătate din clasă era sub bănci și Neville atârna de candelabru. Haideți, împresurați-le, prindeți-le, sunt doar niște zâne..., strigă Lockhart, ironic. Își suflecă mânecile, își învârti bagheta și urlă din toate puterile: Peskipiski Pesternomi! Cuvintele magice nu avură absolut nici un efect, una dinŹtre zâne luându-i bagheta lui Lockhart și aruncând-o și pe ea pe fereastră. Lockhart înghiți în sec și aproape se ascunse sub catedră, reușind să evite în ultima clipă să fie strivit de Neville care căzu peste catedră, când candelabrul de care se ținea cedă. La scurt timp, sună clopoțelul și toți se buluciră spre ieșire. În liniștea relativă care urmă, Lockhart se ridică, îi zări pe Harry, Ron și Hermione, care ajunseseră aproape de ușă, și le spuse: Ei bine, vă rog să le băgați voi în cușcă pe cele care au mai rămas! După care se strecură pe lângă ei și închise repede ușa în urma lui. Nu pot să cred! exclamă Ron, în timp ce una dintre zâne îl mușcă sălbatic de ureche. Urmărește să ne facă să câștigăm experiență pe teren, spuse Hermione, imobilizând două zâne dintr-un foc, cu o bine executată Vrajă de Imobilizare, îndesându-le la loc în cușcă. Pe care teren? zise Harry, încercând să pună mâna pe o zână, care îi scăpa printre degete și scotea limba de-un cot la el. Hermione, ăsta habar n-are despre ce vorbește! Prostii, spuse Hermione. Nu i-ai citit cărțile... toate lucrurile extraordinare pe care le-a făcut... Pe care zice că le-a făcut, bombăni Ron.