CAPITOLUL V
SALCIA BĂTĂUȘĂ
Sfârșitul vacanței de vară veni mai repede decât și-ar fi dorit Harry. Abia aștepta să se întoarcă la Hogwarts, dar această lună la Vizuină fusese cea mai fericită perioadă din viața lui. Îi era foarte greu să nu fie gelos pe Ron când se gândea la familia Dursley și la ce primire îl aștepta data viitoare, când avea să se întoarcă la casa din Aleea BosŹchetelor. În ultima seară, doamna Weasley făcu, prin vrăji, desigur, o cină somptuoasă, alcătuită din toate felurile de mâncare care îi plăceau lui Harry, inclusiv o budincă de melasă după care îți lăsa gura apă. Fred și George înveseliră seara cu un joc de artificii Filibuster, umplând bucătăria cu steluțe roșii și albastre, care săriseră între tavan și podea cel puțin o juŹmătate de oră. Apoi urmă o ultimă cană de ciocolată caldă, după care se duseră la culcare. Le luă destul de mult să se pregătească în dimineața următoare. Deși se treziseră de la cântatul cocoșului, au avut o grămadă de lucruri de făcut. Doamna Weasley dădea buzna prin camere, prost dispusă, căutând șosete curate și pene de scris, ei se tot ciocneau pe scări, pe jumătate îmbrăŹcați și cu bucățele de pâine prăjită în mâini, iar domnul Weasley era să-și rupă gâtul când îi ducea cufărul lui Ginny la mașină, împiedicându-se de un pui rătăcit prin casă. Harry nu putea să înțeleagă cum opt oameni, șase cufere mari, două bufnițe și un șobolan aveau să încapă într-un biet Ford. Presupunea, desigur, că avusese grijă domnul Weasley de... îmbunătățiri! Nici o vorbă lui Molly, îi șopti el lui Harry, când deschise portbagajul și îi arătă cum fusese mărit prin farmece, în așa fel încât cuferele să încapă ușor. Când într-un sfârșit ajunseră în mașină, doamna Weasley privi spre locurile din spate unde erau înșirați confortabil Harry, Ron, Fred, George și Percy, și spuse: - Încuiații știu mai multe decât îi credem noi în stare, nu? Ea și Ginny ocupară locul din față, care semăna acum cu o bancă din parc. Vreau să spun, n-ai fi crezut că este atât de spațioasă, privită de afară, nu-i așa? Domnul Weasley porni motorul și ieșiră din curte, Harry întorcându-se pentru a vedea casa pentru ultima dată. Nici nu avu timp să se întrebe dacă o va mai vedea vreodată, că erau înapoi! George își uitase cutia de artificii Filibuster! Cinci minute după asta, se opriră iar brusc, pentru ca Fred să fugă să-și ia mătura. Ajunseseră aproape la autostradă, când Ginny miorlăi că și-a uitat jurnalul. Când se urcară iar în mașină, cu jurnalul, erau deja în întârziere și spiritele începuseră să se încingă. Domnul Weasley se uită întâi la ceas, apoi la soția lui. Molly, dragă... Nu, Arthur! Nimeni nu ne-ar vedea... Butonul ăsta mic, pe care l-am instalat eu, ne-ar face invizibili și ne-am ridica în aer, după care am zbura pe deasupra norilor... Am ajunge în zece minute și nimeni n-ar observa nimic... Am spus nu, Arthur, nu, pe lumină! Ajunseră la King's Cross la unsprezece și un sfert. DomŹnul Weasley fugi peste drum să ia cărucioare pentru cufere și cu toții se grăbiră spre peron. Harry luase Expresul de Hogwarts și anul trecut. Șmecheria era să ajungi pe peronul 9 și 3/4 invizibil pentru ochii Încuiaților. Trebuia să treci prin bariera care desŹpărțea peroanele 9 și 10. Nu era dureros, dar trebuia procedat cu grijă, în așa fel încât Încuiații să nu observe cum dispăreai. Percy primul, spuse doamna Weasley, privind nervoasă la ceasul de deasupra, care arăta că mai aveau doar cinci minute în care să dispară nestingheriți prin barieră. Percy păși vioi și dispăru. Apoi trecu domnul Weasley, urmat de Fred și George. Eu merg cu Ginny și voi doi veniți imediat după noi, le spuse doamna Weasley lui Harry și lui Ron, luând-o pe Ginny de mână și plecând. într-o clipită dispărură. Hai să mergem împreună, nu mai avem decât un miŹnut, îi spuse Ron lui Harry. Harry prinse bine de cufăr colivia lui Hedwig și își potrivi căruciorul în fața barierei. Era foarte încrezător, era ceva mult mai sigur ca Polenul Zvrr. Amândoi se aplecară peste cărucioare și se îndreptară în viteză spre barieră. După câțiva metri... BUF! Ambele cărucioare se loviră de barieră și ricoșară cu puŹtere. Cufărul lui Ron se răsturnă cu o bufnitură puternică, Harry căzu, iar colivia lui Hedwig ajunse pe pardoseala lucioasă și se rostogoli departe, bufnița țipând, indignată. Oamenii din jurul lor se holbau și un paznic din apropiere strigă la ei: Ce Dumnezeu faceți? Am pierdut controlul asupra cărucioarelor, se văită Harry, ridicându-se cu mâinile încleștate pe coaste. Ron fugi să o aducă pe Hedwig, care făcea atât de urât, încât toată lumea începuse să bombăne ceva despre cruŹzimea față de animale... De ce nu putem să trecem? îi șopti Harry lui Ron. Nu știu... Ron se uită împrejur. Un grup de vreo douăsprezece perŹsoane încă îi mai privea... O să pierdem trenul, îi șopti Ron. Nu înțeleg de ce s-a închis trecerea... Harry se uită la ceasul mare de sus, cu o senzație neplăŹcută în stomac. Zece secunde... nouă secunde... Își împinse căruciorul cu grijă, până îl lipi de barieră, și împinse cu toată forța. Metalul rămase intact. Trei secunde...două secunde...o secundă... S-a dus, zise Ron, rămânând perplex. A plecat trenul!... Ce facem dacă mama și tata nu mai pot să se întoarcă la noi? Ai niște bani de-ai Încuiaților? Harry râse pierit. Familia Dursley nu mi-a mai dat bani de buzunar de vreo șase ani... Ron își puse urechea pe bariera rece. Nu pot să aud nimic, spuse el, serios. Ce-o să facem acum? Nu știu cât o să le ia părinților mei să se întoarcă la noi. Se uitau neputincioși în jur. Oamenii îi mai priveau încă, mai ales din cauza țipetelor interminabile ale lui Hedwig. Cred că ar trebui să așteptăm lângă mașină, zise Harry. Cred că atragem atenția prea mult... Harry! exclamă Ron, cu ochii strălucitori. Mașina! Ce-i cu ea? Putem să zburăm cu ea la Hogwarts! Dar, credeam că... Suntem blocați, nu? Și trebuie să ajungem la școală, nu-i așa? Atunci, chiar și vrăjitorii minori au voie să folosească magia dacă e o urgență, paragraful nouăsprezece sau ceva de genul ăsta din Restricții... Sentimentul de panică se transformă deodată în nerăbŹdare și Harry întrebă: Dar știi s-o conduci prin aer? Nici o problemă, spuse Ron, împingând căruciorul spre ieșire. Haide, să mergem, dacă ne grăbim o să fim imediat pe urmele expresului de Hogwarts! Trecură prin mulțimea de Încuiați curioși și ieșiră din gară. Ajunseră la locul unde era parcat Ford-ul. Ron deschise portbagajul ultra încăpător cu câteva atingeri de baghetă. Își urcară iar cuferele, o puseră pe Hedwig pe locul din spate și se așezară în față. Vezi dacă se uită cineva, spuse Ron, pornind motorul cu o altă atingere de baghetă. Harry scoase capul pe geam. Traficul era aglomerat în zare, dar strada lor era pustie. E în ordine, zise el. Ron apăsă un mic buton argintiu de pe bord. Mașina se făcu nevăzută și tot așa și ei. Harry simțea cum se mișca scaŹunul sub el, auzea motorul, își simțea mâinile pe genunchi și ochelarii pe nas, dar din câte putea să-și dea seama, nu mai rămăsese din el decât o pereche de ochi care pluteau la câțiva metri înălțime deasupra unei străzi întortocheate, cu mașini parcate de o parte și de alta. Să mergem, se auzi vocea lui Ron. Clădirile murdare de pe ambele părți deveniră din ce în ce mai mici, cu cât urca mașina mai sus. În câteva secunde, toată Londra rămăsese sub ei, încețoșată și sclipitoare. Apoi se auzi un pocnet și Harry și Ron reapărură. Ah, spuse Ron, apăsând de zor butonul care îi făcea invizibili. Nu merge bine... Îl loviră amândoi cu putere. Mașina dispăru. Apoi reŹapăru... Ține-te bine! strigă Ron, și apăsă pe accelerație. Se propulsară dincolo de norii ca de vată și totul deveni monoton și cețos. Acum, ce facem? zise Harry privind spre masa de nori care îi apăsa din toate părțile. Trebuie să vedem trenul, ca să știm în ce direcție mergem, zise Ron. Coboară iar, repede! Coborâră iar sub nori, răsucindu-se în scaune și scrutând pământul... Îl văd! strigă Harry. În față! Acolo! Expresul de Hogwarts gonea fulgerător, ca un șarpe roșu. Spre nord, zise Ron, uitându-se la busola de la bord. Bine, o să verificăm cam la fiecare jumătate de oră... ține-te bine!... Și țâșniră iar deasupra norilor. Un minut mai târziu, intrară într-o rază de lumină. O cu totul altă lume. Roțile mașinii atingeau marea de nori, cerul era de un albastru nesfârșit, cu un soare palid, abia sclipind. Acum nu ne mai facem griji decât pentru avioane, zise Ron. Se uitară unul la altul și izbucniră în râs. Și continuară o bună perioadă de timp! Se simțeau de parcă fuseseră aruncați de cineva într-un vis minunat. Asta, se gândi Harry, este cel mai indicat mod de a călători: printre rotocoale și salbe de nori spuŹmoși, într-o mașină încălzită de soare, cu bomboane de cioŹcolată în torpedou și cu perspectiva viitoarei întâlniri cu Fred și George, care vor plesni de invidie, când îi vor vedea aterizând lin și spectaculos pe gazonul din fața castelului Hogwarts! Făcură verificări ale parcursului trenului, la ore fixe, ducânŹdu-se și tot ducându-se spre nord, fiecare coborâre sub nori oferindu-le altă priveliște. Londra era cu mult în urma lor, înlocuită de câmpii verzi, care făceau loc din când în când mlaștinilor întinse, satelor cu niște bisericuțe ca de jucărie și unui oraș mare, înțesat de mașini ce păreau mii de furnici multicolore. După câteva ore lipsite de evenimente, Harry trebui să recunoască, totuși, faptul că distracția își cam pierduse din farmec. Bomboanele le provocaseră o sete cumplită și nu aveau nimic de băut. Amândoi își scoseseră puloverele. Lui Harry i se lipise tricoul de spătarul scaunului, iar ochelarii îi alunecaseră de zeci de ori pe nasul transpirat. Stătea și observa formele fantastice ale norilor, gândindu-se cu jind la trenul de dedesubt, de unde puteai să cumperi suc rece de dovleac, de la un cărucior împins de o vrăjitoare plinuță. De ce nu putuseră să treacă pe peronul 9 și 3/4 oare? Nu cred că mai avem mult, nu? bombăni Ron, câteva ore mai târziu, când soarele începuse să se scufunde în plapuma de nori, dându-i reflexe roz-violet. Ești pregătit pentru încă o verificare a trenului? Era chiar sub ei, șerpuind pe lângă un munte cu vârful nins. Era mult mai întuneric sub pătura de nori. Ron apăsă pe accelerație și iar se ridicară, dar după aceasŹtă manevră motorul începu să tușească și să dea rateuri. Harry și Ron schimbară priviri neliniștite. Probabil că a obosit motorul, spuse Ron. Nu s-a mai întâmplat niciodată atât de departe... Și amândoi se prefăceau că nu aud gemetele care se înteŹțeau, timp în care cerul se întuneca din ce în ce mai tare. Stelele înfloreau una câte una pe bolta neagră. Harry își traŹse iar puloverul, încercând să ignore felul în care se mișcau ștergătoarele, vlăguite și parcă protestând. Nu mai este mult, mai avem puțin, zise Ron, adresânŹdu-se mai mult mașinii decât lui Harry, și bătu cu degetele pe volan, cu multă nervozitate. Când coborâră iar sub nori, puțin mai târziu, căutară cu înfrigurare prin întuneric un semn cunoscut. Acolo! strigă Harry, făcându-i să tresară pe Ron și pe Hedwig. Drept înainte! Abia ghicindu-se în depărtarea întunecată, sus, pe stânca de pe lac, se zăreau foișoarele și turnurile castelului HogŹwarts. Dar mașina începu să tremure din toate încheieturile și să piardă viteză. Haide, spuse Ron, mieros, scuturând puțin volanul, aproape am ajuns, hai... Motorul gemu mai tare ca până atunci. Dâre subțiri de fum ieșeau de sub capotă. Harry se trezi ținându-se strâns de scaun, pe când zburau cu viteză spre lac. Mașina se zgudui și mai tare. Privind pe fereastră, Harry văzu la un kilometru sub ei suprafața apei, netedă, întuneŹcată și sticloasă. Încheieturile mâinilor lui Ron se albiseră pe volan. Mașina tremură iarăși. Haide..., o rugă Ron. Trecură de lac... Castelul era chiar în față... Ron acceleră. Se auzi o pufnitură, apoi o bufnitură puternică și motoŹrul muri de tot. Off... Ahh..., se auzi Ron, în tăcerea din jur. Botul mașinii se înclină periculos. Cădeau, prinzând viteză tot mai mare, se îndreptau exact în zidul castelului. Nuuuuuu! strigă Ron, învârtind volanul. Ratară zidul numai cu câțiva centimetri, mașina se întoarŹse într-un arc de cerc, trecând de serele întunecate, apoi de grădina de legume și peste spațiile verzi, pierzând mereu din înălțime, în tot acest timp. Ron dădu drumul volanului și își scoase bagheta din buŹzunarul de la spate. OPREȘTE-TE ! OPREȘTE-TE odată! strigă el, lovind cu bagheta bordul și parbrizul, însă erau încă în picaj, pămânŹtul venind amenințător spre ei. AI GRIJĂ LA POM! strigă Harry, aruncându-se spre voŹlan, dar era prea târziu... ZDRANG! Cu un zgomot asurzitor, hârșâit de metal pe lemn, se izbiră de trunchiul gros și căzură cu o zdruncinătură puterŹnică. Fumul ieșea în valuri de sub capota șifonată. Hedwig cârâia, îngrozită, și un cucui cât o minge de golf pulsa pe scăfârlia lui Harry, acolo unde se lovise de parbriz. De lângă el, Ron scoase un geamăt disperat. Ești întreg? întrebă Harry, imediat. Bagheta mea, zise Ron, cu o voce tremurândă. Uită-te la bagheta mea!... Se rupsese aproape în două. Vârful atârna fără vlagă, ținut doar de niște așchii. Harry deschise gura, vrând să spună că era sigur că o puteau repara la școală, dar nu apucă. Chiar atunci, ceva lovi mașina, pe partea lui, cu puterea unui taur furios, arunŹcându-l în Ron. O altă lovitură, de aceeași intensitate, lovi capota. Ce se întâm... Lui Ron i se tăie respirația, uitându-se prin parbriz. Și Harry văzu o cracă mare cât un piton, care căzu pe mașină. Salcia de care se loviseră îi ataca! Trunchiul se îngroșase aproape de două ori, bombardând cu crengile noduroase fiecare centimetru al mașinii. Aaahh! țipă Ron, în timp ce o altă ramură crestă o gaură mare în portiera din partea lui. Parbrizul tremura sub loviturile repetate ale crengilor, ca o ploaie de pumni bine plasați, și o ramură groasă cât un butuc lovea cu sălbăticie acoperișul mașinii, care părea gata să cedeze din clipă în clipă... Fugi! țipă Ron, împingându-se cu toată greutatea în portieră, dar în următoarea secundă era aruncat în poala lui Harry de o altă rafală de lovituri ale altei crengi agresive. S-a zis cu noi! se văită el, observând cum se deforma acoperișul, dar deodată mașina începu să vibreze sub ei... Motorul prinsese iar viață! Dă înapoi! strigă Harry și mașina țâșni în spate. Copacul mai încerca încă să-i lovească. Auzeau rădăcinile scrâșnind, aproape rupându-se, întinzându-se după ei, pe măsură ce se îndepărtau tot mai mult. Ca prin urechile acului! răsuflă Ron, ușurat. Bravo, mașiŹnuțo! Mașina, pe de altă parte, era la capătul puterilor. Cu două bufnituri scurte, portierele se deschiseră și Harry simți cum se răstoarnă scaunul. În secunda următoare se trezi pe pământul umed. Trosneli puternice îl făcură să-și dea seama că mașina le arunca bagajele afară din portbagaj. Colivia lui Hedwig zbură prin aer și se deschise. Hedwig ieși din ea și cu un strigăt supărat zbură ca o săgeată spre castel, fără a privi înapoi. Apoi, găurită, zgâriată și fumegând, mașina se pierdu în întuneric, farurile din spate scăpărând furioase. Vino înapoi! țipă Ron după ea, fluturându-și bagheta ruptă. O să mă omoare tata! Dar mașina dispăru, cu un ultim pufăit obosit. Îți vine să crezi ce ghinion am avut? făcu Ron, trist, aplecându-se să-l ridice pe Pungașul. Dintre toți copacii de care ne-am fi putut lovi, trebuia să ne izbim de salcia asta agresivă! Privi spre bătrânul copac care își mai agita încă ameninŹțător crengile. Hai, spuse Harry, vlăguit, să intrăm în școală... Nu era sosirea triumfală pe care și-o imaginaseră. Abia mișcându-se, înghețați și loviți, se apucară să-și târască după ei cuferele, pe panta de iarbă, spre ușile masive de stejar. Cred că petrecerea de bun venit a început deja, zise Ron, lăsându-și cufărul la picioarele scărilor de la intrare și ducându-se încet să privească pe fereastra luminată puternic. Hei, Harry, vino să vezi! E momentul sortatului! Jobenul Magic! Harry se grăbi și împreună cu Ron cercetară Marea Sală. Nenumărate lumânări pluteau în aer, deasupra celor patru mese lungi, pline cu bunătăți, făcând farfuriile și cuŹpele de aur să strălucească. Și mai sus, tavanul vrăjit, care înŹtotdeauna oglindea cerul de pe partea cealaltă, era plin de stele sclipitoare. Prin pădurea de coifuri negre, ascuțite, caracteristice pentru Hogwarts, Harry văzu un șir de elevi speriați din anul I, care intrau în sală. Era și Ginny printre ei, ușor de recunoscut după părul ei țip Weasley. În acest timp, profeŹsoara McGonagall, o vrăjitoare cu ochelari și cu părul strâns în coc, punea faimosul Joben Magic pe un scaun, în fața bobocilor. În fiecare an, acest joben vechi, peticit, ponosit și murŹdar, sorta noii elevi și îi repartiza în cele patru case de la Hogwarts: Cercetașii, Astropufii, Ochii-de-Șoim și Viperinii. Harry își amintea foarte bine cum și-a pus și el pe cap jobeŹnul, exact în urmă cu un an, și cum aștepta îngrozit decizia lui. Timp de câteva secunde îi fusese o teamă cumplită că va fi repartizat la Viperini, casa din care au ieșit cei mai mulți vrăjitori de temut și vrăjitoare rele, în comparație cu oricare altă casă, dar picase la Cercetași, cu Ron, Hermione și restul familiei Weasley. Semestrul trecut, Harry și Ron ajutaseră casa Cercetașilor să câștige Campionatul Caselor, învingânŹdu-i pe Viperini, pentru prima dată după șapte ani. Un băiețel micuț, cu părul ca de șoricel, fusese chemat în față să-și pună jobenul pe cap. Ochii lui Harry se mutară asupra profesorului Dumbledore, directorul, care privea operațiunea de sortare de la masa profesorilor. Lunga lui barbă argintie și ochelarii în formă de semilună luceau în lumina lumânărilor. Câteva locuri mai încolo, Harry îl văzu pe Gilderoy Lockhart, îmbrăcat în straie bleumarin. La un capăt al mesei stătea Hagrid, mare și păros, bând cu nesaț din cupa lui. Stai puțin..., îi șopti Harry lui Ron. Este un scaun gol la masa profesorilor... Unde e Plesneală? Profesorul Severus Plesneală era cel care-i plăcea lui Harry cel mai puțin. Întâmplarea făcea ca și Harry să fie eleŹvul cel mai puțin iubit de Plesneală. Crud, sarcastic și urât de toată lumea, în afară de elevii din propria sa casă, VipeŹrinii, Plesneală preda Poțiunile magice. Poate că e bolnav! făcu Ron, fericit. Poate că a plecat, zise Harry, pentru că a pierdut iar caŹtedra de Apărare contra Magiei Negre! Sau poate că a fost dat afară! zise Ron, entuziasmat. Doar toată lumea îl urăște... Sau poate, spuse o voce glacială din spatele lor, așteapŹtă să audă de ce nu ați venit cu trenul școlii... Harry se întoarse. În spatele lor, cu mantia neagră bătută de vântul rece, stătea Severus Plesneală, slab, cu pielea păŹmântie, cu nasul coroiat și unsuros, cu părul negru până la umeri. În acel moment, zâmbea într-un fel care le spunea lui Harry și lui Ron că aveau mari probleme!... Veniți după mine, comandă Plesneală. Neîndrăznind nici să se uite unul la celălalt, urcară după el în holul vast, luminat de torțe. Un miros îmbietor de mâncare venea dinspre Marea Sală, dar Plesneală îi duse departe de căldură și lumină, pe o scară îngustă, de piatră, care ducea spre pivnița unde preda el. Înăuntru! zise el, deschizând o ușă de la jumătatea coriŹdorului rece și arătând cu degetul. Intrară în biroul lui Plesneală, tremurând din tot trupul. Pereții întunecați erau plini de rafturi cu borcane mari de sticlă, în care pluteau tot felul de lucruri scârboase, despre care Harry nu vroia să știe nimic în acel moment. În șemiŹneul întunecat nu ardea focul. Plesneală închise ușa și se întoarse spre ei. Deci, spuse el încet, trenul nu este destul de bun pentru celebrul Harry Potter și mâna sa dreaptă, Weasley... Ați vrut să veniți cu tam-tam, așa e, băieți? Nu, domnule, bariera de la King's Cross a fost de vină, nu s-a... Liniște! zise Plesneală, rece. Ce ați făcut cu mașina? Ron înghiți în sec. Nu era pentru prima dată când Harry avea impresia că Plesneală citea gândurile. Dar în momenŹtul următor, își dădură seama că Plesneală răsfoia ziarul Profetul de seară. Ați fost văzuți, șuieră el, arătându-le titlul: UN FORD ZBURĂTOR ÎI ÎNGROZEȘTE PE ÎNCUIAȚI! Și începu să citească cu voce tare. Doi Încuiați din Londra sunt convinși că au văzut o mașină veche, zburând pe deasupra turnului poștei... Pe la prânz, în Norfolk, doamna Hetty Bayliss, în timp ce își punea rufele la uscat... domnul Angus Fleet, din Peebles, au raportat poliției... În total șapte Încuiați. Dacă nu mă înșel, tatăl tău lucrează la Oficiul de Folosire NereŹgulamentară a Obiectelor Făcute de Încuiați, nu? spuse el, uitându-se la Ron și zâmbind și mai răutăcios ca înainte. Vai, vai, vai... propriul său fiu... Harry se simți de parcă l-ar fi lovit în stomac una dintre ramurile salciei înfuriate. Dacă ar fi aflat cineva că domnul Weasley vrăjise mașina... nu se gândise la asta... Am observat, în timpul preumblării mele prin parc, că neprețuita Salcie Bătăușă a fost vătămată considerabil..., continuă Plesneală. Ba ea ne-a vătămat pe noi!... Liniște! se răsti iar Plesneală. Din păcate, nu sunteți în casa mea și decizia de a vă exmatricula nu-mi revine mie. Mă duc să-i aduc pe cei care au acest privilegiu minunat. AșŹteptați aici! Harry și Ron se uitau unul la celălalt, pieriți. Lui Harry nu-i mai era foame deloc. Acum îi era doar foarte rău. ÎnŹcercă să-și abată privirile de la acel ceva verde și scârbos de pe raftul din spatele biroului lui Plesneală. Dacă Plesneală se dusese să o cheme pe profesoara McGonagall, stăpâna casei Cercetașilor, nu aveau de ce să se bucure. O fi fost ea mai dreaptă ca Plesneală, dar era totuși extrem de severă. Trei minute mai târziu, Plesneală se întoarse și cea care venise cu el era, bineînțeles, profesoara McGonagall. Harry o mai văzuse supărată și cu alte ocazii, dar ori uitase ce buze subțiri putea să facă, ori nu o mai văzuse niciodată atât de supărată. Își ridică bagheta chiar din clipa în care intră pe ușă. Harry și Ron tresăriră amândoi, dar ea doar o îndrepŹtă spre căminul gol, de unde începură să se ridice, dintr-o dată flăcări. Stați jos, spuse ea și amândoi se prăbușiră în scaunele de lângă foc. Să aud! tună ea, ochelarii strălucindu-i amenințător. Ron începu să-i povestească, începând cu bariera din gară care nu îi lăsase să treacă. ...așa că nu am avut de ales, doamnă profesoară, nu ne puteam urca în tren. De ce nu ne-ați trimis o scrisoare via-bufniță? Ai o bufniță, dacă nu mă înșel, nu? îi spuse rece profesoara McGonagall lui Harry. Harry oftă. Acum că menționase lucrul acela, era evident că așa ar fi trebuit să facă. Nu... nu m-am gândit... Da, asta e clar! făcu profesoara McGonagall, ironic. Cineva bătu la ușa biroului și Plesneală, care acum arăta mai fericit ca niciodată, se duse să deschidă. Era directorul, profesorul Dumbledore. Lui Harry îi amorți tot corpul. Dumbledore era deosebit de grav. Îl privi pe deasupra ochelarilor, de pe nasul său strâmb, și Harry își dori mai degrabă ca el și Ron să fi fost pocniți în continuare de Salcia Bătăușă. Urmă o tăcere adâncă. Apoi Dumbledore zise cu blândețe: Vă rog să-mi explicați de ce ați făcut asta... Ar fi fost mai bine dacă ar fi țipat. Harry era distrus de dezamăgirea din vocea lui. Din acest motiv, nu fu în stare să-l privească pe Dumbledore în ochi, ci vorbi cu ochii la genunchii lui. Îi spuse lui Dumbledore totul de-a fir-a-păr, în afară de faptul că mașina vrăjită era a domnului Weasley, făcând să pară că el și Ron au găsit din întâmplare mașina zburătoare, parcată chiar în fața gării. Știa că Dumbledore va citi imediat printre rânduri, dar Dumbledore nu întrebă nimic de mașină. Se mulțumi doar să îi privească prin ochelari, cînd Harry termină de povestit. Mergem să ne luăm lucrurile, zise Ron, pe un ton mai mult decât descurajat. Despre ce vorbești, Weasley? lătră profesoara McGoŹnagall. Păi, ne exmatriculați, nu? zise Ron. Harry se uită repede la Dumbledore. Nu astăzi, domnule Weasley, spuse Dumbledore, dar trebuie să vă fac pe amândoi să înțelegeți seriozitatea faptelor voastre. Le voi scrie familiilor voastre în această seară. Însă trebuie să vă previn că dacă mai faceți așa ceva, nu voi avea de ales și vă voi exmatricula. Plesneală avea o expresie de parcă s-ar fi amânat CrăŹciunul. Își drese vocea și spuse: Domnule profesor Dumbledore, acești băieți au încălŹcat Decretul Restricției impuse vrăjitorilor minori, au vătăŹmat un copac foarte bătrân și valoros... cu siguranță, asemenea fapte... Las pedepsirea lor la latitudinea profesoarei McGoŹnagall, Severus, zise Dumbledore, cu calm. Sunt în casa ei, în consecință, responsabilitatea îi revine ei. Se întoarse către profesoara McGonagall și îi spuse: Trebuie să mă întorc la banchet, Minerva, trebuie să fac câteva anunțuri. Vino, Severus, avem o tartă cu un aspect delicios, trebuie s-o gustăm neapărat! Plesneală aruncă o privire plină de venin către Harry și Ron, fiind nevoit să accepte să fie luat pe sus din propriul său birou, lăsându-i singuri cu profesoara McGonagall, care încă îi mai privea ca un vultur mânios. Ar fi bine să te duci în aripa spitalului, Weasley, sânŹgerezi! Nu mult, spuse Ron, ștergând repede cu mâneca tăieŹtura de deasupra ochiului. Doamnă profesoară, am vrut să văd repartizarea surorii mele... Ceremonia Sortării s-a terminat, zise profesoara McGonagall. Și sora ta este la Cercetași. Ce bine! exclamă Ron. Și apropo de Cercetași, începu profesoara McGonagall, tăios, dar Harry o întrerupse imediat. Doamnă profesoară, când am luat mașina, semestrul nu începuse încă, așa că... Cercetașii nu ar trebui sancționați, nu? zise el, privind-o rugător. Profesoara McGonagall îi aruncă o privire pătrunzătoare, dar Harry era sigur că aproape zâmbise. Buzele îi erau mai puțin subțiri, oricum!... Nu voi sancționa casa Cercetașilor, spuse ea și lui Harry i se luă o piatră de pe inimă, dar amândoi veți fi pedepsiți. Era mult mai bine decât se așteptaseră. Cât despre scrisoarea lui Dumbledore către familia Dursley, asta nu înŹsemna nimic. Harry știa foarte bine că alor lui doar le-ar fi părut rău că nu îl strivise Salcia Bătăușă. Profesoara McGonagall ridică iar bagheta și o aținti spre biroul lui Plesneală. O farfurie mare cu sandviciuri, două cupe de argint și o carafă cu suc rece de dovleac apăru ca prin farmec. Veți mânca aici și apoi vă veți duce direct în camera voastră, spuse ea. Eu trebuie să mă întorc la serbare. Când se închise ușa, Ron fluieră ușurat. Am crezut că atât ne-a fost, zise el, înșfăcând un sandvici. Și eu, spuse Harry, luând și el unul. Ce noroc pe noi, totuși, de necrezut! spuse Ron cu gura plină de pui și șuncă. Dar și ghinion! Cred că Fred și George au zburat cu mașina de vreo cinci sau șase ori și nu i-a văzut nici un Încuiat. Înghiți cu poftă și mai luă o îmbucătură enormă. De ce nu am putut să trecem de barieră? Harry dădu din umeri. De acum înainte va trebui să fim foarte atenți, spuse el, luând o înghițitură bună de suc de dovleac. Mi-ar fi plăcut să fi putut merge și noi la banchet... S-a temut să nu ne grozăvim, să creadă ceilalți că este frumos și bine să vii la școală cu o mașină zburătoare. După ce au mâncat câte sandviciuri au putut (farfuria se tot umplea singură) se ridicară și ieșiră din birou, urmând drumul bine cunoscut spre Turnul Cercetașilor. Castelul era tăcut, se părea că petrecerea se terminase. Trecură pe lângă portrete care bombăneau și armuri scârțâitoare și urcară scările înguste de piatră până ajunseră în sfârșit la locul unde era intrarea secretă în Turnul Cercetașilor, în spatele acelui tablou în ulei al unei femei foarte grase, într-o rochie roz, de mătase. Parola? zise ea, când se apropiară. Păi..., făcu Harry. Nu știau parola din anul acela, având în vedere că nu făcuseră cunoștință cu Perfectul Cercetașilor, dar ajutorul sosi aproape imediat. Auziră pași în spatele lor, se întoarŹseră și o văzură pe Hermione, fugind spre ei. Aici erați! Unde ați fost? Am auzit cele mai ridicole zvonuri! Cineva a zis că ați fost exmatriculați, fiindcă ați distrus o mașină zburătoare... Ei bine, nu am fost exmatriculați, a liniștit-o Harry. Doar nu vreți să spuneți că într-adevăr ați zburat până aici? spuse Hermione, aproape la fel de severă ca profesoara McGonagall. Lasă predicile, zise Ron, nerăbdător, și spune-ne noua parolă. Este împletitură zise Hermione, neliniștită, dar nu asta e... Fu întreruptă însă. Tabloul doamnei grase se deschise și răsună o furtună de aplauze. Părea că toată casa CercetaŹșilor era încă trează, înghesuită în camera de zi, stând la mesele înclinate, pe fotoliile moi, așteptându-i să sosească. O mulțime de mâini ieșiră din portret pentru a-i trage înăunŹtru pe Harry și pe Ron, lăsând-o pe Hermione să se strecoare în urma lor. Superb! strigă Lee Jordan. Magnific! Ce intrare! Să zbori cu o mașină exact în Salcia Bătăușă, lumea o să vorŹbească despre asta ani de zile de-acum înainte! Bravo, zise un elev din anul V, cu care Harry nu mai vorbise până atunci. Cineva îl bătea pe spate, de parcă ar fi câștigat un maraŹton. Fred și George răzbătură în fața mulțimii și spuseră într-un glas: De ce nu ne-ați chemat și pe noi înapoi, ei? Ron se înroșise și zâmbea rușinat, dar Harry observă o persoană care nu era mulțumită deloc. Percy ieșea în eviŹdență între cei din anul I și părea că încerca să vină suficient de aproape, ca să le spună să termine odată. Harry îi dădu un cot lui Ron și îi făcu semn cu capul spre Percy. Ron se prinse imediat. Trebuie să ne ducem în dormitor... suntem puțin obosiți, spuse el, și amândoi începură să-și croiască drum spre ușa din partea opusă a camerei, care ducea la o scară circulară spre dormitoarele lor. Noapte bună, îi spuse Harry lui Hermione, care era la fel de încruntată ca și Percy. Reușiră să ajungă în partea opusă a camerei, și apoi la scară, bătuți încontinuu pe spate. Urcară grăbiți până sus, și într-un sfârșit nimeriră la ușa lor, care avea acum o plăcuță, pe care scria Anul II. Intrară în familiara cameră rotundă, cu cele cinci sau patru afișe agățate cu catifea roșie, cu feresŹtre înguste în partea de sus. Cuferele fuseseră aduse și puse la capetele paturilor. Ron zâmbi cu vinovăție spre Harry. Știu că nu ar trebui să mă bucur, dar... Ușa de la cameră se dădu de perete și intrară ceilalți băieți din anul II, de la Cercetași, Seamus Finnigan, Dean Thomas și Neville Poponeață. Incredibil! izbucni Seamus. Super! zise și Dean. Uimitor! făcu Neville, copleșit de admirație. Harry nu se putu stăpâni. Zâmbi și el.