CAPITOLUL XIII
JURNALUL EXTREM DE SECRET
Hermione rămase în aripa spitalului câteva săptămâni. Când se întoarse toată lumea din vacanța de Crăciun, circulă un zvon tulburător că ar fi dispărut, și toți au crezut că a fost atacată. Atâția elevi treceau prin aripa spitalului, înŹcercând să o zărească, încât Madam Pomfrey îi puse un paŹravan în jurul patului, pentru a o scuti de rușinea de a fi văŹzută cu o față păroasă. Harry și Ron o vizitau în fiecare după-amiază. La începerea noului trimestru, îi aduceau temele din ziua respectivă. Dacă mi-ar crește mie mustăți, aș face bucuros o pauză cu învățatul, zise Ron într-una din seri, punând un teanc de cărți pe noptiera Hermionei. Fii serios, Ron, trebuie să țin pasul, zise Hermione, vioaie. Era mult mai bine dispusă având în vedere că îi dispăruse părul de pe față și ochii îi redeveneau încet-încet căprui. Presupun că nu aveți alte piste? adăugă ea în șoaptă, în așa fel încât să nu o audă Madam Pomfrey. Nimic, zise Harry, deziluzionat. Eram atât de sigur că era Draco, zise Ron pentru a o suta oară. Ce-i aia? întrebă Harry, arătând cu degetul spre ceva auriu, care ieșea de sub perna Hermionei. Doar o felicitare de Însănătoșire Grabnică, zise Hermione, repede, încercând să o ascundă, dar Ron fu mai rapid. O scoase de sub pernă, o deschise și citi cu voce tare: Domnișoarei Grange, Multă sănătate, din partea îngrijoratului său profesor, Gilderoy Lockhart, Ordinul Merlin, Clasa a III-a, Membru de Onoare al Ligii de Apărare contra Magiei Negre și de trei ori la rând câștigător al premiului Cel mai Fermecător Zâmbet, oferit de săptămânalul Vrăjitoarea. Ron o privi pe Hermione, scârbit. Dormi cu asta sub pernă? Dar Madam Pomfrey o scăpă pe Hermione de răspuns, venind cu doza de medicament. Nu-i așa că Lockhart este cel mai superficial și prefăcut individ, din câți cunoști tu? îl întrebă Ron pe Harry, în timp ce ieșeau din cameră și se îndreptau spre Turnul CerceŹtașilor. Plesneală le dăduse atât de multe teme, încât Harry băŹnuia că va ajunge în anul VI, până le va termina. Tocmai îl auzea pe Ron că spunea că îi părea rău că nu o întrebase pe Hermione câte cozi de șobolani trebuie puse la o licoare de Creștere a Părului, când un răcnet venit de undeva, de deaŹsupra lor, le sparse timpanele. E Filch, mormăi Harry, amândoi ascunzându-se în capul scărilor și ciulindu-și urechile. Crezi că a mai fost atacat cineva? zise Ron, încordat. Stătură nemișcați, cu capetele îndreptate în direcția din care venise vocea lui Filch, care li se păruse chiar isterică. ... și mai multă muncă pentru mine! Să spăl pe jos toată noaptea, de parcă nu am destule de făcut! Nu, s-a umplut paharul, mă duc la Dumbledore... Pașii se îndepărtară și auziră de departe cum trânti ușa. Își scoaseră capetele de după colț. Cu siguranță că Filch strigase de la locul lui obișnuit de supraveghere. Erau din nou pe culoarul unde fusese atacată Doamna Norris. Dintr-o ochire, văzură motivul pentru care Filch făcuse criza de isteŹrie. Un șuvoi de apă inundase jumătate de coridor și parcă încă mai năvălea de sub ușa toaletei, în care se afla PlângăŹcioasa Myrtle. În acel moment, dat fiind că Filch nu mai țipa, puteau auzi gemetele Plângăcioasei Myrtle, răsunând din toaletă. Acum ce-a mai pățit? zise Ron. Hai să mergem să vedem, spuse Harry, ridicându-și veșmintele până deasupra gleznelor și pășind prin șuvoaiele de apă până la ușa cu plăcuța Defect, pe care o ignorară ca de obicei, și intrară. Plângăcioasa Myrtle se văita, dacă era posibil, mai tare ca niciodată. Se pare că se ascunsese în cabina ei obișnuită. Era întuneric în baie pentru că lumânările fuseseră stinse de șiroaiele de apă care îmbibaseră pereții și podeaua. Ce s-a întâmplat, Myrtle? zise Harry. Cine ești? gemu Myrtle, distrusă. Iar ai venit să mai arunci cu ceva în mine? Harry se duse până la cabina ei și spuse: De ce aș arunca eu cu ceva în tine? Nu mă întreba pe mine, strigă Myrtle, adusă de un alt val, cu și mai multă apă, care se sparse pe podeaua deja îmbiŹbată. Stăteam liniștită și îmi vedeam de treaba mea, când cineva a crezut că este amuzant să arunce cu o carte în mine... Dar tu nu poți fi lovită de o carte pe care o aruncă cineŹva în tine, zise Harry, cu înțelepciune. Ar trece prin tine, nu? Mai bine ar fi tăcut... Myrtle pufni ridicându-se și bomŹbănind de zor: Hai să aruncăm cu toții cu cărți în Myrtle, că ea tot nu poate să le simtă! Zece puncte dacă o nimeriți în stomac! Cincizeci de puncte dacă îi trece prin cap! Ei bine, ha, ha, ha! Foarte frumos joc, n-am ce zice! Cine a aruncat cu cartea în tine, până la urmă? întrebă Harry. Nu știu... eu doar stăteam aici pe toaletă, gândindu-mă la moarte, și mi-a trecut cartea chiar prin cap, zise Myrtle, privindu-i cu ochi mari. Este pe aici, a luat-o apa... Harry și Ron se uitară sub chiuvetă, unde le arăta PlânŹgăcioasa Myrtle. Pe jos, zăcea o carte subțire. Avea o copertă neagră, jerpelită, și era la fel de udă ca toate celelalte lucruri din toaletă. Harry se aplecă s-o ridice, dar Ron ridică subit mâna și îl opri. Ce-i? întrebă Harry. Ai înnebunit? spuse Ron. Poate fi periculoasă. Periculoasă? zise Harry, râzând. Las-o baltă, cum ar puŹtea fi periculoasă? Poate nu mă crezi, zise Ron, care privea concentrat cartea, dar unele dintre cărțile confiscate de Ministerul MaŹgiei mi-a spus tata îți ardeau ochii. Și toată lumea care a citit Sonetele unui vrăjitor a vorbit în rime tot restul vieții. Iar o vrăjitoare bătrână, din Bath, avea o carte pe care o citeai încontinuu, fără să te mai poți opri! Erai nevoit să trăiești cu nasul în ea, ținând-o într-o mână și încercând să faci treabă numai cu o mână! Și... Bine, bine, am înțeles ce vrei să spui, zise Harry. Cărțulia zăcea pe jos, îmbibată de apă. Oricum, nu vom afla nimic, până nu ne vom uita la ea, zise el, furișându-se pe la spatele lui Ron și ridicând-o. Harry își dădu seama imediat că era un jurnal, iar 'anul care abia se mai vedea pe copertă îi spunea că era vechi de cincizeci de ani. Îl deschise nerăbdător. Pe prima pagină desluși numele T. D. Cruplud scris cu o cerneală care se întinsese, din cauza apei. Stai puțin, zise Ron, care se apropiase și el cu grijă și se uita peste umărul lui Harry. Am mai auzit de numele ăsta... T. D. Cruplud a primit un premiu pentru servicii aduse școŹlii acum cincizeci de ani. De unde, Dumnezeu, știi asta? întrebă Harry, uimit. Pentru că Filch m-a pus să-i lustruiesc scutul de vreo cincizeci de ori, când am fost pedepsit, spuse Ron, încă suŹpărat. Era cea pe care am râgâit cu melci. Dacă ai șterge o oră întreagă o chestie lipicioasă de pe un nume, ți-ai aminti și tu de el! Harry dezlipi paginile ude. Nu era nimic pe ele, nici măcar ceva de genul Ziua de naștere a Mătușii Mabel sau Programare la dentist, la trei și jumătate. Nu a scris niciodată nimic în el, spuse Harry, dezaŹmăgit. Oare de ce ar fi vrut cineva să-l arunce? zise Ron, curios. Harry întoarse jurnalul și văzu scris pe coperta din spate numele unui vânzător de ziare de pe Strada Vauxhall, Londra. Probabil că avea părinți Încuiați, zise Harry cu înțelepŹciune, altfel nu cumpăra un jurnal de pe Strada Vauxhall... Oricum, nu ne ajută la nimic, zise Ron și coborî vocea. Cincizeci de puncte, dacă o arunci prin nasul lui Myrtle. Harry însă puse jurnalul în buzunar. * Hermione părăsi aripa spitalului, fără mustăți, coadă sau blană, la începutul lui februarie. În prima ei seară, înapoi, în Turnul Cercetașilor, Harry îi arătă jurnalul lui T. D. Cruplud și îi povesti cum l-au găsit. Oooh..., s-ar putea să aibă puteri ascunse, zise Hermione, entuziasmată, pipăind și examinând cu atenție jurnalul. Dacă este așa, înseamnă că le ascunde foarte bine, zise Ron, ironic. Sau poate că e timid. Nu înțeleg de ce nu-l arunci, Harry! Tare aș vrea să știu de ce a încercat cineva să-l arunce, zise Harry. Și nu m-ar deranja dacă aș afla și de ce a luat Cruplud un premiu pentru servicii deosebite aduse școlii... Ar fi putut fi orice, zise Ron. Poate că a luat treizeci de N.O.V.-uri sau a salvat vreun profesor de vreo caracatiță uriŹașă. Poate că a vrut s-o omoare a doua oară pe Myrtle, le-ar făcut o favoare tuturor... Dar Harry își dădu seama după expresia preocupată de pe fața Hermionei că și ea se gândea la același lucru, ca și el. Ce-i? întrebă Ron, uitându-se când la unul, când la altul. Păi, Camera Secretelor a fost deschisă acum cincizeci de ani, nu-i așa? spuse Harry, așa a zis Reacredință. Da..., zise Ron, încet. Și acest jurnal este de acum cincizeci de ani, zise HerŹmione, atingându-l emoționată. Și ce dacă? Doamne, Ron, trezește-te, exclamă Hermione. Știm că persoana care a deschis ultima dată Camera Secretelor a fost exmatriculată acum cincizeci de ani. Și mai știm că acest T. D. Cruplud a primit un premiu pentru servicii deosebite aduse școlii acum cincizeci de ani. Păi, ce-ar fi dacă Cruplud a primit premiul pentru că l-a prins pe moștenitorul lui ViŹperin? Jurnalul lui ne-ar spune totul, în mod normal: unde este Camera, cum s-o deschizi, ce fel de creatură trăiește în ea. Persoana care este în spatele atacurilor de acum nu și-ar prea dori ca jurnalul să fie pe undeva la vedere, nu-i așa? Este o teorie strălucită, Hermione, zise Ron, cu un sinŹgur mic defect: nu este nimic scris în jurnal. Însă Hermione își scoase bagheta din ghiozdan. S-ar putea să fie cerneală invizibilă! șopti ea. Atinse jurnalul de trei ori și spuse: Aparecium! Nu se întâmplă nimic. Fără să se descurajeze, Hermione își băgă iar mâna în ghiozdan și scoase ceva ce semăna cu o gumă de șters, de un roșu-aprins. Este o Dezvăluitoare, mi-am luat-o de pe Aleea Diagon, spuse ea. Șterse cu putere pe fila pe care scria 1 Ianuarie. Nu se întâmplă nimic. Ascultați-mă pe mine, n-aveți ce să găsiți în el, zise Ron. Cruplud a primit un jurnal de Crăciun și nu s-a obosit să scrie nimic în el! Harry nu putea să-și explice ce îl făcuse să nu arunce jurŹnalul lui Cruplud la gunoi. Ciudat era că, deși știa că jurŹnalul era gol, continua să dea pagină după pagină, de parcă ar fi fost o poveste, pe care vroia să o termine... Cu toate că Harry era convins că nu mai auzise niciodată numele T. D. Cruplud până atunci, i se părea că avea o însemnătate penŹtru el, ca și când Cruplud ar fi fost un prieten pe care îl avuŹsese când era foarte mic, pe jumătate uitat. Dar era absurd, nu avusese niciodată prieteni, înainte să vină la Hogwarts, avusese grijă Dudley de asta. Oricum, Harry era hotărât să afle mai multe despre Cruplud, așa că în ziua următoare, într-o pauză, se duse în camera trofeelor pentru a examina premiul special primit de Cruplud, însoțit de o Hermione, curioasă foc, și un Ron, adus cu forța, care le spunea că el văzuse camera trofeelor cât să-i ajungă o viață întreagă. Scutul de aur roșcat, primit de Cruplud, era pitit într-o vitrină dintr-un colț. Nu era nici un detaliu despre motivele pentru care îi fusese acordat (Și asta nu e rău deloc, ar fi câștigat în importanță și eu l-aș fi lustruit și azi! zise Ron). Totuși i-au găsit numele lui Cruplud pe o medalie de Merit în Magie, și pe o listă cu foștii Șefi de promoție. Ăsta pare să fi fost ca Percy, zise Ron, strâmbând din nas, dezgustat. Perfect, Șef de promoție... probabil că era cel mai bun la toate orele! O spui de parcă ar fi ceva rău, zise Hermione, pe o un ton destul de jignit. Soarele începuse iar să strălucească asupra școlii. În casŹtel, atmosfera era mai plină de speranță. Nu mai fuseseră atacuri de la Justin și Nick Aproape-Făr-de-Cap, iar profeŹsoara Lăstar anunță fericită că mătrăgunle erau pline de toane și secretoase, semn că în curând urmau să lase copiŹlăria în urmă. Cum le dispare acneea, o să fie bune de replantat iarăși, o auzi Harry spunându-i lui Filch, într-o după-amiază. Și după asta, peste puțin timp, le tăiem și le punem la fiert. O s-o recapeți pe Doamna Norris cât ai clipi. Poate că moștenitorul lui Viperin își pierduse curajul, bănuia Harry. Probabil că era din ce în ce mai riscant să deschizi Camera Secretelor, acum că toată școala era vigiŹlentă și bănuitoare. Poate că monstrul, sau ce-o fi fost acolo, se pregătea de hibernare pentru alți cincizeci de ani... Ernie Macmillan de la Astropufi nu avea aceeași viziune frumoasă. Încă mai era convins că Harry era vinovatul, că se dăduse de gol la Clubul Dueliștilor. Peeves înrăutățea lucrurile, apărând tot timpul pe coridoarele aglomerate și cântând Vai, Potter, răule... Mai nou, inventase și un dans pe măsură... Se pare că Gilderoy Lockhart era convins că el însuși făcuse atacurile să înceteze. Harry îl auzise spunându-i asta profesoarei McGonagall, în momentul în care Cercetașii intrau la ora de Transfigurare. Nu cred că vor mai fi probleme, Minerva, zisese el, cu o privire atotștiutoare și făcând cu ochiul. Cred că de data aceasta Camera Secretelor a fost închisă pe vecie. Vinovatul trebuie să fi știut că era doar o problemă de timp până să-l prind. A reacționat logic și s-a oprit, înainte să îl distrug! Știi, în acest moment școala are nevoie de ceva care să-i riŹdice moralul, să șteargă amintirile neplăcute din trimestrul trecut! Acum nu spun mai multe, dar cred că am găsit exact ceea ce trebuie... Își mângâie nasul și se îndepărtă. Ideea lui Lockhart care avea să ridice moralul tuturor s-a lămurit pe paisprezece februarie, la micul dejun. Harry nu reușise să doarmă destul din cauza antrenamentului preŹlungit de Vâjthaț, din noaptea care trecuse, și ajunse grăbit în Marea Sală, puțin mai târziu. Pentru moment, crezu că nu nimerise unde trebuia. Pereții erau plini cu flori mari și roz, fosforescente. Și chiar mai rău de atât, din tavanul albastru-pal cădeau iniŹmioare micuțe, de hârtie. Harry se duse la masa CerceŹtașilor, unde stătea Ron, care se uita scârbit, și Hermione, care era foarte bine dispusă. Ce se întâmplă? îi întrebă Harry, așezându-se și curățându-și costița afumată de inimioarele de hârtie. Ron arătă spre masa profesorilor, prea dezgustat pentru a vorbi. Lockhart, îmbrăcat în niște veșminte roz-fosforesŹcent, pentru a se asorta cu ornamentele, încerca să facă liŹniște. Profesorii de lângă el aveau niște chipuri împietrite. De unde stătea, Harry o vedea pe profesoara McGonagall strângând din dinți. Plesneală arăta de parcă i-ar fi dat cineŹva să bea o cană de PlusSchelet. La mulți ani, de Ziua Îndrăgostiților! strigă Lockhart. Și dați-mi voie să le mulțumesc celor patruzeci și șase de perŹsoane care mi-au trimis felicitări până acum! Da, eu am pregătit această mică surpriză pentru voi toți... și încă nu s-a terminat! Lockhart bătu din palme și își făcură apariția vreo duzină de pitici obraznici. Nu oricum însă. Lockhart îi pusese să poarŹte aripi de aur și să aibă harpe. Prietenii mei, cupidonii cărători de scrisori! tună Lockhart. Vor roi prin școală ducându-vă scrisorile! Dar disŹtracția nu se oprește aici! Sunt convins că vor dori și colegii mei să intre în atmosfera acestei sărbători! Ce-ar fi să-l rugăm pe profesorul Plesneală să ne arate cum se încroŹpește o Poțiune a Iubirii! Iar în timp ce o prepară, profeŹsorul Flitwick vă va vorbi despre vrăjile prin care vă puteți face iubiți! Ah, vulpoiul bătrân, știe multe despre asta, mai dihai ca oricare dintre noi! Profesorul Flitwick își îngropă fața în mâini, iar Plesneală avea o expresie de te făcea să crezi că prima persoană care avea să-i ceară o Poțiune a Iubirii va fi nevoită să bea otravă în loc... Te rog, Hermione, spune-mi că n-ai fost tu una dintre cei patruzeci și șase care l-au felicitat, zise Ron, în timp ce ieșeau din Marea Sală, ducându-se la prima oră. Hermione deveni brusc foarte ocupată să-și caute orarul în geantă și nu răspunse. Toată ziua, piticii năvăliră în clase pentru a aduce feliciŹtări, spre disperarea profesorilor, iar mai târziu în acea seară, în timp ce Cercetașii urcau spre ora de Farmece și Vrăji, unul din ei îl ajunse din urmă pe Harry. Hei, tu! 'Arry Potter! strigă un pitic, extrem de amărât, care își făcea loc cu coatele prin mulțime. Îngrozit la gândul de a primi o felicitare de Sfântul Valentin, de față cu toți elevii din primul an, printre care se întâmpla să fie și Ginny Weasley, Harry încercă să scape. Piticul însă se strecură prin aglomerație, lovindu-i pe toți în fluierele picioarelor, și ajunse la el, înainte ca Harry să mai poată face vreun pas. Am un mesaj muzical pe care trebuie să i-l dau personal lui 'Arry Potter, spuse el, zdrăngănind la harpă, într-un fel amenințător. Nu aici, îi șopti Harry, încercând să scape. Stai pe loc! mormăi piticul, trăgându-l înapoi, de ghiozŹdan. Dă-mi drumul! se răsti Harry, smucindu-se. Cu un pârâit puternic, ghiozdanul i se rupse în două. Cărțile, bagheta, pergamentul și pana i se revărsară pe podea, iar călimara cu cerneală se răsturnă, împroșcând toŹtul în jur. Harry se grăbi să le ridice, înainte să înceapă pitiŹcul să cânte, blocând tot coridorul. Ce se întâmplă aici? se auzi vocea rece, tărăgănată, a lui Draco Reacredință. Harry începu să-și bage înnebunit totul în ghiozdanul rupt, dorindu-și cu disperare să dispară, înainte ca Draco să audă felicitarea muzicală de Sfântul Valentin. Ce e toată nebunia asta? spuse un alt glas familiar și apăru Percy Weasley. Zăpăcit, Harry încercă să o ia la fugă, dar piticul îl înșfacă de genunchi, făcându-l să se prăbușească la podea. Așa, spuse el, stând pe gleznele lui Harry, iată feliciŹtarea ta de Sfântul Valentin: Ochii-i sunt verzi ca niște broaște murate, Părul îi este negru ca pana de corb Al meu aș vrea să fie, fără doar și poate, Eroul ce l-a-nvins pe-al Întunericului Lord. Harry ar fi dat tot aurul lui de la Gringotts, numai să se facă nevăzut în acel moment. Făcând-o pe grozavul și străŹduindu-se să râdă alături de ceilalți, se ridică, cu picioarele amorțite din cauza piticului. În acest timp, Percy Weasley încerca din răsputeri să-i împrăștie pe cei care râdeau cu lacrimi. Haideți, haideți, a sunat de cinci minute, la clase, spuse el, ușuind niște elevi mai mici. Și tu, Reacredință... Aruncând o privire, Harry îl văzu pe Reacredință cum se aplecă și înșfăcă ceva. Rânjind, le arătă lui Crabbe și Goyle acel lucru, iar Harry își dădu seama că era chiar jurnalul lui Cruplud. Dă-mi-l înapoi, zise Harry, abia șoptit. Sunt curios ce a scris Potter în jurnal..., zise ReacreŹdință, care era evident că nu observase anul de pe copertă și credea că este jurnalul lui Harry. Se lăsă o tăcere de moarte. Ginny privea când la jurnal, când la Harry, îngrozită. Dă-mi-l, Draco, zise Percy, tăios. După ce arunc un ochi, zise Reacredință, răutăcios, vânŹturând jurnalul spre Harry. Percy continuă: În calitate de Perfect al școlii... Dar Harry își pierduse răbdarea. Își scoase bagheta și strigă: Expelliarmus! La fel cum făcuse Plesneală când îl dezarmase pe LockŹhart. Jurnalul țâșni în aer din mâna lui Draco. Ron îl prinse, zâmbind mulțumit. Harry! strigă Percy. Nu sunt permise vrăjile pe coriŹdoare! Voi fi nevoit să-ți fac raport, să știi! Dar lui Harry nu-i păsa, îl biruise pe Reacredință, și asta valora oricând mai mult decât cinci puncte luate de la CerŹcetași. Draco era livid de furie, iar când trecu Ginny pe lângă el, intrând în clasa ei, strigă răzbunător în urma ei: Se pare că nu i-a prea plăcut felicitarea ta lui Harry! Ginny își acoperi fața cu mâinile și fugi în clasă. ÎncrânŹcenat, își scoase și Ron bagheta, dar Harry îl dădu de o parte. Nu era indicat ca Ron să-și petreacă toată ora de FarŹmece și Vrăjitorii scuipând melci... Abia când ajunseră la ora profesorului Flitwick, Harry observă ceva ciudat la jurnalul lui Cruplud. Toate celelalte cărți erau înmuiate în cerneală roșie, jurnalul însă era la fel de curat ca înainte să se fi vărsat călimara pe el. Încercă să-i spună lui Ron, dar acesta se chinuia iarăși cu bagheta lui. Din capătul baghetei ieșeau baloane mov și nu mai era atent la nimic altceva. * Harry se duse primul la culcare în acea seară, pe de o parte din cauză că nu mai putea să-i audă pe Fred și pe George cântând: Ochii-i sunt verzi ca niște broaște murate, iar pe de alta, pentru că vroia să examineze încă o dată jurnalul lui Cruplud. Știa că Ron credea că era doar o pierdere de timp. Harry se așeză pe patul său și răsfoi paginile goale, darŹnici una din ele nu avea nici cea mai mică urmă de cerneală pe ea. Apoi scoase o călimară nouă din sertarul de la nopŹtieră, scufundă pana în ea și lăsă să cadă o picătură pe priŹma pagină a jurnalului. Cerneala străluci pentru câteva secunde și apoi, de parcă ar fi fost absorbită de hârtie, dispăru. Entuziasmat, Harry își înmuie pana pentru a doua oară și scrise: Mă numesc Harry Potter. Cuvintele străluciră pentru o clipă pe pagină și se scuŹfundară și ele fără urmă. Apoi, într-un sfârșit, se întâmplă ceva. Sub ochii lui, pe pagină apărură cuvinte, cu propria lui cerneală, pe care Harry nu le scrisese niciodată. Hello, Harry Potter. Mă numesc Tomas Cruplud. Cum ai dat peste jurnalul meu? Aceste cuvinte dispărură repede, dar nu înainte ca Harry să fi început să scrie iarăși. Cineva a încercat să îl arunce la WC... Așteptă emoționat răspunsul lui Cruplud. Noroc că mi-am scris memoriile într-un mod mai duraŹbil, decât cu cerneală. Am știut întotdeauna că vor fi unii oameni care nu vor dori ca jurnalul meu să Re citit. Ce vrei să spui? scrise iar Harry, făcând o pată de cerneală, de emoționat ce era. Vreau să spun că jurnalul acesta conține mărturii ale unor lucruri îngrozitoare, care au fost trecute sub tăcere, lucruri care s-au întâmplat la Hogwarts... Și eu sunt acum la Hogwarts, scrise Harry, repede. Și au început să se întâmple lucruri stranii. Știi ceva despre Camera Secretelor? Inima îi bătea să-i spargă pieptul. Răspunsul lui Cruplud veni repede, scrisul devenindu-i mai neglijent, de parcă s-ar fi grăbit să-i spună tot ce știa. Bineînțeles că știu de Camera Secretelor. Pe vremea mea, ne-au spus că era o legendă, că nu există. Dar era o minciuŹnă. Când eram în anul V la Hogwarts, Camera a fost desŹchisă și monstrul a atacat mai mulți elevi, omorând o fată până la urmă. Eu l-am prins pe cel care deschisese Camera și acesta a fost exmatriculat. Dar directorul de atunci, proŹfesorul Dippet, rușinat de faptul că se întâmplase așa ceva la Hogwarts, mi-a interzis să spun adevărul. A inventat o poveste cum că fata ar G murit într-un accident ciudat. Mi-au dat un trofeu adorabil, lucios și gravat, pentru deranjul meu și m-au avertizat să-mi țin gura. Dar eu știam că se poate repeta. Monstrul a trăit în continuare, iar cel care a avut puterea să îl elibereze nu a fost închis. Harry aproape că răsturnă călimara, grăbindu-se să răsŹpundă. Se întâmplă iarăși acum. Au avut loc trei atacuri și nimeni nu pare să știe cine este în spatele lor. Cine a fost data trecută? Pot să-ți arăt dacă vrei, veni răspunsul lui Cruplud, nu trebuie să mă crezi pe cuvânt. Te pot duce în amintirea mea din noaptea când l-am prins. Harry ezită, cu pana deasupra jurnalului. Ce vroia să spună Cruplud? Cum ar putea fi transportat în memoria altcuiva? Privi încordat spre ușa camerei, care începuse să devină tot mai întunecoasă. Când privi iar jurnalul, văzu cum se formau noi cuvinte. Da-mi voie să-ți arăt. OK! Paginile jurnalului începură să se răsfoiască singure, de parcă le-ar fi bătut un vânt puternic, și rămase deschis la jumătatea lunii iunie. Cu gura căscată, Harry văzu cum miŹcuțul pătrat al zilei de treisprezece iunie se transforma înŹtr-un ecran minuscul de televizor. Cu mâinile tremurându-i puțin, ridică încet jurnalul, pentru a-și apropia ochiul de miŹcuța fereastră, și, înainte să-și dea seama ce se întâmpla, fu împins înainte. Fereastra se lărgea și simți cum corpul lui părăsea patul și era aruncat cu capul înainte prin deschizăŹtura paginii, într-un vârtej de culori și umbre. Simți cum picioarele îi ajung pe pământ și rămase nemișŹcat, tremurând, în timp ce formele șterse din jurul lui se materializară. Își dădu seama imediat unde era. Camera rotundă cu portretele adormite era biroul lui Dumbledore..., dar nu era Dumbledore cel care stătea în spatele biroului. Un vrăjitor uscățiv și plăpând, chel în afara câtorva smocuri albe, citea o scrisoare la lumina lumânării. Harry nu-l văzuse niciodată pe acest om. Mă scuzați, spuse el cu o voce nesigură, nu am vrut să vă deranjez... Dar vrăjitorul nici nu se uită la el. Continuă să citească, încruntându-se puțin. Harry se apropie de biroul său și îngăimă: Hm... acum, o să plec, da? Vrăjitorul îl ignoră în continuare. Părea că nici nu-l auzise. Crezând că vrăjitorul ar putea fi surd, Harry ridică vocea. Mă scuzați că v-am deranjat, eu mă duc, aproape strigă el. Vrăjitorul împături scrisoarea, oftând, se ridică, trecu pe lângă Harry, fără să se uite la el, și se duse să tragă draperiŹile de la ferestre. Cerul din spatele ferestrei era roșu-rubiniu. Părea să fie la asfințit. Vrăjitorul se întoarse la biroul său, se așeză și bătu cu degetele pe birou, privind spre ușă. Harry privi în jur. Nici o pasăre phoenix, nici un instruŹment argintiu... Aceasta era Școala Hogwarts pe care o cuŹnoscuse Cruplud și acel vrăjitor necunoscut era directorul de odinioară, nu Dumbledore, iar el, Harry, nu era nimic mai mult decât o nălucă, absolut invizibilă pentru oamenii de acum cincizeci de ani. Cineva bătu la ușă. Intră, zise vrăjitorul bătrân, pe un ton șters. Intră un băiat de vreo șaisprezece ani, dându-și jos păŹlăria ascuțită. O insignă strălucitoare de Perfect îi strălucea pe piept. Era mult mai înalt decât Harry, dar avea și el părul negru ca tăciunele. Ah, Cruplud..., zise directorul. Doreați să mă vedeți, domnule director Dippet? întrebă Cruplud. Părea încordat. Ia loc, zise Dippet. Tocmai am citit scrisoarea pe care mi-ai trimis-o... A, făcu Cruplud și se așeză, ținându-și mâinile încleșŹtate. Dragul meu, zise Dippet cu blândețe, nu este posibil să te las să rămâi la școală pe parcursul verii. Sunt convins că vrei să te duci acasă în vacanță... Nu, zise Cruplud imediat, prefer să rămân la Hogwarts decât să mă întorc la... la... În vacanțe stai într-un orfelinat de Încuiați, dacă nu mă înșel? Da, domnule, zise Cruplud, înroșindu-se puțin. Ai părinți Încuiați? Pe jumătate, domnule, zise Cruplud. Tatăl, Încuiat, mama vrăjitoare... Și ambii tăi părinți au... Mama mea a murit chiar după ce m-am născut, domŹnule. Cei de la orfelinat mi-au spus că a trăit cât să mă boteze: Tomas, după tatăl meu, Dorlent, după bunicul meu. Dippet tuși, în semn de compasiune. Uite care este treaba, Tom, oftă directorul, aș fi putut face niște aranjamente speciale pentru tine, dar având în vedere situația de față... Vă referiți la atacuri, domnule? întrebă Cruplud, iar lui Harry îi sări inima din piept și se apropie, fiindu-i frică să nu piardă vreun cuvânt. Exact, zise directorul. Dragul meu, înțelege că aș fi complet nesăbuit, dacă te-aș lăsa să rămâi la castel după ce se încheie trimestrul. Mai ales după tragedia asta... moartea acelei biete fetițe... Vei fi mult mai în siguranță la orfelinat. De fapt, Ministerul Magiei discută chiar acum despre închiŹderea școlii. Nu ne-am apropiat deloc de... hm... sursa tutuŹror acestor neplăceri... Ochii lui Cruplud se măriră. Domnule, dacă ar fi prinsă persoana respectivă... dacă ar reveni totul la normal... Ce vrei să spui? zise Dippet, subțiindu-și glasul- și îndreptându-se în scaun. Cruplud, vrei să spui că știi ceva despre aceste atacuri? Nu, domnule, zise Cruplud, repede. Dar Harry era convins că era genul de nu pe care i-l spusese și el lui Dumbledore... Dippet se pleoști iar, profund dezamăgit. Poți să pleci, Tom... Cruplud se ridică și ieși ca o furtună din cameră. Harry îl urmă. Coborâră pe scara în spirala mișcătoare, ajungând la balaŹurul de piatră de pe coridorul întunecat. Cruplud se opri, iar Harry făcu la fel, nescăpându-l din ochi. Harry își dădu seama că Tom era într-o mare dilemă. Își mușca buza, frunŹtea îi era încrețită... Apoi, de parcă ar fi ajuns dintr-o dată la o hotărâre, plecă, Harry mergând tăcut în urma lui. Nu se mai întâlniră cu nimeni până când ajunseră în holul de la intrare, când un vrăjitor înalt, cu părul și barba castanie, îl strigă pe Cruplud, dinspre scara de marmură. Ce faci, unde te plimbi la ora asta, Tom? Harry rămase tablou. Acel vrăjitor era nimeni altul decât un Dumbledore cu cincizeci de ani mai tânăr!... Am fost chemat la director, domnule, zise Cruplud. Păi, du-te la culcare, zise Dumbledore, aruncându-i lui Cruplud aceeași privire pătrunzătoare, pe care Harry o cuŹnoștea atât de bine. E mai bine să nu cutreieri coridoarele în ultima vreme. De când... Oftă din rărunchi, îi ură lui Cruplud noapte bună și se îndepărtă. Cruplud îl urmări cu privirea până dispăru și apoi, grăbit, coborî treptele de piatră către pivniță. Harry se ținu pe urmele lui, foarte emoționat. Dar spre dezamăgirea lui Harry, Cruplud nu îl condusese în vreun tunel ascuns sau la vreo trecătoare secretă, ci chiar în clasa unde se țineau orele de Poțiuni ale lui Plesneală. Torțele nu fuseseră aprinse și Harry abia îl zări pe Cruplud, stând încremenit în ușă și privind de-a lungul coridorului. Harry avea impresia că stăteau acolo de cel puțin o oră. Nu îl vedea decât pe Cruplud la ușă, uitându-se prin deschiŹzătură și așteptând, încremenit ca o statuie. Tocmai când Harry nu mai era atât de încordat și începuse să-și dorească să se întoarcă în prezent, auzi ceva mișcându-se de partea cealaltă a ușii. Cineva se strecura pe hol. Îl auzi trecând pe lângă clasa în care erau ascunși ei. Cruplud, tăcut ca o umbră, ieși pe ușa întredeschisă și îl urmă, Harry mergând pe vârfuri după el, uitând că nu putea să-l audă nimeni. Timp de vreo cinci minute au mers după pași, până când Cruplud se opri brusc, cu capul în direcția din care veneau alte zgomote. Harry auzi cum se deschidea o ușă, scârțâind, și apoi auzi o voce șoptită și răgușită: Haide... trebuie să te duc de aici... haide... în cutie... Era ceva familiar la glasul acela... Cruplud ieși repede de după colț. Harry păși și el în urma lui. Văzu silueta întunecată a unui băiat enorm, gheŹmuit în fața unei uși deschise, cu o cutie extrem de mare lângă el. Bună seara, Rubeus, zise Cruplud, tăios. Băiatul închise ușa, trântind-o, și se ridică. Ce cauți aici, Tom? Cruplud se apropie. Atât ți-a fost, spuse el. Voi fi nevoit să te predau justiției, Rubeus. S-ar putea să închidă școala, dacă nu se opresc atacurile... Ce vrei să... Nu cred că ai intenționat să omori pe cineva. Dar monșŹtrii nu sunt cele mai potrivite animale de casă. Presupun că i-ai dat drumul să alerge și... N-a omorât pe nimeni niciodată! spuse băiatul uriaș, lipinŹdu-se de ușa închisă. Din spatele său, Harry auzi un fâșâit ciudat. Haide, Rubeus, zise Cruplud apropiindu-se și mai tare. Părinții fetiței omorâte vor fi mâine aici. Singurul lucru pe care îl poate face Hogwarts pentru ei este să-i asigure că monstrul care le-a ucis fiica este nimicit... Dar n-a făcut-o el! răcni băiatul, vocea răsunându-i pe coridorul întunecat. Nu ar face așa ceva! Niciodată! Dă-te la o parte, zise Cruplud, scoțându-și bagheta. Vraja lui lumină subit coridorul cu o revărsare de lumină. Ușa din spatele băiatului se deschise cu asemenea forță, încât îl aruncă în peretele opus. Din cameră ieși ceva ce îl făcu pe Harry să scoată un țipăt strident și înfricoșat, pe care nimeni în afară de el nu păru să îl fi auzit. Un uriaș corp păros și o încâlceală de picioare negre, licărul nenumăraților ochi și o pereche de clești ascuțiți... Cruplud își ridică bagheta iar, însă era prea târziu. Creatura îl zbură la o parte, în fuga ei nebună, traversând coridorul și dispărând după colț. Cruplud se ridică cu greu, urmă-rindu-l cu privirea, ridică iar bagheta, dar băiatul sări asupra lui, îi smulse bagheta și îl aruncă iar la pământ, strigând: NUUUUUUU! Totul se învârti, întunericul se așternu deplin, Harry simŹți cum se prăbușește și ateriză pe patul său din Turnul CerŹcetașilor, cu jurnalul lui Cruplud zăcând deschis pe stomacul său. Înainte să aibă timp să-și tragă răsuflarea, se deschise ușa și în cameră intră Ron. Aici erai..., spuse el. Harry se ridică. Tremura și era lac de sudoare. Ce-i cu tine? zise Ron, privindu-l îngrijorat. A fost Hagrid, Ron. Hagrid a deschis Camera SecreŹtelor acum cincizeci de ani!