CAPITOLUL XI
CLUBUL DUELIȘTILOR
Harry se trezi duminică dimineața în dormitorul scăldat în lumina sclipitoare a iernii și cu mâna cu oase din nou, dar țeapănă. Se ridică repede și privi spre patul lui Colin, care fusese însă ascuns după paravanul înalt, în spaŹtele căruia se schimbase Harry ieri. Văzând că era treaz, MaŹdam Pomfrey veni cu o tavă cu mâncare și începu să-i îndoaŹie și să-i întindă degetele și cotul. Totul este în ordine, zise ea, în timp ce el mânca neînŹdemânatic, cu mâna stângă. După ce termini de mâncat, poți să pleci. Harry se îmbrăcă cât de repede putu și se îndreptă grăbit spre Turnul Cercetașilor, dorind cu disperare să le spună lui Ron și Hermionei despre Colin și Dobby, dar nu erau acolo. Harry porni în căutarea lor, întrebându-se unde ar putea fi și fiind puțin jignit la gândul că puțin le păsa lor dacă el avea iar oase sau nu. Trecând pe lângă bibliotecă, Percy Weasley ieși repede de acolo, părând mult mai fericit decât ultima dată când îl văzuse. A, bună, Harry, spuse el. Ai zburat excelent ieri, chiar formidabil! Cercetașii sunt în fruntea clasamentului în Cupa Caselor... Ne-ai adus cincizeci de puncte! I-ai văzut cumva pe Ron și pe Hermione? întrebă Harry. Nu, nu i-am văzut, zise Percy, pierindu-i zâmbetul. Sper că Ron nu este în vreo altă toaletă de fete... Harry se strădui să schițeze un zâmbet, îl așteptă să se îndepărteze și apoi se duse direct spre toaleta Plângăcioasei Myrtle. Nu putea să înțeleagă de ce s-ar fi dus iar Ron și Hermione acolo, dar după ce se asigură că nici Filch sau vreun Perfect nu erau prin apropiere, deschise ușa și auzi voci dintr-o cabină închisă. Eu sunt, spuse el, închizând ușa în urma lui. Se auzi o bufnitură, un PLEOSC! și un icnet din cabină. Văzu un ochi prin gaura cheii. Harry! zise Hermione. Ne-ai speriat de moarte. Vino... Cum îți mai este mâna? Bine, zise Harry, strecurându-se în cabină. Un ceaun vechi era plasat pe toaletă și un sfârâit îl anunță pe Harry că fusese aprins un foc sub el. A încropi focul prin farmece era una dintre specialitățile Hermionei. Am fi venit să te luăm, dar ne-am hotărât să începem prepararea PoliPoțiunii, îi explică Ron, în timp ce Harry închidea cu greu cabina, în urma lor. Am căzut de acord că este cea mai bună ascunzătoare. Harry începu să le spună despre Colin, dar Hermione îl întrerupse. Știm deja, am auzit-o pe profesoara McGonagall povestinŹdu-i profesorului Flitwick, azi-dimineață. De-asta ne-am hoŹtărât că trebuie să ne apucăm de treabă cât mai repede... Cu cât obținem mai repede o mărturisire de la ReaŹcredință, cu atât mai bine, se burzului Ron. Știți ce cred? Că era atât de prost dispus după meciul de Vâjthaț, încât s-a răzŹbunat pe Colin. Mai este ceva, zise Harry, privind-o pe Hermione cum rupea smocuri de iarbă, pe care le arunca în licoare. Dobby a venit să mă vadă în miezul nopții... Ron și Hermione ridicară privirea, uimiți. Harry le spuse tot ce aflase de la Dobby. Ron și Hermione ascultau cu guŹrile căscate. Camera Secretelor a mai fost deschisă înainte? zise Hermione. Asta e confirmarea, zise Ron cu o voce triumfătoare. Lucius Reacredință a deschis Camera când era el la Hogwarts și acum i-a spus scumpului său fiu cum să o facă la rândul lui. Este clar ca lumina zilei! Totuși, ar fi fost tare bine dacă ți-ar fi spus Dobby ce fel de monstru este înăuntru. Vreau să știu cum de nu l-a văzut nimeni. Poate că se poate face invizibil, zise Hermione, azvârŹlind lipitori în cazan. Sau poate că se poate camufla... Sau se poate preface într-o armură sau altceva de genul ăsta. Am citit despre vampirii-cameleoni... Citești prea mult, Hermione, spuse Ron, turnând peste lipitori aripile dantelate de muște. Mototoli punga în care fuseseră aripile de muște și privi spre Harry. Deci Dobby nu ne-a lăsat să ne urcăm în tren și ți-a rupt mâna... Știi ce, Harry? Dacă nu renunță să mai încerce să te salveze, o să te omoare!... Până luni dimineața, vestea despre atacul asupra lui Colin Creevey și faptul că acum zăcea ca mort în aripa spiŹtalului se răspândise în toată școala. Cei din anul I se mișŹcau acum prin castel în grupuri compacte, de parcă le-ar fi fost frică să nu fie atacați dacă ar fi fost singuri. Ginny Weasley, care stătea lângă Colin Creevey la ora de Farmece, era distrusă, iar Harry era convins că Fred și George aleseseră o cale greșită de a o înveseli. Săreau pe rând asupra ei, din spatele statuilor, acoperiți cu blană și plini de coșuri. Încetară numai când Percy, turbat de furie, îi amenință că o să-i scrie doamnei Weasley că Ginny avea coșmaruri din cauza lor. Între timp, pe la spatele profesorilor, se organizase un târg strașnic de amulete, talismane și alte obiecte protecŹtoare sau aducătoare de noroc. Neville Poponeață cumpără o ceapă mare, verde și urât mirositoare, un cristal mov, în colțuri, și o coadă de triton putrezită, înainte ca ceilalți băieți de la Cercetași să-i atragă atenția că nu era în pericol având sângele curat, deci puțin probabil să fie atacat. Filch a pățit-o primul, zise Neville, cu chipul său doloŹfan și înfricoșat, și toată lumea știe că sunt aproape un Non... În cea de-a doua săptămână a lunii decembrie, profesoara McGonagall veni ca de obicei să facă o listă cu cei care aveau să-și petreacă sărbătorile de Crăciun la școală. Harry, Ron și Hermione se trecură pe listă. Auziseră că Draco rămânea și el, ceea ce li se părea foarte curios. Sărbătorile erau momenŹtul cel mai potrivit pentru a vedea puterile PoliPoțiunii și să stoarcă o mărturisire de la Draco. Din nefericire, licoarea era terminată doar pe jumătate. Încă mai aveau nevoie de cornul de Bicorn și de pielea de bizon, și singurul loc de unde puteau să facă rost de ele era depozitul secret al lui Plesneală. Harry era de părere că mai degrabă ar înfrunta monstrul din Camera Secretelor, decât să-l prindă Plesneală furând din biroul său. Având în vedere că se apropie ora de Poțiuni, împreŹună cu Viperinii, de joi după-amiază, avem nevoie, îi anunță Hermione, vioaie, de o diversiune. Apoi unul dintre noi se poate strecura în biroul lui Plesneală, să ia ce ne trebuie! Harry și Ron se uitară la ea, speriați. Cred că eu ar trebui să execut furtul propriu-zis, conŹtinuă Hermione, pe un ton care nu admitea contrazicere. Voi doi veți fi exmatriculați, dacă mai faceți vreo boacănă, eu am... dosarul curat! Deci, voi nu trebuie decât să faceți o harababură de nedescris, care să-l țină ocupat pe Plesneală pentru aproximativ cinci minute. Harry surâse stânjenit. Să provoci o harababură cu bună știință în timpul orei de Poțiuni, în timp ce Plesneală preda, era ca și când ai înțepa în ochi un dragon adormit. Lecția de Poțiuni fu ținută în una dintre camerele mari ale pivniței. Ora din acea după-amiază de joi decurgea ca de obicei. Douăzeci de ceaune fierbeau între mesele de lemn, pe care erau așezate cântare de aramă și borcane cu ingrediente. Plesneală se plimba printre aburi, făcând remarci usturătoare despre experiențele Cercetașilor, în timp ce ViŹperinii rânjeau mulțumiți. Draco Reacredință, care era eleŹvul preferat al lui Plesneală, se tot zgâia la Ron și la Harry, știind că ar fi fost pedepsiți cât ai zice nedrept, dacă ar fi făcut și ei același lucru. Poțiunea Umflătoare a lui Harry era mult prea diluată, dar el se gândea la lucruri mai importante în acel moment. Aștepta semnalul Hermionei și abia îl auzea pe Plesneală, care se oprise să-și bată joc de poțiunea lui apoasă. Când Plesneală se îndreptă spre Neville, cu coada ochiului, Harry o văzu pe Hermione făcându-i semn cu capul. Harry se lăsă încet pe vine, în spatele cazanului său, scoase un artificiu Filibuster, pe care îl luase de la Fred, și îl atinse cu bagheta. Artificiul începu să sfârâie și să scoată scântei. Știind că avea doar două secunde la dispoziție, Harry se ridică, fixă ținta și azvârli artificiul drept în cazanul lui Goyle. Poțiunea lui Goyle explodă, împroșcând toată clasa. Toți țipau, fiind stropiți cu Poțiune Umflătoare. Draco fu nimeŹrit chiar pe față și nasul începu să i se umfle ca un balon. Goyle bâjbâia, cu mâinile la ochi, care se făcuseră cât niște farfurii. In acest timp, Plesneală încerca să păstreze liniște și să-și dea seama ce se întâmplase. Prin toată nebunia aceea, Harry o văzu pe Hermione strecurându-se pe ușă. Liniște! LINIȘTE! răcni Plesneală. Toți cei care ați fost stropiți, veniți aici să vă dau Esența contra umflăturilor. Când o să aflu cine a fost de vină... Harry încercă să nu râdă, văzându-l pe Draco grăbindu-se în față, cu capul plecat sub greutatea nasului ca un pepene micuț. Jumătate din clasă se îmbulzi în jurul catedrei lui Plesneală, unii cu mâinile cât niște plăcinte, alții neputând să vorbească, cu buzele și limba umflate... Harry o văzu pe Hermione întorcându-se în încăpere, cu veșmintele umflate. După ce toată lumea luă o gură de antidot și umflăturile se retraseră, Plesneală se apropie de ceaunul lui Goyle și începu să scobească prin rămășițele negre ale artificiului. Se simți un freamăt în jur. Dacă aflu cine l-a aruncat, șopti Plesneală, voi avea grijă să fie exmatriculat! Harry își compuse fața, sperând să pară a avea o expreŹsie nedumerită. Plesneală se uita direct la el, iar clopoțelul, care sună zece minute mai târziu, fu o adevărată binefacere. Știa că eu am fost, îi zise Harry lui Ron și Hermionei, în timp ce se îndreptau grăbiți spre toaleta Plângăcioasei Myrtle. Ascultați-mă pe mine... Hermione aruncă noile ingrediente în ceaun și începu să amestece cu putere. Va fi gata peste două săptămâni, spuse ea, bucuroasă. Plesneală nu are cum să dovedească că tu ești vinovatul, îl asigură Ron pe Harry. Ce ar putea să-ți facă? După câte îl cunosc eu pe Plesneală, ceva rău, zise Harry. În tot acest timp, poțiunea bolborosea și se învolbura. O săptămână mai târziu, Harry, Ron și Hermione treceau pe lângă holul de la intrare când văzură un grup de colegi care se strânseseră lângă avizier, citind un pergament care abia fusese pus. Seamus Finnigan și Dean Thomas se dăŹdură la o parte, părând entuziasmați. Se înființează Clubul Dueliștilor! zise Seamus. Prima întâlnire e în seara asta! Nu mi-ar strica niște lecții de duel, cine știe când mi-ar putea fi de ajutor... Ce, crezi că monstrul lui Viperin se duelează? întrebă Ron, dar citi și el cu mult interes anunțul. Pot fi folositoare, făcu Harry către Hermione, în timp ce mergeau la cină. Mergem și noi? Harry și Hermione se hotărâră, așa că la ora opt, în aceeași seară, se duseră în grabă în Marea Sală. Mesele lungi dispăŹruseră și apăruse o scenă aurită, de-a lungul unui perete, luŹminată de mii de lumânări care pluteau pe deasupra. TavaŹnul era negru, catifelat, și toată școala părea strânsă sub el, toți având baghetele cu ei și părând emoționați. Mă întreb pe cine vom avea ca profesor? zise HerŹmione, alăturându-se mulțimii care fremăta. Cineva mi-a spus că Flitwick era campion la dueluri când era tânăr, poaŹte că el e profesorul... Doar să nu fie..., începu Harry, dar se opri cu un geaŹmăt: Gilderoy Lockhart urca pe scenă, în toată splendoarea lui, în veșminte de culoarea prunei, însoțit de nimeni altul decât de Plesneală, care era îmbrăcat ca de obicei, în negru. Lockhart făcu un semn, cerând liniște, și zise: Veniți, veniți! Mă vede toată lumea? Mă aude toată luŹmea? Excelent! Iată, profesorul Dumbledore mi-a dat permisiunea să înființez acest club, să vă antrenez pentru cazul în care veți fi nevoiți să vă apărați, cum am făcut și eu de nenumărate ori... Pentru mai multe detalii, consultați lucrările mele deja publicate. Dați-mi voie să vi-l prezint pe asistentul meu, proŹfesorul Plesneală, zise Lockhart, zâmbind. Am înțeles că și el știe câte ceva despre arta duelului și a fost amabil să mă ajute să vă ofer o mică demonstrație scurtă, înainte să înceŹpem. Acum nu vreau ca dragii de voi să vă îngrijorați... proŹfesorul vostru de Poțiuni va scăpa întreg și nevătămat... nu vă temeți! N-ar fi perfect dacă s-ar lichida unul pe altul? șopti Ron în urechea lui Harry. Buza de sus a lui Plesneală se încordase. Harry nu înțeŹlegea de ce Lockhart continua să zâmbească... Dacă Plesneală l-ar fi privit pe el așa crunt, ar fi rupt-o la fugă în direcție opusă! Lockhart și Plesneală se așezară față-n față și se înclinară. Cel puțin, Lockhart se înclină, fluturându-și mâinile, în timp ce Plesneală își clătina enervant capul. Își ridicară baghetele ca pe niște săbii. După cum puteți vedea, ținem baghetele în poziția stanŹdard de duel, spuse Lockhart către mulțimea tăcută. După ce numărăm până la trei, facem primele farmece. Desigur nici unul dintre noi nu va încerca să-și ucidă adversarul. Eu n-aș fi atât de sigur, bombăni Harry, uitându-se la dinții rânjiți ai lui Plesneală. Unu... doi... trei! Amândoi își aruncară baghetele peste umăr. Plesneală răcni: Expelliarmus! Se produse o străfulgerare orbitoare, o lumină roșie, și Lockhart fu luat pe sus. Zbură în spatele scenei, unde se izbi de un perete, după care alunecă pe jos, întinzându-se pe poŹdea cât era de lung. Draco și alți câțiva de la Viperini aclamară. Hermione era disperată. Credeți că a pățit ceva? șopti ea printre degete. Cui îi pasă? ziseră Harry și Ron într-un glas. Lockhart se ridică încetișor. Îi căzuse pălăria și părul lui ondulat i se ridicase măciucă. Iată! spuse el, târându-se înapoi pe scenă. Aceasta a fost o Vrajă Dezarmantă... după cum vedeți, mi-am pierdut baŹgheta... Ah, mulțumesc, domnișoară Brown. Într-adevăr, a fost o idee foarte bună să le arătați asta elevilor, domnule profesor Plesneală, dar nu vă supărați că vă spun, era eviŹdent ce aveați de gând să faceți. Dacă aș fi vrut să vă opresc, ar fi fost extrem de ușor. Am crezut însă că ar ti educativ să-i las să vadă cum... Plesneală plesnea de nervi. Probabil că Lockhart observă asta, pentru că spuse imediat: Gata cu demonstrațiile! Mă voi plimba printre voi și vă voi grupa pe perechi. Profesore Plesneală, dacă vreți să mă ajutați... Trecură prin mulțime, aranjând parteneri. Lockhart îl puse pe Neville cu Justin Finch-Fletchley, dar Plesneală ajunŹse primul la Harry și Ron. Cred că a venit momentul să despărțim echipa de șoc, rânji el. Weasley, tu cu Finnigan. Potter... Harry se duse automat spre Hermione. Nu prea cred, zise Plesneală, zâmbind cu răutate. DomŹnule Reacredință, vino aici. Să vedem cum te descurci cu faimosul Potter... Și tu, domnișoară Granger... vei fi parteŹnera domnișoarei Bulstrode. Reacredință veni spre Harry, rânjind. În spatele său, venea o fată de la Viperini, care îi amintea de o ilustrație din cartea Vacanțe cu vrăjitoare. Era mare și pătrată, iar maxilarul ei greoi se mișca amenințător. Hermione schiță un zâmbet, la care nu primi nici un răspuns. Așezați-vă față-n față cu partenerii voștri! strigă LockŹhart, întorcându-se pe platformă, și faceți o plecăciune! Harry și Reacredință abia își înclinară capetele, nedezlipinŹdu-și ochii unul de la celălalt. Baghetele pe poziții! țipă Lockhart. Când număr până la trei, aruncați vrăjile pentru a vă dezarma adversarii... doar să-i dezarmați... n-avem nevoie de accidente. Unu... doi... trei! Harry își aruncă bagheta peste umăr, dar Reacredință începuse de la doi. Vraja lui îl lovi atât de tare pe Harry, încât se simți de parcă l-ar fi pocnit cineva cu o tigaie în cap. Se dezechilibra, dar totul părea să fie în ordine. Fără să mai piardă vremea, Harry își îndreptă bagheta direct spre Draco și strigă: Rictusempra! Un jet argintiu îl lovi pe Draco în stomac. Acesta se chirci, gemând. Am spus doar să vă dezarmați adversarul! strigă LockŹhart, alarmat, peste capetele mulțimii înverșunate, în timp ce Draco pică în genunchi. Harry îl lovise cu o Vrajă de Gâdilat și Draco se tăvălea pe jos de râs. Harry se dădu în spate, cu sentimentul că ar fi nedrept să continue să-l vrăjească pe Reacredință, atâta timp cât era la pământ, dar se înșela amarnic. Luând o gură de aer, Reacredință aținti bagheta către genunchii lui Harry și spuse sufocat de râs: Tarantallegra! În secunda următoare, picioarele lui Harry, scăpate de sub control, începură să se miște în ritm de tarantelă. Opriți-vă! Opriți-vă! strigă Lockhart, dar Plesneală preŹluă controlul. Finite Incantatem! strigă el. Picioarele lui Harry se opriră din dansat. Reacredință se opri din râs și amândoi reușiră să ridice privirile. Un abur verzui invadase scena. Neville și Justin zăceau pe jos, gâfâind. Ron încerca să-i țină piept unui Seamus, negru la față de furie, cerându-și scuze pentru ceea ce făcuse baŹgheta lui ruptă. Doar Hermione și Milicent Bulstrode încă se mai luptau. Milicent o blocase pe Hermione sub ea și Hermione gemea de durere. Ambele baghete erau uitate pe jos. Harry sări în ajutor și o dădu pe Milicent la o parte. Ceea ce nu a fost chiar atât de ușor, având în vedere că era mult mai solidă ca el. Dumnezeule, Dumnezeule, zise Lockhart, strecurându-șe prin mulțime și cercetând ravagiile duelurilor. Ridică-te, Macmillan... încetișor... domnișoară Fawcett... ține strâns, se oprește din sângerare într-o secundă, Boot... Cred că ar trebui să vă învăț cum să blocați farmecele rău intenționate, zise Lockhart, stând siderat în centrul camerei. Se uită la Plesneală, ai cărui ochi negri scânteiau, și privi repede în altă parte. O pereche... cine vrea? Poponeață și Finch-Fletchley, ce ziceți? E o idee proastă, profesore Lockhart, zise Plesneală, apropiindu-se ca un liliac mare și răuvoitor. Poponeață proŹvoacă dezastre chiar și cu cele mai simple vrăji. Iar ce a mai rămas din Finch-Fletchley se va trimite la spital, într-o cutie de chibrituri. Fața roz și rotundă a Iui Neville se făcu și mai roz. Ce zici de Reacredință și de Potter? zise Plesneală, cu un zâmbet strâmb. O idee excelentă! spuse Lockhart, aducându-i pe Harry și pe Reacredință în mijlocul sălii, în timp ce mulțimea se dădu la o parte pentru a le face loc. Acum, Harry, zise Lockhart, când Draco își va îndrepŹta bagheta spre tine, tu fă așa... Își ridică propria baghetă, încercă să o arunce și să o înŹtoarcă, dar o scăpă din mână. Plesneală rânji, în timp ce Lockhart o ridică repede, spunând: Uuuups!... Bagheta mea este puțin cam prea entuziasŹmată... Plesneală se apropie de Reacredință, se aplecă și îi șopti ceva la ureche. Draco rânji. Harry îl privi speriat pe LockŹhart și spuse: Domnule profesor, puteți să îmi mai arătați o dată chesŹtia aceea cu blocatul? Ți-e frică? mormăi Draco, în așa fel încât să nu-l audă Lockhart. Ai vrea tu! zise Harry din colțul gurii. Lockhart îl bătu pe umăr vesel pe Harry. Fă doar ce am făcut eu, Harry! Ce, să scap bagheta? Dar Lockhart nu era atent. Trei... doi... unu... Start! strigă el. Reacredință își ridică repede bagheta și țipă: Serpensotia! Capătul baghetei sale explodă. Harry privi îngrozit cum un șarpe negru și lung țâșni din ea, căzu greoi pe podea între ei și se ridică, pregătit să atace. Se auziră țipete, în timp ce mulțimea se dădu în lături, încetișor, eliberând poŹdeaua. Nu te mișca, Potter, zise Plesneală leneș, evident bucurânŹdu-se să-l vadă pe Harry încremenit, ochi în ochi cu șarpele furios. Te scap eu de el... Lasă-mă pe mine! strigă Lockhart. Îndreptă bagheta spre șarpe și se auzi un zgomot puterŹnic. Șarpele, în loc să dispară, zbură la opt metri în aer și căzu iar pe podea cu o bufnitură puternică. Mânios și șuieŹrând furios, se târî până la Finch-Fletchley și se ridică iarăși, cu colții dezgoliți, pregătit să atace. Harry nu putu spune sigur ce anume îl determinase să acționeze așa. Nici măcar nu își dădu seama când se hotăŹrâse să o facă. Tot ce știa era că picioarele îl purtaseră înainŹte, de parcă ar fi alunecat pe roți, și că strigase stupid la șarpe: Lasă-l! Și ca prin minune... inexplicabil... șarpele se prăbuși la podea, docil ca un furtun de grădină mai gros și negru, acum privindu-l în ochi pe Harry. Harry simți cum frica i se scurge din corp. Știa că șarpele nu va mai ataca pe nimeni de acum înainte. Deși știa acest lucru, nu avea cum să îl explice. Se uită la Justin, zâmbind, așteptându-se să-l vadă buŹcuros sau năucit sau chiar recunoscător... dar cu siguranță nu se aștepta să-l vadă supărat și îngrozit!... Ce, îți arde de joacă? strigă el și, înainte ca Harry să-i poată spune ceva, Justin se întoarse și ieși ca o furtună din sală. Plesneală înaintă un pas, făcu un semn cu mâna și șarpele dispăru într-un nor mic, negru. Și Plesneală se uita la Harry într-un fel neașteptat: o privire șireată și calculată, care nu-i plăcea deloc lui Harry. Era conștient și de șoaptele celor de lângă perete. Apoi simți că îl trage cineva de mantie, de la spate. Hai, îi spuse Ron la ureche. Mișcă-te... hai... Ron îl scoase din sală și Hermione veni după ei. În timp ce ieșeau pe ușă, cei de pe ambele părți se dădură la o parte de parcă le-ar fi fost frică să nu se molipsească de ceva de la el. Harry habar nu avea ce se întâmpla și nici Ron sau Hermione nu îi explicară, până nu îl duseră în camera de zi din Turnul Cercetașilor. Acolo, Ron îl împinse într-un fotoŹliu și îi spuse: Ești un Reptomit. De ce nu ne-ai spus? Sunt un ce? întrebă Harry. Un Reptomit! zise Ron. Poți să vorbești cu șerpii! Ah, da, spuse Harry. Adică, este doar a doua oară când am făcut acest lucru. L-am speriat fără să vreau pe vărul meu, Dudley, cu un boa constrictor, odată, la Grădina Zoologică... e o poveste lungă..., dar șarpele îmi spunea că nu văzuse nicioŹdată Brazilia și într-un fel l-am eliberat fără să fiu conștient de ce fac. Asta era înainte să aflu că sunt vrăjitor... Un boa constrictor ți-a spus că nu a văzut niciodată Brazilia? repetă Ron, abia șoptit. Și ce? zise Harry. Sunt sigur că mulți dintre cei de aici o pot face... Ba nu pot, zise Ron. Nu este un dar des întâlnit. Harry, e de rău... Ce e de rău? zise Harry, începând să se enerveze. Ce-ați pățit cu toții? Ascultați, dacă nu i-aș fi spus șarpelui să-l lase în pace pe Justin... Ah, asta i-ai spus? Ce vrei să spui? Erai acolo... m-ai auzit doar... Te-am auzit vorbind limba reptomită, zise Ron, limba șerŹpilor. Ai fi putut să-i spui orice. Nici nu mă mir că Justin a intrat în panică, suna de parcă ai fi pus șarpele să atace pe cineva sau ceva. A fost înfricoșător, să știi. Harry rămase tablou. Am vorbit o altă limbă? Dar... nu mi-am dat seama... Cum pot vorbi o limbă fără să-mi dau seama că pot să o vorbesc? Ron ridică din umeri. Și el și Hermione arătau de parcă ar fi murit cineva. Harry nu înțelegea ce era atât de groaznic. Vreți să-mi spuneți cu ce am greșit oprind un șarpe mare și urât să-l muște pe Justin de cap? spuse el. Ce mai contează cum am făcut-o, atâta timp cât Justin nu se va alăŹtura Clubului Decapitaților? Contează, zise Hermione, spunând ceva într-un sfârșit, pe un ton scăzut, pentru că vorbitul cu șerpii era lucrul care l-a făcut celebru pe Salazar Viperin. De aceea, simbolul casei Viperinilor este un șarpe. Harry rămase cu gura căscată. Exact, zise Ron. Și acum toată școala o să creadă că ești stră-stră-stră-stră-stră-nepotul lui sau ceva de genul ăsta... Dar nu sunt, zise Harry, cuprins de o panică, pe care nu putea să și-o explice. O să vezi că o să-ți fie foarte greu să dovedești că n-ai nimic de-a face cu ei! spuse Hermione. A trăit acum vreo două sute de ani, ai putea fi... Harry rămase treaz ore întregi în acea noapte. Printr-o gaură dintre draperiile de la patul lui, privea cum zăpada înŹcepea să cadă dincolo de fereastra turnului și își punea zeci de întrebări. Ar fi putut fi descendent din Salazar Viperin? Nu știa nimic despre familia din partea tatălui, dacă stătea să se gânŹdească... Familia Dursley îi interzisese întotdeauna să pună întrebări despre rudele sale din lumea magiei. Încet, Harry încercă să spună ceva în limba reptomită. Cuvintele nu vroiau să-i iasă din gură. Se părea că trebuia să fie față în față cu șarpele, pentru a putea să o facă. Dar sunt Cercetaș, se mai gândi Harry. Jobenul Magic nu m-ar fi trimis aici, dacă aș fi avut sânge Viperin... Ei, îi zise o voce răutăcioasă din capul său, dar Jobenul Magic a ezitat dacă să te pună la Viperini sau nu îți mai amintești... Harry se întoarse pe partea cealaltă. Avea să-l vadă pe Justin ziua următoare la Ierbologie și o să-i explice că i-a spus șarpelui să plece, nu îl incita să-l atace, lucru de care (gândi el supărat, lovind perna) și-ar fi putut da seama orice prost... Dar în dimineața următoare, ninsoarea care începuse noaptea se transformă într-un viscol atât de puternic, încât ultima oră de Ierbologie din acel trimestru fu amânată. Profesoara Lăstar vroia să le pună șosete și fulare mătrăŹgunelor, o operație foarte delicată pe care vroia să o facă ea însăși, acum că era atât de important ca mătrăgunele să crească repede și să-i învie pe Doamna Norris și pe Colin Creevey. Harry stătea lângă focul din camera de zi din Turnul Cercetașilor, chinuit de aceleași gânduri sumbre, în timp ce Ron și Hermione profitau de ora liberă pentru a juca șahul vrăjitorilor. Pentru numele lui Dumnezeu, Harry, zise Hermione, exasperată, mai ales că un nebun de-al lui Ron îi doborâse calul și îl târâse în afara tablei de șah, du-te și vorbește cu Justin, dacă este atât de important pentru tine! Așa că Harry se ridică și plecă prin gaura portretului, întrebându-se unde ar putea să fie Justin. Era mai întunecat decât de obicei în timpul zilei, din cauŹza zăpezii gri care se zbătea pe la ferestre. Tremurând, Harry trecu pe lângă clasele unde se țineau orele, aruncând câte o privire pentru a vedea ce se întâmpla înăuntru. ProfeŹsoara McGonagall țipa la cineva care, din câte putu să-și dea el seama, își transformase prietenul într-un bursuc. RezisŹtând tentației de a vedea ce se întâmplă în continuare, Harry merse mai departe, gândindu-se că Justin ar putea să repete la vreo materie în ora sa liberă, și se hotărî să se ducă întâi la bibliotecă. Într-adevăr, un grup de Astropufi care ar fi trebuit să aibă ora de Ierbologie erau așezați în fundul bibliotecii, dar nu păŹreau să învețe. Printre lungile șiruri de rafturi cu cărți, Harry le putea vedea capetele apropiate purtând o discuție ce părea captivantă. Nu își putea da seama dacă era și Justin printre ei. Se îndreptă spre ei, când îi ajunse la urechi câte ceva din ce spuneau. Se opri să asculte, ascunzându-se după rafturi. Deci, oricum, zicea un băiat voinic, i-am spus lui Justin să se ascundă în camera noastră. Vreau să spun, dacă Potter l-a marcat drept următoarea sa victimă, ar fi mai bine să se dea la fund pentru un timp. Desigur, Justin se aștepta să se întâmple ceva de genul ăsta, de când i-a scăpat de față cu Potter că avea părinți Încuiați... Justin i-a spus chiar că fuŹsese înscris la Eton. Nu este ceva despre care ar trebui să vorŹbești cu moștenitorul lui Viperin prin preajma ta, nu-i așa? Ești sigur că e Potter, Ernie? zise o fată cu codițe blonde, cu o voce neliniștită. Hannah, zise băiatul voinic, pe un ton sumbru, este un reptomit. Toată lumea știe că ăsta este semnul vrăjitorilor experți în Magia Neagră. Știi vreun vrăjitor decent care poate să se adreseze șerpilor? Viperin însuși era poreclit Limbă-de-șarpe! Urmară niște șoapte referitoare la asta și Ernie continuă: Țineți minte ce era scris pe perete? Dușmani ai MoșŹtenitorului, păziți-vă! Potter a cam avut probleme cu Filch. Și ce să vezi, tocmai pisica lui Filch este atacată! Elevul acela din primul an, Creevey, îl enervase pe Potter la meciul de Vâjthaț, făcându-i poze când era căzut în noroi. Și, ce să vezi, Creevey este atacat! Dar pare atât de drăguț..., zise Hannah, nesigură, și, doar vă amintiți, el este cel care l-a făcut pe Știți-Voi-Cine să dispară... Nu poate să fie rău... de tot, nu? Ernie își coborî vocea, misterios. Astropufii se aplecară și mai tare și Harry se duse mai aproape ca să poată auzi ce spunea Ernie. Nimeni nu știe exact cum a supraviețuit atacului Știți-Voi~Cui. Adică, era doar un bebeluș când s-a întâmplat asta. Ar fi trebuit să fie făcut arșice. Numai un expert în Magia Neagră, foarte puternic, ar fi putut să supraviețuiască unui astfel de blestem. Își coborî vocea atât de tare, încât ajunsese doar o șoapŹtă, și spuse: Probabil că de asta vroia Știți-Voi-Cine să-l omoare... Ce nevoie avea de un alt Lord al Întunericului, cu care să se ia la întrecere? Mă întreb ce alte puteri mai ascunde Potter?!... Harry nu mai putea să suporte. Tușind destul de tare, ieși din spatele rafturilor. Dacă nu ar fi fost atât de furios, ar fi considerat scena foarte amuzantă: toți Astropufii arătau de parcă ar fi fost împietriți de cum l-au văzut, iar lui Ernie îi dispăruse culoarea din obraji. Bună, zise Harry. Îl caut pe Justin Finch-Fletchley. Cele mai groaznice gânduri ale Astropufilor se adeveriŹseră. Îl priviră speriați pe Ernie. Ce treabă ai cu el? zise Ernie, cu o voce nesigura. Vroiam să-i explic ce s-a întâmplat cu adevărat cu șarŹpele, la Clubul Dueliștilor, zise Harry. Ernie își mușcă buzele golite de sânge, apoi, trăgând aer în piept, spuse: Eram cu toții acolo. Am văzut ce s-a întâmplat... Deci, ați observat că după ce am vorbit cu el, șarpele s-a oprit? zise Harry. Tot ce am văzut eu, zise Ernie, cu încăpățânare, deși tremura tot, a fost că tu vorbeai reptomita, instigând șarpele împotriva lui Justin. Nu l-am îndemnat să-l atace! spuse Harry, vocea tremuŹrându-i de supărare. Nici măcar nu l-a atins! A fost foarte aproape, zise Ernie. Și în caz că ai vreo nelămurire, adăugă el grăbit, poți să verifici că familia mea este formată din nouă generații de vrăjitoare și vrăjitori, iar sângele meu este mai curat ca al oricui, așa că... Nu-mi pasă ce fel de sânge ai! spuse Harry, mânios. De ce aș vrea să-i atac pe cei care au părinți Încuiați? Am auzit că îi urăști pe Încuiații cu care ai trăit, spuse Ernie, încet. Este imposibil să trăiești cu familia Dursley și să nu-i urăști, spuse Harry. Mi-ar plăcea să încerci și tu o lună... Se întoarse pe călcâie și ieși ca o furtună din bibliotecă, având parte de o privire reprobatoare din partea lui Madam Pince, care lustruia coperta aurită a unei cărți de vrăji. Gonea pe coridor, abia văzând ce se întâmpla în jurul lui, negru de supărare. Ca urmare, intră în ceva, mare și tare, care îl făcu să cadă pe spate. Ah, salut, Hagrid, zise Harry, privind în sus. Fața lui Hagrid era ascunsă cu totul sub o căciulă mare de lână, plină de zăpadă, dar nu putea să fie vorba de altciŹneva, având în vedere că haina din blană de cârtiță umpluse tot coridorul. Un cocoș, mare și fără viață, atârna din mâinile sale gigantice, îmbrăcate în cele mai groase mănuși de pe Pământ. Totu' bine, Harry? întrebă el, ridicându-și căciula penŹtru a putea vorbi. De ce nu ești la ore? S-a amânat un curs, zise Harry, ridicându-se. Ce faci aici? Hagrid îi arătă cocoșul mort. Al doilea omorât pe trimestrul ăsta, îi explică el. Ori sunt vulpi, ori urși-vampiri. Am nevoie de permisiunea diŹrectorului ca să pun o vrajă pe cotețul de găini. Îl privi și mai de aproape pe Harry pe sub sprâncenele sale groase și pline de zăpadă. Sigur e totu' bine? Pari înfierbântat tot și călcat pe nervi... Harry nu fu în stare să repete tot ce auzise de la Ernie și ceilalți Astropufi despre el. E o nimica toată, spuse el. Ar cam trebui să plec, Hagrid, urmează ora de Transfigurare și trebuie să-mi iau cărțile. Se îndepărtă, în minte răsunându-i încă vorbele lui Ernie: Justin se aștepta să se întâmple ceva de genul ăsta, de când i-a scăpat de față cu Potter că avea părinți Încuiați... Harry urcă scările în fugă și ajunse pe un alt coridor, neoŹbișnuit de întunecat. Torțele fuseseră stinse de un vânt puterŹnic, rece ca gheața, care venea pe un geam deschis. Era la jumăŹtatea culoarului, când se împiedică de ceva și căzu cât era de lung. Se întoarse pentru a vedea de ce se împiedicase și simți cum i se golește stomacul. Justin Finch-Fletchley zăcea pe jos, rigid și rece, cu o privire speriată și împietrită pe chip, ochii săi fiind ațintiți în gol, spre tavan. Și asta nu era tot, lângă el era o altă stană, cel mai ciuŹdat lucru pe care îl văzuse Harry în viața lui. Era Nick Aproape-Făr-de-Cap, care nu mai era alb-sidefiu și transparent, ci negru și plin de fum. Plutea inert, orizonŹtal, la cinci centimetri de podea. Capul său se desprinsese pe jumătate, iar expresia îngrozită de pe fața sa era identică cu cea a lui Justin. Harry se ridică, respirând repede și sacadat, inima zbătându-i-se între coaste în ritmul tobelor. Cercetă coridorul părăsit în lung și-n lat și văzu un șir lung de păianjeni, fugind cât de repede puteau din preajma corpurilor inerte. Singurele sunete erau vocile șterse ale profesorilor din clasele, aflate de pe o parte și de alta a culoarului. Ar fi putut fugi și nimeni nu ar fi bănuit că fusese vreoŹdată acolo. Dar nu putea să plece și să-i lase așa... trebuia să se ducă după ajutor. Oare o să-l creadă cineva că nu avusese nici o legătură cu toate astea? În timp ce stătea acolo, cuprins de panică, o ușă de lângă el se deschise cu o bufnitură. Peeves, vampirul țâșni din ea. Ia te uită, Potter, cel mic și îngâmfat! strigă Peeves, mișŹcându-i ochelarii lui Harry pe nas și țopăind pe lângă el. Ce pune Potter la cale? De ce se furișează Potter... Peeves se opri, la jumătatea unui salt în aer. Cu susul în jos îi zări pe Justin și pe Nick Aproape-Făr-de-Cap. Se înŹdreptă, trase o gură bună de aer în piept, și înainte ca Harry să-l poată opri țipă: ATAC! ATAC! UN ALT ATAC! NICI UN MURITOR ȘI NICI O FANTOMĂ NU MAI ESTE ÎN SIGURANȚĂ! SALVAȚI-VĂ! ATAAAAAAC! ZBANG! ZBANG! ZBANG! se deschise ușă după ușă de-a lungul coridorului și toți se îmbulziră afară din clase. Pentru câteva minute bune, fu așa o nebunie, încât Justin era să fie călcat în picioare și toți intrau prin Nick Aproape-Făr-de-Cap. Harry se trezi înghesuit la perete și profesorii făcură liŹniște. Profesoara McGonagall veni în fugă, urmată de proŹpriii ei elevi. Își folosi bagheta pentru a face un zgomot puŹternic, care aduse tăcerea, și îi băgă pe toți în clase. Cum se eliberă puțin locul, apăru din senin, la locul crimei, Ernie, gemând din toți rărunchii. Prins în flagrant delict! strigă Ernie, alb ca varul, arăŹtând cu degetul, acuzator, spre Harry. Încetează, Macmillan! spuse profesoara McGonagall, tăios. Peeves se foia pe deasupra, zâmbind răutăcios, survolând locul faptei. Peeves adora haosul. În timp ce profesorii se aplecară peste Justin și Nick Aproape-Făr-de-Cap, Peeves începu să-l sâcâie pe Harry: Vai, Potter, răule, ce ai făcut, omori elevi, și cu ce plăŹcere... Destul, Peeves! zbieră profesoara McGonagall, iar strigoŹiul se îndepărtă, zburând cu spatele și scoțând limba la Harry. Justin fu cărat în aripa spitalului de către profesorul Flitwick și de profesorul Sinistra, de la departamentul de AsŹtronomie, dar nimeni nu știa cum să procedeze cu Nick Aproape-Făr-de-Cap. Într-un târziu, profesoara McGonagall făcu să apară prin farmece un ventilator mare, pe care i-l dădu lui Ernie și-l îndemnă să-l împingă cu grijă pe Nick Aproape-Făr-de-Cap în sus, pe scări. Ernie îi suflă pe Nick pe scări, conducându-l ca pe un zmeu negru. Astfel, Harry rămase singur cu profesoara McGonagall. Pe aici, Potter, spuse ea. Doamnă profesoară, zise Harry imediat, jur că nu am... Nu depinde de mine, Potter, zise profesoara McGonaŹgall, sumbru. Dădură tăcuți colțul și se opriră înaintea unei statui, extrem de mare și de urâtă. Șerbet de lămâie! zise ea. Era evident o parolă, deoarece statuia prinse brusc viață și se dădu la o parte, peretele din spatele ei despărțindu-se în două. Deși îngrozit de ce îl aștepta, Harry nu putea să nu fie fascinat. În spatele peretelui era o scară în spirală care se mișca încet în sus, ca un lift. Urcându-se pe ea, împreună cu profesoara McGonagall, Harry auzi peretele închizându-se în spatele lor cu o bufnitură. Se ridicară în cercuri, mai sus și mai sus, până la un moŹment dat, când Harry, puțin amețit, văzu o ușă strălucitoare, de stejar, cu un mâner în formă de grifon. Știa unde fusese dus. Probabil că aici locuia Dumbledore.