Harry Potter si camera secretelor

— CAPITOLUL III —

VIZUINA

— Ron! șopti Harry, târându-se la fereastră și deschizând-o ca să poată vorbi printre bare. Ron, cum ai ajuns aici?... Ce... Harry rămase tablou, când își dădu seama ce vedea cu adevărat. Ron se apleca spre el dintr-o mașină turcoaz, parŹcată în aer. De pe locurile din față făceau fel de fel de mutre Fred și George, frații gemeni, mai mari, ai lui Ron. — Ce faci, Harry? întrebă Ron. De ce nu mi-ai răspuns la scrisori? Te-am invitat de vreo douăsprezece ori să vii să stai la mine, apoi a venit tata și mi-a spus că ai primit un averŹtisment oficial pentru folosirea magiei de față cu Încuiații... — N-am fost eu... Dar cum a aflat? — Lucrează la Minister, zise Ron. Știi că nu avem voie să facem vrăji în afara școlii... — Tu vorbești? Cam scumpă pentru tine, nu crezi? spuse Harry, uitându-se la mașină. — Asta nu se pune la socoteală, spuse Ron. Am împruŹmutat-o, este a tatei, nu am făcut vrăji. Dar să faci vrăji de față cu Încuiații ăia cu care stai... — Ți-am spus că nu eu... Dar e prea lungă povestea să ți-o spun acum. Uite ce vreau să te rog: să le explici celor de la Hogwarts că familia Dursley mă ține prizonier și bineînțeles că nu mă pot elibera prin magie, că o să creadă Ministerul că este a doua vrajă în trei zile și o să... — Calmează-te, zise Ron, am venit să te luăm cu noi. — Dar nici tu nu mă poți scoate de aici prin vrăji... — Nici nu-i nevoie, spuse Ron, râzând și arătând spre loŹcurile din față. Ai uitat cine e cu mine... — Leagă asta de bare, spuse Fred, aruncând o sfoară spre Harry. — Dacă se trezește familia Dursley, sunt mort, zise Harry, legând sfoara de bară, în timp ce Fred pornea mașina. — Nu-ți face griji, îl liniști Fred, și dă-te înapoi! Harry se dădu înapoi, în umbra camerei, lângă Hedwig, care părea să fi înțeles cât de important era să nu se miște și să tacă. Mașina scrâșnea din ce în ce mai tare și deodată, cu un zgomot înfiorător, barele se desprinseră de fereastră, Fred înaintând cu mașina prin aer. Ajungând la fereastră, Harry văzu gratiile plutind la câțiva metri de pământ. Ron le trase cu greu în mașină. Harry ascultă atent, însă nu se auzea nimic dinspre dormitorul soților Dursley. Când barele fură în siguranță pe bancheta din spate, lângă Ron, Fred încercă să apropie cât mai mult mașina de fereastra lui Harry. — Urcă! zise Ron. — Dar toate lucrurile mele de la Hogwarts... bagheta... mătura... — Unde sunt? — Închise în nișa de sub scări și n-am cum să ies din cameră. — Nici o problemă, zise George de pe locul din față. La o parte, Harry! Fred și George escaladară cu grijă fereastra de la camera lui Harry. „Ce-i al lor e-al lor!” se gândi Harry, în timp ce George încerca să deschidă ușa cu un ac de păr. — Mulți vrăjitori cred că este o pierdere de timp să știi truŹcurile astea infantile ale Încuiaților, dar eu cred că merită să le înveți, chiar dacă îți iau ceva timp. Se auzi un — CLIC! — și ușa se dădu de perete. — Deci, noi luăm cufărul, tu ia tot ce poți din cameră și dă-i-le lui Ron, șopti George. — Aveți grijă la ultima treaptă, scârțâie, îi avertiză Harry, pe când gemenii dispăreau în întuneric. Harry dădu un ocol camerei, strângându-și lucrurile și dându-i-le mai departe lui Ron. Apoi se duse să-i ajute pe Fred și pe George să împingă cufărul pe scări. Harry îl auzi pe Unchiul Vernon tușind. Într-un sfârșit, gâfâind, ajunseră sus și traseră cufărul spre fereastra lui Harry. Fred se urcă în mașină ca să-l ajute pe Ron să tragă cufărul în mașină, în timp ce Harry și George îl împingeau din cameră. Încetul cu încetul, cufărul alunecă peste pervaz. Unchiul Vernon tuși iarăși. — Încă puțin, gâfâi Fred, care trăgea din mașină, mai îmŹpingeți o dată... Harry și George mai împinseră puțin și cufărul ajunse pe bancheta din spate a mașinii. — În ordine, hai să mergem, șopti George. Dar când se urcă pe pervaz, Harry auzi un țipăt prelung din spatele lui, urmat imediat de tunetul vocii Unchiului Vernon: — BUFNIȚA AIA BLESTEMATĂ! — Am uiat-o pe Hedwig! Harry traversă camera, exact când se aprinse lumina din hol, înșfăcă repede colivia lui Hedwig, se duse la fereastră și i-o dădu lui Ron. Se cățără pe cufăr, tocmai când Unchiul Vernon îmbrânci ușa, care se izbi de perete. Preț de o secundă, Unchiul Vernon rămase încremenit în pragul ușii, apoi scoase un răcnet, ca un taur furios, și se năpusti asupra lui Harry, prinzându-l de gleznă. Ron, Fred și George îl apucară pe Harry de mâini și îl traseră cu putere. — Petunia! răcni Unchiul Vernon. Scapă! SCAPĂ! Frații Weasley se opintiră și piciorul lui Harry alunecă din mâinile Unchiului Vernon. În momentul în care Harry era în mașină și portiera se închidea în urma lui, Ron strig㠄Accelerează, Fred!” și mașina țâșni spre lună. Lui Harry nu-i venea să creadă... Era liber! Se aplecă pe geam și aerul nopții îi înfoie părul. Vedea acoperișul din Aleea Boschetelor, care se făcea tot mai mic. Unchiul VerŹnon, Mătușa Petunia și Dudley rămăseseră încremeniți la fereastra lui Harry. — Pe vara viitoare! strigă Harry. Frații Weasley izbucniră în râs și Harry se așeză la locul lui, cu gura până la urechi. — Dă-i drumul lui Hedwig, îi spuse el lui Ron, să zboare în spatele nostru. Nu și-a mai întins aripile de secole! George îi dădu acul de păr lui Ron și peste câteva minute Hedwig ieși bucuroasă pe fereastra mașinii, zburând pe lângă ei, ca o nălucă. — Hai, povestește-ne, Harry! zise Ron, nerăbdător. Ce s-a întâmplat? Harry le povesti despre Dobby, și cum îl avertizase el, și despre tot circul cu prăjitura. După ce termină, urmă un moment de tăcere. — Foarte ciudat, spuse Fred într-un sfârșit. — Cu siguranță, este ceva putred aici, adăugă George. Și nu ți-a spus cine pune la cale toate chestiile alea? — Nu cred că avea voie, spuse Harry. Ți-am spus că de câte ori îi scăpa ceva, începea să se dea cu capul de pereți. Îi văzu pe Fred și pe George uitându-se unul la celălalt. — Credeți că m-a mințit? întrebă Harry. — Păi, spuse Fred, hai s-o luăm de la capăt... Spiridușii caselor știu vrăji puternice, dar în cele mai multe cazuri nu le pot folosi fără permisiunea stăpânilor. Presupun că băŹtrânul Dobby a fost trimis să te împiedice să te întorci la Hogwarts. O glumă proastă a cuiva. Știi pe cineva de la școală care-ți poartă pică? — Da, ziseră Harry și Ron în același timp. — Draco Reacredință, le explică Harry. El mă urăște. — Draco Reacredință? repetă George, întorcându-se spre el. Doar nu e fiul lui Lucius Reacredință? — Cred că da, nu e un nume prea des întâlnit, nu? zise Harry. De ce? — L-am auzit pe tata vorbind despre el, spuse George. Era un adept al lui Știi-Tu-Cine. — Și când Știi-Tu-Cine a dispărut, continuă George, întorŹcându-se pentru a-l putea privi pe Harry, Lucius Reacredință s-a întors la noi, spunând că el nu a intenționat să se întâmŹple nimic din toate acelea. Aiurea! Tata crede că este în taŹbăra lui Știi-Tu-Cui... Harry mai auzise și altă dată de familia Reacredință și nu era surprins deloc. Pe lângă Draco, Dudley Dursley era un copil bun, sensibil și înțelept. — Nu știți dacă familia Reacredință are vreun spiriduș al casei? întrebă Harry. — Păi, al oricui o fi, trebuie să fie o familie veche de vrăjiŹtori, foarte bogată, zise Fred. — Da, mama tot timpul spune că ar vrea și ea un spiriduș al casei care să calce rufele, spuse George... N-avem decât un vârcolac amărât, în pod, și pitici, în toată grădina. SpiŹridușii caselor stau în conacuri și castele și alte locuri din astea, n-ai prinde unul în casa noastră... Harry tăcea. Ținând cont că Draco Reacredință avea tot ce era mai bun, probabil că familia lui înota în aur vrăjitoŹresc. Și-l închipuia pe Draco plimbându-se țanțoș în jurul unui conac somptuos. Da, îi stătea în fire lui Draco să-și trimită servitorul să-l împiedice pe Harry să se întoarcă la Hogwarts... Oare greșise când se încrezuse în Dobby?! — Oricum, mă bucur că am venit să te luăm, spuse Ron. Mă îngrijorasem când am văzut că nu-mi răspundeai la scrisori. La început am crezut că era greșeala lui Errol... — Cine este Errol? — Bufnița noastră. Un bufnițoi bătrân de când lumea. N-ar fi fost prima dată când ar fi leșinat în timpul unei misiuni. Așa că am încercat să-l împrumut pe Hermes... — Pe cine? — Bufnița pe care i-au cumpărat-o mama și tata lui Percy când a fost făcut Perfect, spuse Fred, de pe locul din față. — Dar nu a vrut să mi-l împrumute, zise Ron. Mi-a zis că avea nevoie de el. — Percy se comportă tare ciudat vara asta, zise George, încruntându-se. Trimite o grămadă de scrisori și stă foarte mult timp închis în camera lui... Adică, de câte ori poți să lustruiești o insignă de Perfect?... Conduci prea spre vest, Fred, adăugă el, arătând spre busola de pe bord. Fred învârti volanul. — Deci, tatăl vostru știe că ați luat mașina? întrebă Harry, intuind răspunsul. — Păi... nu, spuse Ron, avea de lucru în seara asta. Sper că o vom putea pune la loc, în garaj, înainte să observe maŹma că am luat-o. — Și ce face până la urmă tatăl vostru la Minister? — Lucrează în cel mai plictisitor departament, zise Ron. Oficiul de Folosire Neregulamentară a Obiectelor Făcute de Încuiați. — Ce anume? — Obiectele făcute de Încuiați și apoi vrăjite de noi, știi tu... în cazul în care ajung iar în casele sau magazinele Încuiaților. Ca de pildă, anul trecut, când a murit o vrăjitoaŹre bătrână și serviciul ei de ceai a ajuns într-un magazin de antichități. L-a cumpărat o femeie, l-a dus acasă și a vrut să le servească prietenelor ei ceaiul în noile ceșcuțe. Îți dai seama, a fost un coșmar... Tata a făcut ore suplimentare săpŹtămâni la rând. — Ce s-a întâmplat? — Ceainicul a căpiat și a început să împroaște cu ceai în jur. Un om a ajuns chiar în spital, cu biscuiții lipiți de nas. Tata era înnebunit. Nu este decât el și un vrăjitor bătrân, Perkins, în birou, și au fost nevoiți să facă Vrăji de Uitare și tot felul de alte farmece, ca să acopere greșeala inițială. — Dar tatăl tău... mașina asta... Fred spuse, râzând: — Da, tata este pasionat după toate chestiile care au legăŹtură cu Încuiații, magazia noastră este plină cu astfel de lucruri. Le desface în bucăți, apoi le vrăjește și le asamblează la loc. Dacă s-ar face un raid în casa noastră, tata ar fi primul care ar fi arestat. Mama e foarte supărată din cauza asta. — Aia e strada principală, zise George, uitându-se peste parbriz. Ajungem în zece minute... La timp, tocmai se luŹminează de ziuă... La est apăruse o linie rozalie. Fred coborî mașina mai spre pământ și Harry zări pâlcuri de copaci și terenuri agricole. — Suntem puțin în afara satului, spuse George, dragul nostru St. Catchpole... Mașina zbura din ce în ce mai jos. Printre pomi se zărea acum marginea unui soare de un roșu-strălucitor. — Victorie! zise Fred când, cu o ușoară bufnitură, atinseră pământul. Aterizară lângă un garaj dărăpănat, într-o curte mică, și Harry văzu pentru prima oară casa lui Ron. Arăta de parcă la început fusese o cocină de porci, în juŹrul căreia se adăugaseră camere pe parcurs, până se formaŹseră mai multe etaje, atât de spiralate, de parcă ar fi fost susŹținute numai prin magie (cum probabil că și era, își aminti Harry). Pe acoperișul roșu se vedeau patru sau cinci horŹnuri. În fața intrării era înfiptă o plăcuță, pe care scria „Vizuina”. În jurul ușii se aflau niște cizme și un cazan ruŹginit. Mai multe găini maronii se foiau prin curte. — Nu este mare lucru, zise Ron. — Este minunat, zise Harry, bucuros, gândindu-se la Aleea Boschetelor. Coborâră din mașină. — Acum urcăm cu multă grijă, zise Fred, și așteptăm să ne cheme mama la micul dejun. Apoi tu, Ron, cobori în fugă și zici „Mami, uite cine a venit aseară!”, iar ea o să fie foarte fericită să-l vadă pe Harry și nimeni nu va ști că am luat mașina! — Exact, zise Ron. Vino, Harry, eu dorm la... Ron se înverzi deodată, cu ochii ațintiți spre casă. Ceilalți trei se întoarseră, în direcția privirii lui. Doamna Weasley mărșăluia prin curte, speriind găinile, și era uimitor, pentru o femeie scundă, plinuță și cu o exŹpresie binevoitoare pe față, cât de bine putea să semene în acele momente cu un jandarm. — Ah! făcu Fred. — Doamne! zise George. Doamna Weasley se proțăpi în fața lor, cu mâinile în șolŹduri, privind când la o față vinovată, când la alta. Purta un șorț înflorat, din buzunarul căruia ieșea o baghetă magică. — Așa, deci..., făcu ea. — Bună dimineața, mami, spuse George, cu o voce care se vroia mieroasă, victorioasă. — Aveți vreo idee cât de îngrijorată am fost? zise doamna Weasley, șoptit, ceea ce nu prevedea nimic bun. — Iartă-ne, mamă, dar știi tu, a trebuit să... Tuturor celor trei băieți ai doamnei Weasley, deși mult mai înalți decât ea, li se înmuiară genunchii, în momentul în care furia ei se revărsă asupra lor. — Paturile goale! Nici un bilet! Mașina dispărută... Dacă ați fi avut un accident?... Eram înnebunită de grijă... Și vouă, ce vă pasă?... Nu v-a păsat niciodată... Ei, lasă că vine tatăl vostru acasă!... N-am avut niciodată asemenea probleme cu Bill, Charlie sau cu Percy... — Perfectul Percy, bombăni Fred. — NU-I AJUNGI NICI LA DEGETUL MIC LUI PERCY! țipă doamna Weasley, înfigându-și un deget în pieptul lui Fred. Ați fi putut muri, ați fi putut fi văzuți, ați fi putut să-l faceți pe tatăl vostru să-și piardă slujba... Părea că durase ore întregi... Doamna Weasley țipase până răgușise, după care se întoarse spre Harry, care se dăŹdu un pas înapoi. — Mă bucur tare mult să te văd, Harry, dragule, spuse ea. Vino să mănânci ceva! Se întoarse și intră în casă, iar Harry, după ce îi aruncă o privire descumpănită lui Ron, care dădu din cap, încurajator, o urmă înăuntru. Bucătăria era mică și cam îngrămădită. În mijloc se afla o masă de lemn, cu scaune, și Harry se așeză pe marginea unui scaun, uitându-se în jur. Nu mai fusese niciodată într-o casă de vrăjitori. Pe ceasul de pe peretele din față exista o singură limbă și nu avea cifre deloc. Pe margine erau scrise lucruri de genul: „Ora ceaiului”, „Ora de hrănit găinile” sau „Ai întârziat”. Deasupra șemineului, erau cărți puse pe trei rânduri, ale căror titluri sunau cam așa: „Vrăjiți-vă propria brânză”, „Farmece și prăjituri”, „Petreceri magice!” Și dacă nu îl înșela auzul, radioul vechi, de lângă chiuvetă, tocmai anunŹțase: „Ora Vrăjilor, cu celebra vrăjitoare-cântăreață, CelesŹtina Warbeck”. Doamna Weasley se agita în jurul lor, gătind micul dejun, puțin absentă, aruncând priviri crunte fiilor ei, în timp ce punea niște cârnați în tigaie, bombănind din când în când câte ceva, de genul „Nu știu ce-a fost în mintea voastr㔠sau „N-aș fi crezut niciodată”. — Tu n-ai nici o vină, scumpul meu, îl liniști ea pe Harry, punându-i opt sau nouă cârnați în farfurie. Arthur și cu mine ne-am făcut griji pentru tine. Chiar astă-noapte ne gândeam să mergem să te luăm noi înșine, dacă nu i-ai fi răspuns lui Ron până vineri. Dar chiar așa (acum îi mai puŹnea și trei ouă ochiuri în farfurie), să zbori cu o mașină ileŹgală până în capătul celălalt al țării... Dacă vă vedea cineva?... Flutură bagheta cu dezinvoltură peste vasele de spălat din chiuvetă, care începură să se spele singure, zăngănind înceŹtișor în fundal. — Era înnorat, mamă! zise Fred. — Nu vorbi cu gura plină! se răsti doamna Weasley. — Îl țineau nemâncat, mamă! zise George. — Ei, și tu! spuse doamna Weasley, dar pe un ton mult mai îndulcit, și începu să-i taie lui Harry felii de pâine și să i le ungă cu unt. Atunci se produse o diversiune, în persoana unei siluete mici, roșcate, într-o cămașă lungă de noapte, care intră în bucătărie, după care scoase un mic chițăit și fugi înapoi. — Ginny, îi zise Ron lui Harry, abia șoptit. Sora mea. A vorbit de tine toată vara! — Da, vrea și un autograf de la tine, Harry, râse Fred, dar întâlni privirea mamei lui, își plecă privirile peste farfurie și tăcu mâlc. Nimeni nu mai zise nimic, până nu fură spălate și puse la loc toate cele patru farfurii, ceea ce dură surprinzător de puțin. — Măi să fie, sunt mort de oboseală, căscă Fred, cred că mă duc să mă culc și... — În nici un caz, se rățoi doamna Weasley. Este vina la că nu ai dormit azi-noapte. Vei curăța grădina de pitici în locul meu, iar s-au adunat prea mulți și ne scapă de sub control. — Of, mamă... — Și voi doi, la fel! adăugă ea, privind spre Ron și Fred. Tu poți să te duci să te culci, dragule, îi spuse ea lui Harry. Nu i-ai pus tu să zboare cu mașina aia afurisită. Dar Harry, căruia nu îi era somn, zise repede: — Îl ajut și eu pe Ron, nu am mai văzut niciodată o dezpiŹticire... — E foarte drăguț din partea ta, scumpule, dar e o muncă plictisitoare, zise doamna Weasley. Stați să vedem ce are de spus Lockhart despre asta... Și luă o carte groasă din teancul de pe șemineu. George începu să se vaite: — Mamă, dar știm cum să dezpiticim o grădină. Harry se uită la coperta cărții din mâna doamnei Weasley. Pe toată suprafața ei, erau scrise cu litere aurii cuŹvintele: „Ghidul paraziților domestici” de Gilderoy LockŹhart. Pe copertă era o fotografie mare a unui vrăjitor foarte chipeș, cu păr blond și ondulat și cu ochi albaștri. Ca peste tot în lumea magiei, poza se mișca și vrăjitorul, despre care Harry credea că era Gilderoy Lockhart, le făcea obraznic cu ochiul. Doamna Weasley îi surâse. — Ah, este minunat, zise ea, cunoaște toți paraziții domesŹtici, știe despre ce vorbește! E o carte extraordinară... — Mama îl simpatizează, spuse Fred, șoptit, dar suficient ca să fie auzit... — Nu fi ridicol, Fred, spuse doamna Weasley, cu obrajii puțin îmbujorați. Dacă tot crezi că știți mai bine ca LockŹhart, duceți-vă, începeți, și să vă ferească Sfântul să găsesc vreun pitic când vin în inspecție. Căscând și bombănind, băieții Weasley ieșiră din casă, urmați de Harry. Grădina era mare și, după Harry, exact cum ar fi trebuit să fie o grădină. Familiei Dursley nu i-ar fi plăcut — erau multe buruieni și iarba trebuia tuns㠗 dar la gard erau copaci mari și noduroși și peste tot flori, despre care Harry nici nu auzise. Mai era și un iaz mare, cu apă verzuie, plin cu broaște. — Și Încuiații au pitici de grădină, știi doar, îi spuse Harry lui Ron, în timp ce traversau gazonul. — Da, am văzut lucrurile pe care ei le cred pitici, spuse Ron, aplecat și cu capul într-o tufă. Ca niște Moș Crăciuni mici cu undițe... Se auzi un protest, tufa se scutură și Ron se ridică în piŹcioare. — Acesta este un pitic, zise el sumbru. — Lasă-mă! Lasă-mă! chițăi piticul. În mod sigur nu semăna cu Moș Crăciun. Era mic și cu un cap mare, chel și noduros, exact ca un cartof. Ron îl ținea la distanță, în timp ce acesta dădea din piciorușe. Îl luă de glezne și îl întoarse cu capul în jos. — Așa trebuie să faci, zise el. Ridică piticul deasupra capului („Lasă-mă!”) și începu să-l rotească în cercuri mari asemenea unui lasou. Văzând cât de șocat era Harry, Ron adăugă: — Nu îi doare, trebuie doar să-i amețești, ca să nu mai găsească drumul spre găurile lor. Îi dădu drumul piticului, care zbură cinci metri în aer și apoi ateriză cu o bufnitură, după gard, în plin câmp. — Jalnic, zise Fred. Pariez că eu îl arunc pe al meu mai departe de movila aia. Harry învăță repede să nu-i mai compătimească pe pitici. Primului a vrut să-i dea drumul, pur și simplu, după gard, dar piticul, simțindu-i slăbiciunea, își înfipse dinții ca acele în degetul lui Harry. Se chinui mult să-l desprindă de pe deget și să-l azvârle, dar când o făcu... — Uau, Harry, cred că l-ai aruncat cam la douăzeci de metri... În curând, ploua cu pitici. — Vezi, nu sunt prea deștepți, spuse George, prinzând cinci sau șase pitici deodată. Cum află că are loc dezpiticirea se îmbulzesc să iasă să vadă ce se întâmplă. Ai crede că s-au învățat până acum să stea cuminți, dar... Curând, ceata de pitici de pe câmp începu să meargă în partea opusă, cu coada între picioare și umerii lăsați. — Se vor întoarce, zise Ron, privind piticii dispărând în partea opusă a câmpului. Le place la nebunie aici... Tata este prea blând cu ei, crede că sunt amuzanți... Chiar în acel moment, se trânti ușa de la intrare. — A venit! spuse George. A venit tata! Și fugiră din grădină, înapoi în casă. Domnul Weasley era cufundat într-un scaun de bucăŹtărie, cu ochelarii dați jos de pe nas și cu ochii închiși. Era un om slab, cu un început de chelie, dar puținul păr care îi mai rămăsese era la fel de roșu ca cel al copiilor săi. Purta o mantie verde, lungă, prăfuită și uzată. — Ce noapte, mormăi el, apucând ceainicul și uitându-se la copiii din jurul lui. Nouă raiduri! Nouă! Și bătrânul Mondungus Fletcher a încercat să îmi întindă o cursă când nu eram atent... Domnul Weasley luă o gură bună de ceai și oftă. — Ai găsit ceva, tată? întrebă Fred, nerăbdător. — N-am găsit decât niște chei care se micșorează și un ibric mușcător, căscă domnul Weasley. Au fost niște lucruri necuŹrate, dar nu în departamentul meu. Lui Mortlake i s-a luat un interogatoriu în legătură cu niște dihori foarte bătrâni, dar era treaba celor de la Comitetul Farmecelor ExperiŹmentale, Doamne-ajută... — De ce s-ar obosi cineva să facă niște chei să se micșoreze? spuse George. — Ca momeală pentru Încuiați, oftă domnul Weasley. Vinde-le o cheie care se tot micșorează până dispare de tot, ca să nu o poată găsi când au nevoie... Desigur, este foarte greu să condamni pe cineva, pentru că nici un Încuiat nu ar recunoaște că i se micșorează cheia... O să prefere să spună că a pierdut-o. Bată-i să-i bată, ar merge până în pânzele albe și ar ignora magia, chiar dacă ar vedea cu ochii lor... Dar nici n-o să vă vină să credeți ce lucruri au început să farmece ai noștri... — MAȘINI, DE EXEMPLU? Apăruse doamna Weasley, ținând un vătrai lung ca pe o sabie. Ochii domnului Weasley se deschiseră. Privea cu viŹnovăție spre soția lui. — Ma-Mașini, Molly, scumpo? — Da, Arthur, mașini, zise doamna Weasley, cu ochi scăpăŹrători. Poți să crezi că un vrăjitor ar cumpăra o mașină rugiŹnită, spunându-i soției lui că a luat-o doar ca să o demonteze și să vadă cum merge, când de fapt o fermeca pentru a o faŹce să zboare? Domnul Weasley clipi des. — Păi, draga mea, ar fi legal ce-a făcut, chiar dacă, hm... ar fi fost mai bine dacă... Eh... i-ar fi spus soției lui adevăŹrul... Este o condiție la lege, vezi tu... atâta timp cât perŹsoana nu intenționează să o conducă, faptul că mașina poate să zboare nu are nici o... — Arthur Weasley, tu ai pus condiția când ai scris legea aceea! strigă doamna Weasley. Ca să poți continua să te joci în magazia ta cu prostiile alea făcute de Încuiați! Și dacă vrei să știi, Harry a venit azi-dimineață cu mașina cu care tu nu intenționai să zbori! — Harry? spuse domnul Weasley, pierdut. Care Harry? Se uită în jur, îl văzu pe Harry și sări de pe scaun. — Dumnezeule, chiar Harry Potter? Încântat de cunoștință, Ron ne-a povestit atâtea despre... — Fiii tăi au zburat cu mașina acasă la Harry și înapoi azi-noapte! strigă doamna Weasley. Ce spui despre asta, ei? — Într-adevăr? întrebă domnul Weasley, curios. A mers bine? A-Adică... (văzuse ochii doamnei Weasley care scăŹpărau scântei)... n-a fost bine ce-ați făcut, băieți... foarte, foarte rău, desigur... — Haide să-i lăsăm cu ale lor, îi șopti Ron lui Harry, în timp ce doamna Weasley se umflă ca o broască. Hai să îți arăt camera mea! Se strecurară din bucătărie pe un hol îngust și apoi spre o scară cu trepte inegale, care mergea în zigzag prin toată casa. La al treilea etaj, o ușă era întredeschisă. Harry zări niște ochi căprui privindu-l, înainte ca ușa să se trântească cu zgomot. — Ginny, spuse Ron. Habar nu ai cât e de timidă, întotŹdeauna se poartă cam ciudat din cauza asta... Mai urcară două etaje, până ajunseră în fața unei uși cu vopseaua jupuită și cu o plăcuță pe care scria: „Camera lui Ronald”. Harry intră, aproape dând cu capul de tavan, și făcu ochii mari. Era ca și când ar fi intrat într-un furnal: aproape totul din camera lui Ron părea să fie în nuanțe de portocaŹliu-aprins: cuvertura de pe pat, pereții, chiar și tavanul. Apoi își dădu seama că aproape tot tapetul fusese acoperit cu postere care reprezentau aceiași șapte vrăjitori și magicieni, toți îmbrăcați cu niște mantii portocalii, ținând în mână mături și făcând frenetic cu mâna. — Echipa ta de Vâjthaț? zise Harry. — Tunurile din Chudley, spuse Ron, arătând spre cuvertuŹra de pe pat, care era împodobită cu două inițiale TC, neŹgre, și cu o ghiulea. Pe locul nouă în ligă! Cărțile de vrăji ale lui Ron erau puse neglijent într-un colț, lângă un morman de reviste cu benzi desenate, care păreau să fie toate numerele revistei „Aventurile lui Martin Miggs, Încuiatul nebun”. Bagheta magică a lui Ron se afla deasupra unui acvariu, plin cu mormoloci, pe pervaz, lângă șobolanul său mare și gri, Pungașul, care dormea la soare. Harry păși peste un pachet de cărți de joc Care-Se-ÎmŹpart-Singure și se uită pe fereastra micuță. Pe câmpul îndeŹpărtat vedea cum, unul câte unul, piticii se strecurau înapoi în curtea familiei Weasley. Apoi se întoarse spre Ron, care îl privea nerăbdător, parcă așteptându-i părerea. — Camera mea e cam micuță, spuse Ron, repede, nu ca aceea pe care o aveai la Încuiați... Și e chiar sub vârcolacul din pod, care bate tot timpul în țevi și mormăie... Dar Harry, îi zâmbi larg și spuse: — Este cea mai grozavă casă în care am fost vreodată! Urechile lui Ron deveniră brusc rozalii.