CAPITOLUL IV
CALIGRAFIE ȘI PETE
Viata în Vizuină era cu totul altfel decât pe Aleea Boschetelor. Familiei Dursley îi plăcea să fie totul pus la punct și îngrijit, pe când în casa familiei Weasley dădeai la tot pasul de neprevăzut și de fel de fel de lucruri stranii. Harry avu primul șoc, când se uită în oglinda de deasupra șemineului, care îi strigă pe neașteptate: Bagă-ți cămașa în pantaloni, neglijentule! Vârcolacul din pod urla și trântea țevi pe jos, de fiecare dată când era prea liniște, iar micile explozii din camera lui Fred și a lui George erau consideraŹte perfect normale! Dar cel mai ciudat i se părea lui Harry nu că oglinda vorbea sau că vârcolacul zăngănea când ți-era lumea mai dragă, ci faptul că toată lumea părea să-l placă. Doamna Weasley se îngrijea de starea șosetelor lui și încerca să-l facă să mănânce câte patru porții la fiecare masă. Domnului Weasley îi plăcea să stea lângă Harry la maŹsă, pentru a-l bombarda cu întrebări despre viața ÎncuiațiŹlor, rugându-l să-i explice cum funcționau diverse lucruri, ca poșta sau prizele. Fascinant! spunea el, în timp ce Harry încerca să îl convingă să folosească telefonul. Ingenios, într-adevăr, în câte feluri au reușit să se descurce Încuiații fără magie! Harry primi vești de la Hogwarts într-o dimineață însoŹrită, cam la o săptămână de când ajunsese la Vizuină. El și Ron coborâseră să ia micul dejun, unde îi găsiră pe soții Weasley și pe Ginny, deja așezați la masă. În momenŹtul în care îl văzu pe Harry, Ginny răsturnă din greșeală castronul cu fulgi de ovăz pe jos, care căzu cu o bufnitură puŹternică. Și Ginny părea foarte hotărâtă să răstoarne câte ceva, ori de câte ori intra Harry în cameră! Se repezi sub masă să ridice castronul și reveni la masă cu fața roșie, ca soarele când apune. Prefăcându-se că nu a observat, Harry se așeză și luă pâinea prăjită, pe care i-o întindea doamna Weasley. Scrisori de la școală, zise domnul Weasley, înmânându-le niște plicuri galbene, identice, lui Harry și lui Ron, adresele fiind scrise cu cerneală verde. Dumbledore știe deja că ești aici, Harry, nu-i scapă nimic omului ăstuia. Și voi ați primit câte o scrisoare, adăugă el, în timp ce Fred și George, încă în pijamale, coborau scările. Pentru câteva minute se lăsă o tăcere deplină, toți fiind cufundați în citirea scrisorilor. Lui Harry i se spunea să ia Expresul de Hogwarts, ca de obicei, din stația King's Cross, pe întâi septembrie. De asemenea era inclusă o listă cu cărțile de care avea nevoie anul acela. Elevii din anul II au nevoie de: Manual-Standard de vrăji (Treapta II), de Miranda Șoimtimid Cum să scapi de un strigoi, de Gilderoy Lockhart Vacanțe cu vrăjitoare, de Gilderoy Lockhart Hoinărind cu vampirii, de Gilderoy Lockhart Călătorii cu spiriduși, de Gilderoy Lockhart Expediții cu vampiri, de Gilderoy Lockhart La braț cu un vârcolac de Gilderoy Lockhart Un An cu Yeti, de Gilderoy Lockhart Fred care își terminase și el de citit lista, se uită și la lista lui Harry. Și ție ți s-au cerut toate cărțile lui Lockhart! zise el. Noua profesoară de Apărare contra Magiei Negre trebuie să fie vreo admiratoare de-a lui... pariez că e afurisită... În acel moment, Fred întâlni privirea mamei lui și imeŹdiat își făcu de lucru cu marmelada. N-or să fie ieftine, cu siguranță, spuse George, uitându-se pentru un moment la părinții săi. Cărțile lui Lockhart sunt foarte scumpe... O să ne descurcăm, zise doamna Weasley, dar părea îngrijorată. Presupun că vom lua multe lucruri pentru Ginny la mâna a doua... A, vii la Hogwarts anul acesta? o întrebă Harry. Ginny dădu din cap, roșind până la rădăcina părului ei de foc, și își puse cotul în unt. Din fericire, nu observă niŹmeni, în afară de Harry, pentru că în acel moment intră fratele mai mare al lui Ron, Percy. Era deja îmbrăcat, cu insigna de Perfect în piept. Bună dimineața tuturor, zise Percy, vioi. Ce zi minuŹnată! Se așeză pe ultimul scaun rămas liber, dar sări aproape imediat în sus, luând de sub el o măturică de praf cu pene gri. Cel puțin asta crezu Harry că era, până observă că resŹpira. Errol! spuse Ron, luând bufnița beteagă de la Percy și scoțând o scrisoare de sub aripa lui. În sfârșit, mi-a răspuns Hermione! I-am scris și i-am spus că vrem să încercăm să te salvăm de familia Dursley! Îl așeză pe Errol pe o cornișă de la ușa din spate, dar Errol se prăbuși instantaneu, așa că Ron îl puse pe prag, bombănind: Patetic! Apoi deschise scrisoarea de la Hermione și o citi cu voce tare. Dragă Ron și Harry (dacă ești acolo), Sper că totul a mers bine și că nu ați făcut nimic ilegal ca să îl scoateți pe Harry de la rudele sale, Ron, pentru că asta i-ar face probleme și lui Harry. Am fost foarte îngrijorată și dacă totul este în ordine cu Harry, vă rog anunțați-mă și pe mine imediat. Dar poate ar fi mai bine să folosiți altă bufŹniță, pentru că sunt convinsă că încă o misiune ar termina-o pe a voastră! Sunt foarte ocupată cu școala, desigur... Cum poate fi ocupată cu școala?! făcu Ron, îngrozit. Doar suntem în vacanță! ... și ne ducem la Londra miercurea viitoare să-mi cumŹpăr cărțile noi. Ce-ar fi să ne întâlnim pe Aleea Diagon? Spuneți-mi și mie ce se întâmplă, cât de repede puteți, Cu drag, Hermione Perfect, putem merge să vă luăm lucrurile atunci, zise doamna Weasley, începând să strângă masa. Ce aveți de gând astăzi? Harry, Ron, Fred și George propuseră să meargă în vârŹful dealului, la o căsuță pe care o avea familia Weasley. Era înconjurată de pomi și nu se vedea satul de la poale. Asta însenina că puteau să facă antrenament la Vâjthaț acolo, doar să nu zboare prea sus. Nu puteau să folosească mingi adevărate de Vâjthaț, fiindcă ar fi fost cam greu de explicat ce-i cu ele, dacă ar fi scăpat vreuna și ar fi zburat pe deaŹsupra satului, în schimb, își aruncau mere unul altuia. Zburau pe rând pe mătura Nimbus 2000 a lui Harry, vechea mătura a lui Ron, Steaua Căzătoare, fiind depășită până și de fluturi. Cinci minute mai târziu urcau dealul, cu măturile pe umeri. Îl întrebaseră și pe Percy dacă nu vroia să vină cu ei, dar acesŹta spusese că era ocupat. Harry îl văzuse doar la ora mesei până atunci, în restul timpului se închidea în camera lui. Tare aș vrea să știu ce pune la cale, zise Fred, încruntânŹdu-se. Nu este în apele lui. Rezultatele de la examenele lui au venit cu o zi înaintea ta. Douăsprezece N.O.V. și n-a fost Prea încântat! Nivele Obișnuite de Vrăjitorie, îi explică George lui Harry, văzându-l cât era de nedumerit. Bill a luat tot douăsprezece. Dacă nu suntem atenți, vom mai avea un alt șef de promoție în familie. Nu cred că aș mai putea suporŹta rușinea asta. Bill era cel mai mare frate Weasley. El și cu cel de-al doilea frate, Charlie, terminaseră deja Hogwarts. Harry nu-i cunoscuse pe nici unul dintre ei, dar știa că Charlie era în România, să studieze vampirii, iar Bill era în Egipt, repreŹzentant al Băncii Gringotts, banca vrăjitorilor. Nu știu de unde o să aibă mama și tata bani pentru lucrurile de școală anul ăsta, zise George după un timp. Cinci seturi de cărți de Lockhart! Și Ginny are nevoie de pelerină și baghetă și restul... Harry nu zise nimic. Se simțea destul de prost. Pusă la păstrare într-un seif sub pământ, la Gringotts, în Londra, se afla o mică avere pe care i-o lăsaseră părinții lui. Bineînțeles, numai în lumea vrăjitoriei avea bani, nu puteai să folosești galeoni, stecli sau cnuți în magazinele Încuiaților. Nu le spuŹsese nimic unchilor lui de contul său din bancă, nu era conŹvins că oroarea lor față de magie includea și un morman de monede de aur... * Miercurea următoare, doamna Weasley îi trezi pe toți, dis-de-dimineață. După șase sandviciuri cu costiță afumată, de persoană, se îmbrăcară de plecare și doamna Weasley luă un ghiveci de flori de pe șemineu și i-l arătă domnului Weasley. Arthur, s-au terminat, oftă ea. O să mai cumpărăm astăzi... Ei bine, musafirii întâi! După tine, Harry, scumpule! Și îi oferi ghiveciul. Ce-Ce trebuie să fac? se sperie el. N-a mai călătorit niciodată cu Polen Zvrr, sări Ron. Iartă-mă Harry, am uitat! Niciodată? întrebă domnul Weasley. Dar cum ai ajus anul trecut pe Aleea Diagon să-ți cumperi rechizite? Cu metroul... Chiar? zise domnul Weasley încântat. Cu trenuri? Cum se numesc, de fapt... Nu acum, Arthur, spuse doamna Weasley. Polenul Zvrr este mult mai rapid, dragule, dar, Dumnezeule, dacă nu l-ai mai folosit până acum... O să fie totul bine, mamă, zise Fred. Harry, uită-te la noi, mai întâi. Luă puțin polen de pe florile din ghiveci, se duse în fața șemineului și îl aruncă în flăcări. Cu un vuiet, focul deveni verde-smarald și se făcu mai mare ca Fred, care păși în mijlocul văpăii și strigă: Aleea Diagon! Și dus a fost! Trebuie să vorbești foarte clar, dragule, îi zise doamna Weasley lui Harry, în timp ce George își băgase mâna în ghiveci. Și ai grijă să ieși prin grătarul care trebuie... Prin ce? zise Harry, neliniștit, în timp ce focul se înteți din nou și îl absorbi și pe George. Păi, vezi tu, sunt foarte multe locuri prin care poți să ieși, dar dacă ai vorbit clar... Va fi bine, Molly, nu-ți mai face atâtea probleme, zise domnul Weasley, luând și el niște Polen Zvrr. Dar, dragă, dacă se pierde, cum i-am explica unchiului și mătușii lui? Nu s-ar supăra, nici o grijă, o asigură Harry. Dudley ar crede că este o glumă bună că m-am pierdut într-un șemiŹneu, nu vă faceți griji din pricina asta. Ei... bine... du-te după Arthur, zise doamna Weasley. Când intri în foc, spune unde vrei să mergi... Și ține-ți coatele lipite, îl sfătui Ron. Și ochii închiși, zise doamna Weasley. Funinginea... Nu te foi prea mult, să nu nimerești în alt șemineu... Să nu intri în panică și să ieși prea devreme, așteaptă până îi vezi pe Fred și pe George! Străduindu-se să memoreze toate sfaturile, Harry luă un vârf de Polen Zvrr și se duse în fața șemineului. Trase aer în piept, aruncă polenul în flăcări și păși în foc. Focul era ca un vânt călduț. Deschise gura și înghiți imediat niște cenușă fierbinte. Aleea Di-Diagon, tuși el. Se simți de parcă s-ar fi scurs prin găurile unei prize. Părea să se rotească foarte repede... Scrâșnetul din urechile sale era asurzitor... Încercă să țină ochii deschiși, dar vâlŹtoarea flăcărilor verzi îl amețea... Se lovi cu cotul de ceva tare. Își strânse repede brațele pe lângă corp... Încă se învârtea și iar se învârtea... Acum se simțea de parcă l-ar fi pălmuit niște mâini reci... Privind cu ochii întredeschiși, văzu prin ochelari un șir de șeminee, neclar, și frânturi ale camerelor de dincolo de ele... Sandviciurile cu costiță afuŹmată i se zbăteau în stomac... Închise iar ochii, rugându-se să se termine totul mai repede, dar în acel moment căzu pe burtă pe piatra rece, auzind cum i se fac țăndări ochelarii. Amețit și lovit, plin de funingine, se ridică buimac, cu ochelarii sparți la ochi. Era absolut singur, dar unde era habar n-avea! Tot ce știa era că se afla într-un șemineu de piatră, în ceea ce părea să fie magazinul unui vrăjitor, dar nimic de acolo nu părea să fie pe lista de la Hogwarts. O cutie de sticlă din apropiere conținea o mână uscată pe o pernă, un pachet de cărți, pătat cu sânge, și un ochi de stiŹclă. Niște măști diavolești atârnau pe pereți, câteva oase omenești zăceau pe casa de bani, iar de tavan atârnau niște instrumente ruginite. Și mai grav, strada întunecată și îngusŹtă pe care o vedea Harry pe geamul magazinului prăfuit, nu era în nici un caz Aleea Diagon! Cu cât ieșea mai repede de acolo, cu atât mai bine. Cu nasul sângerând unde se lovise de vatră, Harry se îndreptă încetișor și cu precauție spre ușă, dar înainte să apuce să parcurgă jumătatea distanței, doi oameni apărură de partea cealaltă a vitrinei, iar unul dintre ei era chiar ultima perŹsoană pe care ar fi vrut Harry să o întâlnească, așa cum era, rătăcit, plin de funingine și cu ochelarii sparți: Draco ReaŹcredință! Harry privi repede în jur și zări un dulap mare și negru în stânga sa. Se aruncă înăuntru și închise ușile, lăsând o crăpătură mică pentru a vedea ce se întâmplă. Câteva secunde mai târziu, sună clopoțelul și cei doi intrară în maŹgazin. Bărbatul care îl însoțea pe Draco nu putea fi decât tatăl lui. Avea aceeași față palidă și ascuțită și niște ochi verzi și reci, identici cu ai fiului său. Domnul Reacredință se plimŹbă prin magazin, privind alene spre obiectele expuse la vânŹzare, și agită un clopoțel de pe tejghea, nu înainte de a-i spune fiul său: Nu atinge nimic, Draco! Draco, tocmai se întindea după ochiul de sticlă: Parcă ai zis că vrei să-mi faci un cadou... Am spus că o să-ți iau o mătură de competiție, spuse taŹtăl său, bătând cu degetele în tejghea. La ce bun, dacă nu sunt în echipa casei? zise Draco, bosumflat și enervat. Harry Potter a primit un Nimbus 2000 anul trecut. Chiar de la Dumbledore, ca să poată să joace pentru Cercetași. Nici măcar nu joacă atât de bine, doar pentru că este celebru... Hm, celebru fiindcă are o cicatrice stupidă pe frunte... Draco se aplecă pentru a examina un raft plin cu cranii. ... și toată lumea crede că este atât de deștept, minuŹnatul Potter cu cicatricea și mătura lui... Mi-ai mai spus deja de vreo sută de ori până acum, zise domnul Reacredință, aruncând o privire menită să-și calŹmeze fiul, și îți reamintesc că nu este... prundent... să pari a nu ține la Harry Potter, când majoritatea semenilor noștri îl consideră eroul care l-a făcut pe Lordul Întunericului să disŹpară... Ah, domnule Borgin... Un bărbat încovoiat apăru la casă, dându-și la o parte părul cărunt și slinos. Domnule Reacredință, ce plăcere să vă văd, zise domŹnul Borgin, cu o voce la fel de alunecoasă ca și părul său. Încântat de cunoștință, tinere domn Reacredință... Cu ce vă pot fi de ajutor? Trebuie să vă arăt, a venit tocmai azi și la un preț acceptabil... Astăzi nu cumpăr nimic, domnule Borgin, ci vând, spuse domnul Reacredință. Vindeți? Zâmbetul de pe fața lui Borgin pieri treptat. Ați auzit, cu siguranță, că Ministerul face din ce în ce mai multe raiduri, zise domnul Reacredință, scoțând un maŹnuscris de pergament și desfăcându-l în fața domnului BorŹgin, pentru ca acesta să-l poată citi. Posed niște... cum să vă spun... obiecte care m-ar putea face să mă simt prost, dacă ar fi găsite în timpul vreunui raid al Ministerului... Domnul Borgin își puse ochelarii pe nas și privi lista. Ministerul nu v-ar deranja pe dumneavoastră, domnule, cu siguranță!... Domnul Reacredință ridică din umeri. N-am fost vizitat încă. Numele meu impune un anumit respect, dar Ministerul Magiei este din ce în ce mai băgăŹcios. Sunt niște zvonuri despre o nouă lege a Protecției Încuiaților... Fără îndoială că acel mâncat de purici, iubitor de Încuiați, prostul de Arthur Weasley, este în spatele ei... Harry simți cum îi clocotea sângele de furie. Și după cum vedeți, unele lucruri ar putea să pară... Vă înțeleg perfect, domnule, bineînțeles, spuse domnul Borgin. Să vedem... Poți să-mi cumperi aia? îi întrerupse Draco, arătând spre mâna uscată de pe pernă. Ah, Mâna Gloriei! zise domnul Borgin, lăsând la o parte lista domnului Reacredință și ducându-se la Draco. Puneți o lumânare în ea și va da lumină numai posesorului! Cel mai bun prieten al hoților și pungașilor! Fiul dumneaŹvoastră are gusturi bune, domnule! Sper că fiul meu va ajunge mai mult decât hoț sau punŹgaș, Borgin, zise domnul Reacredință, cu răceală, și domnul Borgin spuse repede: N-am vrut să vă jignesc, domnule, eu am vrut... Deși, dacă n-o să ia note mai mari, spuse domnul Reacredință, pe un ton și mai sumbru, s-ar putea să nu ajungă altceva, într-adevăr... Nu e vina mea, se răzvrăti Draco. Profesorii au elevi preferați, ca Hermione Granger, aia... Credeam că o să-ți fie rușine că ai fost întrecut la toate examenele de o fată! Și care nici măcar nu provine dintr-o familie de vrăjitori, se răsti domnul Reacredință. Ha! făcu Harry în gând, fericit că îl vede pe Draco umilit și furios. Așa se întâmplă peste tot, zise domnul Borgin, sângele de vrăjitor nu mai este luat în considerație, ca altădată... Nu și în cazul meu, zise domnul Reacredință, cu nările fremătând. Nu, domnule, și eu gândesc la fel, zise domnul Borgin, făcând o plecăciune. În acest caz, poate ne putem întoarce la lista mea, spuse domnul Reacredință, grăbit. Am treburi importante, BorŹgin, sunt așteptat în altă parte astăzi. Începură să se tocmească. Harry privea cum Draco se apropia din ce în ce mai mult de ascunzătoarea sa, cerceŹtând lucrurile puse la vânzare. Se opri să examineze îndeaŹproape frânghia șerpuită a Sugrumătorului și să citească, rânjind, plăcuța de lângă un colier de opal: Atenție! Nu atingeți! Blestemat! Până acum au murit nouăsprezece Încuiați care l-au purtat! Draco puse ochii pe dulapul în care era ascuns Harry. Se apropie... întinse mâna spre mâner... Gata, strigă domnul Reacredință. Haide, Draco! Harry răsuflă ușurat, văzându-l pe Draco îndepărtându-se. O zi bună, domnule Borgin, vă aștept mâine să luați luŹcrurile! În momentul în care se închise ușa, domnul Borgin își dădu arama pe față. Să ai tu o zi bună, domnule Reacredință, și dacă este adeŹvărat ce se spune, mi-ați vândut numai o jumătate din ce aveți în conacul dumneavoastră... Bombănind, domnul Borgin ieși din cameră. Harry mai așteptă puțin, în caz că se întorcea, trecu în grabă pe lângă vitrine și ieși pe ușa magazinului. Punându-și ochelarii sparți la ochi, se uită în jur. AjunŹsese pe o alee murdară care părea să fie mărginită numai de magazine dedicate Magiei Negre. Cel din care tocmai ieșise, Borgin și Burkes, părea să fie cel mai mare. Vizavi era o vitrină sinistră, cu capete uscate, și două case mai jos, văzu o cușcă mare, plină ochi cu păianjeni uriași și negri. Doi vrăjitori cam ponosiți îl priveau din umbra unei uși. SimŹțindu-se nelalocul lui, Harry trecu mai departe, încercând să-și țină ochelarii pe nas și sperând, deși nu era cazul, că va putea găsi o cale de ieșire. Plăcuța de lemn de deasupra unui magazin de lumânări otrăvite îl anunța că era pe Aleea Nocturn. Asta nu-l ajuta cu nimic, având în vedere că Harry nu mai fusese niciodată într-un astfel de loc. Presupunea că nu vorbise destul de clar în șemineul familiei Weasley, gura fiindu-i plină de cenușă. Încercând să-și păstreze calmul, se întrebă ce să facă mai departe. Doar nu te-ai pierdut, nu-i așa, dragul meu? îi răsună o voce în ureche, făcându-l să tresară. O vrăjitoare bătrână stătea în fața lui, ținând în mână o tavă cu ceea ce păreau să fie niște unghii omenești întregi. Îl privi, arătându-și dinții mâncați de carii, și Harry se trase înapoi. Nu, mulțumesc, zise el, doar că... HARRY, ce cauți aici? Inima lui Harry dădu să-i spargă pieptul. La fel și cea a vrăjitoarei, și o mulțime de unghii se prăvăliră la picioarele ei. Începu să blesteme, furioasă, în timp ce silueta masivă a lui Hagrid, paznicul vânatului de la Hogwarts, se îndrepta spre ei, ochii săi negri, ca de cărăbuș, scânteind peste barba-i țepoasă. Hagrid! exclamă Harry, ușurat. M-am pierdut... Polenul Zvrr... Hagrid îl apucă pe Harry de după umeri și îl trase deŹparte de vrăjitoare, răsturnându-i tava din mâini. Urletele și țipetele ei îi urmăriră multă vreme, de-a lungul aleii întorŹtocheate. Harry zări în depărtare o clădire de marmură albă: Banca Gringotts! Hagrid îl adusese exact pe Aleea Diagon. În ce hal ești! făcu Hagrid, scuturându-l de funingine cu putere, încât aproape că îl împinse într-o balegă de dragon, aflată în fața unei farmacii. Ce căutai pe Aleea Nocturn? Un loc mizerabil... Harry, nu mi-ar plăcea să te vadă cineva pe aici... Mi-am dat seama, zise Harry, ferindu-se de Hagrid, care vroia să-l scuture iar. Ți-am spus, doar, m-am pierdut... Dar tu, ce căutai acolo? Căutam niște Insecticid împotriva melcilor, mormăi Hagrid. Distrug varza de la școală. Doar nu ești aici de unul singur? Stau la familia Weasley, dar am fost despărțiți, îi explică Harry. Trebuie să mă duc să-i găsesc... Cum de nu mi-ai răspuns la scrisori? întrebă Hagrid, în timp ce Harry alerga pe lângă el (trei pași de-ai lui Harry făceau cât un pas de-al lui Hagrid). Harry îi explică tot ce se întâmplase cu Dobby și cu famiŹlia Dursley. Încuiați nenorociți, mârâi Hagid. Dacă aș fi știut... Harry! Harry! Aici! Harry ridică privirile și o văzu pe Hermione Granger în capul scărilor albe ale Băncii Gringotts. Coborî în fugă spre ei, păru-i castaniu și stufos fluturându-i în vânt. Ce s-a întâmplat cu ochelarii tăi? Bună, Hagrid... Ah, e minunat să vă văd iar... Intri la Gringotts, Harry? De îndată ce-l găsesc pe Ron și pe ai lui... N-o să mai dureze mult, zâmbi Hagrid. Harry și Hermione se uitară în jur și văzură în mulțime clăile roșii ale lui Ron, Fred, George și Percy! Era și domnul Weasley cu ei. Harry, speram să te fi dus doar cu un șemineu mai departe..., gâfâi domnul Weasley și își șterse cu batista cheŹlia lucioasă. Molly este disperată... O să apară și ea... Pe unde ai ieșit? întrebă Ron. Pe Aleea Nocturn, zise Hagrid, sumbru. Formidabil! strigară Fred și George într-un glas. Noi nu avem voie să ne ducem acolo, zise Ron, invidios. Și eu sunt de părerea asta, bombăni Hagrid. Doamna Weasley se arătă la orizont. Venea alergând, cu geanta într-o mână și târând-o pe Ginny cu cealaltă. Oh, Harry, Dumnezeule, bine c-ai apărut... Trăgându-și sufletul, scoase o perie de haine din geantă și începu să-l curețe de funinginea pe care nu reușise să o dea Hagrid jos. Domnul Weasley luă ochelarii lui Harry, îi atinse cu bagheta lui magică și i-i dădu înapoi, nou-nouți! Ei bine, trebuie să plec, zise Hagrid, care avea mâna prinŹsă ca în clește de doamna Weasley (Aleea Nocturn! DoamŹne, Hagrid, dacă nu l-ai fi găsit tu?). Ne vedem la Hogwarts! Și Hagrid se îndepărtă, cu trei capete mai înalt decât toată mulțimea de pe stradă. Ghiciți pe cine am văzut în magazinul Borgin și Burkes? îi întrebă Harry pe Ron și pe Hermione, în timp ce urcau scările băncii. Pe Draco și pe tatăl lui! Lucius Reacredință a cumpărat ceva? întrebă domnul Weasley cu asprime, din spatele lor. Nu, vindea. Aha, e îngrijorat, spuse domnul Weasley cu o satisfacție vădită. Ah, cât mi-ar plăcea să-l prind pe Lucius cu ceva... Ai grijă, Arthur, zise doamna Weasley, tăios, în timp ce erau poftiți înăuntru de către un spiriduș, care făcea plecăŹciuni peste plecăciuni. Familia aia e îngrozitoare, nu te pune cu ei! Deci, crezi că nu pot să-i țin piept lui Lucius ReaŹcredință, da? întrebă domnul Weasley, indignat, dar uită de toate când îi văzu pe părinții Hermionei, care stăteau nerăbŹdători la ghișeul lung cât toată sala de marmură albă, așteptând ca Hermione să-i prezinte. Dar sunteți... ăăă... Încuiați! zise domnul Weasley, încântat. Trebuie să ieșim la un pahar! Ce aveți acolo? A, schimbați bani de-ai voștri... Molly, uite! Și arătă entuziasmat spre bancnotele din mâna doamnei Granger. Ne întâlnim aici mai târziu, îi spuse Ron lui Hermione, în timp ce Harry și familia Weasley erau conduși spre seifurile lor subterane de către un alt spiriduș al băncii. Se ajungea la seifuri cu niște vagonete, conduse de spiŹriduși. Acestea zburau cu mare viteză pe șinele în miniatură, prin tunelele subterane ale băncii. Lui Harry îi plăcu foarte mult călătoria trepidantă până la seiful familiei Weasley, dar odată ajuns acolo se simți îngrozitor, mult mai îngrozitor decât pe Aleea Nocturn, când fu deschis seiful familiei WesŹley. Conținea o grămăjoară mică de stecli de argint și doar un galeon de aur. Doamna Weasley se simți foarte stânjeŹnită, când trebui să adune totul în poșeta ei. Harry se simți și mai prost când ajunseră la seiful lui. A încercat cât a putut să ascundă conținutul lui de ochii familiei Weasley, îndesânŹdu-și în grabă un pumn de monede într-o geantă de piele. Când ajunseră din nou afară, pe treptele băncii, se despărțiră. Percy mormăi că avea nevoie de o nouă pană de scris. Fred și George îl zăriseră pe prietenul lor de la HogŹwarts, Lee Jordan. Doamna Weasley și Ginny mergeau la un magazin de pelerine la mâna a doua. Domnul Weasley insista să-i ducă pe Grangeri la Ceaunul crăpat, să bea ceva împreună. Ne întâlnim cu toții în față la Caligrafie și pete, într-o oră, ca să vă cumpărăm manualele, spuse doamna Weasley și o luă pe Ginny de mână. Și să nu puneți cumva piciorul pe Aleea Nocturn! le mai strigă ea gemenilor care dispăreau în mulțime. Harry, Ron și Hermione porniră să se plimbe pe strada întortocheată, pavată cu piatră de râu. Punga plină cu aur, argint și bronz cerea să fie cheltuită, așa că ceru repede trei înghețate de căpșuni și unt de arahide, pe care le mâncară cu plăcere de-a lungul străzii, uitându-se la fermecătoarele vitrine. Ron privi îndelung un set complet de mantii ChudŹley, din vitrina magazinului Articole de Vâjthaț, de cea mai bună calitate, până când Hermione îi târî vizavi, să cumpere cerneală și pergament. În magazinul Glume, Pozne și Giumbușlucuri, se întâlniră cu Fred, George și Lee Jordan, care studiau cu atenție Fabuloasele Artificii Fără-Căldură ale doctorului Filibuster, iar într-un magazin micuț, plin de tot felul de baghete rupte, cântare ieftine de alamă și mantii vechi și pline de pete de poțiuni, dădură peste Percy, adâncit în lectura unei cărțulii plictisitoare, care se numea Perfecții la putere. Un studiu al Perfecților de la Hogwarts și viitoarele lor cariere, citi Ron, cu voce tare, de pe copertă. Fascinant!... Pleacă de-aici, se răsti Percy. Da, este foarte ambițios. Percy și-a făcut fel de fel de planuri... vrea să devină Ministrul Magiei..., le spuse el lui Harry și Hermionei, în șoaptă, în timp ce se îndepărtau de Percy, lăsându-l cu ale lui. O oră mai târziu, se îndreptau spre Caligrafie și pete. În orice caz, nu erau singurii care se duceau la această librărie. Cum se apropiară, văzură, spre marea lor mirare, puzderie de oameni, îmbulzindu-se spre ușă, încercând să forțeze intrarea. Motivul era o pancartă pusă pe fereastra de sus: GILDEROY LOCKHART va da autografe pe celebra sa autobiografie Frumosul de mine Astăzi, 12,30 -16,30 Ah, l-am putea întâlni! exclamă Hermione. Vreau să spun, a scris aproape toate cărțile de pe listă! Mulțimea părea să fie compusă din vrăjitoare cam de vârsta doamnei Weasley. Un vrăjitor, hărțuit de mulțime, stătea la ușă, îndemnându-le: Cu calm, vă rog, doamnelor... nu împingeți așa... aveți grijă de cărți, off... Harry, Ron și Hermione se strecurară înăuntru. O coadă lungă ducea până în fundul magazinului, unde Gilderoy Lockhart semna cărțile. Înșfăcă fiecare câte un exemplar din Frumosul de mine și se scurseră de-a lungul cozii până la familia Weasley, care stătea la rând alături de domnul și doamna Granger. A, aici erați, foarte bine, spuse doamna Weasley, păŹrând că mai avea puțin și se sufoca și își tot aranja părul. În câteva minute vom putea să-l vedem... Gilderoy Lockhart veni fără grabă, se așeză la masă, înconjurat de multe poze cu chipul lui, toate făcând cu oŹchiul și fermecând mulțimea cu zâmbetul său încântător. Lockhart în carne și oase purta o mantie de culoarea floŹrilor de Nu-mă-uita, care se asorta perfect cu ochii lui. CoiŹful său de vrăjitor era așezat șmecherește pe părul ondulat. Un om scund și enervant se fâțâia de colo-colo, făcând poze cu un aparat de fotografiat, mare și negru, care scotea nori de fum violet cu fiecare bliț orbitor. La o parte, acolo, se rățoi el la Ron, dându-se mai în spate pentru a face o poză mai bună. Sunt poze pentru Profetul zilei! Mare brânză, zise Ron, ștergându-și pantoful, pe care îl călcase fotograful. Gilderoy Lockhart îl auzi. Privi în sus și îl văzu pe Ron și apoi pe Harry. Atunci sări în picioare și strigă de-a dreptul: Nu se poate! Harry Potter? Mulțimea se dădu la o parte, șoptind emoționată. LockŹhart se năpusti înainte, îl luă pe Harry de mână și îl aduse în. față. Mulțimea izbucni în aplauze. Harry simțea că îi ia foc fața, când Lockhart dădu mâna cu el pentru fotograful care făcea poze în disperare, îngropând familia Weasley în nori grei de fum. Un zâmbet mare și frumos, Harry, zise Lockhart printre dinții săi sclipitori. Împreună, noi doi, merităm prima paŹgină! Când în sfârșit dădu drumul mâinii lui Harry, acesta nu-și mai simțea degetele. Încercă să se ducă înapoi, la familia Weasley, dar Lockhart îl luă pe după umeri și îl trase lângă el. Doamnelor și domnilor, zise el tare, cerând liniște. Acesta este un moment extraordinar! Momentul perfect pentru a face un mic anunț, pe care l-am pregătit de ceva vreme! Când tânărul Harry, aici de față, a pășit astăzi în Caligrafie și pete, nu vroia decât să-mi cumpere autobioŹgrafia, pe care i-o voi dărui cu cea mai mare plăcere... Mulțimea aplaudă iar, încântată. Habar nu avea, continuă Lockhart, scuturându-l pe Harry atât de tare, încât ochelarii îi alunecară pe vârful nasului, că va primi, în curând, mult, mult mai mult decât cartea mea, Frumosul de mine. El și colegii lui, mă vor avea printre ei. Da, doamnelor și domnilor, am marea plăŹcere să vă anunț că luna aceasta voi ocupa postul de profeŹsor al cursului Apărare contra Magiei Negre, la Hogwarts, Școala de Magie, Farmece și Vrăjitorii! Mulțimea aclamă și bătu din palme, iar Harry se trezi cu toate lucrările lui Gilderoy Lockhart, din toate timpurile. Clătinându-se puțin sub greutatea cărților, reuși să iasă din lumina reflectoarelor și să se îndrepte spre un colț al caŹmerei, unde stătea Ginny lângă noul ei ceaun. Poți să le iei tu pe astea, îi șopti Harry, răsturnând cărțile în cazan. O să mi le cumpăr eu pe ale... Cred că ți-a plăcut la nebunie, nu-i așa, Potter? zise o voce pe care Harry o recunoscu de îndată. Se ridică și se trezi nas în nas cu Draco Reacredință, care aborda rânjetul său tradițional. Celebrul Harry Potter, sublinie Draco. Nici măcar într-o librărie nu poți să intri, fără să ajungi pe prima pagină a ziarelor!... Lasă-l în pace, doar nu el a vrut toate astea! spuse Ginny. Era pentru prima dată când vorbea în fața lui Harry. Îl privi crunt pe Draco. Potter, ți-ai găsit o prietenă! cârâi Draco, ironic. Ginny se înroși ca focul, în timp ce Ron și Hermione veneau spre ei, fiecare cu un teanc de cărți scrise de LockŹhart. A, tu erai, zise Ron, uitându-se la Draco ca la ceva neplăcut de pe talpa pantofului său. Cred că ești tare surŹprins să-l vezi pe Harry aici, nu? Nu atât pe cât sunt să te văd pe tine într-un magazin, Weasley, îi răspunse acru Draco. Probabil că părinții tăi vor flămânzi o lună ca să poată plăti toate astea. Ron se făcu la fel de roșu la față ca Ginny. Își puse și el cărțile în ceaunul lui Ginny și porni spre Draco, dar Harry și Hermione îl opriră, trăgându-l de haină. Ron! spuse doamna Weasley, făcându-și loc prin mulŹțime, împreună cu Fred și George. Ce faci? Ce nebunie e aici, hai să ieșim! Măi, măi, măi să fie... Arthur Weasley! Era domnul Reacredință. Stătea cu mâna pe umărul lui Draco, rânjind în același chip, ca și odrasla lui. Lucius, spuse domnul Weasley, dând rece din cap. Mare agitație la Minister, am auzit, îl provocă domnul Reacredință. Cu toate raidurile astea... sper că vă plătesc orele suplimentare? Se aplecă asupra ceaunului lui Ginny și scoase, dintre cărțile lucioase ale lui Lockhart, o carte foarte veche și exŹtrem de ponosită: Ghidul începătorului în ale transfiŹgurării de Emeric Vjjt. Evident că nu, răspunse tot el. Vai, Doamne, la ce te ajută să fii o rușine pentru numele de vrăjitor, dacă nici măcar nu te plătesc ca lumea? Domnul Weasley se înroși și mai tare ca Ginny și Ron. Avem niște noțiuni total diferite despre ceea ce înseamŹnă să faci de rușine numele de vrăjitor, Reacredință, reuși el să zică. Evident, continuă domnul Reacredință, ochii săi șterși ațintindu-se asupra doamnei și domnului Granger, care urŹmăreau totul, neliniștiți. Compania în care ești, Weasley... și eu care credeam că familia Weasley nu putea să decadă și mai tare... Se auzi un uruit metalic, când ceaunul lui Ginny zbură prin aer. Domnul Weasley se aruncase și el asupra domnuŹlui Reacredință, împingându-l într-un raft de cărți. Sute de cărți de vrăji, grele, se prăbușiră în capul lor. Se auzi un Pe el, tată! din partea lui Fred și George. Doamna Weasley strigă pițigăiat: Nu, Arthur, nu! Mulțimea năvăli din partea opusă, răstumând și mai multe rafturi de cărți. Domnilor, vă rog... vă rog! se plânse librarul. În acel moment, mai tare decât toți, se auzi: Terminați, domnilor! Opriți-vă! Era Hagrid care venea spre ei prin marea de cărți. Într-o secundă, îi despărți pe domnul Weasley și pe domnul ReaŹcredință. Domnul Weasley avea buza spartă, iar domnul Reacredință fusese lovit în ochi de o Enciclopedie a ciuŹpercilor otrăvitoare. Încă mai ținea în mână cartea cea veche a lui Ginny despre transfigurare. O aruncă spre ea, cu ochii scânteindu-i de furie. Poftim, fetițo, ia-ți cartea, este tot ce-ți poate cumpăra tatăl tău mai bun!... Ieșind din strânsoarea lui Hagrid, îi făcu un semn lui Draco și practic zburară din magazin. Ar fi trebuit să-l ignori, Arthur, zise Hagrid, aproape ridicându-l, în timp ce îi aranja veșmintele. Răi până la os, toată familia, doar știu toți... Nici un Reacredință nu merită să fie luat în considerație. Venin în loc de sânge, asta au! Haideți, să plecăm... Librarul păru să vrea să-i oprească, dar îi venea până la talie lui Hagrid, așa că se răzgândi. Merseră în grabă până în capul străzii, soții Granger și Hermione tremurând de frică și doamna Weasley, de nervi. Bun exemplu le dai copiilor... bătăi în public... Ce-o fi crezut Gilderoy?... A fost mulțumit, zise Fred. Nu l-ai auzit la plecare? Îl întreba pe reporterul acela de la Profetul zilei dacă putea să includă bătaia în articol... Zicea că era bună, pentru puŹblicitate. Se îndreptară, triști, spre șemineul de la Ceaunul crăŹpat, pe unde Harry, familia Weasley și toate cumpărăturile lor aveau să călătorească înapoi, la Vizuină, folosind Polenul Zvrr. Își luară la revedere de la familia Granger, care părăsea localul pentru a ajunge pe strada de pe partea opusă. Domnul Weasley începuse să-i întrebe cum funcŹționau stațiile de autobuz, dar se opri imediat ce văzu expreŹsia de pe fața doamnei Weasley. Harry își scoase ochelarii și îi puse în buzunar, în siguŹranță, înainte de a lua din Polenul Zvrr. Nu era tocmai moŹdul său preferat de a călători, cu siguranță!