Harry Potter si Piatra Filozofala






— CAPITOLUL I —

BĂIATUL DE ODINIOARĂ

Domnul și doamna Dursley, de pe Aleea Boschetelor, numărul 4, erau foarte mândri că erau complet norŹmali, slavă Domnului! Erau ultimii oameni de la care te-ai fi așteptat să fie amestecați în ceva straniu sau misterios, fiindŹcă, pur și simplu, nu credeau în astfel de aiureli! Domnul Dursley era directorul unei firme, numite Grunnings, care făcea burghie. Era un bărbat înalt, mătăhăŹlos, aproape fără gât, dar avea o mustață foarte bogată. DoamŹna Dursley era blondă, foarte slabă, și avea un gât, cam de două ori lungimea normală, ceea ce îi era de mare folos, deŹoarece își petrecea majoritatea timpului uitându-se peste gard, în curțile vecinilor, iscodind tot ce se putea. Cei doi aveau un fiu, pe nume Dudley, care era cel mai reușit copil din lume (după părerea lor). Familia Dursley avea tot ce și-ar fi putut dori, dar mai avea și un secret, pe care nu vroiau în ruptul capului să-l descopere cineva! Le era insuportabil chiar și gândul că cineŹva ar fi putut afla vreodată despre familia Potter. Doamna Potter era sora doamnei Dursley, dar nu se mai văzuseră de câțiva ani buni. De fapt, doamna Dursley pretindea chiar că nu are nici o soră, deoarece doamna Potter și dragul ei soț bun-de-nimic erau complet opuși felului ei de a fi. Familia Dursley se cutremura numai la gândul că vecinii lor le-ar fi putut vedea vreodată rudele. Familia Potter avea și ea un fiu, dar domnul și doamna Dursley nu-l văzuseră niciodată și nici nu doreau așa ceva. Copilul era alt motiv care îi ținea la distanță. Cum să se joace micul lor Dudley cu un astfel de copil?!? Când domnul și doamna Dursley se treziră în acea zi de marți, mohorâtă și tristă, în care începe povestea noastră, în afară de cerul întunecat, nimic nu prevestea lucrurile stranii și misterioase care urmau să se petreacă în întreaga țară. Domnul Dursley fredona ceva, în timp ce își lua din șifonier cea mai anostă cravată, bună pentru o zi de muncă, desigur! Doamna Dursley trăncănea veselă, în timp ce se străduia să-l potolească pe micuțul Dudley, care nu mai contenea cu țiŹpetele. Nici unul nu observă bufnița mare și pământie, care zbuŹra prin fața ferestrei. La opt și jumătate fix, domnul Dursley își luă servieta, o ciupi ușor de obraz pe doamna Dursley și încercă să-l sărute pe Dudley, dar rată momentul, fiindcă pe băiat îl apucară năŹbădăile și începu să împroaște peste tot cu lapte și biscuiți. — Mare zvăpăiat! zâmbi domnul Dursley și ieși din casă. Se urcă în mașină și plecă. La colțul străzii, observă primul semn ciudat: un motan care studia o hartă! Preț de o secunŹdă nu își dădu seama de grozăvia situației, apoi, întoarse brusc capul, să vadă dacă nu se înșelase. Da, era un motan vărgat, dar nici urmă de hartă! Cum de se gândise, măcar, la așa ceva? Probabil că lumina îi jucase o festă. Domnul Dursley clipi și se uită fix la motan. Acesta îi întoarse privirea. În timp ce mergea mai departe, domnul Dursley continua să privească motanul prin oglinda retrovizoare. Acum, jivina citea numele străzii, adică se uita la plăcuța străzii. Cine a mai văzut pisică, care să citească plăcuțele străzilor sau să se orienteze pe hărți?!? Domnul Dursley ridică din umeri și alungă din minte imaginea motanului. Tot drumul nu se mai gândi decât cum să obțină în ziua aceea o comandă cât mai mare de burghie. Dar, la marginea orașului, imaginea burghielor fu alunŹgată din mintea lui de altceva straniu. Cum de-abia se mișca, încet ca melcul, în aglomerația șoselei, nu putu să nu observe oamenii îmbrăcați cât se poate de ciudat, oameni cu peleŹrine largi pe umeri. Nu putea să sufere oamenii îmbrăcați extravagant! Își închipui că era vreo altă modă stupidă. Bătu nervos cu degetele pe volan, când ochii îi căzură pe un grup de astfel de... ciudați, ca să nu spună altfel! Șușoteau agitați între ei. Domnul Dursley observă cu stupoare că unii dintre ei nici măcar nu erau tineri. Cum puteau unii de vârsta lui să poarte acele pelerine fistichii, de culoare verde-smaŹrald?!? Ce tupeu pe ei! Apoi, îi trecu prin cap că oamenii aceia strângeau probabil fonduri pentru cine știe ce, de-aia erau îmbrăcați așa bătător la ochi. Da, asta trebuia să fie! Traficul se descongestionă și, după puțin timp, domnul Dursley ajunse în parcarea firmei. Gândul lui era din nou la burghie. În biroul său, la etajul nouă, domnul Dursley se așeză cu spatele la fereastră. Dacă nu ar fi făcut acest lucru, cu greu s-ar fi putut concentra în dimineața aceea la burghiele lui. Așa că nu văzu bufnițele care zburau în plină zi, deși, ceilalți oameni de pe stradă le văzură. Arătau cu degetul spre ele și priveau cu gura căscată, în timp ce puzderie de bufnițe treŹceau pe deasupra capetelor lor. Mulți dintre ei nu văzuseră o bufniță nici noaptea, darămite ziua! Domnul Dursley habar n-avea de toate acestea! A urlat la subalterni, a dat telefoane importante și a mai zbierat un pic. Asta însemna că a fost într-o dispoziție excelentă până la prânz, când s-a gândit să se mai dezmorțească puțin și s-a sculat de pe scaun să se ducă să-și cumpere un covrig de la brutăria de vizavi. Uitase cu totul de oamenii în pelerine, când văzu alt grup, chiar lângă brutărie. Nu-și putea explica de ce, dar îi dăŹdeau o senzație de neliniște. Oamenii erau foarte agitați, șușoteau între ei și nu aveau nici un fel de cutie în care să strângă vreo colectă. Intră în brutărie și își luă o gogoașă, până la urmă. Când trecu pe lângă acei oameni ciudați, auzi câteva frânturi din conversația lor: — Familia Potter... Da... Așa am auzit... — Da... Fiul lor, Harry... Domnul Dursley încremeni locului. Îl năpădi groaza. Vru să le spună ceva acelor oameni, dar renunță după ce se gândi mai bine. Fugi până în biroul lui, îi spuse secretarei să nu fie deŹranjat și puse mâna pe telefon. Aproape că formase tot nuŹmărul, când se răzgândi și lăsă receptorul jos. Căzu pe gânŹduri, mângâindu-și mustața. Nu, nu... Era cât se poate de stupid din partea lui... Potter era un nume destul de comun prin acele părți, nu? Probabil că pe mulți îi chema Potter, iar despre Harry, ce să mai vorbim! Dacă se gândea mai bine, nici măcar nu era sigur că pe nepotul lui îl chema Harry... Nu-l văzuse niciodată... Poate îl chema Harvey, cine știe? Sau Harold... N-avea nici un rost s-o neliniștească și pe doamŹna Dursley! Întotdeauna se indispunea cumplit, când i se amintea despre sora ei. Și avea și de ce, biata de ea! Dacă ar fi avut el o asemenea soră... Și, totuși, acei oameni cu pelerine... Nu prea i-a mai stat capul la burghie în după-amiaza aceea, iar când părăsi clădirea, la ora cinci, era așa de îngriŹjorat, încât dădu peste cineva, din greșeală. — Scuzați! mormăi el către omulețul în care intrase și care se clătină și aproape își pierdu echilibrul. Trecură câteva secunde bune până ce domnul Dursley își dădu seama că omul purta o pelerină violetă. Bărbatul nu părea supărat deloc că fusese aproape trântit la pământ, ba, din contră, fața i se destinse într-un zâmbet larg și spuse cu o voce, ca un chițăit, care îi făcu pe toți cei din apropiere să întoarcă mirați capetele: — N-ai de ce să te scuzi, dragă domnule, nimic nu mă poate indispune azi! Să ne bucurăm că am scăpat de Știm-Noi-Cine! Chiar și un Încuiat ca tine ar trebui să preamărească această zi deosebit de fericită! Și omul îl îmbrățișă pe domnul Dursley și se îndepărtă. Domnul Dursley rămase țintuit locului, uimit peste măsură că fusese îmbrățișat de o persoană complet necunoscută. Era enervat și fiindcă îl făcuse Încuiat, ce-o fi vrut să spună... Se urcă în mașină și se grăbi spre casă, sperând că totul fusese numai în imaginația lui. Lucru ciudat să spere așa ceva, fiindcă nu era deloc de acord cu astfel de lucruri stupide, cum ar fi imaginația! De îndată ce intră pe aleea casei sale, văzu ceva care nu avu darul să-l liniștească: motanul de dimineață! Acum, stăŹtea așezat pe gardul grădinii sale. Putea să jure că era aceŹlași, după semnele din jurul ochilor. — Zât! șuieră domnul Dursley supărat. Motanul nici nu se clinti din loc și îi aruncă o privire reŹce. Era acesta, oare, comportamentul normal al unei pisici? Domnul Dursley încercă să nu dea importanță incidentului și intră în casă. Nici acum nu credea că e cazul să-și îngrijoŹreze nevasta, așa că n-avea de gând să amintească nimic din ce i se întâmplase. Doamna Dursley avusese o zi plăcută, cât se poate de obișnuită. La masă, îi povesti soțului ei despre problemele pe care le avea vecina cu fiica ei și cum Dudley învățase un nou cuvânt: „Nu!” Domnul Dursley încerca să se poarte cât mai normal. După ce îl duse pe Dudley la culcare, coborî în sufragerie pentru a asculta ultimul buletin de știri al zilei: „Și în final, o știre stranie: au fost observate peste tot în oraș bufnițe cu un comportament cât se poate de ciudat! Deși bufnițele vânează noaptea, iar peste zi sunt văzute extrem de rar, de la răsăritul soarelui și până acum, au fost văzute sute de bufnițe, zburând în toate direcțiile! Oamenii de știŹință nu au găsit încă o explicație pentru această schimbare de comportament!” Comentatorul făcu o pauză, apoi reluă: „Mare mister! Și acum, Jim McGuffin, cu știrile despre vreme! Ei, Jim, or să mai fie averse de... bufnițe în noaptea asta?” „Ei bine, Ted”, începu meteorologul de serviciu, „nu pot să prevăd așa ceva, dar nu numai bufnițele s-au purtat ciuŹdat azi! Oameni din Kent, Yorkshire și Dundee m-au inforŹmat că, în loc de ploile pe care le-am promis aseară, a plouat cu... stele căzătoare! Poate că unii au serbat mai devremeNoaptea Artificiilor! Mai e, oameni buni! Săptămâna viitoaŹre! Oricum, vă promit o vreme umedă pentru la noapte!” Domnul Dursley rămase nemișcat în fotoliul său. Stele căzătoare peste Marea Britanie? Bufnițe ziua? Oameni misŹterioși cu pelerine extravagante? Și acel zvon despre familia Potter... Doamna Dursley apăru cu două cești cu ceai. Nu, nu, nu era bine deloc! Trebuia să-i spună și ei! Tuși nervos și începu: — Eh, Petunia, dragă, ai mai auzit ceva despre sora ta... Recent? Așa cum se așteptase, doamna Dursley tresări nervoasă și iritată. Doar stabiliseră că, formal, ea nu avea nici o soră! — Nu! zise ea tăios. De ce? — Au fost niște știri tare ciudate, murmură domnul Dursley. Stele căzătoare, bufnițe... oameni ciudați prin oraș... — Și? izbucni doamna Dursley. — Păi... m-am gândit că, poate, ar avea vreo legătură cu... știi tu... cu cei de teapa ei! Doamna Dursley sorbi ceaiul cu buzele strânse. Domnul Dursley se întrebă dacă să îndrăznească să-i spună că auzise ceva și despre numele Potter... Nu, mai bine nu!... Și aminti în treacăt: — Băiatul lor, ăăă... e cam de vârsta lui Dudley, nu? — Așa cred! răspunse doamna Dursley, înțepată. — Și cum îl chema? Harold, cumva? — Harry! Un nume urât, cât se poate de obișnuit, după gustul meu! — Da, dragă, fu de acord domnul Dursley și inima i se strânse dureros. Nu mai scoase un cuvânt despre acel subiect până se duseră la culcare. În timp ce doamna Dursley era la baie, el se strecură la fereastră și trase cu ochiul afară, în grădină. Motanul era tot acolo și privea fix de-a lungul aleii, ca și cum ar fi așteptat ceva sau pe cineva. Oare își imagina toate lucrurile astea? Și ce amestec avea familia Potter? Dacă avea vreun amestec... dacă se dovedea că erau rude cu niște... Oh, ce gând înfiorător! Se culcară. Doamna Dursley adormi imediat, dar el răsuŹci totul în minte, iar și iar. Singurul gând liniștitor înainte de a adormi a fost că, în cazul în care familia Potter avea vreun amestec, nu vedea de ce ar dori să ia legătura cu el și cu doamna Dursley. Știau, doar, foarte bine că el și Petunia nu vroiau să știe de ei... Căscă și se întoarse pe partea cealaltă. Nu, nu putea să-i afecteze în nici un fel... Dar se înșela amarnic... Poate că domnul Dursley se cufundase într-un somn adânc, dar motanul de pe gard nu dădea nici un semn de oboseală. Stătea tot atât de nemișcat ca o statuie, cu ochii ațintiți spre capătul cel mai îndepărtat al aleii. Nici măcar nu clipi când se auzi ușa unei mașini trântindu-se sau când pe deasupra capului său zburară două bufnițe. De-abia pe la miezul nopții, motanul dădu semne de viață. La capătul aleii supravegheate de motan își făcu apariția un bărbat. Apăruse atât de neașteptat, ca și cum ar fi ieșit din pământ. Coada motanului se mișcă, iar ochii i se îngustară. Nimeni nu mai văzuse un individ așa ciudat prin acele locuri. Era înalt, subțire și foarte bătrân, dacă era să te iei după albul părului și al bărbii, care îi atârnau până la mijloc. Avea o robă lungă și o pelerină purpurie, care mătura păŹmântul, iar în picioare avea cizme cu catarame și tocuri înalŹte. Ochii, de un albastru luminos, îi sclipeau sub ochelari, iar nasul era lung și părea să fi fost spart de cel puțin două ori! Numele omului era Albus Dumbledore. Albus Dumbledore nu părea să-și fi dat seama deloc că ajunsese într-un loc unde persoana lui, de la nume la cizme, era nedorită. Umbla prin buzunarele pelerinei, căutând ceva. Brusc, își dădu seama că este urmărit și își îndreptă priviriŹle spre motanul de la celălalt capăt al aleii. Dintr-un motiv anume, imaginea motanului păru să-l amuze, fiindcă începu să chicotească, și murmură: — Trebuia să-mi închipui! Găsi, în sfârșit, ce căuta. Părea să fie o brichetă argintie. O deschise, o ridică în aer și o aprinse. Cel mai apropiat bec de pe stradă se stinse cu un mic zgomot. Mai aprinse o dată bricheta și se stinse următorul bec și tot așa, până când aleea se cufundă în beznă, singurele două luminițe fiind ochii motanului, care nu-și dezlipea privirea de la noul veŹnit. Dacă cineva ar fi privit pe după perdele, fie și doamna Dursley, cu privirea ei scrutătoare, nu ar fi deslușit nimic din ce se petrecea atunci pe alee. Albus Dumbledore puse bricheta la loc, în buzunar, și își continuă drumul până la casa de la numărul 4. Se opri la gard, lângă motan. Nu îl priŹvi, dar îi vorbi: — Straniu să vă văd aici, doamnă profesoară McGonagall. Înălță capul și îi zâmbi motanului, dar acesta se făcuse nevăzut. În locul lui, stătea o femeie cu înfățișare severă și cu niște ochelari pătrați, întocmai ca semnele din jurul ochiŹlor motanului. Și ea purta o pelerină, dar de culoarea smaŹraldului. Era vizibil tulburată. — De unde ai știut că sunt eu? întrebă ea. — Oh... n-am mai văzut o mâță atât de țeapănă! — Și tu ai fi țeapăn, dacă ai fi stat toată ziua nemișcat pe un gard! zise profesoara McGonagall. — Toată ziua? În loc să sărbătorești? Am văzut zeci de oameni veseli sărbătorind evenimentul, pe tot drumul până aici! Profesoara McGonagall pufni supărată: — Hm! Sărbătorind! Nu crezi că ar fi trebuit să fie mai prudenți? Chiar și Încuiații și-au dat seama că se întâmplă ceva! Au spus la știrile de seară! Își dădu capul pe spate, arătând spre ferestrele întuneŹcate ale sufrageriei familiei Dursley. — Am auzit cu urechile mele! Mulțime de bufnițe... stele căzătoare... Ei bine, nu-s chiar așa tâmpiți, și-au dat seama. Auzi, stele căzătoare! În Kent! Probabil că e opera lui Dedalus Diggle, numai el e atât de lipsit de cel mai elemenŹtar bun simț! — Nu-i poți învinui pentru asta! În ultimii unsprezece ani nu prea am avut motive să ne bucurăm! — Știu prea bine, zise profesoara McGonagall, iritată, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne pierdem capul! Au fost de-a dreptul neglijenți, au apărut pe străzi în plină zi și măcar să fi fost îmbrăcați ca Încuiații ăștia! Și zvonurile pe care le-au răspândit peste tot... Îi aruncă o privire grăbită lui Albus Dumbledore, ca și cum s-ar fi așteptat să-i spună ceva. El nu zise însă nimic, așa că ea continuă: — Ce groaznic ar fi dacă în această zi, când Știm-Noi-Cine se pare că a dispărut, să afle Încuiații ăștia despre noi! A disŹpărut cu adevărat, nu-i așa, Dumbledore? — Așa se pare, slavă Domnului! Vrei cumva puțin șerbet de lămâie? — Ce să vreau? — Șerbet de lămâie! Un desert al Încuiaților, care îmi place la nebunie! — Nu, mulțumesc, făcu profesoara McGonagall cu răceaŹlă, ca și cum ar fi zis că nu era momentul pentru șerbet de lămâie. Așa cum spuneam, chiar dacă Știm-Noi-Cine a disŹpărut... — Dragă Profesore, o întrerupse Albus Dumbledore, cum se face că o persoană cu bun simț ca tine nu-i poate spune pe nume? Ce-s prostiile astea cu Știm-Noi-Cine? Spuneți-i pe nume: Cap-de-Mort! Profesoara McGonagall îl fulgeră cu privirea, dar cum era ocupat cu șerbetul, Albus Dumbledore păru să nu observe. — E penibil să spunem Știm-Noi-Cine, nu văd de ce ne-ar fi teamă să-i pronunțăm numele adevărat. — Da, n-am avea de ce, admise profesoara McGonagall, pe jumătate exasperată, pe jumătate admirativ. Dar e o situație diferită. Fiecare dintre noi știe că Știm-Noi... Oh, Cap-de-Mort se temea numai de tine! — Sunt măgulit, dar știi prea bine că el avea puteri, pe care eu nu le voi avea niciodată! zise Albus Dumbledore calm. — Da, numai fiindcă tu ești prea... nobil, ca să le folosești! — Oh, bine că e întuneric, n-am mai roșit așa, de când Madam Pomfrey mi-a spus cât de mult îi plac noile mele acoperitori de urechi! Profesoara McGonagall îl privi scurt și zise: — Bufnițele nu-s nimic, față de zvonuri. Știi ce se zice? De ce ar fi dispărut Cap-de-Mort? Ce l-ar fi oprit în cele din urmă? Se părea că profesoara McGonagall ajunsese la punctul culminant al discuției, motivul pentru care îl așteptase toată ziua, fiindcă nimeni până atunci, pisică ori femeie, nu-l fulŹgerase cu privirea atât de intens, așa cum o făcea ea acum. Era clar ca bună ziua că, orice ar fi auzit de la alții, ea nu avea să creadă decât dacă el, Albus Dumbledore, îi spunea că era adevărat. Dumbledore era însă foarte ocupat cu șerbetul lui de lămâie, așa că nu răspunse nimic. — Se spune, accentuă ea, că Știm-Noi... Cap-de-Mort ar fi apărut aseară în Peștera lui Godrick, pentru a da de familia Potter. Se mai spune că Lily și James Potter sunt... sunt... morți. Albus Dumbledore plecă privirea, iar ea continuă: — Nu! Nu, Lily și James Potter... Nu pot să cred... Nu vreau să cred, Albus! Dumbledore o bătu pe umăr: — Lasă... Știu... Nu te necăji! Profesoara McGonagall continuă, cu voce tremurândă: — Și asta nu e totul! Se spune că a încercat să-l omoare pe fiŹul lor, Harry, dar n-a reușit, n-a putut să-l ucidă pe micuț. NiŹmeni nu știe de ce sau cum, dar se zice că, atunci când a încerŹcat să-l omoare pe Harry, puterile l-au părăsit pe Cap-de-Mort și de aceea a dispărut! Dumbledore dădu din cap, mohorât. — E.. E adevărat? întrebă cu sufletul la gură McGonagall. După tot ce a făcut, după câți a ucis, să nu fi putut să-l omoare pe băiețel? Este uluitor că, din tot ce s-a încercat, tocmai acest lucru l-a oprit pe Cap-de-Mort... Dar cum de o fi supraviețuit Harry?! — Putem face numai presupuneri, zise Dumbledore, n-o să știm niciodată cu siguranță. Profesoara McGonagall scoase o batistă și își șterse ochii pe sub ochelari. Dumbledore oftă din rărunchi, în timp ce-și consultă ceasul de aur masiv, pe care îl scosese din buzunar. Ceasul avea douăsprezece limbi și nici o cifră. În schimb, pe margine se mișcau planete micuțe. Probabil că însemnau ceva pentru Dumbledore, fiindcă puse ceasul înapoi în buŹzunar și zise: — Hagrid întârzie. Bănuiesc că el ți-a spus că voi fi aici, nu? — Da! răspunse profesoara McGonagall. Și bănuiesc că o să-mi spui de ce te afli tocmai în acest loc. — Am venit să-l duc pe Harry la casa unchiului și mătușii lui. Ei sunt singura familie pe care o mai are copilul. — Doar nu vrei să spui... nu se poate așa ceva... că e vorba de oamenii care locuiesc aici? exclamă McGonagall, sărind în picioare și arătând spre casa cu numărul 4. Dumbledore, nu se poate! I-am urmărit toată ziua, sunt complet diferiți de noi! Și copilul ăla al lor... A lovit-o cu piciorul încontinuu pe mama lui, urlând că vrea bomboane. Harry Potter să stea aici! Imposibil! — E locul cel mai bun pentru el, rămase Dumbledore neclintit. Mătușa și unchiul lui îi vor explica totul, când se va face mare. Le-am scris o scrisoare. — O scrisoare? repetă profesoara McGonagall, abia auzit, sprijinindu-se de zid. Cum crezi că poți explica toate astea într-o scrisoare? Dumbledore, mă uimești! Oamenii ăștia n-or să-l înțeleagă niciodată! În curând, o să fie faimos, o leŹgendă vie! Se vor scrie cărți despre el și toți copii îl vor cunoaște sau vor dori să-l cunoască! — Exact! replică Dumbledore, uitându-se peste ochelarii lui în formă de semilună. De-ajuns să zăpăcească orice băiat. Faimos, înainte de a putea vorbi sau merge! Faimos pentru ceva despre care habar n-are! Acum vezi și tu pentru ce este mai bine să locuiască aici până în clipa în care își va da seama despre ce este vorba și va putea face față situației!... Profesoara McGonagall deschise gura să zică ceva, dar se răzgândi, înghiți în sec și spuse doar: — Da, ai dreptate, fără discuție, dar cum ajunge băiatul aici, Dumbledore? Privi intens pelerina lui Dumbledore, gândindu-se că poate îl ascunde acolo. — Îl aduce Hagrid! — Crezi că e înțelept să-i încredințezi lui Hagrid o sarcină atât de importantă? — Garantez cu viața mea pentru Hagrid! — Nu spun că nu are inimă bună, zise profesoara McGonagall cu reproș, dar trebuie să recunoști că e impruŹdent uneori. Are tendința să... Ce-a fost asta? Un uruit slab de motor se auzi în apropiere. Crescu în intensitate și amândoi se uitară într-o parte și în alta a străŹzii, să vadă lumini de faruri. Zgomotul se auzi și mai tare și cei doi priviră în sus. În clipa următoare, o motocicletă uriŹașă coborî din aer și se opri lângă ei. Dacă se putea spune că motocicleta era uriașă, ei bine, ea era nimic pe lângă omul care coborî din ea! Era de două ori mai înalt ca un om normal și cam de cinci ori mai solid. Era enorm și cu o înfățișare sălbatică, iar șuvițele lungi de păr încâlcit și barba îi acopereau cea mai mare parte a feței. Avea mâinile cât niște capace de pe lăzile de gunoi, iar picioarele, încălțate cu cizme, păreau niște pui de delfin! Iar în brațele lui puternice și musculoase avea o mogâldeață, învelită cu o pătură. — Hagrid! strigă Dumbledore ușurat. În sfârșit! De unde ai motocicleta asta? — Am împrumutat-o, domnule profesor Dumbledore, spuse uriașul, coborând cu grijă de pe motocicletă. De la SiŹrius Black. — Ai avut vreo problemă? — Nu, domnule, casa era distrusă, dar am reușit să scot copilul, înainte ca locul să fie împânzit de curioși. A adorŹmit, în timp ce zburam pe deasupra orașului Bristol. Dumbledore și profesoara McGonagall se aplecară să vaŹdă mai bine. Da, băiețelul dormea dus! Pe fruntea lui, sub ciuful de păr negru, se vedea un semn ciudat, ca zig-zagul unui fulger. — Semnul ăsta e de când..., șopti profesoara McGonagall. — Da, răspunse Dumbledore. O să aibă cicatricea asta toaŹtă viața. — N-am putea face ceva, Dumbledore? — Chiar dacă aș putea și tot n-aș face-o! Uneori, și cicatriŹcele folosesc la ceva. Și eu am una deasupra genunchiului stâng, care este o hartă perfectă a metroului londonez. Hai, dă-mi-l mie, Hagrid, să ducem lucrurile la bun sfârșit. Dumbledore îl luă pe Harry în brațe și se întoarse cu fața spre casa familiei Dursley. — Aș putea... Aș putea să îmi iau rămas bun de la el, domŹnule? întrebă Hagrid, timid. Și uriașul își aplecă asupra copilului capul mare și zbârlit și îi dădu ceea ce trebuie să fi fost un sărut tare aspru și țeŹpos! Apoi, Hagrid începu să scheaune, ca un câine rănit. — Șșșt! îl certă Profesorul Dumbledore. O să scoli toată casa! — Scuzați-mă, zise uriașul, scoțând o batistă mare, în care își îngropă fața, suspinând. Mi-e așa milă de bietul copilaș, cu părinții morți și obligat să trăiască aici, cu Încuiații ăștia... — Da, ai dreptate, e cât se poate de trist, dar stăpânește-te, Hagrid, altfel or să ne vadă! zise profesorul Dumbledore și îl strânse încurajator de mână. Profesorul Dumbledore păși peste gardul nu prea înalt și se îndreptă spre casă. Lăsă copilul în prag, scoase din peleriŹnă un plic și îl puse în scutecele copilului, apoi se întoarse la cei doi. Cei trei mai priviră o clipă copilul. Umerii lui Hagrid se scuturau de plâns, profesoara McGonagall privea furioasă și neputincioasă, ochii lui Dumbledore, de obicei atât de vii, își pierduseră strălucirea. — Asta e! zise profesorul Dumbledore. Nu mai avem ce faŹce aici. Să mergem și să sărbătorim și noi momentul, împreŹună cu ceilalți! — Da! spuse Hagrid, înfundat. O să-i înapoiez motocicleŹta lui Sirius. Noapte bună! Ștergându-și ochii cu mâneca jachetei, Hagrid se urcă pe motocicletă, ambală motorul și dispăru cu ea în aer. — Sper să ne vedem curând, McGonagall, spuse DumbleŹdore. Profesoara McGonagall își suflă nasul și acesta fu singuŹrul răspuns. Dumbledore se întoarse și se îndepărtă pe strada pustie. La colțul străzii, se opri, își scoate bricheta masivă de argint și aprinse la loc toate luminile de pe stradă. Aleea BosŹchetelor fu inundată de lumina portocalie și profesorul Dumbledore putu observa la capătul celălalt al aleii un motan care se strecura pe după colț. Mai privi o dată la mogâldeața de pe prag. — Mult noroc, Harry! murmură el și, cu o mișcare bruscă a pelerinei, dispăru. Aleea Boschetelor rămase tăcută, sub un cer ca cerneala, mângâiată de o adiere plăcută, un loc obișnuit, unde cu greu te-ai fi putut aștepta să se întâmple lucruri ieșite din coŹmun. Harry Potter se mișcă sub pătură, dar nu se trezi. DorŹmea cu mânuța pe scrisoare, fără să știe că era deosebit, că devenise faimos sau că va fi trezit brusc după câteva ore de țipătul ascuțit al doamnei Dursley, în clipa în care deschidea ușa ca să pună sticlele goale de lapte, și nu știa nici că urmăŹtoarele săptămâni avea să suporte îmbrâncelile și ciupiturile vărului său, Dudley... De asemenea, nu știa că în acele clipe, pretutindeni, se închinau cupe cu șampanie în cinstea lui: „În sănătatea lui Harry Potter, băiețelul care a reușit să suŹpraviețuiască!”