CAPITOLUL X
HALLOWEEN
Lui Draco nu-i veni să creadă când îi văzu pe Harry și pe Ron a doua zi, arătând obosiți, e adevărat, dar foarte veseli. Și chiar așa și era. După ce le trecuse spaima de peste noapte, Harry și Ron avuseseră timp să se gândească la aventura extraordinară, pe care o trăiseră, la câinele cu trei capete, și ce noroc pe ei că erau prieteni. Între timp, Harry îi spusese și lui Ron despre misteriosul pachețel, care părea să-și fi schimbat locul, de la Gringotts la Hogwarts, și amânŹdoi nu mai conteneau să se întrebe ce putea fi în acel paŹchet, ca să aibă nevoie de o pază așa serioasă. Ori este foarte valoros, ori foarte periculos, fu de păŹrere Ron. Sau ambele, completă Harry. Tot ce știau cu exactitate era că obiectul respectiv avea cam cinci centimetri, altceva nu aveau cum să ghicească, decât dacă mai găseau și alte indicii. Nici Hermione și nici Neville nu-și făceau probleme cu ce se afla sub câine. Neville dorea din tot sufletul să nu se mai afle vreodată prin preajma monstrului. Hermione nu mai vorbea nici cu Harry, nici cu Ron, dar parcă o făcea și mai pe deșteapta, în compensație, probabil. Harry și Ron așteptau acum un prilej să i-o plătească lui Draco și, spre marea lor mulțumire, acesta veni cu poșta din săptămâna următoare. De îndată ce se îmbulziră bufnițele în sala de mese, toate privirile se ațintiră asupra unui grup de șase bufnițe, care cărau un pachet nu prea greu, dar mare ca suprafață. Ca toți ceilalți, Harry murea și el de curiozitate să vadă ce era în pachet și se arătă foarte surprins, când bufnițele îl așezară în fața lui. De abia se îndepărtară cele șase bufnițe, că veni o alta, care îi lăsă lui Harry o scrisoare, pe deasupra pachetului. Noroc că deschise mai întâi scrisoarea, căci în ea scria: Nu deschide pachetul la masă. Conține mătura ta, NimŹbus 2000, dar să nu se afle că tu ai primit o astfel de mătură, fiindcă atunci or să vrea toți câte una. Oliver Baston te așŹteaptă diseară, la ora șapte, pe terenul de antrenament. Minerva McGonagall Își ascunse cu greu bucuria când îi înmână lui Ron bileŹtul, să citească și el. Un Nimbus 2000! mormăi Ron, cu invidie. Eu nici n-am pus măcar mâna pe așa ceva. Părăsiră sala de mese imediat, dornici să desfacă mai repede pachetul, într-un loc ferit de privirile celorlalți, dar la jumătatea holului de la intrare, văzură că scările erau barate de Crabbe și Goyle. Draco le smulse pachetul și pipăi să vadă ce e înăuntru. E o mătură! zise el, cu un amestec de invidie și dispreț, și îi aruncă pachetul lui Harry. Ron nu se putu abține. Da, dar nu este o mătură oarecare, zise el, e un Nimbus 2000! Ce fel de mătură spuneai că ai acasă, Draco? Cornet 260? Ron îi făcu lui Harry cu ochiul și continuă: Cozile de mătură Cornet arată bine, dar nu sunt nici pe departe de categoria lui Nimbus 2000! Ce-o faci pe grozavul, Weasley? Tu nu-ți poți permite nici măcar ghidonul! Probabil că voi strângeți câte o rămuŹrică fiecare, până să fiți în stare să vă faceți o mătură, îi dădu replica imediat Draco. Înainte ca Ron să poată răspunde, profesorul Flitwick apăru în dreapta lui Draco. Sper că nu vă certați, băieți!? spuse el. Potter a primit o coadă de mătură nouă, domnule proŹfesor, zise Draco. Da, mi-a spus ceva doamna profesoară McGonagall. Și ce marcă e? Nimbus 2000, domnule, zise Harry, străduindu-se să nu izbucnească în râs, când văzu fața oripilată a lui Draco. Harry și Ron urcară în fugă scările, râzând în hohote de fața lui Draco, intrigată, dar și furioasă, în același timp. Ar trebui să-i fiu recunoscător, dacă nu i-ar fi luat gloŹbul lui Neville, acum n-aș fi fost în echipa de Vâjthaț! chicoti Harry, când ajunseră în capul scărilor. Și ce, vrei să zici că asta-i o răsplată, fiindcă ai încălcat regulile? se auzi o voce supărată în spatele lor. Era Hermione, care urca scările în fugă, cu ochii țintă la pachetul din mâna lui Harry. Credeam că nu vorbești cu noi, îi replică Harry. Da, te rugăm, nu te răzgândi, a fost așa bine, o necăji Ron. Hermione se îndepărtă, cu nasul în vânt. Ziua trecu extraordinar de greu. Harry reușea cu greu să se concentreze cât de cât la lecții. Mințile îi zburau iar și iar către coada lui de mătură, care îl aștepta în dormitor, sub pat, sau la terenul de antrenament, unde urma să ia primele lecții, chiar în seara aceea. Trecu cu greu și masa de seară, unde mâncă fără să știe ce anume, apoi, se repezi sus, pe scări, să mai arunce o privire la mătura lui, Nimbus 2000. Uau, suspină Ron, privind-o și el încă o dată. Chiar Harry, care nu știa mare lucru despre cozile de mătură, trebui să admită că arăta splendid. Netedă și străluŹcitoare, cu un mâner de mahon, lungă și suplă, cu firele nou-nouțe și cu marca, Nimbus 2000, scrisă cu litere aurii. Cum se apropia de ora șapte, Harry părăsi castelul, pe înserat, și se îndreptă spre stadion. Nu mai intrase niciodată pe stadion. În jurul arenei centrale, erau sute de locuri în amfiteatru, ca spectatorii să poată urmări bine jocul. La capătul celălalt al arenei, se aflau trei stâlpi, cu câte un cerc la capăt. Îi aminteau de acele bețișoare, prin care copiii suŹflă baloane de săpun, numai că aveau cam 15 metri înălŹțime. Mult prea dornic să înceapă, Harry urcă pe mătură și o lovi de pământ. Ce senzație! Intra și ieșea prin porți, se înălŹța cu viteză și zbura de la un capăt al arenei, la celălalt. NimŹbus 2000 executa toate comenzile sale, cu cea mai mare ușuŹrință. Potter, vino jos! auzi Harry o voce. Era vocea lui Oliver Baston, care ducea sub braț o cutie de lemn. Harry ateriză lin, chiar lângă el. Foarte frumos, îl lăudă el pe Harry. Acum văd și eu ce vroia să spună doamna profesoară McGonagall. Ești, într-adeŹvăr, un talent înnăscut. În seara asta te învăț toate regulile, iar apoi vii la antrenament cu toată echipa, de trei ori pe săptămână. Baston deschise cutia, în care erau patru mingi, de măŹrimi diferite. Așa, făcu Baston, Vâjthaț este ușor de înțeles, chiar daŹcă nu e așa ușor de jucat. Sunt câte șapte jucători, în fiecare echipă. Trei dintre ei se numesc înaintași. Trei înaintași, repetă Harry, în timp ce Baston lua o minge, de un roșu strălucitor și de mărimea unei mingi de fotbal. Asta se numește balon. Înaintașii pasează balonul, de la unul la altul, încercând să ajungă la stâlpii aceia și să bage mingea prin cerc, pentru a înscrie un gol. De fiecare dată, când mingea intră prin cerc, echipa respectivă câștigă zece puncte. Ești atent? Sigur că da, sări Harry. E ca un fel de baschet, cu șase cercuri, nu? Ce-i aia baschet? întrebă Oliver Baston, curios. Lasă asta, zi mai departe, zise Harry. De fiecare parte, mai e un jucător, care se numește porŹtar. Eu sunt portarul echipei Cercetașilor. Trebuie să zbor în jurul stâlpilor noștri și să-i împiedic pe ceilalți să marcheze. Trei înaintași și un portar, repetă Harry, hotărât să rețină totul. Și mingile celelalte, pentru ce sunt? Îți arăt imediat, îi zise Baston. Ține asta. Și îi dădu lui Harry o mică bâtă, care semăna, oarecum, cu bâta de baseball. O să-ți arăt acum care e rolul acestor două mingi, numite baloane-ghiulea. Erau niște mingi, ceva mai mici, identice și de culoare neagră. Lui Harry i se păru că de-abia reușeau chingile să le țină în cutie. Dă-te la o parte, îl avertiză Baston și eliberă una dintre mingi. Aceasta zvâcni sus de tot, în aer, și se îndreptă apoi spre fața lui Harry. Harry o lovi cu putere cu bâta, ca să nu-i spargă nasul, și o trimise departe, în zig-zag. Zbură peste capetele lor, apoi se îndreptă spre Baston, care se aruncă asupra ei și reuși să o țintuiască la pământ. Ai văzut? îl întrebă Baston, străduindu-se să bage minŹgea, la locul ei, în cutie. Balonane-ghiulea se învârtesc în juŹrul jucătorilor, încercând să-i doboare de pe mături. De aceea există câte doi prinzători în fiecare echipă. Prinzătorii noștri sunt gemenii Weasley, iar sarcina lor este să ne proŹtejeze flancurile și să încerce să trimită baloanele-ghiulea înapoi, spre echipa adversă. Ai priceput? Da. Cei trei înaintași încearcă să înscrie cu balonul, porŹtarul apără și respinge balonul, prinzătorii apară flancurile și reorientează baloanele-ghiulea spre echipa adversă, spuse Harry, pe nerăsuflate. Foarte bine, aprobă Baston. Oare, s-a întâmplat vreodată ca baloanele-ghiulea să... omoare pe cineva? întrebă Harry. Nu, niciodată la Hogwarts! Au fost câteva maxilare sparte, dar nimic mai mult. Ultimul membru al echipei este căutătorul. Tu o să fii pe postul de căutător și nu trebuie să te preocupe nici balonul, nici baloanele-ghiulea... ... decât dacă îmi crapă capul! râse Harry. Nu trebuie să-ți faci probleme, gemenii Weasley fac o echipă perfectă, nu prea trece de ei nici un balon-gliiulea! Baston căută în cutie și scoase ultima minge. În comŹparație cu balonul și cu baloane-ghiulea, aceasta era foarte mică, semănând cu o castană mai mare. Era de un auriu strălucitor și avea două aripioare argintii. Asta e hoțoaica aurie și este cea mai importantă minge din joc. Este foarte greu de prins, fiindcă se mișcă foarte iute și este abia vizibilă. Asta este treaba căutătorului. TreŹbuie să-i fentezi pe înaintași, pe prinzători, să te ferești din calea balonului și a baloanelor-ghiulea și să prinzi hoțoaica aurie, înaintea căutătorului din echipa adversă. Cine o prinde primul, aduce echipei sale o sută cincizeci de puncte suplimentare, astfel încât echipa respectivă este aproape întotdeauna câștigătoare. De aceea, căutătorii sunt jucători cei mai des faultați. Jocul de Vâjthaț se termină în momenŹtul în care este prinsă hoțoaica aurie, dar asta poate dura multă vreme. Recordul a fost de trei luni, mi se pare. Jocul s-a jucat încontinuu, cu o mulțime de rezerve, pentru ca jucătorii să se poată odihni, pe rând. Ei, cam asta e tot! Ai vreo întrebare? Harry scutură din cap. Înțelesese ce trebuie să facă, proŹblema era cum... N-o să ne antrenăm acum cu hoțoaica aurie, mai târziu, zise Baston și puse mingea cu grijă la loc, în cutie. E prea întuneric, s-ar putea pierde. O să ne antrenăm cu alte mingi. Scoase dintr-o geantă câteva mingi obișnuite de golf și în curând cei doi erau sus, în aer, Baston, aruncând mingile de golf cât putea de tare, în toate direcțiile, Harry, încercând să le prindă pe toate. Și, într-adevăr, nu-i scăpă nici una, spre marea încântare a lui Baston. După jumătate de oră, se lăsase noaptea de-a binelea și cei doi fură nevoiți să se oprească din antrenament. Cupa de anul ăsta de la Vâjthaț o să aibă numele tău pe ea! râse Baston, în timp ce-și târau pașii spre castel. Nu m-aș mira să ajungi mai bun ca Charlie Weasley, iar el ar fi putut să ne reprezinte cu succes în meciul național de cupă, dacă nu ar fi plecat să studieze vampirii și dragonii. * Poate din cauză că era prea ocupat, cu toate temele și cu antrenamentul la Vâjthaț, de trei ori pe săptămână, dar nici nu-și dădu seama că se scurseseră deja două luni de când venise la Hogwarts. Se simțea la castel ca acasă, mult mai mult ca la familia Dursley, unde trăise, totuși, aproape de când se născuse. Și lecțiile i se păreau acum mult mai intereŹsante, o dată ce își însușise noțiunile de bază. În dimineața de Halloween se sculă într-un delicios miros de dovleac copt, care plutea pe toate coridoarele. Ba mai mult, profesorul Flitwick îi anunțase la ora de Farmece că venise vremea să-i învețe să facă obiectele să zboare! MuŹreau de curiozitate să știe cum puteau face acest lucru, mai ales de când îl văzuseră pe profesor cum îi făcuse broasca lui Neville să se înscrie pe o traiectorie în jurul clasei! Profesorul Flitwick îi împărți doi câte doi și Harry se bucură să-l aibă ca partener pe Seamus Finnigan (o adevărată binecuvântare, dat fiind că Neville se tot agitase să fie ales el partenerul lui Harry). Ron, însă, ajunsese în echipă cu Hermione Granger. Era cam greu de spus cine era mai necăjit, Ron sau Hermione... Hermione nu mai vorbise cu ei din ziua în care Harry primise coada lui de mătură ultra modernă. Atenție, nu uitați acea mișcare elegantă, din încheieŹtură, pe care am exersat-o atât! le mai zise profesorul, suit, ca de obicei, peste maldărul său de cărți. Rotire, șficuire, rotire, șficuire! La fel de important este și să spuneți corect cuvintele magice. Nu-l uitați pe Magicianul Baruffio care în loc de p a spus b și s-a trezit la podea, cu ditamai bouŹrul pe piept! Era al naibii de greu. Harry și Seamus roteau încheietura, apoi șficuiau aerul, dar pana, pe care trebuiau s-o facă să plutească în aer, refuza să se ridice de pe bancă. Seamus își pierdu răbdarea și împunse aerul cu bagheta, făcând să izbucnească un foc, pe care Harry îl stinse cu pălăria lui. La banca de alături, nici Ron nu avea mai mult noroc. Hocus-pocus preparatis! striga el cât putea de tare, agitându-și ca o morișcă brațele lungi. Nu spui bine! o auzi Harry pe Hermione, corectându-l pe Ron. E Hocus-pocus preparatus! Și accentuează vocalele! Accentuează-le tu, dacă ești așa deșteaptă! îi dădu Ron replica, morocănos. Hermione își îndoi puțin mânecile de la robă, ridică bagheta, o roti, șficui cu ea aerul și zise: Hocus-pocus preparatus! Pana se ridică de pe bancă și pluti la cincizeci de cenŹtimetri pe deasupra capetelor celorlalți. Bravo! Foarte bine! aplaudă profesorul Flitwick. Toată lumea să ia exemplu de la domnișoara Granger! La sfârșitul orei, Ron era în cea mai proastă dispoziție. Nu-i de mirare că nimeni nu poate s-o sufere! izbucni el spre Harry, pe când își croiau drum pe coridorul aglomeŹrat. E un adevărat coșmar, ascultă-mă pe mine! Cineva se ciocni de Harry, în toată îmbulzeala de pe culoar. Era Hermione. Harry îi aruncă o privire și văzu cu uimire că avea lacrimi în ochi. Ron, cred că te-a auzit! Și ce dacă? se grozăvi Ron, dar nu prea se simțea în largul lui. Cred că s-a lămurit și ea că nu are nici un prieten. Hermione nu-și făcu apariția la următoarea oră și nimeni n-o văzu toată după-amiaza aceea. În timp ce se îndreptau spre Marea Sală, unde avea loc petrecerea de Halloween, Harry și Ron o auziră pe Parvati Patil că îi spunea prietenei ei, Lavender, că Hermione se închisese în toaleta fetelor și plângea de mama focului, zicând că vrea să fie lăsată în pace. Ron se simți și mai prost, dar, odată intrați în Marea Sală, decorată cu fel de fel de ghirlande și lampioane, Harry și Ron uitară complet de Hermione. O mie de lilieci vii atârnau de plafon și alți o mie roiau pe deasupra meselor, făcând lumânările să pâlpâie în dovleci. Îndată apăru și mâncarea în farfuriile aurii, așa cum se întâmplase și la banchetul de recepție. Harry tocmai lua un cartof copt, când în sală își făcu apariția profesorul Quirrell, cu turbanul pieziș și cu fața îngrozită. Toată lumea îl urmări cu privirea până ajunse în dreptul profesorului Albus DumŹbledore: E un monstru în subsol! zise el și leșină pe dată. Se porni un zgomot de nedescris. Profesorul Albus Dumbledore trebui să facă să explodeze mai multe artificii purpurii, ca să se facă liniște în sala de mese. Perfecți! ordonă el. Duceți-vă imediat clasele în dormiŹtoare! Percy se simțea în elementul lui: Urmați-mă! Stați grupați! Voi, cei din anul întâi, veniți lângă mine! Scuzați, faceți loc pentru anul întâi! Știți, eu sunt Perfect! Cum să intre aici vreun monstru? întrebă Harry, neînŹcrezător, în timp ce urcau scările spre dormitoare. Nu știu să-ți spun, dar se cunoaște prea bine cât sunt de stupizi, răspunse Ron. Probabil că Peeves s-a gândit să ne joace o festă, de Halloween! Trecură de mai multe grupuri, care se îndreptau în direcții diferite. Tocmai își croiau drum printr-un grup de Astropufi dezorientați, când Harry îl apucă de braț pe Ron. Mi-am amintit de... Hermione, îi spuse el. Ce-i cu ea? întrebă Ron. Mă gândeam că probabil că nu știe despre monstru... Oh! Bine, dar să nu ne vadă Percy, zise Ron, mușcânŹdu-și buza. Pitulându-se și strecurându-se, Harry și Ron se alăturară grupului de Astropufi care mergeau în direcție opusă. TreŹcură apoi într-un coridor pustiu și se îndreptară spre toaleta fetelor. Tocmai dăduseră colțul, când auziră pași în urma lor. Percy! zise Ron, trăgându-i pe Harry pe după statuia unui grifon. Trăgând cu ochiul, văzură, însă, că nu era Percy, ci proŹfesorul Plesneală, care traversă coridorul și dispăru. Ce-o fi făcând aici? șopti Harry. De ce nu e în pivniță, împreună cu ceilalți profesori? Habar n-am! Cât mai încet posibil, cei doi se strecurară pe coridorul pe care dispăruse profesorul Plesneală. Încă i se mai auzeau pașii. Cred că se îndreaptă spre etajul trei, zise Harry, dar fu întrerupt de mâna ridicată a lui Ron. Simți a ce miroase? Lui Harry îi ajunse o duhoare pe la nări, un amestec de putoare de ciorapi nespălați și de WC, care trebuia spălat. Apoi auziră și un mers greoi, târșâit. Ron arătă spre capăŹtul culoarului. Ceva uriaș se îndrepta spre ei. Se traseră în umbră și așteptară până ce arătarea aceea uriașă fu luminată de razele lunii. Priveliștea era înfiorătoare. Creatura avea peste treizeci de metri înălțime, un corp mătăhălos, cu o piele închisă la culoare, cu aspect nesănătos, cu un cap chel și mic, ca o nucă de cocos. Avea picioare scurte, ca niște trunchiuri de copac, plate și noduroase. Mirosul pe care îl răspândea era de nesuportat. Avea în mână o măciucă pe care o târa pe coridor, fiindcă brațele îi erau mult prea lungi. Monstrul se opri în pragul unei uși, se uită înăuntru, socoti ce socoti cu mintea lui redusă și intră. Cheia e în broască, am putea să-l închidem înăuntru!... zise Harry. Bună idee! fu de acord Ron, cam nervos, însă. Se strecurară spre ușa deschisă, cu gurile uscate, de emoție, atenți să nu iasă monstrul. Cu un salt, Harry ajunse lângă ușă, o trânti și răsuci cheia! Da, asta e! Încântați de victorie, o luară la fugă pe coridor, dar abia ajunseseră la colț, când auziră ceva care le îngheță sângele în vene: un strigăt îngrozit izbucni chiar din camera pe care o încuiase Harry. Oh, nu! zise Ron, palid la față, precum Baronul SânŹgeros. Este toaleta fetelor! exclamă Harry. HERMIONE! ziseră amândoi într-un glas. Era ultimul lucru pe care ar fi vrut să-l facă, dar nu aveau de ales. Se întoarseră pe călcâie și o zbughiră spre camera cu pricina. Întoarseră cheia și, îngroziți la culme, deschiseră ușa și se repeziră înăuntru. Hermione Granger se făcuse una cu peretele și arăta ca și cum urma să leșine din clipă în clipă. Monstrul înainta spre ea, smulgând toate chiuvetele de pe perete. Să-l zăpăcim cumva, strigă Harry și ridică un robinet pe care îl zvârli în perete. Arătarea aceea hidoasă se opri la câțiva pași de HermiŹone, clipi confuz și se uită dincotro venise zgomotul. Ochii lui răi și tâmpi se opriră asupra lui Harry. Își schimbă direcția, luând-o spre Harry, fără să uite să ia și măciuca. Ei, tu, creier de găină! îl făcu atent Ron din celălalt capăt al încăperii și aruncă în el cu o țeavă de metal. Uriașul păru să nu fi simțit izbitura țevii în umăr, dar strigătul lui Ron îl făcu să se oprească din nou. Își întoarse fața urâtă spre Ron, lăsându-i timp lui Harry să se îndeŹpărteze. Vino! Fuga! o îndemnă Harry pe Hermione, dar fata părea țintuită de perete, îngrozită la culme. Strigătele și ecoul lor păreau să-l fi zăpăcit complet pe monstru. Se îndreptă spre Ron, care se afla mai aproape de el. Ron nu mai avea nici o portiță de scăpare. Moment în care Harry făcu ceva, tot atât de curajos, pe cât de stupid: se aruncă în spatele uriașului și îl strânse de gât. Arătarea nici nu-l simți pe Harry în spatele lui, dar chiar și un monstru prost simte când îi intră ceva în nas, iar baŹgheta din mâna lui Harry tocmai asta făcea! Urlând de durere, uriașul se răsuci și lovi cu bâta, dar pe de lături. Din moment în moment, Harry avea să fie scutuŹrat pe podea și zdrobit de bâta grea. Hermione se prăbușise la podea, secată de puteri. Ron își ridică bagheta, fără să știe prea bine ce vroia să facă, și se auzi spunând: Hocus-pocus preparatus! Bâta zbură pe dată din mâna uriașului și se ridică în aer, apoi se întoarse și izbi cu putere în capul proprietarului ei. Duhul se clătină puțin și apoi căzu cu burta la pământ, făcând să duduie întreaga încăpere. Harry sări în picioare. Tremura tot și abia mai putea să respire de emoție. Ron stătea cu bagheta în mână și nu îi venea a crede că făcuse așa ceva. Hermione vorbi prima. E mort? întrebă ea. Nu cred, răspunse Harry. E doar amețit de lovitură. Se aplecă și scoase bagheta lui magică din nasul uriașului. La capăt, era acoperită cu ceva care semăna a lipici, închis la culoare. Uhh, făcu el cu scârbă, muci! Șterse bagheta de pantalonii uriașului, cât putu de reŹpede. Uși trântite și zgomot de voci îi făcură pe cei trei să treŹsară. Nu își dăduseră seama de toată hărmălaia pe care o făcuseră și că bușiturile și urletele uriașului se auziseră de departe. Câteva clipe mai târziu, profesoara McGonagall dădu buzna în toaleta fetelor, urmată îndeaproape de profesorul Plesneală. Profesorul Quirrell încheia plutonul. Când îl văzu pe uriaș, acesta din urmă scoase un strigăt înspăimântat, lăŹsându-se să cadă pe unul dintre WC-uri, cu mâna pe inimă. Plesneală se aplecă deasupra uriașului, iar McGonagall se uită în direcția lui Harry și Ron. Harry n-o mai văzuse nicioŹdată atât de supărată. Buzele i se albiseră de furie. Gândul că ar putea să câștige puncte pentru Cercetași zbură pe dată din capul lui Harry. Unde v-o fi fost capul! strigă ea furioasă. Mare noroc ați avut că mai sunteți încă în viață. De ce nu sunteți în dormitor? Harry îl privi pe Ron, care încă mai stătea cu bagheta în mână, Plesneală, pe Harry. Harry își lăsă privirea în pământ. Tare s-ar fi bucurat să lase și Ron bagheta în jos. Apoi, o voce pierită se auzi dintr-un colț: Vă rog, doamnă profesoară, mă căutau pe mine... Domnișoara Granger! Hermione reuși, în sfârșit, să se ridice în picioare și conŹtinuă: M-am dus după monstru, fiindcă am crezut că pot să-i vin singură de hac, doar știți că am citit totul despre aceste creaturi. În sfârșit, Ron lăsă în jos bagheta lui magică. Hermione Granger să mintă în față un profesor? Imposibil! Dacă nu m-ar fi găsit ei, aș fi fost moartă până acum, mai zise ea. Harry i-a băgat bagheta în nas, iar Ron l-a făcut pe monstru să se pocnească în cap cu propria lui bâtă! N-au avut timp să anunțe pe nimeni și să ceară ajutoare, uriașul era gata să mă doboare. Harry și Ron încercau să pară că nu auzeau pentru prima oară această poveste. Bine... În cazul ăsta... Dar tu, fată prostuță, cum de-ai putut crede că-i poți veni de hac unui asemenea monstru, de una singură? Hermione își plecă privirea. Harry rămăsese mut de uimire. Hermione era ultima persoană care ar fi făcut ceva împotriva regulilor și iat-o acum, mințind ca să-i scoată pe ei din bucluc. Era ca și cum Plesneală ar fi început să le dea bomboane. Domnișoară Granger, Cercetașii pierd cinci puncte, pentru isprava asta, hotărî profesoara McGonagall. Sunt foarte dezamăgită de dumneata. Dacă nu aveți nici o rană, duceți-vă în turnul vostru. Toată lumea își termină cina în dormitoare! Hermione plecă. Profesoara McGonagall se întoarse spre Harry și Ron. Ei bine, deși tot sunt de părere că ați avut mare noroc, trebuie să recunosc că nu mulți dintre boboci ar fi fost în stare să-i vină de hac unui monstru, așa că ați câștigat câte cinci puncte pentru Cercetași. O să-i aduc la cunoștință și profesorului Albus Dumbledore. Puteți pleca! Ieșiră grăbiți din cameră și nu scoaseră un cuvânt până nu urcară cele două etaje. Se simțeau ușurați că scăpaseră de mirosul îngrozitor al uriașului și, în general, de toate problemele. Ar fi trebuit să ne dea mai mult de zece puncte, prinse curaj Ron. Cinci, vrei să zici, dacă socotim cele cinci puncte, pierŹdute de Hermione, îi reaminti Harry. E frumos din partea ei că ne-a scăpat de pedeapsă, dar să nu uităm că și noi am salvat-o pe ea! Poate că n-ar fi avut nevoie să fie salvată, dacă n-am fi închis noi arătarea acolo, sublinie Harry. Ajunseră la portretul domnei celei grase. Rât de porc! ziseră ei și intrară. Camera de zi era plină și era multă agitație. Toți mâncau mâncarea care le fusese trimisă sus. Numai Hermione stătea lângă ușă și îi aștepta. Urmă o pauză stânjenitoare. Apoi, fără să se uite unul la altul, ziseră un Mulțumesc! grăbit și trecură la farfuriile lor. Dar din acel moment, Hermione deveni prietena lor cea mai bună. Sunt unele lucruri care te apropie foarte mult, iar doborârea unui uriaș de peste treizeci de metri era unul dintre acestea.