CAPITOLUL XII
OGLINDA LUI ERISED
Se apropia Crăciunul. Într-o dimineață de la jumătatea lunii decembrie, castelul fu acoperit de un strat de zăpadă, înalt de aproape un metru. Lacul îngheță complet, iar gemenii Weasley fură pedepsiți că vrăjiseră câțiva bulgări de zăpadă care îl fugăriseră peste tot pe Quirrell, spărgânŹdu-i-se de turban. Cele câteva bufnițe care răzbiseră cu coŹrespondența, trebuiră să primească îngrijiri serioase de la Hagrid, înainte de a fi din nou trimise la treburile lor. Toți așteptau cu nerăbdare vacanța. În Sala Mare și în camerele de zi duduiau sobele, dar coridoarele erau mohoŹrâte și înghețate. Și în clase era frig, iar prin ferestre se streŹcura un vânt înghețat. Cel mai groaznic era să mergi la orele lui Plesneală. În pivniță era și mai frig. Le ieșeau aburi din gură și se țineau cât mai aproape de ceaunele în care fierŹbeau poțiuni magice. Ce rău de ăștia care sunt nevoiți să stea la Hogwarts, fiindcă nu-i vrea nimeni acasă, zise malițios Draco ReacreŹdință la una din orele de preparat poțiuni. Și avu grijă să privească spre Harry, în timp ce vorbea. Crabbe și Goyle chicotiră. Harry îi ignoră, se obișnuise. Draco devenise chiar mai nesuferit, de când cu întâmplarea de la meciul de Vâjthaț. Ofticat că Viperinii pierduseră, înŹcerca să-i facă pe toți să-și imagineze un broscoi, cu gura căscată, în locul lui Harry, la viitorul meci. Dar își dădu repede seama că nu avea nici un succes, fiindcă toți erau impresionați de felul în care reușise Harry să se țină de mătura nărăvașă. Așa că, Draco, gelos și furios, se apucă iar să-l tachineze pe Harry că nu avea o familie, propriu-zis. Era adevărat că Harry nu se ducea acasă, pe Aleea Boschetelor, de Crăciun. Profesoara McGonagall făcuse o listă cu toți aceia care urmau să-și petreacă sărbătorile de Crăciun la Hogwarts și Harry fusese printre primii care se înscriseseră pe această listă. Lui Harry nu-i părea rău deloc. Probabil că acela urma să fie cel mai grozav Crăciun, pe care îl petrecuse vreodată. Ron, Fred și George rămâneau și ei, deoarece domnul și doamna Weasley se duceau în România, să-l viziteze pe Charlie. Când plecară de la lecția despre poțiuni, văzură că tot culoarul era blocat de un brad uriaș. Două picioare enorme, care ieșeau printre crengile de jos, și pufăitul caracteristic dovedeau clar că Hagrid se afla în spatele bradului. Salut, Hagrid, vrei să te ajutăm? îl întrebă Ron, amabil strecurându-și capul printre ramuri. Nu, mulțumesc, Ron, răspunse Hagrid. Ești atât de bun să te dai la o parte din drum? întrebă Draco, cât mai grețos posibil. Ce, Weasley, vrei să câștigi ceva bani de buzunar sau te dai bine pe lângă Hagrid ca să-i iei locul, după ce pleci de la Hogwarts? Coliba lui Hagrid probabil că-ți pare un palat, pe lângă ce ai tu acasă! Ron tăbărî asupra lui Draco, tocmai când Plesneală apăru în capul scărilor. Weasley! Ron îi dădu drumul lui Draco. Draco l-a provocat, domnule profesor Plesneală, îi luă Hagrid apărarea lui Ron. I-a insultat familia. Cu toate astea, Hagrid, bătăile nu sunt permise la Hogwarts, zise Plesneală, mieros. Se scad cinci puncte de la Cercetași. Hai, plecați și fii mulțumit, Weasley, că nu v-am luat mai multe puncte! Draco, Crabbe și Goyle trecură pe lângă brad, mustăcind. Pun eu mâna pe el, în curând, mormăi Ron, în spatele lui Draco. Îi arăt eu lui... Îi urăsc pe amândoi, și pe Draco și pe Plesneală! Ei, gata, înveseliți-vă! În curând e Crăciunul, îi potoli HaŹgrid. Mai bine, haideți cu mine, să vedeți ce frumos e ornată Marea Sală. Și astfel, Harry, Ron și Hermione îl urmară pe Hagrid până în Marea Sală, unde profesorii McGonagall și Flitwick erau ocupați cu decorațiile de Crăciun. Ah, Hagrid, în sfârșit, ultimul brad! Pune-l în colțul ăla! Marea Sală arăta într-adevăr spectaculos. Ghirlande și vâsc atârnau de tavan și pe pereți. Erau nici mai mult, nici mai puțin, de doisprezece brazi falnici, așezați în jurul încăŹperii, împodobiți cu globuri strălucitoare și zeci de luŹmânări. Câte zile mai sunt până la vacanță? întrebă Hagrid. Numai una! zise Hermione. Și asta îmi amintește că mai avem doar jumătate de oră până la masă, iar noi trebuie să fim în bibliotecă. Da, ai dreptate, oftă Ron, luându-și cu greu ochii de la capătul baghetei lui Flitwick, din care apăreau unul după altul globuri care împodobeau bradul adus de curând. Bibliotecă? întrebă Hagrid, ieșind cu ei din Marea Sală. În ultima zi? Nu credeți că exagerați? Ei, păi, nu lucrăm, râse Harry. De când ne-ai pomenit de Nicolas Flamel, nu facem altceva, decât să aflăm cine e. Cum? Ce faceți? întrebă Hagrid uimit. Lăsați-o baltă, nu-i treaba voastră ce păzește câinele ăla! Dar noi vrem doar să aflăm cine este Nicolas Flamel, atâta doar, zise Hermione, cu nevinovăție. Asta, dacă nu vrei tu să ne spui, ca să ne scutești de atâta trudă, zise Harry. Cred că am răsfoit sute de cărți până acum și... nimic! Dă-ne măcar o sugestie... Știu sigur că am citit undeva despre el. Nu vă spun nimic! zise Hagrid, rece. Atunci, trebuie să aflăm singuri, spuse Ron și plecară spre bibliotecă, lăsându-l pe Hagrid nemulțumit. Căutaseră, într-adevăr, numele lui Nicolas Flamel prin sute de cărți, de când lui Hagrid îi scăpase acest nume, [fiindcă numai așa puteau afla ce căuta profesorul Plesneală. Adevărul era că nu prea știau de unde să începă și unde să caute, dacă nu știau ce făcuse acel Flamel, ca să merite să fie menționat în vreo carte. Nu-l găsiseră în Mari vrăjitori ai secolului XX și nici în Nume celebre ale magiei de azi. Lipsea și din Noi descoperiri în magia modernă și din O cercetare a celor mai importante realizări ale magiei. Era și greu de căutat, dată fiind dimensiunea extraordinară a biŹbliotecii: zeci de mii de cărți, mii de rafturi, sute de rânduri înguste. Hermione luă o listă pe subiecte și autori, hotărâtă să o cerceteze cu atenție, în timp ce Ron cutreiera pe câte un rând și lua de pe rafturi cărți, la întâmplare. Harry se îndreptă spre sectorul cu acces limitat sau chiar interzis. Începea să se întrebe dacă Nicolas Flamel nu era pe undeŹva, prin acel sector. Din nefericire, avea nevoie de o recoŹmandare specială, din partea unui profesor, ca să poată conŹsulta cărțile de aici și știa că nu avea să obțină așa ceva niciŹcând. Cărțile care conțineau cunoștințe despre magia neagră, care nu se preda niciodată la Hogwarts, erau studiate doar de anumiți studenți, care învățau cum să se apere și să conŹtracareze efectele unor vrăji puternice. Ce cauți, băiete? Nimic! răspunse Harry. Atunci, ai face mai bine să pleci din sectorul ăsta, îi zise Madam Pince, bibliotecara. Regretând că nu era mai rapid în inventarea vreunei povești credibile pentru Madam Pince, Harry trebui să părăsească acel loc. Hotărâse, de comun acord cu HermiŹone și Ron, că era mai prudent să nu o întrebe pe Madam Pince dacă știa ceva despre Nicolas Flamel. Erau convinși că ea le putea spune unde îl găseau, dar nu puteau să riște să afle Plesneală ce căutau ei. Harry îi așteptă pe ceilalți doi, să vadă dacă ei găsiseră ceva, dar nu prea avea mari speranțe. Căutaseră timp de două săptămâni, dar, fiindcă puteau face acest lucru doar uneori, în câte o pauză, nu era de mirare că nu găsiseră nimic. Trebuiau să caute în liniște, fără să simtă răsuflarea lui Madam Pince în ceafă. Cinci minute mai târziu, apărură Ron și Hermione, clăŹtinând din cap, dezamăgiți, și plecară împreună la masă. O să continuați să căutați cât timp sunt eu plecată, nu-i așa? Și să-mi trimiteți imediat o bufniță, dacă găsiți ceva! zise Hermione. Iar tu întreabă-i pe părinții tăi dacă știu ceva de vreun Nicolas Flamel, o sfătui Ron. Nu-i nici un pericol dacă îi întrebi pe ei. Da, absolut lipsit de pericol, n-am ce zice, glumi Hermione. Sunt amândoi dentiști! * Dar când începu vacanța, Harry și Ron se simțiră așa de bine, încât nu prea mai aveau timp să se gândească la Nicolas Flamel. Erau singuri în tot dormitorul, iar camera de zi era mult mai goală ca de obicei, așa că se puteau așeza în cele mai bune fotolii, cele de lângă foc. Stăteau acolo cu orele și mâncau tot ce se putea prăji în foc - pâine, slăniŹnuță, ciuperci, cârnăciori - și puneau la cale fel de fel de planuri ca să-i facă pe profesori să-l exmatriculeze pe Draco. Era foarte reconfortant, chiar dacă erau convinși că nici unul dintre planuri nu va avea sorți de izbândă. Ron se apucă să-l învețe pe Harry șahul vrăjitorilor. Era la fel ca șahul Încuiaților, numai că figurile erau vii, ceea ce făcea acest joc să semene mult mai mult cu un câmp de bătălie. Șahul lui Ron era foarte vechi și uzat. Ca toate lucrurile lui, și acesta aparținuse mai întâi altcuiva din famiŹlie. În acest caz, șahul fusese al bunicului său. Totuși, acesŹta nu era un impediment pentru Ron. Cunoștea așa bine fiŹgurile, încât le convingea întotdeauna să facă ce vroia el. Harry împumutase figurile lui de șah de la Seamus, iar acestea nu îl cunoșteau și nu aveau nici un pic de încredere în el. Nu prea știa încă să joace șah bine, așa că figurile îi dădeau fel de fel de sfaturi, încurcându-l mai mult: Nu mă trimite acolo, nu vezi că e păzit de regele lui? Trimite-l pe el, ne putem permite să pierdem un soldat! În ajunul Crăciunului, Harry se duse la culcare, cu gânŹdul la mâncarea de a doua zi și la felul în care se va distra. Nu se gândea că va primi vreun cadou. Dar când se trezi a doua zi dimineața, văzu la piciorul patului o mulțime de caŹdouri. La mulți ani! îi ură Ron, în timp ce Harry căuta într-un pachet, de unde scoase un halat de noapte. La mulți ani! răspunse Harry. Vezi câte cadouri am primit? Păi, sigur că da, doar e o ocazie deosebită! râse Ron, întorcându-se spre pachetele lui, care erau mult mai multe ca ale lui Harry. Harry luă pachetul de deasupra, învelit în hârtie maro și pe care era mâzgălit: Lui Harry, de la Hagrid. Înăuntru se afla un flaut, cioplit grosolan din lemn. Era clar că Hagrid meșterise el însuși acel flaut. Harry suflă în el. Parcă era glasul unei bufnițe! Al doilea pachet era foarte mic și conținea un bilet, pe care scria Am primit mesajul tău și îți trimitem cadoul de Crăciun, iar alături se afla o singură monedă, fără prea mare valoare. Ei, bine că s-au gândit la mine! făcu Harry, împăciuitor. Ron, însă, era fascinat de monedă: E adevărată? Ăștia sunt bani? Ce formă ciudată! Poftim, ia-o tu, dacă vrei, îi oferi Harry moneda, amuzat că Ron era așa de încântat de ea. Deci, Hagrid, Mătușa Petunia, Unchiul Vernon... Astea de la cine or fi?! Cred că știu de la cine este ăsta, zise Ron, arătând spre un pachet voluminos și roșind un pic. De la mama! I-am spus că nu te aștepți la nici un cadou și... Oh, nu se poate! Ți-a împletit și ție un pulover ca al nostru... Harry deschise pachetul și scoase un pulover împletit frumos, de culoare verde-smarald. Alături se afla o cutie, în care erau fondante făcute în casă. În fiecare an ne face câte un pulover și al meu este întotdeauna maro, zise Ron, deschizându-și pachetul. Este foarte drăguț din partea ei, spuse Harry și gustă o fondantă, care era, într-adevăr, delicioasă. Următorul pachet conținea dulciuri: o cutie mare cu broscuțe de ciocolată de la Hermione. Mai rămăsese un singur pachet. Harry îl luă în mână și îl pipăi. Era foarte ușor. Începu să-l desfacă. Din el alunecă ceva fluid, de un gri argintiu. Se scurse pe podea, unde rămase pliat în falduri strălucitoare. Ron scoase un mic strigăt. Am auzit de așa ceva! zise el emoționat, lăsând din mâini cutia cu bomboane, pe care o primise și el de la Hermione. Dacă este ce cred eu, este un cadou foarte deosebit și foarte valoros. Nu multă lume are așa ceva. Dar ce e? întrebă Harry, curios. Harry ridică de jos materialul argintiu și strălucitor. Era straniu la pipăit, ca și cum ar fi avut apă, țesută în material. E o Pelerină Fermecată! zise Ron cu mult respect și venŹerație. Sunt sigur că asta e. Pune-o pe tine! Harry își aruncă pelerina pe umeri și Ron scoase un strigăt. Harry! Uite acolo! țipă el, arătând spre podea. Harry privi în jos, dar picioarele lui dispăruseră. Se reŹpezi la oglindă. Îl privea un chip fără corp, suspendat comŹplet în aer. Își acoperi capul cu pelerina și dispăru și acesta! Uite și un bilet! zise Ron, observând biletul care căzuse la pământ. Harry își scoase pelerina și ridică biletul. Cu un scris îngust și frumos arcuit, cum nu mai văzuse niciodată, pe bilet era scris: Înainte de a muri, tatăl tău mi-a lăsat această pelerină să o păstrez. A venit vremea să ți-o dau ție. Folosește-o cu folos. La mulți ani! Biletul nu avea nici o semnătură. Harry mai citi o dată biletul, în timp ce Ron admira pelerina. Aș da orice să am și eu una la fel! Orice! Dar, ce-ai pățit? Nimic, răspunse Harry. Se simțea foarte ciudat. Oare, cine îi trimisese pelerina? Aparținuse, într-adevăr, tatălui său? Înainte de a mai zice vreun cuvânt sau a se mai gândi la ceva, ușa dormitorului se dădu de perete și în cameră năvăliră cei doi gemeni Weasley, Fred și George. Harry ascunse repede pelerina, n-avea chef să mai spună și altcuiŹva despre ea. La mulți ani! Ia te uită, a primit și Harry un pulover Weasley! Fred și George purtau două pulovere bleu, unul cu un F mare, galben, pe el, altul, cu un G mare, tot galben. Al lui Harry e mai frumos ca al nostru, admiră Fred puloverul lui Harry. Se vede că nu face parte din familie, l-a lucrat cu mai multă grijă! Tu de ce nu-l porți, Ron? Hai, pune-l pe tine, sunt fruŹmoase și călduroase! Urăsc culoarea maro, zise Ron, trăgându-și-l peste cap, cu inima îndoită. Al tău n-are nici o literă, probabil că știe că tu nu-ți uiți numele! Dar nici noi nu suntem tonți, știm că ne cheamă Gred și Forge, glumi George. Ce-i zgomotul ăsta?! Percy Weasley băgă capul pe ușă, privindu-i dezamăgit. Și el apucase să-și desfacă pachetele, deoarece avea și el pe braț un pulover lăbărțat. Fred i-l smulse din mână și se uită la el. Aaa, zise el ironic, P de la Perfect! Hai pune-l și tu! Și noi avem pulovere din astea! Până și Harry! Nu... Nu vreau, încercă să protesteze Percy, în timp ce gemenii îi trăgeau puloverul peste cap, strâmbându-i ochelarii. Și nici n-o să stai cu Perfecții azi, la masă, zise George. Crăciunul e o sărbătoare de familie! * Harry nu mai văzuse vreodată o masă de Crăciun așa fruŹmos aranjată și atât de bogată. Vreo sută de curcani, frumos rumeniți, munți de fripturi, cartofi, fierți și prăjiți, sote de mazăre cu unt, minunate sosuri pentru friptură și nelipsitul sos de afine. În dreptul fiecăruia se aflau pocnitori, dar nu orice fel de pocnitori, ca acelea pe care le văzuse la familia Dursley, ci pocnitori fantastice, vrăjitorești! Harry trase îmŹpreună cu Fred de o astfel de pocnitoare, care nu pocni, pur și simplu, ci explodă ca și cum s-ar fi tras cu un tun, iar ei fură învăluiți într-un nor de fum albăstrui. Simultan, pocŹnitoarea se desfăcu într-o superbă pălărie de amiral și din ea ieșiră o sumedenie de șoricei albi, vii. La masa profesorilor, profesorul Albus Dumbledore își înlocuise coiful de magician cu o pălărie cu flori și râdea încântat de gluma, pe care tocmai i-o spusese Flitwick. După fripturi, fură aduși minunați cozonaci de Crăciun, flambați, și cu câte un bănuț norocos înăuntru. Percy aproaŹpe că își rupse un dinte în siclul de argint, care se nimeri în felia lui. Harry îl văzu pe Hagrid că se face tot mai roșu, pe măsură ce mai cerea altă și altă cană cu vin, ajungând în final să o sărute pe obraz pe profesoara McGonagall, care, spre surprinderea lui Harry, râse amuzată și se înroși la față. Chiar și ei i se înclinase pălăria într-o parte! Când, în sfârșit, se sculă de la masă, Harry își umplu buzunarele cu un pachet de pocnitori și luă și niște baloane fosforescente, rămase întregi, cutia care te învăța să-ți faci singur negi și cutia de Magic-Șah, pe care le primise în dar. Șoriceii albi dispăruseră și Harry avu neplăcuta impresie că urmau să fie masa de Crăciun a nesuferitei Doamne Norris. După-amiaza fu la fel de plăcută. Harry și Ron se bătură zdravăn cu bulgări de zăpadă, în curtea școlii. Apoi, înfriguŹrați, uzi și morți de oboseală, se întoarseră lângă plăcutul foc din cămin. Harry își încercă apoi noile figuri de șah și pierdu spectaculos în fața lui Ron. Harry bănuia, însă, că n-ar fi mâncat așa o bătaie, dacă nu i-ar fi dat Percy atâtea sfaŹturi... După o cină copioasă, cu ceai, friptură de curcan, sandŹviciuri, fel de fel de gustări, cozonac și plăcinte, toți erau atât de plini, că nu se mai simțeau în stare să facă nimic altceva înainte de culcare, decât să stea în fotolii, în jurul focului, și să-l urmărească amuzați pe Percy care îi fugărea pe cei doi gemeni în jurul camerei de zi, fiindcă îi furaseră insigna de Perfect. Fusese cel mai frumos Crăciun pe care îl petrecuse Harry. Totuși, ceva îl sâcâise toată ziua, chiar dacă nu conŹștient. De-abia când se culcă, avu timp să se gândească mai bine la pelerina lui fermecată și la cine i-o trimisese. Ron, sătul până-n gât de curcan și atâtea prăjituri, și fără nimic misterios la care să se gândească, adormi pe dată. Harry se aplecă și scoase pelerina de sub pat, unde o ascunsese. Tatăl lui... Fusese a tatălui său. Mângâie materialul, mai fin și mai alunecos ca mătasea și ușor ca aerul. Folosește-o cu folos, spunea bilețelul... Trebuia să o mai încerce o dată, desigur. Se sculă din pat și se înfășură în mantie. Uitându-se iar spre picioare, nu văzu decât licăririle lunii și sclipirile stelelor. Era tare caraŹghios. Folosește-o cu folos... Deodată, Harry se trezi de-a binelea. Cu pelerina asta, întreaga școală îi era deschisă! O încântare fără margini îl năpădi, pe când sta acolo, în liniște și întuneric. Putea să meargă oriunde cu pelerina aia, oriunde, și Filch nu avea cum să știe. Ron începuse să sforăie. Să-l trezească? Ceva îl opri. Harry simți clar acest lucru. Era pelerina tatălui său. Pentru prima oară, vroia să o folosească el singur. Se strecură afară din dormitor, păși tiptil pe coridor, până la portretul prin care se făcea trecerea. Cine e acolo? întrebă doamna grasă din tablou. Harry nu răspunse și continuă să se strecoare de-a lungul coridorului. Unde să se ducă? Se opri, cu inima bătând să-i spargă pieptul, și se gândi. Da, sigur! La secțiunea cu cărți interzise! Putea să citească în voie, cât poftea, până afla cine era NicoŹlas Flamel. Porni spre acea parte, strângându-și pelerina în jurul lui. Biblioteca era cufundată în întuneric și totul părea foarte straniu. Harry aprinse un felinar, ca să vadă pe unde să o ia. Felinarul părea că plutește în aer, deși Harry simțea că îl ține cu mâna. Imaginea îi dădu fiori pe șira spinării. Sectorul interzis era în fundul bibliotecii. Pășind cu atenție peste firul care separa aceste cărți de restul biŹbliotecii, Harry ridică felinarul ca să poată citi titlurile. Titlurile nu-i spuseră mare lucru. Erau scrise cu litere aurii, cojite pe alocuri, cu semne stranii, în limbi pe care nu le înțelegea. Unele cărți nu aveau nici un titlu. O carte avea pe copertă o dungă stranie, care părea o urmă de sânge. Părul i se făcu măciucă. Poate că i se părea, poate nu, dar parcă auzea un murmur, venind din cărți, ca și cum ar fi știut că intrase cineva care nu avea voie să se afle acolo. Trebuia să înceapă de undeva. Puse felinarul pe podea și căută o carte care să-i spună ceva, pe rândul cel mai de jos. Un volum mare, negru cu argintiu, îi luă ochii pe dată. Îl scoase din raft cu multă dificultate, deoarece era foarte greu, îl puse pe jos și îl deschise. Un țipăt înfiorător sfâșie liniștea. Cartea! Cartea țipa! Harry o închise repede, dar țipătul nu încetă, un vaiet sfâșiŹetor, pe note înalte, fără întrerupere. Se dădu speriat înapoi și nimeri peste felinar care se stinse pe dată. Îl cuprinse paŹnica, fiindcă auzi pași pe coridor. Înghesui cartea înapoi, pe raft, și fugi. Trecu de Filch care privi prin el, furios și lipsit de expresie. Se aplecă și treŹcu pragul bibliotecii, pe sub brațul întins al lui Filch. ȚipăŹtul cărții îi sfâșia încă urechile. Se opri brusc în fața unei armuri înalte. Ieșise atât de grăŹbit din bibliotecă, încât nu se uitase pe unde mergea. Știa că se aflau niște armuri lângă bucătărie, dar el probabil că se afla cu cinci etaje mai sus. Mi-ați spus să vă spun fără întârziere, domnule profeŹsor, dacă umblă cineva noaptea prin bibliotecă și vă asigur că a fost cineva în sectorul interzis! Harry simți cum i se scurge tot sângele. Oriunde s-ar fi aflat, probabil că Filch cunoștea vreun drum mai scurt, fiindcă vocea i se auzea tot mai aproape. Spre groaza lui, Harry auzi că vorbea cu Plesneală. În sectorul interzis? Ei bine, n-are cum să fi ajuns foarte departe, îl găsim noi! Harry rămase înțepenit locului, când Filch și Plesneală apărură de după colț. Nu aveau cum să-l vadă, desigur, dar coridorul era îngust și dacă se apropiau dădeau peste el, pelerina nu îl făcea și imaterial. Se retrase cu spatele, cu multă atenție. Văzu în stânga lui o ușă deschisă. Se strecură înăuntru, ținându-și respirația, și, spre marea lui bucurie, reuși să rămână neobservat. Trecură chiar prin dreptul lui Harry, care abia mai respira, și curând pașii li se pierdură pe coridor. Gata să fie prins, cât pe-aci! Abia după câteva secunde, putu să cerceteze în ce cameră se afla. Părea o fostă sală de clasă, nefolosită demult. Se veŹdeau umbre negre de bănci și scaune, îngrămădite la perete, un coș de hârtii răsturnat și ceva în fața altui perete, ceva care nu avea ce să caute acolo, care părea să fi fost pus acolo, ca să nu stea în drum. Era o oglindă splendidă, până în tavan, cu ramă aurie și care se sprijinea pe două picioare, terminate cu gheare. Avea și o inscripție în partea de sus: Erised stra ehru oyt ube cafru oyt on woshi. Acum, că îi mai trecuse spaima, după ce pașii lui Filch și Plesneală se pierduseră pe culoar, Harry se apropie de oglindă și se privi. Dar nici de data asta nu văzu nici o reŹflexie în ea. Se apropie și mai mult. Trebui să-și acopere gura cu mâna, ca să-și înăbușe strigăŹtul. De data asta, inima îi bătea chiar mai tare ca atunci când cartea scosese acel țipăt. Se răsuci și se uită în spate. În oglindă, nu era numai imaginea lui, ci se vedeau mai mulți oameni care stăteau chiar în spatele lui. Dar camera era goală. Încet, se întoarse iar spre oglindă. Da, era imaginea lui, livid de spaimă, iar în spatele lui mai erau alți zece oameni. Harry privi iar peste umăr, dar în cameră nu era absolut nimeni, în afară de el. Oare erau și ei invizibili? Se afla într-o cameră cu oameni invizibili, dar cărora oglinda le trăda înfățișarea? Se privi iar în oglindă. În spatele lui, se afla o femeie care zâmbea amabil și-i făcea cu mâna. Întinse mâna în spate și pipăi aerul. Dacă era acolo, ar fi simțit-o... Dar nu simți nimic. Oamenii existau numai în oglindă! Era o femeie frumoasă, cu un păr roșcat închis. Are ochii ca ai mei, se gândi Harry, apropiindu-se încă un pic de oglindă. De un verde deschis, cu aceeași formă. Observă că femeia plângea. Zâmbea, e adevărat, dar ochii îi înotau în lacrimi. Lângă ea stătea un bărbat brunet, înalt și subțire. O prinse drăgăstos pe după umeri. Purta ocheŹlari, iar părul îi era foarte aspru și zbârlit. Stătea ridicat în sus, la spate, exact ca al lui Harry. Harry stătea acum atât de aproape de oglindă, încât aproape că o atingea cu nasul. Mamă?! șopti el. Tată?! Ei îl priveau doar și zâmbeau. Încetișor, Harry îi privi apoi și pe ceilalți, rând pe rând, și văzu alte perechi de ochi verzi, ca ai lui, alte nasuri ca al lui. Era acolo chiar și un bătrânel, care părea să aibă genunchii tot atât de ascuțiți ca ai lui. Harry își vedea familia, pentru prima oară în viață. Toți îl priveau, zâmbind, și îi făceau cu mâna. Harry mângâia suprafața oglinzii, ca și cum ar fi sperat să pătrunŹdă prin ea și să ajungă lângă familia lui. Simțea ceva ciudat, un amestec de bucurie, dar și de mare tristețe. Nu ar fi putut să spună cât timp a stat în fața acelei oglinzi. Imaginile nu dispăreau, iar el le tot privea, vrăjit, până când un zgomot îndepărtat îl aduse la realitate. Nu putea rămâne acolo, trebuia să se întoarcă în dormitor. Își desprinse cu greu ochii de la mama lui, după care șopti O să mă întorc iar, și ieși din încăpere. * Ar fi trebuit să mă trezești și pe mine, bombăni Ron, supărat. Lasă, mergem iar la noapte, vreau să-ți arăt și ție oglinda. Și eu vreau să-i văd pe mama și tatăl tău, zise Ron. Iar eu vreau să-ți cunosc întreaga familie, o să-i pot veŹdea și eu pe ceilalți frați ai tăi, zise Harry. Îi poți vedea și așa, spuse Ron. Vino la noi în vacanța de vară și ți-i prezint pe toți. Cine știe, poate oglinda îi înfăŹțișează doar pe cei care au murit din familia cuiva... Păcat că nu l-ai găsit pe Flamel. Hai, ia niște șuncă sau altceva, de ce nu mănânci nimic? Harry nu era în stare să înghită nimic. Era prea emoŹționat. Își văzuse părinții și urma să-i vadă iar în seara urmăŹtoare. Aproape că uitase de Flamel. Dintr-o dată, nu i se mai părea atât de important să afle cine era. Cui îi mai păsa ce păzea câinele cu trei capete?! Și ce dacă ar fura Plesneală ce păzea câinele? Te simți bine? îl întrebă Ron. Arăți cam ciudat. * De ce se temea Harry cu adevărat era că nu va mai nimeri camera în care se afla oglinda. Înfășurați amândoi în peleŹrină, Harry și Ron trebuiră să meargă mult mai încet, în acea seară. Încercară să refacă drumul parcurs de Harry, după ce plecase din bibliotecă, rătăcind pe coridoarele întunecate aproape o oră. Am înghețat, se plânse Ron, hai să lăsăm totul baltă și să ne întoarcem. Nu, șopti Harry. Sunt sigur că e pe aici, pe undeva. Trecură pe lângă o fantomă, care mergea în direcția opusă. În rest, nu văzură pe nimeni altcineva. Tocmai când Ron începea să se vaite iar că i-au înghețat picioarele bocnă, Harry dădu de șirul de armuri. E aici! Am găsit-o! Deschiseră ușa. Harry ieși de sub pelerină și fugi la oglindă. Acolo erau! Mama și tatăl lui se luminară la față, când îl văzură. Îi vezi? șopti Harry. Eu nu văd nimic, se bosumflă Ron. Uită-te mai bine... Sunt o mulțime... Nu te văd decât pe tine. Privește mai cu atenție, stai unde stau eu! Harry se dădu la o parte, să-i facă loc lui Ron, dar acum nici el nu-și mai văzu familia. În oglindă era doar imaginea lui Ron, în pijama! Ron, în schimb, rămăsese prostit și se holba la imaginea din oglindă. Ia te uită! făcu el, mirat. Ce, îți vezi și tu familia, în jurul tău? întrebă Harry. Nu, sunt singur, dar sunt diferit... Parcă mai în vârstă și sunt... Căpitan! Ce ești?! Sunt... Am o insignă, ca Bill... Și țin Cupa Caselor și Cupa la Vâjthaț... și sunt Căpitan la Vâjthaț! Ron își luă cu greu ochii de la acea imagine superbă și îl privi emoționat pe Harry. Crezi că oglinda arată viitorul? Cum așa? Doar ai mei sunt morți, zise Harry. Lasă-mă să mă mai uit o dată... Tu te-ai uitat destul noaptea trecută, mai lasă-mă și pe mine puțin! Tu te vezi ținând cupa, ce e așa grozav? Eu vreau să-mi mai văd părinții. Nu mă împinge... Un zgomot pe coridor puse capăt micii dispute. Nu-și dăduseră seama că vorbeau în gura mare. Repede! Ron aruncă pelerina peste ei, chiar în clipa în care ochii strălucitori ai Doamnei Norris se rotiră în jurul camerei. Ron și Harry înlemniră, gândindu-se amândoi la același luŹcru: oare mantia avea același efect și asupra pisicilor? După un timp, care le păru un veac, pisica se întoarse și plecă. Hai, să ne grăbim. Pariez că s-a dus să-l cheme pe Filch, ne-a auzit vorbind... Ron și Harry părăsiră camera cu oglinda. * Zăpada nu se topi nici ziua următoare. Jucăm șah, Harry? -Nu! Hai să mergem să-i facem o vizită lui Hagrid, mai proŹpuse Ron. Nu... Du-te tu, dacă vrei... Știu la ce te gândești, Harry. Oglinda! Dar nu te mai duce la noapte. De ce? Nu știu, dar am așa, o presimțire... Și, oricum, de-abia ai scăpat în ultimele dați. Filch, Plesneală și Doamna Norris bântuie peste tot. Și ce dacă nu te pot vedea, pot să dea peste tine! Și dacă dărâmi chiar tu ceva și faci zgomot? Parcă ai fi Hermione! Vorbesc serios, Harry, nu te duce! Dar Harry avea un singur gând, să se posteze iar în fața oglinzii, și Ron n-avea cum să-l oprească. * În cea de-a treia noapte, Harry găsi drumul mult mai ușor. Mergea mult mai repede decât ar fi trebuit și știa că face zgomot, dar nu întâlni pe nimeni. Și iată-i din nou, pe mama și tatăl lui, zâmbindu-i din oglindă! Unul dintre bunicii lui îl salută vesel. Harry se așeŹză pe podea, în fața oglinzii. Nu era nimeni care să-l opreasŹcă să stea acolo toată noaptea, cu familia lui. Absolut nimeni! În afară de... Ei, te-ai întors iar, Harry? Harry simți că-i îngheață sângele în vene. Se întoarse dinŹcotro venise vocea. În spatele lui, stând pe unul dintre scauŹnele îngrămădite la perete, era chiar profesorul Albus Dumbledore! Probabil că trecuse chiar pe lângă el, dar nu-l văzuse, așa de nerăbdător fusese să ajungă la oglindă. Mă scuzați, domnule profesor, nu v-am văzut! E ciudat că, de când ai devenit invizibil, nu vezi mai departe de lungul nasului, zise domnul Albus Dumbledore și Harry răsuflă ușurat, văzându-l că zâmbește. Deci, făcu Albus Dumbledore, așezându-se pe jos, lângă Harry, și tu, ca mii de alți studenți, înaintea ta, ai descopeŹrit deliciile Oglinzii lui Erised. Nu știam că se numește așa, domnule. Dar sper că ți-ai dat seama până acum ce face ea!? Păi... mie îmi arată familia mea... Iar pe Ron îl arată ca fiind Căpitanul echipei de Vâjthaț! Cum de știți asta? Eu nu am nevoie de o pelerină, ca să mă fac invizibil, zise Albus Dumbledore, cu blândețe. Poți să-mi spui ce crezi că ne arată nouă, tuturor, această oglindă fermecată? Harry clătină din cap. Atunci, hai să-ți explic eu. Cel mai fericit om de pe păŹmânt va putea folosi oglinda asta, ca pe orice altă oglindă, adică se va uita în ea și se va vedea așa cum e el. Te-ai lămuŹrit? Harry căzu puțin pe gânduri, apoi zise: Ne arată tot ce dorim noi mai mult... sau ce vrem să aflăm! Da și nu! Ne arată numai cea mai ascunsă, cea mai arzăŹtoare dorință a noastră. Tu, care nu ți-ai cunoscut niciodată familia, îi vezi acum pe toți, adunați în jurul tău. Ronald Weasley, care a fost umbrit de frații lui, de când se știe, se vede stând pe propriile lui picioare, și se visează cel mai bun dintre ei toți. Cu toate astea, oglinda asta nu ne dă nici adeŹvăr, nici cunoaștere. Mulți au picat în extaz, de ce au văzut în ea, alții au înnebunit, neștiind dacă ce văd era sau va fi adevărat. Oglinda o să fie mutată în altă parte, de mâine, Harry, și te rog să n-o mai cauți. Dacă vreodată vei da, totuși, de ea, din întâmplare, acum ești pregătit, știi la ce să te aștepți. Nu trebuie să ne hrănim doar cu visuri, trebuie să și trăim cu adevărat, nu uita lucrul ăsta. Acum, pune-ți pelerina ta miŹnunată și la culcare! Harry se ridică în picioare. Domnule profesor, zise el, pot să vă întreb ceva? Sigur că da, zâmbi Albus Dumbledore. Asta ai făcut și până acum. Mai poți, totuși, să-mi mai pui o întrebare. Ce vedeți dumneavoastră, când vă uitați în oglindă? Eu? Păi, mă văd cu o pereche de ciorapi de lână, căl-duroși. Harry gogonă ochii. Da, ce te miri? Nimeni nu poate spune niciodată că are destule șosete! zâmbi domnul Albus Dumbledore. Uite, a venit și Crăciunul ăsta, a trecut, și nimerii nu mi-a făcut și mie cadou o pereche de șosete de lână. Toți mi-au dat cărți. De-abia când ajunse în dormitor, lui Harry îi trecu prin cap că profesorul Albus Dumbledore nu fusese tocmai sinŹcer. Ei, asta e! își zise el. Dacă i-am pus și eu așa o întreŹbare... Prea personală...