CAPITOLUL V
ALEEA DIAGON
A doua zi, Harry se trezi cu noaptea-n cap, dar, deși își dădea seama că se făcuse dimineață, își ținea ochii strâns lipiți. A fost un vis! își spunea el. Am visat că venise un gigant, pe nume Hagrid, ca să mă ia la școala de vrăjitori. Când o să deschid ochii, o să văd că sunt iarăși în nișa mea de sub scări! Deodată, auzi o bătaie puternică. E Mătușa Petunia care a venit să mă trezească! își zise el și inima i se strânse duŹreros. Dar tot nu deschise ochii. Ce dacă era vis, fusese așa frumos! CIOC! CIOC! CIOC! Bine, bine, spuse Harry a lehamite, mă scol îndată! Se ridică și haina lui Hagrid căzu la pământ. Coliba era inundată de lumina soarelui, furtuna încetase, iar Hagrid dormea dus. La fereastră, ciocănea o bufniță, cu un ziar în cioc. Harry sări într-un picior. De fericire, i se părea că e ușor ca un fulg. Merse întins la fereastră și o deschise. Bufnița zbură înăuntru și lăsă ziarul să cadă deasupra lui Hagrid, care însă nu se trezi. Bufnița nu se lăsă și începu să-l tragă pe Hagrid de mânecă. De ce nu-l lași să doarmă? zise Harry, încercând să o alunge, dar aceasta se uită furios la el și continuă să încerce să-l trezească pe Hagrid. Hagrid, zise Harry, bufnița asta... Plătește-o! mormăi Hagrid. Ce să fac? Dă-i bani pentru ziar. Caută în buzunarul meu. Haina lui Hagrid părea că e făcută numai din buzunare, în care se găseau legături de chei, cuțitașe, bucățele de sfoară, bomboane de mentă, pliculețe de ceai... Ah, în sfârŹșit! Harry scoase un pumn de monede ciudate. Dă-i 5 cnuți! Cnuți?! Monedele alea mici, de bronz... Harry numără cinci monede de bronz, iar bufnița ridică piciorușul pentru ca Harry să pună monedele în punguța din piele, legată de picior. Apoi zbură prin fereastra deschisă. După ce căscă, Hagrid se sculă în capul oaselor și se întinse. Avem multe de făcut azi, Harry, zise el. Cel mai bine ar fi să te duc întâi la Londra să luăm tot ce-ți trebuie pentru școală! Harry întorcea pe toate părțile monedele găsite în buzuŹnarul lui Hagrid și le cerceta cu multă atenție. Îi trecu ceva prin minte care îi cam dezumflă balonul pe care îl simțise în piept de la venirea lui Hagrid. Hagrid... -Mm? Eu... nu am nici un ban... și... l-ai auzit pe Unchiul Vernon... nu vrea să-mi plătească școala... Nu-ți face griji din pricina asta, zise Hagrid, scărpinânŹdu-se în cap. Ce, crezi că părinții tăi nu ți-au lăsat nimic? Da, dar dacă totul a fost distrus... Doar nu-și țineau aurul în casă, băiete! Nuu! Prima dată, ne oprim la Gringotts, Banca Vrăjitorilor. Ia și tu un cârnăcior, sunt buni și reci! Și cred că n-o să spui nu la o felie de tort... Eu, unul, de-abia aștept! Vrăjitorii au bănci? Una doar. Gringotts. Condusă de spiriduși. Harry scăpă din mână bucata de cârnat. Spiriduși?!? Da, și ar trebui să nu fii în toate mințile să încerci să jeŹfuiești banca, ascultă-mă pe mine! Să nu te pui niciodată cu spiridușii, Harry! Gringotts este cel mai sigur loc, în afară de Hogwarts, probabil. Oricum, tot trebuia să merg la banŹcă, să rezolv niște probleme de-ale domnului Dumbledore, legate de școală. Întotdeauna apelează la mine pentru treŹburile mai importante! zise Hagrid mândru. Așa cum a fost și atunci când te-am adus pe tine la Încuiații de Dursley. Vezi tu, are multă încredere în mine! Gata? Te-ai pregătit? Să mergem! Harry îl urmă pe Hagrid până în vârful stâncii. Cerul se făcuse senin, iar marea sclipea sub razele soarelui. Bărcuța închiriată de Unchiul Vernon era tot acolo, cu o groază de apă pe fund, de la furtuna din noaptea trecută. Cum ai ajuns aici? întrebă Harry, rotindu-și ochii după altă barcă. Am zburat! răspunse Hagrid. Ai zburat? Dar o să plecăm cu asta, nu trebuie să mai folosesc vrăji, acum că te-am găsit! Se așezară în barcă, Harry neputându-și dezlipi ochii de la Hagrid, imaginându-și în fel și chip cum putea acesta să zboare. E o prostie să vâslești, totuși, zise Hagrid, aruncându-i lui Harry una dintre privirile sale piezișe. Dacă o să... grăbesc lucrurile puțin, n-o să mă spui domnului Dumbledore, nu? Sigur că nu! sări Harry, dornic să mai vadă și alte vrăjiŹtorii. Hagrid își deschise din nou umbrela, bătu de două ori pe una dintre laturile bărcii și aceasta porni în viteză spre mal. De ce spuneai că trebuie să nu fii în toate mințile ca să jefuiești Banca Vrăjitorilor? Blesteme, farmece..., zise el, în timp ce-și despăturea ziarul. Se zice că seiful cel mare este păzit de dragoni. Și apoi, trebuie să știi cum să ajungi acolo. Gringotts este la mare adâncime undeva, în subsolul Londrei, mori de foame pe drumul dus-întors, chiar dacă ar reuși cineva să pună mâna pe ceva. Harry se gândea în liniște la toate astea, în timp ce Hagrid își citea ziarul, Profetul zilei. Harry învățase de la Unchiul Vernon că oamenii trebuiesc lăsați în voia lor, când citesc ziarul, dar îi venea foarte greu să facă lucrul acesta, deoarece avea o mulțime de întrebări de pus. Ministerul Magiei încurcă lucrurile, ca de obicei, morŹmăi Hagrid, întorcând foaia. Există un Minister al Magiei? întrebă Harry, fără să se mai poate abține. Sigur! Îl vor pe Dumbledore la minister! Cred și eu! Dar el a refuzat să părăsească Hogwarts, așa că l-au numit pe bătrânul Cornelius Fudge. Așa, de formă, bineînțeles! Acum bufnițele lui o să-l sâcâie în fiecare dimineață pe domŹnul Dumbledore, pentru diverse sfaturi. Dar cu ce se ocupă Ministerul Magiei? Principala lui sarcină este să păstreze secretul că mai există încă vrăjitori și magie, ca nu cumva să afle Încuiații! Dar de ce? De ce? Crede-mă, Harry, toți ar căuta soluții magice la toate problemele lor! Nu, să ne lase în pace, să și le rezolve singuri! În acel moment, barca se opri ușor la mal. Hagrid își îmŹpături ziarul, strânse umbrela și urcară pe țărm. Trecătorii micului oraș se holbau la Hagrid, în timp ce se îndreptau spre gară. Harry îi înțelegea prea bine. Hagrid, nu numai că era de două ori mai mare ca oricare dintre ei, dar și gesticula, arătând spre fel de fel de lucruri obișnuite pentru ceilalți, cum ar fi aparatele de taxat din parcări, spuŹnând în gura mare: Vezi, Harry, ce inventează Încuiații ăștia? Hagrid, întrebă Harry, gâfâind un pic, spuneai că sunt dragoni la Gringotts? Așa se spune... Mi-ar plăcea să am un dragon! Ți-ar plăcea? Da, de mic mi-am dorit unul! Ajunseră la gară, unde aflară că pleca un tren spre Londra în cinci minute. Hagrid care nu se descurca prea bine cu banii Încuiaților, cum spunea el. Îi dădu bancnoŹtele pe care le avea lui Harry, ca să cumpere el bilete. În tren, oamenii se zgâiră la Hagrid, mai mult ca oriunde. Hagrid stătea pe două locuri și cosea ceva care semăna cu un uriaș cort de circ, de culoare galbenă. Ai luat și scrisoarea, Harry? întrebă Hagrid, în timp ce număra cusăturile. Harry se scotoci prin buzunare și îi arătă scrisoarea. Foarte bine! Conține lista cu tot ce ai nevoie! Harry mai găsi, într-adevăr, un bilețel, pe care nu-l văzuse în noaptea trecută. Îl despături și citi: HOGWARTS, ȘCOALA DE MAGIE, FARMECE ȘI VRĂJITORII Uniformă Primul an de studiu 1. 3 robe obișnuite, pentru munca de zi cu zi (negre) 2. 1 coif țuguiat (negru), care se poartă ziua 3. 1 pereche de mănuși de protecție (din piele de dragon sau ceva asemănător) 4. 1 haină de iarnă (neagră, cu garnituri argintii) CĂRȚI: Toți studenții trebuie să aibă câte un exemplar din urmăŹtoarele titluri: Manual-Standard de vrăji (Treapta I), de Miranda Șoim timid Istoria magiei, de Smaranda Hocuspocus Teoria magiei, de Adalbert Clătită Ghidul începătorului în ale transfigurării, de Emeric Vjjt O mie de ierburi și ciuperci magice, de Filida Spor Prafuri și poțiuni magice, de Arsenius Otrăvitus Animale fantastice și unde se întâlnesc ele, de Newt Salamandă Magia Neagră: un ghid de autoapărare, de Quentin Știetot ALTE ECHIPAMENTE: 1 baghetă magică 1 ceaun vrăjit (din cositor) 1 set de eprubete de sticlă sau cristal 1 telescop 1 balanță de alamă Studenții trebuie să aducă o bufniță sau o pisică sau o broască. PĂRINȚILOR LI SE PUNE ÎN VEDERE SĂ NU-ȘI LASE COPIII LA ȘCOALĂ CU MĂTURILE DE ACASĂ! Și putem să cumpărăm toate astea la Londra? întrebă Harry, uimit. Da, dacă știm de unde! * Harry nu mai fusese niciodată la Londra. Deși Hagrid știa încotro merge, se vedea prea bine că nu era obișnuit să ajungă acolo pe calea obișnuită. Se înțepeni în bariera de trecere de la metrou, de la controlul biletelor, și se plânse în gura mare că locurile erau prea înguste și că trenul mergea prea încet. Nu știu cum se pot descurca Încuiații fără vrăjitorii, zise el în timp ce o scară rulantă, în stare jalnică, îi duse la supraŹfață, într-o stradă pe care se înșiruiau magazine, unul lângă altul. Hagrid era așa mare, că n-avea probleme să se descurce în mulțime, toți se dădeau la o parte din calea lui. Harry nu trebuia decât să se țină foarte aproape de el. Au trecut pe lângă librării și magazine de muzică, restaurante și cinemaŹtografe, dar nicăieri nu se vindeau obiecte de magie. Era o stradă obișnuită, numai cu oameni obișnuiți. Oare obiectele de vrăjitorie erau pe undeva, prin subsol? Existau, într-adeŹvăr, magazine care să vândă cărți de vrăji și cozi de mătură? Oare nu era totul o farsă grosolană, pe care i-o copsese familia Dursley? Nu, era imposibil, ei n-aveau nici cel mai mic simț al umorului! Deși multe din cele spuse de Hagrid erau greu de crezut, uriașul îi inspira multă încredere. Aici e! spuse Hagrid și se opri în fața unui magazin. Faimosul Ceaunul crăpat! Era un magazin micuț și sărăcăcios, care semăna cu un bar de zi, de fapt. Dacă nu i l-ar fi arătat Hagrid, putea să treacă pe lângă el și să nu-l vadă. Oamenii treceau grăbiți pe lângă el și nu-i aruncau nici o privire. Era flancat de un magazin de muzică și de o mare librărie care îți luau ochii. De fapt, Harry avea strania bănuială că numai el și Hagrid îl puteau vedea. Înainte de a avea timp să-i împărtășească lucrul acesta lui Hagrid, uriașul îl împinse înăuntru. Pentru un loc așa faimos era cam întunecat și sărăcăcios. Câteva femei bătrâne stăteau într-un colț și beau vișinată, iar una dintre ele trăgea dintr-o pipă lungă. Un omuleț cu un coif țuguiat vorbea cu barmanul, cu un cap complet chel, semănând cu o mare alună de cauciuc. Zumzetul de voci se opri când intrară ei. Toți păreau să-l cunoască pe Hagrid. Îi făceau cu mâna și îi zâmbeau, iar barmanul se întinse după un pahar și îl întrebă: Ca de obicei, Hagrid? Nu pot, Tom, am venit cu treburi, refuză Hagrid, puŹnându-și mâna uriașă pe umărul lui Harry și făcându-i geŹnunchii să se îndoaie sub greutate. Mii de fulgere! Nu se poate! E... E chiar el? Liniștea se făcu și mai profundă. Să trăiești, Harry Potter, ce onoare pentru mine! mai zise barmanul. Se repezi afară de după bar și, cu ochii în lacrimi, strânse cu putere mâna lui Harry. Bine că te-ai reîntors printre noi, domnule Potter, bine ai venit! Harry nu știa ce să spună. Toată lumea se uita la el. Femeia cu pipa pufăia din ea, fără să-și dea seama că se stinŹsese. Hagrid nu mai putea de mândrie. Apoi, se auzi un zgomot de scaune hârșiite pe podea și toată lumea se adună în jurul lui, căutând să dea mâna cu el. Doris Crockford, domnule Potter, nu credeam să apuc să vă cunosc vreodată! Domnule Potter, sunt așa de mândru... atât de mândru! Întotdeauna mi-am dorit să dau mâna cu dumneavoasŹtră, sunt așa de emoționat! Încântat, domnule Potter, nici nu vă pot spune cât sunt de fericit. Numele meu este Dedalus Diggle! V-am mai văzut o dată, V-ați înclinat în fața mea, într-un magazin, zise Harry. Coiful lui Dedalus Diggle se rostogoli pe jos, atât de emoționat era posesorul lui. Își amintește! strigă acesta, privindu-i pe toți, încântat. Ați auzit? Își amintește de mine! Harry le strânse mâinile tuturor de mai multe ori. Doris Crockford nu se mai sătura! Un tânăr palid își făcu loc în față, vizibil emoționat. ÎnceŹpuse să i se zbată chiar și un ochi. Profesorul Quirrell! strigă Hagrid. Harry, uite unul dinŹtre profesorii pe care o să-i ai la școală! P-P-P-Potter, se bâlbâi Quirrell de emoție. N-N-Nici nu p-pot să-ți spun c-c-ce emoționat sunt! Dar ce predați dumneavoastră, domnule profesor? întrebă Hagrid. A-A-Apărare contra M-Magiei N-Negre! murmură proŹfesorul Quirrell, ca și cum nu i-ar fi făcut mare plăcere nici măcar să se gândească la acel lucru. D-D-Dar dumneavoasŹtră, n-nu aveți m-mare nevoie de asta, nu-i așa? B-Bănuiesc că ați v-venit să vă luați c-cele n-necesare. Și eu am v-venit să îmi c-c-cumpăr o carte d-despre v-vampiri! Numai gândul îl făcu pe profesorul Quirrell să se cutreŹmure. Dar ceilalți nu-l lăsară pe profesorul Quirrell să se bucure numai el de prezența lui Harry. De-abia după zece minute, Harry reuși să se desprindă de ei. În cele din urmă, Hagrid ridică glasul, ca să se facă auzit. Să mergem, Harry, mai avem o mulțime de treburi! zise el, plin de importanță. Doris Crockford îi mai strânse mâna pentru ultima oară, iar Hagrid îl conduse pe Harry într-o curticică, în spatele barului, înconjurată de ziduri înalte și unde nu se afla nimic în afară de niște cutii de gunoi și câteva buruieni. Hagrid îi făcu lui Harry cu ochiul. Ți-am spus că ești faimos! Ai văzut? zise el mândru. Chiar și profesorul Quirrell tremura de emoție. D-apoi, el cam tremură tot timpul... De ce e așa de agitat? Bietul de el! O minte strălucită! Se descurca excelent în munca lui de cercetare, până într-o zi, când și-a luat o pauză de un an, să facă niște experimente... Se spune că a întâlnit niște vampiri într-o pădure și a avut ceva probleme să scape de Baba Cloanța... Bietul de el, de atunci nu mai e cum a fost! Se teme de studenți, de propria materie pe care o preŹdă, de... Ah, unde mi-e umbrela? Vampiri? Baba Cloanța? Harry își simți capul învârtindu-i-se. În acest timp, Hagrid număra cărămizile de deasupra unei cutii de gunoi. Trei în sus... două la dreapta..., murmura el. Aici! Dă-te la o parte, Harry! Ciocăni de trei ori cu umbrela lui în acel punct. CărăŹmida atinsă începu să se miște, iar în mijlocul ei apăru o gaură care se mări și se tot mări, până se făcu suficient de mare chiar și pentru Hagrid, și amândoi trecură dincolo de zid, pe o străduță întortocheată, care cotea la stânga, disŹpărând din vedere. Bine ai venit pe Aleea Diagon! îi zise Hagrid. Zâmbi, când văzu cât era Harry de uluit. Băiatul privi în urma lui și văzu cum spărtura din zid se micșora văzând cu ochii, până dispăru de tot. În locul ei rămase numai peretele de cărămidă. Soarele strălucea puternic deasupra unui maldăr de ceaune, îngrămădite în fața unui magazin. Ceaune de toate tipurile și toate mărimile. De cupru, alamă, cositor, argint. Care se autoamestecă. Reversibile, spunea o reclamă, atârnată deasupra unui ceaun. O să ai și tu nevoie de unul, dar mai întâi să mergem să scoatem banii de la bancă. Harry ar fi vrut să aibă cât mai mulți ochi, ca să nu-i scape nimic. Nu mai știa la ce să se uite mai întâi: la magazine, la ce era în fața lor, la oamenii care cumpărau diverse obiecte. În fața unei farmacii, o femeie plinuță dădea din cap nemulŹțumită: Hm, ingrediente din ficat de dragon, șaptesprezece steŹcli, suta de grame... Cred că nu sunt în toate mințile! Un fâșâit ușor venea dintr-un magazin întunecat, cu un anunț în vitrină: Bufnițe ochioase, la kilogram. Dresate sau sălbatice. Zbârlite sau mătăsoase. Cenușii, maronii, înspiŹcate sau albe. În altă parte, câțiva băieți, de vârsta lui Harry, stăteau cu nasurile lipite de vitrina unui magazin și priveau cu jind la cozile de mătură, expuse acolo. Uau! spuse unul, încântat. Nimbus 2000, ultimul răcŹnet! Cea mai rapidă și cu toate dotările! În alte magazine se vindeau telescoape, robe, instruŹmente stranii de argint, pe care Harry nu mai le văzuse vreŹodată, butoaie cu spline de lilieci și ochi de țipar, teancuri de cărți de vrăji și farmece, pene și suluri de pergament, stiŹcluțe cu diferite poțiuni magice, globuri de cristal și multe altele. Gringotts! anunță Hagrid. Ajunseseră în fața unei clădiri albe, care le domina pe toate celelalte. Lângă ușile din bronz masiv, îmbrăcat într-o uniformă stracojie, cu fireturi aurii, stătea un... Da, ăsta e un spiriduș, dădu din cap Hagrid, în timp ce treceau pe lângă el, pe scările albe de piatră. Spiridușul era cu un cap mai scund ca Harry și avea o față oacheșă și inteligentă. Harry mai observă că avea degete și picioare foarte lungi. Ajunseseră în fața altei uși, de arŹgint, de data asta, pe care erau gravate cuvintele: Intră, străine, dar ia bine-aminte Să lași de-o parte lăcomia din minte, Căci cei ce iau fără trebuință Vor plăti scump a lor nesăbuință. Dar dacă, totuși, îndrăznești, Păzea, de noi să te ferești! Așa cum îți spuneam, ar trebui să fii complet nesăbuit să încerci să jefuiești banca, zise Hagrid. Doi spiriduși îi conduseră dincolo de ușile de argint și cei doi se treziră într-un vast hol de marmură. Vreo sută de alți spiriduși stăteau pe scaune înalte, în spatele unor mese, scriŹind în registre mari, cântărind diverse monede pe cântare de alamă sau examinând cu lupa pietre prețioase. De jur împrejurul holului erau alte zeci de uși, în fața cărora stătea câte un spiriduș care conducea oamenii în încăperile resŹpective. Harry și Hagrid se îndreptară spre una dintre mese. Bună dimineața, se adresă Hagrid unui spiriduș care părea mai liber. Am venit să scoatem niște bani din seiful domnului Harry Potter. Aveți cheia, domnule? Da, o aveam pe aici, pe undeva, spuse Hagrid și începu să scoată din buzunare tot ce avea în ele. Din greșeală, câțiva biscuiți sfărâmați ajunseră pe regisŹtrul spiridușului. Acesta strâmbă din nas. Harry privea cum un spiriduș, de la o masă alăturată, cântărea niște rubine mari cât niște bucăți de cărbune încins. Am găsit-o! spuse Hagrid într-un târziu și ridică triumŹfător în aer o cheiță aurie. Spiridușul o privi cu atenție câteva clipe. Da, pare să fie în ordine, admise el. Și mai am și o scrisoare de la profesorul Dumbledore, spuse Hagrid plin de importanță și își descheie haina la piept. În ea este vorba despre depozitul Știi-Tu-Care, 713. Spiridușul citi scrisoarea cu foarte mare atenție. Da, bine, zise el, o să vină cineva să vă conducă. Socotici! Socotici era tot un spiriduș care îi conduse la una dintre ușile care duceau undeva, dincolo de holul vast de marŹmură. Ce înseamnă depozitul Știi-Tu-Care, 713? Asta nu pot să-ți spun. E un mare secret! zise Hagrid misterios. Ceva în legătură cu academia. Dumbledore a avut încredere în mine, nu pot să-ți spun! Socotici deschise o ușă și îi pofti să intre. Harry, care se aștepta la o altă sală cu marmură, rămase surprins. Se aflau într-un tunel de trecere, luminat de torțe aprinse. Drumul cobora în pantă abruptă, iar pe jos se vedeau șine de cale ferată. Socotici fluieră și veni un vagonet, hurducăind pe șine. Se urcară în el, Hagrid cu multă dificultate, și plecară mai departe. La început, străbătură un labirint de pasaje subterane. Harry încercă să rețină drumul - stânga, dreapŹta, dreapta, stânga, intersecție, dreapta, stânga - dar până la urmă pierdu șirul. Vagonetul părea să știe, totuși, druŹmul, fiindcă Socotici nu intervenea deloc. Harry strânse ochii, când un curent de aer rece îi lovi în plin, dar îi desŹchise repede, să nu piardă nimic. La un moment dat, văzu la capătul culoarului o flacără și se întrebă dacă nu era vreŹunul dintre dragoni. Tocmai se întorsese să mai vadă o dată, când drumul coborî și mai mult, după care traversară un lac subteran, unde coborau și urcau din tavan și din podea uriașe stalactite și stalagmite. N-am știut niciodată exact care sunt stalactitele și care stalagmitele, îi strigă el lui Hagrid. Ah, nu-mi pune întrebări acum, simt că mi se face rău, se văită Hagrid. Se înverzise, într-adevăr, la față, și, când vagonetul se opri în cele din urmă la o ușă, trebui să se sprijine de zid, ca să-și oprească tremurul genunchilor. Socotici descuie ușa. Rotocoale de fum verzui năvăliră afară și, de îndată ce se risipi fumul, Harry rămase mut de uimire. Erau grămezi de monede aurite, coloane înalte de argint și grămăjoare de cnuți de bronz. Tot ce vezi aici e averea ta! îi spuse Socotici lui Harry. Al lui! Totul! Incredibil! Probabil că unchiul lui nu știa despre averea asta, fiindcă altfel i-ar fi smuls-o cât ai clipi. De câte ori nu se plânseseră cât îi costa întreținerea lui Harry!... Și în tot acest timp, averea asta, care era numai a lui, zăcea adânc îngropată în subsolul Londrei. Hagrid îl ajută să îngrămădească o parte dintre monede într-o sacoșă. Monedele de aur se numesc galeoni, îi explică Hagrid. Șaptesprezece stecli de argint fac un galeon, un steclu, douăzeci și nouă de cnuți, e simplu! Gata! Îți ajunge atât pentru un timp, restul rămâne aici, în siguranță. Se întoarse spre Socotici și-i spuse: Și acum, la depozitul Știi-Tu-Care, 713, dar mai încet, te rog! N-avem cum, vagonetul nu are decât o singură viteză! Coborâră și mai mult. Aerul devenea tot mai rece, druŹmul tot mai îngust și întortocheat. Treceau peste o prăpastie subterană adâncă, iar Harry se aplecă să vadă ce era jos. Hagrid îl apucă de guler și îl trase repede înapoi. Pe ușa depozitului 713 nu se vedea nici o gaură în care ar fi putut să încapă o cheie. Stați la o parte, spuse Socotici cu emfază și atinse ușor ușa, care dispăru ca prin farmec, sub privirile lor. Oricine altcineva, în afară de noi, spiridușii de la Gringotts, ar încerŹca acest lucru, ar fi pur și simplu aspirați înăuntru! Și cât de des verificați ce e înăuntru? întrebă Harry. Hm, cam o dată la zece ani! răspunse Socotici, privindu-l răutăcios. În depozitul ăsta trebuiau să fie comori inestimabile, Harry nu mai avea nici un fel de îndoială și se aștepta la tot pasul să vadă cel puțin bijuterii fabuloase. Dar, spre marea lui uimire, depozitul părea gol, la prima vedere. Apoi obserŹvă un pachețel, învelit în hârtie maro și așezat direct pe podea. Hagrid îl luă și îl ascunse adânc, în faldurile hainei lui. Harry murea de curiozitate, dar știa că nu era cazul să întrebe ce era în pachețel. Hai înapoi, în vagonetul ăla infernal! Să nu-mi adresezi nici un cuvânt, e mai prudent să țin gura închisă, zise Hagrid. * După o cursă sălbatică, în vagonet, se treziră afară din banca Gringotts, orbiți de lumina soarelui. Acum, că avea o mulțime de monede, Harry nu știa unde să se mai oprească mai întâi. Nu era nevoie să socotească exact câți galeoni avea, fiindcă știa cu siguranță că avea mai mulți bani decât avusese el vreodată, mai mulți chiar de câți avea familia Dursley! Hai să luăm uniforma întâi, îl îndemnă Hagrid, îmŹpingându-l spre magazinul doamnei Malkin, Robe și peleŹrine pentru toate ocaziile. Harry, te superi dacă mă duc puțin la Ceaunul crăpat? Am nevoie de o tărie, drumul ăla m-a dat gata! Hagrid era și acum palid, așa că Harry intră singur în magazinul de robe, puțin cam speriat, fiind pentru prima oară când trebuia să se descurce singur în noua lume. Doamna Malkin era o vrăjitoare bondoacă, îmbrăcată în mov și care zâmbea tot timpul. Pentru Hogwarts, dragule? Sigur, răspunse tot ea, fiindŹcă Harry nici nu îndrăznea să deschidă gura, uite acolo. De fapt, mai e un student care tocmai probează o robă! În spatele magazinului, un tânăr, palid și cu fața preŹlungă, era urcat pe un scaun, în timp ce o vrăjitoare îi potriŹvea tivul. Îl urcă și pe Harry pe un alt scaun și îi trase peste cap o robă neagră și lungă, după care începu să-i potriŹvească lungimea. Salut! spuse băiatul. Și tu mergi la Hogwarts? Da, răspunse Harry. Tatăl meu îmi cumpără cărțile, în magazinul de alături, iar mama îmi alege bagheta magică, zise el cu o voce monoŹtonă și tărăgănată. Apoi mergem să vedem o cursă de cozi de mătură de formula 1. Nu pot să înțeleg de ce nu avem voie și noi, cei din anul I, să avem o coadă de mătură... O să încerc să-l conving pe tata să-mi ia una și văd eu cum o strecor în școală. Asta îi aminti foarte mult de Dudley. Tu ai coada ta de mătură? Nu! răspunse Harry. Îți place să joci Vâjthaț? Nu, spuse Harry, întrebându-se ce fel de joc o fi fost și ăla. Mie îmi place. Tata spune că e foarte rău să nu fii ales să joci pentru casa ta, și are dreptate! Tu știi în ce casă o să fii? Nu, spuse Harry, simțindu-se tot mai prost. Da, nimeni nu știe precis, până nu ajunge acolo, dar eu știu că o să fiu la Viperini. Închipuiește-ți, să pici la AstroŹpufi, cred că aș renunța la școală, tu nu? Mmm, făcu Harry, încercând să pară mai interesant. Ia te uită ce namilă! strigă el, arătând spre fereastră. Era Hagrid, care cumpărase două înghețate, cu care nu putea intra în magazin. Este Hagrid, zise Harry încântat că, în sfârșit, știa ceva ce nu știa băiatul acela răzgâiat. Aaa, am auzit de el, spuse băiatul. E un fel de servitor, nu? E păstrătorul cheilor de la Hogwarts și paznicul vânatuŹlui! sări repede Harry, căruia îi displăcea tot mai mult să stea de vorbă cu acel băiat. Da, exact! Este sălbatic și trăiește într-o colibă, la marŹginea pădurii. Se îmbată adesea și atunci încearcă să facă vrăji și-și dă foc la pat! râse băiatul. Mie îmi place foarte mult! îi luă Harry apărarea lui Hagrid. Da? E rudă cu tine? Unde sunt părinții tăi? Au murit! răspunse Harry scurt, n-avea chef să intre în amănunte cu nesuferitul ăla. Oh, scuză-mă, zise el, dar nu părea să-i pară rău deloc. Dar erau de-ai noștri, nu? Da, erau vrăjitori, dacă asta vrei să spui! N-ar trebui să-i accepte și pe ceilalți, nu crezi? Degeaba, nu au fost educați ca noi! Unii nici măcar nu aud de Hogwarts până primesc scrisoarea. Ar trebui să rămână în familie, să fie admiși numai copiii vrăjitorilor! Care e numele tău de familie? Dar, înainte să poată răspunde ceva, doamna Malkin îi zise: Poți să te dai jos, cu tine am terminat! Harry coborî de pe scaun, fericit că nu mai trebuia să stea de vorbă cu încrezutul ăla! Sper să ne vedem la școală, spuse băiatul cu voce tărăgănată. Harry nu scoase un cuvânt cât mâncă înghețata, pe care i-o adusese Hagrid. Ce-ai pățit? întrebă Hagrid. Nimic! minți Harry. Se mai înveseli puțin când cumpărară o cerneală care își schimba culoarea, pe măsură ce scriai. Când ieșiră din maŹgazin, Harry îl întrebă pe Hagrid: Ce-nseamnă Vâjthaț? Vai de mine! Crede-mă că uit mereu că tu nu știi atâtea lucruri. Auzi, să nu știe ce-i aia Vâjthaț! Nu mă face să mă simt și mai prost! se plânse Harry și îi povesti despre conversația din magazinul cu robe și peleŹrine pentru toate ocaziile: Și a mai spus că toți cei din familii de Încuiați n-ar treŹbui să fie primiți la Hogwarts! Tu nu ești dintr-o familie de Încuiați! Iar dacă, într-adeŹvăr, părinții lui sunt vrăjitori, atunci te asigur că a fost cresŹcut în respect și admirație pentru numele Harry Potter! Doar i-ai văzut pe cei de la Ceaunul crăpat! Oricum, habar n-are ce spune! Majoritatea vrăjitorilor excelenți fac parte din familii obișnuite, de Încuiați. Uite, mama ta, de exemplu. Ai văzut ce soră are? Hai, spune-mi ce e Vâjthaț? E sportul nostru. Sportul vrăjitorilor. Cam ca fotbalul, în lumea Încuiaților! Toată lumea urmărește cu mare inteŹres un joc de Vâjthaț. Jucătorii zboară în aer pe cozi de măŹtură. Există patru mingi în joc și... Oh, e cam greu să-ți explic regulile! Ce sunt Viperinii și Astropufii? Două dintre cele patru case ale școlii. Se spune că Astropufii sunt cam papă-lapte, dar... Pariez că o să pic la Astropufi! oftă Harry cu năduf. De o mie de ori mai bine ca la Viperini! se întunecă Hagrid. Majoritatea celor care au învățat acolo, au fost răi! Da, chiar Știm-Noi-Cine a fost unul dintre ei! Cap-de..., scuză-mă, Știm-Noi-Cine a fost și el student la Hogwarts? Da, cu mulți ani în urmă, zise Hagrid. Au cumpărat cărți de la un magazin, numit Semne și CoŹduri, în care rafturile, înalte până în tavan, erau ticsite cu ceasloave mari, ca niște dale de marmură, legate în piele, sau mini-ediții, de mărimea unor timbre, legate în cea mai fină mătase. Erau multe cărți cu semne ciudate și neînțelese, iar altele aveau filele complet albe. Probabil că Dudley, care nu se omorâse niciodată cu școala, ar fi murit de fericire dacă ar fi putut să pună mâna pe un astfel de manual! Hagrid aproape că îl târî pe Harry de lângă cartea Farmece și contra-farmece (Farmece pentru prieteni și blesteme penŹtru dușmani. Ultimele noutăți: licori de dragoste, poțiui contra pierderii părului, picioare ca piftia, legarea limŹbii și foarte multe altele!). Căutam o vrajă cât mai potrivită pentru Dudley! Nu e o idee rea, dar nu trebuie să te folosești de vrăji în lumea Încuiaților, decât în ocazii speciale! îl avertiză HaŹgrid. Și, oricum, multe din blestemele din cartea aia cer un studiu și o pregătire deosebită! Hagrid nu-l lăsă să cumpere un ceaun din aur masiv (de cositor scria în listă, nu?), dar cumpărară o balanță foarte frumoasă, pentru cântărirea ingredientelor din poțiuile magice și un telescop de alamă, pliant. Merseră apoi la spițerie, unde erau o mulțime de lucruri interesante care te făceau să mai uiți de mirosul oribil de acolo, o combinație de ouă stricate și varză fiartă. Puteai vedea butoaie cu o materie gelatinoasă, borcane cu ierburi și rădăcini uscate, prafuri fosforescente, legături de pene, colți înșiruiți pe sfoară, gheare încovoiate, atârnate de tavan. În timp ce Hagrid cumpăra ingredientele de bază pentru orice poțiue magică, Harry se uita încântat la coarnele argintii de uniŹcorni, a câte douăzeci și unu de galeoni fiecare, și la ochișori mici și strălucitori, de gândaci, cinci cnuți o cană plină ochi! Când ieșiră din spițerie, Hagrid mai cercetă o dată lista. Da, mai avem de cumpărat numai bagheta magică și... Ah, nu ți-am luat un cadou pentru ziua ta de naștere! Harry se înroși tot. Nu-i nevoie, Hagrid, zise el, dar nu cu prea multă convingere. Îmi face plăcere să-ți iau ceva... Știu! O să-ți cumpăr un animal, să-ți țină de urât. Nu broaște râioase, că s-au demoŹdat, o să râdă toți colegii de tine, nici pisică, fiindcă nu-mi plac pisicile, mă fac să strănut. O să-ți cumpăr o bufniță! Toți copiii își doresc bufnițe și sunt și foarte folositoare, duc corespondența de colo colo sau fel de fel de alte lucruri. Douăzeci de minute mai târziu, plecau de la Bufnițe, en gros, un loc tare întunecos, unde auziseră la tot pasul fâșiŹeli și fâlfâieli și văzuseră puzderie de ochi, scăpărători ca smaŹraldele. Harry avea în mână o colivie mare, în care se afla o deosebit de frumoasă bufniță albă, care acum dormea linișŹtit, cu capul sub aripă. Nu mai termina cu mulțumirile, ajunŹgând să se bâlbâie de fericire, întocmai ca Profesorul Quirrell. Mă bucur că-ți place, zise Hagrid, nu cred că ai primit prea multe cadouri de la familia Dursley! Hai să cumpărăm o baghetă magică. Și nu oriunde, ci la Ollivander, unde se găsesc cele mai bune baghete! O baghetă magică! De când își dorise așa ceva! Magazinul, contrar renumelui, era micuț și sărăcăcios. Cu niște litere aurite, jupuite de vreme, scria deasupra ușii: Familia Ollivander: Constructorii celor mai bune baghete magice, din 382 î.Chr. până azi, iar în vitrina prăfuită, pe o pernuță purpurie, decolorată de-a binelea, trona o singură baghetă magică. Un clinchet de clopoțel le anunță intrarea. Era un loc strâmt, unde se afla doar un scaun rotitor, în care se așeză Hagrid, așteptând să apară cineva. Harry se simți straniu, ca și cum ar fi intrat într-o bibliotecă plină cu cărți vechi, valoŹroase. Își înghiți mulțimea de întrebări care îi năvăliseră în minte și privi la miile de cutii lungi și înguste, așezate foarte ordonat, până la tavan. Simți ceva pe șira spinării. Praful și liniștea de aici răspândeau un fior magic. Bună ziua, se auzi o voce blândă. Harry tresări. Probabil că la fel făcu și Hagrid, căci scauŹnul scârțâi jalnic. În fața lor stătea un bătrânel cu ochi mari, deschiși la culoare, scăpărători ca două astre în întunecimea din cameră. Bună ziua, spuse Harry încurcat. O, da! spuse bătrânelul, știam că o să te văd în curând, Harry Potter. Nu poți fi confundat, ai întocmai ochii mamei tale. Parcă mai ieri a intrat și ea în magazinul meu, ca să-și cumpere prima ei baghetă magică, lungă de treizeci de cenŹtimetri, foarte elastică, din lemn de salcie. Da, bună baghetă pentru farmece! Domnul Ollivander se trase mai aproape de Harry. Bine ar fi fost dacă mai clipea și el din când în când... Ochii aceia argintii îți cam dădeau fiori. Tatălui tău, în schimb, îi plăceau baghetele de mahon, de patruzeci de centimetri, pliante, cu mai multă putere, exŹcelente pentru transfigurări. Eh, întotdeauna, bagheta maŹgică spune totul despre vrăjitor! Ollivander se apropiase atât de mult de Harry, încât aproape că ajunseseră nas în nas. Harry se oglindea acum în ochii lui. Asta e semnul pe care..., zise domnul Ollivander, dar se întrerupse repede, și îl atinse cu un deget lung și foarte alb. Îmi pare așa de rău că de la mine a fost cumpărată baŹgheta care a făcut așa ceva. Avea cincizeci de centimetri. O baghetă foarte puternică, în niște mâini nepotrivite... Ah, dacă aș fi știut că o cumpără ca să facă numai rău... Clătină din cap întristat și, spre marea ușurare a lui Harry, îl observă pe Hagrid. Rubeus! Rubeus Hagrid! Vai, cât mă bucur să te văd! Stejar, optzeci de centimetri, dar foarte flexibilă, nu-i așa? Da, domnule, așa era! zise Hagrid. Ce baghetă bună! Excelentă! Cred că ți-au rupt-o în două, când te-au exmatriculat atunci, nu-i așa? întrebă domŹnul Ollivander, încruntându-se brusc. Da, din păcate... Dar mai am bucățile, adaugă Hagrid fericit. Dar sper că nu le folosești, zise Ollivander mustrător. Nu, domnule, zise Hagrid repede și Harry îl observă cum strângea umbrela, în timp ce vorbea. Hmm, mormăi domnul Ollivander, aruncându-i o privire pătrunzătoare. Ia să te vedem, domnule Potter... Scoase din buzunar un metru de croitorie, cu marcaje de argint, și întrebă: Care e mâna în care ții bagheta? Păi, dreapta o folosesc cel mai mult! zise Harry. Făcu mai multe măsurători, de la umăr până în vârful degetelor, de la cot la încheietură, de la umăr la pământ, de la genunchi la subsuoară, îi măsură chiar și circumferința capului. În timp ce măsura, îi explica: Orice baghetă Ollivander are un miez magic. Folosim păr de unicorn, pene din coada unei păsări Phoenix și artere de dragon. Nu găsești două baghete Ollivander la fel, așa cum nici unicornii, dragonii sau păsările Phoenix nu sunt la fel! Și te asigur că nu o să obții aceleași rezultate bune, dacă folosești bagheta altui vrăjitor! De-abia atunci își dădu seama Harry că metrul făcea toate acele măsurători de unul singur, fără să pună nimeni mâna pe el! Domnul Ollivander se plimba printre cutii, căutând bagheta magică potrivită pentru Harry. Asta e! strigă el la un moment dat, moment în care metrul căzu inert, într-o grămăjoară, la podea. Încearc-o pe asta, domnule Potter. Lemn de fag și artere de dragon. Douăzeci și cinci de centimetri, foarte flexibilă. Fă câteva mișcări cu ea. Harry o luă rușinat, nu prea știind ce să facă. O arcui prin aer, dar domnul Ollivander i-o luă repede din mână. Încearc-o pe asta de arțar și cu pene de Phoenix, e un pic mai rigidă. Harry o încercă și pe aceea, dar imediat domnul OllivanŹder i-o luă din mână, nemulțumit. Asta! De abanos și cu păr de unicorn, de douăzeci și unul de centimetri! Încearc-o și pe ea! Harry o vântură prin aer, și iar o vântură, fără să știe ce dorea să vadă domnul Ollivander. Numărul de baghete încercate de Harry creștea văzând cu ochii. Cu cât îi dădea să încerce mai multe baghete de pe rafturi, cu atât fața domnului Ollivander se lumina mai tare. Hm, un client pretențios! Nici o grijă, găsim noi baŹgheta potrivită și pentru tine! Mă întreb dacă nu... Da, sigur! O combinație neobișnuită, cu pene de Phoenix, din mlădițe de stejar, de 40 de centimetri, netedă și mlădioasă. Harry luă și bagheta aceea. Deodată, simți ceva cald în palmă, iar bagheta păru să i se fi lipit de mână. O ridică pe deasupra capului și șficui aerul cu ea, lăsând o urmă de steluțe strălucitoare, roșii și aurii, ca niște focuri de artificii. Hagrid chiui. Bravo! îl lăudă domnul Ollivander. Foarte bine! Ce ciuŹdat, totuși... Puse bagheta la loc, în cutia ei, și o împacheta cu hârtie maronie, timp în care nu înceta să se mire: Ciudat... Foarte ciudat... Nu vă supărați, dar ce e așa ciudat? Domnul Ollivander îl fixă cu privirea lui pătrunzătoare. Îmi amintesc de toate baghetele pe care le-am vândut... De absolut toate. A mai existat o astfel de pană de Phoenix ca aceea care este inclusă în bagheta ta. E ciudat că bagheta care conținea pana geamănă a fost aceea care ți-a făcut cicaŹtricea asta... Harry înghiți cu greu. Da, este straniu că se întâmplă astfel de lucruri. Și nu uita ce ți-am spus: bagheta alege vrăjitorul și nu invers! Așa că sunt ferm convins că trebuie să ne așteptăm la lucruri mari de la dumneata, domnule Potter! La urma urmelor și Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Pomenit a făcut lucruri mari, teribile, dar mari! Harry se cutremură. Nu era sigur că îl plăcea prea mult pe domnul Ollivander. Plăti șapte galeoni de aur pentru baghetă, iar domnul Ollivander îi conduse până la ușă. * Soarele de după-amiază târzie coborâse mult pe cer, când cei doi terminară cumpărăturile. O luară pe Aleea Diagon și de acolo, spre zidul prin care intraseră, apoi prin micul bar, pustiu acum, și apoi în stradă. Merseră în tăcere până la metrou. Harry nici nu observă cât de multă lume se zgâia la ei, așa încărcați cum erau, cu fel de fel de pachete ciudate și cu bufnița din brațele lui Harry. Abia într-un târziu, obŹservă că ajunseseră la gară. Avem timp să mâncăm ceva până vine trenul, zise Hagrid. Cumpărară niște hamburgeri și se așezară să-i mănânce. Harry făcu ochii roată. Era ceva ciudat, totuși, acolo... Te simți bine, Harry? Ai fost foarte tăcut! Harry nu știa cum să-i explice ce simțea. Avusese cea mai frumoasă zi de naștere și totuși... Harry mesteca hamburŹgerul, încercând să-și găsească cuvintele potrivite. Toată lumea mă consideră deosebit, oamenii aceia de la bar, profesorul Quirrell, domnul Ollivander... dar eu nu știu nimic despre magie. Cum de se așteaptă toți la lucruri mari din partea mea? Sunt faimos și nici măcar nu-mi amintesc de ce sunt faimos... Nu știu ce s-a întâmplat când Cap-de... scuză-mă... În noaptea în care au murit părinții mei. Hagrid se aplecă spre el, pe deasupra mesei. Dincolo de barba țepoasă și zbârlită, ochii lui aveau un zâmbet plin de bunătate. Nu te necăji, Harry, îl liniști el. O să înveți repede tot ce trebuie să știi. Așa au început toți... În curând, să fii pe propriile tale picioare. Știu că e greu, dar tu ai deja un nume, nu ca mine. Dar și eu am petrecut clipe minunate acolo. Hagrid îl conduse la trenul care îl ducea înapoi, la unchii lui, și îi dădu un plic. În plic, e biletul tău de drum până la Hogwarts. Scrie acolo tot, unde trebuie să te duci, cum să faci, tot! Dacă ai vreo problemă cu familia Dursley, dă-mi de știre prin bufniță, știe ea unde să mă găsească. Pe curând, Harry! Trenul plecă din gară. Harry vru să-l petreacă multă vreme cu privirea pe Hagrid și își lipi nasul de fereastră. Nici nu clipi bine, că Hagrid se și făcuse nevăzut!