CAPITOLUL IV
PĂSTRĂTORUL CHEILOR
BUM! se auzi iar în ușă. Dudley se trezi și el și se ridică în capul oaselor. Unde e tunul? întrebă el buimăcit. Se auzi un zgomot în spatele lor și Unchiul Vernon intră în încăpere, cu o pușcă în mână. Acum se lămuriseră ce era în pachetul lunguieț! Cine e acolo? întrebă el. Te avertizez că sunt înarmat! Se lăsă tăcere. Apoi... ZDRAANG! Ușa fu scoasă din țâțâni și căzu cu zgomot pe podea. În prag stătea un munte de om. Fața îi era aproape comŹplet acoperită de pletele zbârlite și țepoase și de barba încâlŹcită. Doar ochii i se vedeau din toată claia aceea de păr, strălucind în întuneric. Uriașul intră în încăpere, trebuind să se aplece ca să nu se lovească de tavan. Luă ușa și o fixă înapoi, în balamale, fără nici un fel de greutate. Furtuna de afară parcă se mai potolise un pic. Se întoarse spre cei din cameră și îi privi cercetător. N-am putea bea și noi un ceai, ce părere aveți? A fost o călătorie tare obositoare... Se îndreptă spre canapeaua pe care Dudley înțepenise de groază. Fă-mi și mie loc, grăsunule! spuse omul. Dudley se sculă de pe canapea și se ascunse în spatele Mătușii Petunia care se pitea după Unchiul Vernon, îngrozită, la rândul ei. Oh, uite-l și pe Harry! făcu namila de om. Harry îl privi și văzu în ochii fiorosului gigant urma unui zâmbet. Ultima dată când te-am văzut nu erai decât o mogâlŹdeață! Ah, cât semeni cu tatăl tău, dar ai ochii mamei! Unchiul Vernon se gândi să intervină: Îți cer să pleci imediat de aici! Nu te-a poftit nimeni! Ține-ți gura, Dursley, mălai mare! îl repezi gigantul. Se aplecă pe spătarul canapelei și smulse pușca din mâiŹnile Unchiului Vernon, o îndoi, ca și cum ar fi fost de cauciuc și o aruncă într-un colț al camerei. Unchiul Vernon scoase un alt chițăit, ca al unui șoarece, peste care tocmai călcase cineva din greșeală. Harry, vreau să-ți urez mulți ani, cât mai fericiți! Ți-am adus ceva, cred că s-a cam turtit, că am stat pe pachet din greșeală, dar, oricum, conține ceva delicios! Scoase din buzunarul de la piept o cutie, cam turtită, ce-i drept, pe care i-o dădu lui Harry. Harry o deschise cu mâini tremurânde. Înăuntru era un tort de ciocolată, pe care scria La mulți ani! din înghețată verde-smarald. Harry ridică ochii spre uriaș, dorind să-i mulțumească, dar din gură îi ieșiră alte cuvinte: Cine ești tu? Gigantul chicoti: E adevărat că nu m-am prezentat. Rubeus Hagrid, păsŹtrătorul cheilor de la Hogwarts. Întinse o mână enormă, în care mâna băiatului se pierdu cu totul, și i-o scutură cu putere. Ce se aude cu ceaiul? întrebă el, frecându-și palmele uriașe. Nu prea tare, dacă se poate! Ochii îi căzură pe vatra goală, cu câteva resturi de pungi de cartofi, și se aplecă asupra căminului. Nu văzură ce făcea, dar când se îndepărtă, în cămin ardea un foc jucăuș. Inundă întreaga colibă cu lumina lui tremurătoare, iar Harry îi simți și căldura binefăcătoare, care îl învălui, ca și cum s-ar fi cufundat într-o cadă cu apă caldă. Hagrid se așeză la loc, pe sofaua care gemu sub greutatea lui, și începu să scoată fel de fel de obiecte din buzunarele sale: un ceainic de cupru, un pachet cu cârnați, turtit și el, câteva căni, o tigaie și o sticlă cu un lichid de culoarea chiŹhlimbarului, din care sorbi o înghițitură, înainte de a se apuca să facă ceaiul. Curând, coliba se umplu de mirosul cârnăciorilor care sfârâiau în foc. Nimeni nu scoase un cuvânt cât timp uriașul făcea aceste pregătiri, dar, când scoase primii șase cârnăciori, un pic cam prea mult prăjiți, din tiŹgaie, Dudley se foi nervos. Unchiul Vernon spuse repede: Să nu te atingi de nimic din ce-ți dă el! Uriașul chicoti: Da, ai dreptate, Dursley, e de-ajuns de gras! Îi dădu un cârnăcior lui Harry, care era mort de foame. Nu mai gustase niciodată ceva atât de gustos. Nu-și mai putea lua ochii de la gigant. Într-un târziu, îndrăzni, devenind brusc politicos: Scuzați, dar tot nu știu cine sunteți! Gigantul sorbi o gură de ceai și apoi se șterse la gură cu dosul mânecii. Spune-mi Hagrid, toată lumea îmi zice așa! Și, ți-am spus, sunt păstrătorul cheilor de la Hogwarts, despre care probabil c-ai aflat... Nu, nu știu nimic! făcu Harry. Hagrid îl privi surprins. Îmi cer scuze, dar nu știu! îndrăzni Harry. Scuze? strigă Hagrid și se întoarse furios spre domnul și doamna Dursley, care ar fi preferat să-i înghită pământul, în acel moment. Ei ar trebui să-și ceară scuze! Am bănuit ceŹva, când am văzut că nu ți se dau scrisorile, dar chiar să nu știi nimic... Cum, nu te-ai întrebat niciodată unde au învățat acele lucruri părinții tăi? Care lucruri? întrebă Harry, tot mai surprins. Care? tună Hagrid. Ia stai puțin... Hagrid se sculă în picioare și, în furia lui, părea că umple întreaga colibă. Familia Dursley se lipise cu totul de perete. Vrei să spui, Dursley, că acest băiat nu știe nimic desŹpre... despre... Absolut nimic? Harry se gândea că Hagrid întinsese coarda prea mult. Cum adică? Doar fusese și el la școală, și nu avea note chiar așa de mici! Știu câte ceva, cum să nu știu? Matematică, geografie... Despre lumea noastră, vreau să spun. Lumea ta, a mea. A părinților tăi! spuse Hagrid, dând a lehamite din mână. Care lume? Hagrid era pe punctul să explodeze. DURSLEY! izbucni el. Unchiul Vernon murmură ceva, de genul Bla-bla-bla, făŹcându-se alb ca varul. Hagrid se uita fioros la el și neputinŹcios la Harry. Dar trebuia să ți se fi spus ceva despre mama și tatăl tău... Erau faimoși! Și tu ești faimos! Cum? Erau faimoși? Spune-mi că-i așa! Știam eu! Te rog, povestește-mi! Știu și eu?! făcu Hagrid, trecându-și mâna prin păr și privindu-l absent pe Harry. Și chiar nu știi cine suntem noi? Brusc, Unchiul Vernon își redobândi vocea: Stop! Nici un cuvânt mai mult! Îți interzic să-i spui mai multe! Chiar și un om mai curajos ca Unchiul Vernon s-ar fi făŹcut mic sub privirea furioasă a lui Hagrid. Când vorbi, fiecare silabă era încărcată de ură: Nu i-ai spus niciodată? Nimic din ce scria în scrisoarea pe care ți-a lăsat-o Dumbledore? Am văzut cu ochii mei că a lăsat scrisoarea alături de copil. Ai ascuns-o de el atâta vreme? Să ascundă ce? întrebă Harry curios. STOP! ÎȚI INTERZIC! urlă Unchiul Vernon. Mătușa Petunia scăpă un strigăt de groază. Oh, duceți-vă învârtindu-vă! Amândoi! Harry... ești vrăjitor! Se lăsă o tăcere de moarte. Se auzeau numai zgomotele mării și ale vântului. Sunt un... ce? strigă Harry. Vrăjitor, asta am spus! făcu Hagrid și se lăsă iar pe canaŹpea, care se afundă și gemu și mai tare. Și încă unul al naibii de bun! Mama și tatăl tău te-au instruit puțin, cât ai stat cu ei! Cu o mamă și un tată ca ai tăi, nici nu se putea altfel! Dar cred că a venit timpul să-ți citești scrisoarea! Harry întinse mâna să ia în sfârșit scrisoarea scrisă pe pergamentul gălbui, trimisă pe adresa: Domnului Harry Potter Coliba de pe plajă, parter În largul mării. Scoase scrisoarea și citi: HOGWARTS, ȘCOALA DE MAGIE, FARMECE ȘI VRĂJITORII Director: Albus Dumbledore (decorat cu Ordinul Merlin, Clasa I, Mare Vrăjitor, Vârcolac-Șef, Magician Suprem, Confederația Internațională a Vrăjitorilor) Dragă domnule Potter, Avem deosebita plăcere să vă informăm că ați fost accepŹtat la Hogwarts, Școala de Magie, Farmece și Vrăjitorii. AlăŹturat, vă trimitem o listă cu tot echipamentul și cărțile neceŹsare. Școala începe la 1 septembrie. Așteptăm bufnița dumŹneavoastră, nu mai târziu de 31 iulie a.c. Cu deosebită considerație, Minerva McGonagall Director Adjunct În mintea lui Harry explodară zeci de întrebări, ca niște focuri de artificii. Nu se hotăra ce întrebare să pună mai întâi. După câteva clipe de nehotărâre, întrebă: Ce vrea să spună cu bufnița mea? Pe toate Gorgonele! Cum de-am uitat? strigă Hagrid, bătându-se peste frunte, cu o forță care ar fi doborât un cal și o căruță. Dintr-un alt buzunar al jachetei sale, scoase o bufniță adeŹvărată, care ținea în cioc un sul de pergament și o pană de scris. Hagrid o luă și, scoțând limba printre dinți, mâzgăli cu greu ceva pe pergament. Harry reuși să citească, deși vedea scrisul răsturnat: Stimate domnule Dumbledore, Am înmânat scrisoarea lui Harry. Îl duc mâine să-și ia toate cele necesare. Aici, vremea e groaznică. Sper că sunteți bine. Cu stimă, Hagrid Hagrid înfășură la loc sulul, îl legă de piciorul bufniței, ieși la ușă și o trimise în noaptea furtunoasă. Se întoarse și se reașeză, cu un aer absolut natural, ca și cum ce făcuse era ceva foarte normal, ca și cum ar fi vorbit la telefon! Harry își dădu seama că rămăsese cu gura căscată și o închise repede. Unde rămăsesem? întrebă Hagrid, dar în acel moment, Unchiul Vernon, încă alb de spaimă, înaintă spre foc. Nu merge nicăieri! reuși el să articuleze. Hagrid se încruntă. Hm, tare aș vrea să văd cum îl oprește un Încuiat! zise el, disprețuitor. Un ce? întrebă Harry amuzat. Un Încuiat! Așa le zicem noi ăstora care habar n-au să facă vrăji! Și îmi pare tare rău de tine că ai fost nevoit să trăiești printre cei mai mari Încuiați de pe acest pământ! Când l-am acceptat printre noi, am jurat să punem capăt oricăror aiureli de genul ăsta! spuse Unchiul Vernon. Am jurat să stârpim în el orice fel de astfel de înclinație! Auzi, vrăjitor! Ap' știut?! Ați știut că sunt... vrăjitor? se miră Harry. Sigur că am știut! strigă Mătușa Petunia. Cum să nu știm, dacă soră-mea era cine era? Și ea a primit o astfel de scrisoare și s-a dus la școala aia, de unde venea în fiecare vacanță cu buzunarele pline de picioare de broască și cu ele preschimba ceșcuțele în șoareci! Numai eu știam ce este cu adevărat: un monstru, o ciudățenie! Una, două, îi auzeai pe mama și pe tata: Lily în sus, Lily în jos, nu mai puteau de mândrie că aveau o vrăjitoare în familie! Se opri să-și mai tragă suflarea, apoi continuă să turuie, ca și cum toată viața așteptase acest prilej să-și verse focul: La școala de vrăjitori l-a cunoscut pe Potter ăla, cu care s-a măritat și a plecat de-acasă! Te-au avut pe tine și am știut întotdeauna că și tu o să fii ca ei, tot așa de... anormal! Apoi, a fost, scuză-mă, căsăpită și noi ne-am pomenit cu tine pe cap! Harry se făcuse alb la față: Căsăpită? Mi-ați spus că a murit într-un accident de maŹșină! ACCIDENT DE MAȘINĂ! urlă Hagrid, ridicându-se de pe canapea și făcându-i pe cei trei Dursley să se facă iar una cu peretele. Cum ar fi putut o simplă mașină să-i omoare pe Lily și James Potter? Este o rușine! Un scandal! Harry Potter să nu cunoască adevărul, când el e un erou pentru copiii din lumea noastră! Dar ce s-a întâmplat? nu scăpă Harry prilejul să întrebe. Furia dispăru brusc de pe fața lui Hagrid, în locul ei apăŹrând îngrijorarea. Nu mă așteptam chiar la așa ceva, răspunse Hagrid, când profesorul Dumbledore mi-a spus că s-ar putea să am probleme să te aduc. Nu-mi închipuiam că nu știi nimic... Ah, Harry, nu știu dacă eu sunt cel indicat să-ți spună toate astea, dar cred că nu te poți duce la școală fără să știi! Le aruncă o privire cruntă Unchiului Vernon și Mătușii Petunia. O să-ți spun atât cât știu și eu, că nu știu chiar tot, multe sunt învăluite în mister... Se așeză pe canapea, privi câteva clipe la foc și zise: Totul începe cu cineva, pe nume... Dar e incredibil că nu-i știi nici numele, toți cei din lumea noastră îl știu! Numele cui? Ei bine, nu-mi place să-i spun numele, dacă pot să-l evit. Nimănui nu-i place. De ce? Mii de vârcolaci, Harry, oamenii încă se mai tem. E foarte greu să-ți explic... vezi, tu, era un vrăjitor care... a deŹvenit rău, atât de rău cât îți poți imagina tu, ba și mai rău! Numele lui era... Hagrid înghiți în sec, dar cuvintele refuzară să se facă auŹzite. Nu, nu pot să-l pronunț! Cap-de-Mort, na! se înfioră Hagrid. Să nu mă mai faci să-l spun a doua oară. Ei bine, acum douăzeci de ani, acest... vrăjitor căuta să îi atragă pe cât mai mulți de partea lui. Și a reușit să atragă destui, pe unii de frică, pe alții, fiindcă doreau și ei puțin din puterea lui. Și avea puteri nemăsurate! Urmară zile negre. Nu mai știai în cine să ai încredere, cu cine să te împrietenești... Se întâmplau lucruri groaznice. Câștiga tot mai mult teren. Cine i se împotrivea, era eliminat. Oribil! Ultimul loc sigur era școala de la Hogwarts. Dumbledore era singurul de care se temea Știm-Noi-Cine. Nu îndrăznea să se atingă și de școală. Oricum, nu în acel moment. Mama și tatăl tău erau cei mai buni vrăjitori pe care i-am cunoscut vreodată. Primii la școaŹlă, pe vremea lor! E de mirare că Știm-Noi-Cine nu a încercat să-i atragă de partea lui. Probabil din cauză că știa că sunt foarte apropiați de Dumbledore, ca să-și dorească să aibă de-a face cu magia neagră. Sau a crezut că îi poate convinge sau a vrut să-i înlăture din cale... Tot ce se știe este că, acum zece ani, într-o noapte de Halloween, a apărut ca din senin la poarta casei voastre. Tu aveai doar un anișor și... și... Hagrid se opri, scoase o batistă mare și își suflă nasul, cu un zgomot ca de avertizor de ceață! Scuză-mă, dar i-am cunoscut pe părinții tăi, cei mai cumŹsecade oameni care au existat vreodată... În fine, Știm-Noi-Cine i-a ucis pe amândoi și a încercat să te omoare și pe tine. Vroia să scape de toți din familia ta sau, cine știe, poate că îi plăcea să ucidă. Oricum, n-a reușit să te omoare. Nu te-ai înŹtrebat niciodată de unde ai semnul ăla pe frunte? Doar nu e o tăietură obișnuită! Un blestem puternic le-a venit de hac mamei și tatălui tău și v-a spulberat casa, dar tu te-ai ales numai cu cicatricea asta! A mai omorât și alți câțiva vrăjitori vestiți ai timpului - McKinnons, Bone, Prewett - dar tu, deși bebeluș, ai supraviețuit! De-aia ești faimos, Harry! Se întâmpla ceva ciudat în mintea lui Harry, pe măsură ce Hagrid înainta cu povestirea. Vedea acum mai clar ca niciodată acea străfulgerare verzuie și, pentru prima oară, își aminti un hohot de râs cumplit. Hagrid îl privea cu tristețe. Din ordinul lui Dumbledore, te-am luat dintre ruinele casei voastre și te-am adus aici... O grijă în plus, numai necazuri! sări Unchiul Vernon. Harry tresări. Uitase că mai erau și ei în colibă. Unchiului Vernon părea că-i revenise curajul. Se uita la Hagrid cu ciuŹdă și strângea pumnii. Ascultă la mine, băiete, continuă el, accept că e ceva straŹniu cu tine, dar nimic care să nu poată fi corectat cu o băŹtaie zdravănă. Cât despre părinții tăi, erau ciudați, într-adeŹvăr, nu pot să neg, dar lumea s-ar fi descurcat mult mai bine fără ei, după părerea mea. Au căutat-o cu lumânarea, s-au amestecat cu tot felul de ciudați. Mă așteptam la asta, știam că o vor sfârși rău... Nu mai apucă să termine, că Hagrid sări ca turbat de pe canapea, scoase o umbrelă dintr-unul din buzunare, o înŹdreptă spre domnul Dursley, ca pe o sabie, și îi spuse: Te avertizez, Dursley, că dacă mai scoți un singur cuŹvânt, unul singur... La gândul că putea fi împuns cu umbrela gigantului, UnŹchiul Vernon se făcu mic din nou. Se lipi de perete și amuți. Așa e mult mai bine, rânji Hagrid, răsuflând din greu și lăsându-se să cadă pe canapeaua care de data asta se lăsă pâŹnă la podea. Dar Harry mai avea nenumărate întrebări de pus: Ce s-a întâmplat cu Cap-de... Scuză-mă, cu Știm-Noi-Cine? Bună întrebare! Nu se știe, a dispărut! S-a evaporat! În aceeași noapte, în care a încercat să te omoare pe tine! Asta te-a făcut și mai faimos! Asta e cel mai mare mister... era tot mai puternic, din zi în zi, atunci de ce s-a făcut nevăzut? Unii spun că ar fi murit, pagubă-n ciuperci, după părerea mea, alții, că l-au mai văzut, dar eu nu cred, fiindcă cei care erau cu el s-au întors, unii, ca după o lungă transă. Dacă trăia, de ce s-ar mai fi întors ăia la noi?! Cei mai mulți dinŹtre noi cred că e pe undeva, dar și-a pierdut puterile. Ceva din tine, Harry, l-a făcut să devină slab. În acea noapte, s-a întâmplat ceva, nu se știe ce, un amănunt, pe care el nu l-a luat în calcul. Hagrid îl privi cu admirație și respect, dar Harry, departe de a se simți mândru și flatat, credea cu tărie că Hagrid se înșela amarnic. Vrăjitor? El? El, care toată viața a fost înŹghiontit de Dudley și prigonit de Mătușa Petunia și Unchiul Vernon... Dacă era vrăjitor, cu adevărat, cum de nu se transŹformau în broaște râioase, de fiecare dată când îl supărau sau îl încuiau în nișa lui? Dacă îl învinsese pe cel mai puterŹnic vrăjitor, cum se făcea că Dudley dădea mereu de-a dura cu el, ca și cum ar fi fost o minge de fotbal? Hagrid, cred că te înșeli, nu se poate să fiu vrăjitor! Da? Așa crezi? Ce, nu ți s-a întâmplat să se petreacă în jurul tău lucruri ciudate, în momentele când ți-era mai frică sau erai foarte supărat? Harry își pironi privirea la foc. Da, dacă se gândea mai bine... toate lucrurile stranii care îi înnebuneau pe unchii lui se întâmplaseră în momentele în care era furios sau speriŹat... când era fugărit de gașca lui Dudley, reușise cumva să scape, sau când îi era rușine să se ducă la școală cu părul ciuntit de Mătușa Petunia, acesta îi crescuse la loc peste noapte... Chiar ultima întâmplare, când era furios că-l îmŹbrâncise Dudley din fața vitrinei cu șarpele boa, nu disŹpăruse geamul de la vitrina șarpelui, spre groaza lui Dudley? Harry îl privi pe Hagrid și zâmbi. Hagrid radia de fericire. Vezi? făcu Hagrid. Ascultă-mă pe mine, o să-i uimești pe toți la școală! Dar Unchiul Vernon nu avea de gând să se predea fără luptă. Nu ți-am spus că nu merge la nici o școală? șuieră el. Merge la Stonewall High și trebuie să-mi mulțumească penŹtru asta! Am citit și eu scrisoarea în care se spunea că are nevoie de tot felul de prostii: cărți de vrăji, baghete fermeŹcate sau... Dacă vrea el să meargă, un Încuiat ca tine, mare și prost, nu o să-l poată opri, în nici un caz! se înfurie Hagrid. Să-l oprești tu pe fiul lui Lily și al lui James să meargă la Hogwarts! Ce glumă bună! Nu ești în toate mințile! I s-a păsŹtrat un loc la cea mai bună școală de vrăjitori și magicieni încă de când s-a născut! O să fie pentru prima oară cu tineri de nivelul lui și o să aibă cel mai bun dascăl, pe Albus DumŹbledore! NU DAU UN BAN PENTRU CA SĂ-L ÎNVEȚE CINE ȘTIE CE SONAT MAGII ȘI VRĂJITORII! urlă Unchiul Vernon. Gata! Unchiul Vernon întinsese coarda prea mult! Hagrid luă umbrela și o învârti pe deasupra capului UnchiuŹlui Vernon. Niciodată, auzi? NICIODATĂ, să nu-l mai insulți pe Albus Dumbledore în fața mea! Ai înțeles? își ieși din fire Hagrid. Hagrid schimbă direcția umbrelei, orientând-o spre Dudley, sclipi un mic fulger violet, se auzi ceva, ca o pocniŹtoare, și în secunda următoare, Dudley urlă de durere, ținându-se cu mâinile de fundul lui mare și gras. Când se întoarse, toată lumea văzu, ieșind printr-o crăpătură a panŹtalonilor, o codiță mică și răsucită, de purceluș! Unchiul Vernon scoase un urlet de groază și își împinse familia în cealaltă cameră, închizând bine ușa după ei. Hagrid privi spre umbrela sa, își mângâie barba țepoasă și spuse rușinat: Nu trebuia să-mi ies așa tare din fire... Dar dacă n-a înțeles de vorbă bună... Și apoi, Dudley semăna așa de bine cu un purcel, că mi-a venit ideea cu coada... Ți-aș rămâne dator dacă n-ai pomeni nimănui despre incidentul ăsta, îl rugă el pe Harry, privindu-l pe sub sprâncene. Nu ar trebui să fac vrăji, ca să zic așa... Mi s-a permis să fac doar mici... trucuri, ca să pot să-ți aduc ție scrisoarea, de-aia am reușit așa bine să vă urmăresc peste tot! De ce nu trebuie să faci vrăji? întrebă Harry. Păi, am fost și eu la școala asta, dar am fost exmatricuŹlat în anul trei, dacă vrei să știi adevărul. Mi-au rupt bagheta în două și tot tacâmul, dar domnul Dumbledore nu a perŹmis să mi se ia de tot puterea. Extraordinar, Dumbledore ăsta! Și de ce ai fost exmatriculat? E târziu și mâine avem o groază de treburi, evită Hagrid răspunsul. Trebuie să te duc în oraș ca să luăm cele neceŹsare! Își scoase haina groasă și grea și îl acoperi pe Harry. Învelește-te cu ea, îi spuse el lui Harry, și să nu te sperii dacă mișcă ceva, am niște șoricei într-un buzunar!!!