CAPITOLUL III
SCRISORI DE LA NIMENI
Evadarea șarpelui din Brazilia i-a adus lui Harry cea mai lungă pedeapsă din viața sa. Când i s-a permis să iasă din cămăruța lui, vacanța de vară deja începuse, iar Dudley își spărsese camera video, distrusese planorul și, prima oară când se urcase pe bicicleta de curse, o trântise la pământ pe doamna Figgs, care se străduia acum să meargă în cârje. Harry era fericit că se terminase școala, dar tot nu scăŹpase de gașca lui Dudley, care dădea târcoale casei în fiecare seară. Piers, Dennis, Malcolm și Gordon erau mari și proști, dar fiindcă Dudley era cel mai mare și cel mai prost, el era șeful! Toți erau încântați la culme să joace jocul favorit al lui Dudley: vânarea lui Harry! De aceea, Harry petrecea cea mai mare parte a timpului departe de casă, visând și sperând că odată cu terminarea vacanței se va ivi și pentru el o rază de speranță. O dată cu începerea școlii, urma să meargă la gimnaziu, unde n-ar mai fi fost în aceeași clasă cu Dudley, fiindcă Dudley urma să meargă la vechea școală la care învățase și Unchiul Vernon, Smeltings. Împreună cu Piers Polkiss, desigur, în timp ce Harry mergea la școala de stat, Stonewall High. Dudley era foarte încântat de acest lucru. La Stonewall, în prima zi de școală, îi bagă pe începăŹtori cu capul în WC și trag apa! Vrei să facem puțină pracŹtică la toaleta noastră? râdea el de Harry. Nu, mersi, biata toaletă n-a mai văzut niciodată ceva mai hidos decât capul tău și s-ar putea să i se facă greață! răspundea Harry și fugea, înainte ca Dudley să se prindă ce voise să spună. într-o zi de iulie, Mătușa Petunia îl luă pe Dudley să-i cumpere uniformă și îl lăsă pe Harry la doamna Figgs, unde nu a mai fost atât de rău ca în alte dăți. Doamna Figgs își rupsese piciorul, împiedicându-se de una dintre pisicile ei favorite, așa că acum pisicile nu mai erau la mare cinste în casa ei. Îi dădu voie lui Harry să se uite la televizor și primi chiar și o bucată de prăjitură care avea un gust groaznic, ca și cum ar fi fost făcută în urmă cu foarte mulți ani. Seara, Dudley făcu parada modei în sufragerie, în noua lui uniformă. Băieții de la Smeltings erau îmbrăcați în fraŹcuri maro, pantaloni strânși pe picior, portocalii, și pălării de pai, nu prea înalte. Mai aveau bastoane cu măciulii, ca să se lovească unul pe altul, când nu erau atenți profesorii. Acest lucru era considerat a fi o lecție de viață, bună pentru mai târziu. Uitându-se la Dudley, Unchiul Vernon zise plin de imporŹtanță că acela era cel mai important moment din viața lui, când se simțea deosebit de mândru de fiul lui. Mătușa PeŹtunia izbucni în lacrimi, nevenindu-i să creadă că acela era micul ei Dudlicuț, atât de mare și chipeș. Harry nu îndrăzŹnea nici măcar să deschidă gura, darămite să mai și vorbeasŹcă. Și așa, era sigur că erau gata să-i plesnească două coaste, fiindcă se abținuse atâta să nu izbucnească în râs. A doua zi, când Harry veni la micul dejun, mirosea oribil în bucătărie. Mirosul părea că vine de la un lighean aflat în chiuvetă. Harry se apropie și văzu ceva, ca niște zdrențe, plutind într-un lichid negricios. Ce-i asta? o întrebă el pe Mătușa Petunia. Uniforma ta de școală! îi răspunse aceasta înțepată. Oh! făcu Harry, nu știam că trebuie să fie așa... udă! Nu fi caraghios! Am pus la vopsit niște lucruri vechi de la Dudley. O să arate ca toate uniformele, după ce termin! Harry avea mari dubii în legătură cu acest lucru, dar i se păru mai înțelept să nu se pună cu Mătușa Petunia. Stătea la masă și încerca să nu se gândească cum va arăta în prima zi de școală la Slonewall High... Probabil, ca și cum ar fi fost îmbrăcat în piei vechi de elefant bătrân. Unchiul Vernon și Dudley intrară în bucătărie, strâmŹbând din nas la mirosul care se degaja din noua uniformă a lui Harry. Unchiul Vernon își deschise ziarul, ca de obicei, iar Dudley bătu cu bastonul în masă, fiindcă acum era nedespărțit de el. Auziră un zgomot și imediat căzură mai multe scrisori pe podeau din hol. A venit poștașul! Dudley, adu-mi și mie scrisorile, zise Unchiul Vernon, de după ziar. Să ți le aducă Harry! se răsti Dudley. Harry, adu-mi scrisorile! Ba, să le-aducă Dudley! Dă-i câteva cu bastonul tău, Dudley! Harry reuși să evite bastonul și se duse să ia scrisorile. Era o vedere de la Marge, sora Unchiului Vernon, care se afla în concediu, un plic maroniu, care părea să conțină o factură și o scrisoare pentru Harry! Harry se uită la ea, cu inima bătând să-i spargă pieptul. Nu mai primise în viața lui o scrisoare. Cine să-i scrie? Nu avea prieteni sau rude și nici nu era înscris la bibliotecă, deci, nu i se puteau trimite soŹmații grosolane ca să restituie cărțile. Și, totuși, ținea în mână o scrisoare pentru el, nu mai încăpea nici o îndoială: Domnului Harry Potter Nișa de sub scări Aleea Boschetelor nr. 4 Little Whinging Surrey Plicul era burdușit și greu, făcut din pergament îngălŹbenit de vreme, adresa era scrisă cu cerneală verde-smarald, iar pe plic nu era nici un timbru. Harry întoarse plicul cu mâna tremurândă și văzu un sigiŹliu de ceară roșie, pe care se afla un blazon: un leu, un șoim, un bursuc și un șarpe, înconjurând litera H. Ce faci acolo, băiete, le verifici dacă nu au bombe? strigă Unchiul Vernon, amuzându-se singur de gluma pe care o făcuse. Harry se înapoie în bucătărie, neputându-și dezlipi ochii de pe scrisoarea lui. Îi dădu Unchiului Vernon vederea și plicul maro și începu să desfacă plicul de pergament. Unchiul Vernon deschise plicul maroniu, strâmbă din nas la vederea facturii și citi vederea de la sora lui. Marge nu se simte bine! o informă el pe Mătușa PetuŹnia. A mâncat ceva alterat și.... Tată! strigă Dudley ca un apucat. Uite la Harry! Tocmai deschisese plicul și era gata să citească scrisoarea, care era și ea scrisă tot pe o foaie de pergament, când UnŹchiul Vernon i-o smulse din mână. E scrisoarea mea! strigă Harry, încercând să o ia înapoi. Hm, și cine, mă rog, să-ți scrie ție? întrebă Unchiul VerŹnon disprețuitor, aruncându-și ochii pe scrisoare. Fața lui trecu de la roșu la verde, mai repede ca luminile unui semafor. Și nu se opri aici. În câteva clipe, se făcu albă ca hârtia. P-P-Petunia! abia reuși el să îngaime. Dudley încercă să-i smulgă scrisoarea, dar Unchiul Vernon nu îl lăsă. Mătușa Petunia o luă, dar după ce citi primul rând, păru pe punctul de a leșina. Își duse mâna la gât, ca și cum s-ar fi sufocat. Vernon! O, Doamne, Vernon! Se uitau unul la altul, părând să fi uitat că Dudley și Harry erau în cameră. Dudley nu mai pomenise până atunci să fie ignorat în halul ăla. Îi dădu una cu bastonul tatălui său, destul de tare. Vreau să citesc și eu scrisoarea! comandă el. Și eu! Doar e scrisoarea mea! zise și Harry, furios. Afară! Amândoi! strigă Unchiul Vernon, punând scriŹsoarea la loc, în plic. Harry nici nu se clinti. VREAU SCRISOAREA MEA! strigă el. Eu vreau să știu ce scrie în ea! strigă și Dudley. AFARA! urlă Unchiul Vernon care îi luă de guler și îi scoase în hol, trântind ușa bucătăriei în nasul lor. Harry și Dudley se înfruntară într-o scurtă ambuscadă, bătându-se pe locul privilegiat: gaura cheii! Câștigă Dudley, în timp ce Harry, cu ochelarii spânzurându-i de o ureche, rămase culcat pe burtă, să privească în bucătărie prin crăpăŹtura de sub ușă. Vernon! spunea Mătușa Petunia. Uită-te la adresă! De unde știu ei unde doarme? Ce crezi, ne supraveghează casa? Supraveghează! ? Spionează, vrei să zici! Oricum, e clar că sunt pe urmele noastre! murmură Unchiul Vernon, îngrozit. Dar, ce facem, Vernon? Le răspundem și le spunem că nu vrem să avem de-a face cu... Harry vedea papucii negri și lucioși ai Unchiului Vernon, străbătând bucătăria de la un capăt la altul. Nu! hotărî Unchiul Vernon. Îi ignorăm! Dacă or să vaŹdă că nu îi băgăm în seamă, poate... Da, așa e cel mai bine! Dar... Nu vreau așa ceva în casa mea, Petunia! N-am jurat noi când l-am luat în casă că o să ignorăm o astfel de absurditate? Seara, când veni de la serviciu, Unchiul Vernon făcu ce nu mai făcuse niciodată: îl vizită pe Harry în nișa lui de sub scară. Unde e scrisoarea? îl întrebă Harry, de îndată ce unchiul său se strecură prin ușița. Cine mi-a scris? Nimeni! Ți-a fost adresată ție, din greșeală. Am ars-o! răspunse sec Unchiul Vernon. N-a fost nici o greșeală! Scria clar: Nișa de sub scări! Gura! urlă Unchiul Vernon și câțiva păianjeni fură luați de suflu de pe tavan și aruncați pe jos. Unchiul Vernon respiră adânc de câteva ori și reuși chiar să schițeze un zâmbet schimonosit. Și... apropo de nișă. Vezi, tu, Harry, mătușa ta și cu mine ne-am gândit că acum ești cam mare pentru ea, așa că o să te muți în celălalt dormitor al lui Dudley! zise el cu greu. De ce? întrebă Harry. Nu mai pune atâtea întrebări și mută-ți lucrurile. Imediat! Casa familiei Dursley avea patru dormitoare: unul pentru Unchiul Vernon și Mătușa Petunia, unul pentru musafiri (sora Unchiului Vernon, de obicei), unul în care dormea Dudley și unul în care Dudley își ținea jucăriile și tot ce nu dădea bine în camera lui. A fost de ajuns un singur drum în susul scărilor, pentru ca Harry să-și ducă toate lucrurile sale în dormitorul de la etaj. Aproape tot ce se afla aici era striŹcat sau spart. Camera video, primită în urmă cu o lună, era deasupra unui compresor de jucărie, cu care dărâmase cușŹca câinelui din vecini. În colț se afla primul televizor al lui Dudley, căruia îi spărsese ecranul cu piciorul fiindcă fusese anulat programul care îi plăcea lui cel mai mult. Mai era și o colivie în care fusese odată un papagal, pe care Dudley îl schimbase pe o armă cu aer comprimat, care acum zăcea părăsită pe un raft, cu vârful îndoit, pentru că Dudley lovise cu ea în perete. Alte rafturi erau înțesate cu cărți, singurele lucruri din acest dormitor, care păreau să nu fi fost atinse niciodată. De jos, urcă glasul miorlăit al lui Dudley, care îi spunea mamei lui: Nu vreau să stea în camera aia, am nevoie de ea, fă-l să plece! Harry suspină și se întinse pe pat. Ieri, ar fi dat orice să ajungă în camera asta, dar astăzi și-ar fi dorit să se afle mai bine în nișa de sub scări, cu scrisoarea, decât aici, fără scriŹsoare. A doua zi, la micul dejun, toată lumea tăcea. Dudley nu își revenise din șoc. Țipase, amenințase, îl altoise pe tatăl lui cu bastonul de la Smeltings, o lovise cu piciorul pe mama lui, se prefăcuse că-i este rău, își aruncase broasca țestoasă pe acoperișul serei, dar tot nu primise dormitorul înapoi. Gândindu-se la ziua de ieri, Harry regretă că nu deschisese scrisoarea în hol. Unchiul Vernon și Mătușa Petunia își aruncau priviri sumbre. Când sosi poștașul, Unchiul Vernon, care încerca să se poarte frumos cu Harry, îl trimise pe Dudley să aducă scriŹsorile. Îl auziră cum pe tot drumul spre hol dădea cu basŹtonul în tot ce-i ieșea în cale. Apoi auziră un urlet: Alta! Altă scrisoare pentru Harry Potter! Domnului Harry Potter, Dormitorul mic, Aleea Boschetelor nr. 4.... Cu un țipăt înăbușit, Unchiul Vernon se repezi în hol, cu Harry pe urmele lui. Unchiul Vernon trebui să se lupte pe podea cu Dudley, ca să-i smulgă scrisoarea din mână, lucru foarte dificil, deoarece Unchiul Vernon trebuia să-i țină piept și lui Harry, care îl apucase de grumaz, pe la spate. După un minut de luptă acerbă și confuză, în care fiecare primi puzderie de lovituri de baston de la Dudley, Unchiul Vernon, gâfâind din greu, reuși să se ridice în picioare, strângând în pumn scrisoarea lui Harry. Du-te în nișa ta, adică, vreau să spun, în dormitorul tău! șuieră el. Pleacă și tu, Dudley, pleacă odată! Harry înconjură de câteva ori noua lui cameră. Era cineŹva care știa că se mutase din nișa de sub scări și că nu primiŹse prima scrisoare. Însemna, oare, că va mai încerca? De daŹta asta, o să aibă grijă să nu mai dea greș. Avea un plan. A doua zi, dimineața, ceasul deșteptător, abia reparat, sună la ora șase. Harry îl opri repede și se îmbrăcă în linișŹte, nu trebuia să-i trezească pe cei din casă. Coborî scările pe furiș, fără să aprindă nici o lumină. Avea să-l aștepte pe poștaș la colțul străzii ca să-i dea lui scrisorile de la adresa Aleea Boschetelor nr. 4. Inima îi bătea cu putere, în timp ce se îndrepta spre ușa din față... AAAAAH! Sări în aer îngrozit. Călcase pe ceva mare cât un doŹvleac... pe ceva... viu! Imediat se aprinseră luminile pe scări și Harry își dădu seama că acel ceva mare și ca un dovleac era chiar fața Unchiului Vernon! Unchiul Vernon dormea în fața ușii, într-un sac de dormit! Era cât se poate de limpede că avusese aceeași idee ca Harry! Urlă neîntrerupt la Harry, timp de jumătate de oră, după care îl trimise să facă un ceai. Harry își târî necăjit picioarele spre bucătărie și când se întoarse cu ceaiul văzu că poșta aterizase în poala Unchiului Vernon. Harry putu să vadă trei scrisori scrise cu cerneală verde. Vreau..., începu el, dar nu mai continuă, fiindcă îl văzu pe Unchiul Vernon rupând scrisorile în fața ochilor lui. Unchiul Vernon nu se duse la serviciu în ziua aceea, ci bătu în cuie deschizătura cutiei de scrisori. În felul acesta, îi explică el Mătușii Petunia, dacă or să vadă că n-au unde să lase scrisori, or să se lase păgubași! Nu prea cred, Vernon, spuse Mătușa Petunia, sceptică. Dragă Petunia, mințile acestor oameni lucrează într-un mod ciudat, nu ca în cazul nostru, o liniști el pe Mătușa Petunia, încercând să bată un cui cu bucata de prăjitură cu fructe, pe care tocmai i-o adusese soția lui. * Vineri, sosiră nu mai puțin de douăsprezece scrisori penŹtru Harry. Fiindcă nu încăpuseră prin deschizătura cutiei de scrisori, fuseseră împinse pe sub ușă, îndoite pe la margini, iar câteva fuseseră forțate prin gemulețul toaletei de la parter. Unchiul Vernon rămase iar acasă și blocă toate crăpăŹturile pe unde ar fi putut să încapă ceva. În tot acest timp, fredona Pe vârfuri, printre lalele și tresărea și la cel mai mic zgomot. * Sâmbătă, lucrurile începură să scape de sub control. Douăzeci și patru de scrisori pentru Harry își făcură drum în casă, înghesuite în carapacele ouălor pe care lăptarul, uimit peste poate, i le înmâna Mătușii Petunia prin geamul de la sufragerie. În timp ce Unchiul Vernon, furios, dădea telefoane peste telefoane la poștă și la lăptărie, doar, doar, o găsi pe cineva căruia să i se plângă, iar Mătușa Petunia măŹcina scrisorile în robotul ei de bucătărie. Cine, oare, o fi așa de înnebunit să intre în legătură cu tine? îl întrebă Dudley pe Harry. Nu mai putea de curiozitate. * Duminică dimineața, Unchiul Vernon stătea la masa din bucătărie, obosit, dar foarte mulțumit. Duminica nu vine poștașul! zise el și scăpă niște marmeŹladă pe ziar. Azi am terminat-o cu scrisorile alea afurisite! Chiar în timp ce vorbea, se auzi un zumzet pe coșul de la soba din bucătărie și, una după alta, ca niște gloanțe... BANG! BANG! treizeci și patru de scrisori îl loviră în ceafă, una câte una, pe Unchiul Vernon! Cei trei se feriră din calea lor, dar Harry sări să prindă și el una. Afară! AFARĂ! strigă Unchiul Vernon și îl luă pe Harry de după mijloc târându-l în hol. După ce ieșiră și Mătușa Petunia și Dudley, acoperindu-și fața cu mâinile, Unchiul Vernon se repezi și închise ușa de la bucătărie. Încă se mai auzeau sosind ultimele scrisori, nimerind în pereți sau pe podea. Gata! M-am săturat! zise Unchiul Vernon, încercând să pară calm, dar smocurile pe care și le smulgea din mustață dovedeau contrariul. Aștept să împachetați și ne mutăm în altă parte! Imediat! Nu împachetați prea multe lucruri! Și nu vreau să aud nici un protest! Arăta și mai fioros cu jumătate din mustață lipsă, așa că nimeni nu îndrăzni să spună nici pâs! Zece minute mai târŹziu, ieșeau pe ușile de curând baricadate și se urcau în mașină. Unchiul Vernon porni, grăbindu-se să iasă în autosŹtradă. Dudley se foia îmbufnat pe scaunul din spate. Tatăl lui îndrăznise să-i dea una peste cap, când se moșcăia să împacheteze televizorul, computerul și geanta cu jocurile pe computer. Merseră și tot merseră. Nici chiar Mătușa Petunia nu îndrăznea să întrebe încotro mergeau. Din când în când, Unchiul Vernon cotea brusc, mergând o perioadă în direcție total opusă. Să ne piardă urma... Așa, să nu ne mai găsească, zicea el, ori de câte ori făcea câte o cotitură bruscă. Nu s-au oprit toată ziua, nici să mănânce, nici să bea ceva. La căderea nopții, Dudley urla de-a binelea. Nu mai pățise niciodată așa ceva. Era flămând, pierduse cinci emisiuni preferate la televizor și nu mai trecuse niciodată atât de mult timp, fără ca el să nu doboare vreun extraterestru pe computer! Într-un târziu, Unchiul Vernon se opri în fața unui hotel sărăcăcios, de la marginea unui oraș. Dudley și Harry împărŹțiră aceeași cameră, cu pat dublu, cu niște cearșafuri umede și cu miros de mucegai. Dudley începu imediat să sforăie, dar Harry rămase treaz pe pervazul ferestrei, uitându-se la luminile mașinilor și punându-și puzderie de întrebări... A doua zi, la micul dejun, mâncară fulgi de porumb, vechi de când lumea, și roșii din conservă, pe pâine prăjită. Tocmai terminaseră de mâncat, când se apropie de masa lor patroana hotelului. Scuzați, zise ea, este cineva dintre dumneavoastră Harry Potter? Am primit cam vreo sută din astea la recepție, pentru dumnealui. Și femeia arătă o scrisoare, pe care se vedea scris cu cerneală verde: Domnului Harry Potter Camera 17 Hotelul Gării Cokeworth Harry întinse mâna după scrisoare, dar Unchiul Vernon îi dădu una peste mână, spre uimirea femeii. Le iau eu! spuse înțepat Unchiul Vernon și merse în urma femeii, spre recepție. * Dragul meu, n-ar fi mai bine să mergem acasă? sugeră Mătușa Petunia, dar Unchiul Vernon păru să nu o audă. Ce căuta, nimeni nu știa. Îi conduse în adâncul unei păŹduri, ieși din mașină și privi de jur împrejur, clătină din cap, se urcă la loc în mașină și porniră mai departe. La fel făcu și când se aflară în plin câmp arat, la mijlocul unui pod suspenŹdat și într-o parcare supraetajată. Tati a înnebunit, nu? o întrebă Dudley pe Mătușa Petunia în acea după-amiază. Unchiul Vernon parcase pe o coastă pustie, îi încuiase în mașină și plecase. Începu să plouă. Picături mari cădeau pe acoperișul mașinii. Dudley se încruntă: Azi e luni, vreau să stau undeva, în fața unui televizor! Luni. Harry își aminti ceva. Întotdeauna știai în ce zi a săpŹtămânii erai numai după Dudley, din cauza emisiunilor lui preferate de la televizor. Mâine era marți și el împlinea unsprezece ani. Zilele lui de naștere nu erau la fel de fruŹmoase ca ale lui Dudley, desigur... Anul trecut, primise în dar un umeraș și niște șosete vechi, pe care nu le mai purta Unchiul Vernon. Cu toate acestea, o dată împlinești unspreŹzece ani! Unchiul Vernon se întoarse, zâmbitor. Avea și un pachet lunguieț și nu se obosi să răspundă, când Mătușa Petunia îl întrebă ce cumpărase. Am găsit un loc perfect! Toată lumea, afară din mașină! Era foarte frig. Unchiul Vernon le arătă o stâncă golașă, pierdută în mijlocul mării. Ceva mai pustiu și mai dezolant era greu de imaginat. Un lucru era sigur: nu era nici un teleŹvizor acolo! Se anunță furtună pentru la noapte, le spuse Unchiul Vernon și își frecă mulțumit palmele. Domnul a fost amabil să ne împrumute barca lui. Un bărbat fără dinți se apropie de ei, clătinându-se și aruncându-le priviri răutăcioase. Le arătă o barcă prăpădită, care se legăna la suprafața apei. Am luat și niște provizii, le spuse Unchiul Vernon. Îmbarcarea! Era îngrozitor de frig. Din când în când, săreau stropi de apă, reci ca gheața, iar vântul înghețat le biciuia fețele. Cam după o oră, ajunseră la stânca singuratică, unde coborâră, iar unchiul Vernon, alunecând și împiedicându-se la tot paŹsul, îi conduse la o căsuță dărăpănată. Înăuntru, era și mai îngrozitor. Mirosea puternic a scoici stricate, vântul fluiera prin crăpăturile pereților, iar de foc nici nu putea fi vorba. Casa avea numai două camere. Marile provizii cumpărate de Unchiul Vernon se doveŹdiră a fi câte o pungă de cartofi prăjiți pentru fiecare și câte o banană. Încercară să aprindă focul, dar lemnele umede sfârâiră și se stinseră. Ce-ar fi să punem niște scrisorele pe foc, tot avem beŹrechet? se amuză Unchiul Vernon. Era foarte bine dispus. Era evident că se gândea că la o asemenea distanță și pe o astfel de furtună, nimeni nu s-ar mai fi încumetat să le aducă nici o corespondență! Harry era de aceeași părere, dar departe de a se bucura de lucrul acela. La căderea nopții, izbucni și furtuna anunțată. Valurile împroșcau pereții șubrezi ai casei, iar vântul zgâlțâia feresŹtrele murdare. Mătușa Petunia mai găsi niște pături muceŹgăite și încropi un culcuș pentru Dudley, pe canapeaua mâncată de molii. Unchiul Vernon și Mătușa Petunia se duseră să se culce în camera alăturată, în timp ce Harry fu lăsat să-și caute singur cel mai moale loc de pe dușumea și să se acopere cu cea mai mică și mai jerpelită pătură. FurŹtuna era din ce în ce mai cumplită. Harry nu putea să adoarŹmă de frig și foame. Sforăiturile lui Dudley erau acoperite de tunetele care se porniseră aproape de miezul nopții. Pe cadranul ceasului de la încheietura dolofană a lui Dudley, Harry văzu că peste zece minute se făcea ora douăsprezece. Vedea cum ziua lui de naștere se apropia cu fiecare ticăit al ceasului și se întreba dacă o să-și aducă aminte cineva. Oare unde era acum misteriosul autor al scrisorilor?! Mai erau încă cinci minute. Harry auzi un zgomot afară. Spera să nu fie acoperișul și să nu se prăbușească asupra lor, deși probabil că le-ar fi ținut de cald. Încă patru minute... Fie ca podeaua casei lor din Aleea Boschetelor să fie înțesaŹtă de scrisori, ca să poată fura și el una! Încă trei minute. Oare apa mării lovea așa puternic stânŹca?! Două minute. Dar ce erau zgomotele alea? Se sfărâma stânca în mare? Un minut, treizeci de secunde... zece... nouă... Ce-ar fi să-l trezească pe Dudley, să-l enerveze? ... două... una... BUM! BUM! Harry sări în picioare. Cineva bătea la ușă!