CAPITOLUL VIII
MAESTRUL POȚIUNILOR MAGICE
Uite! Unde? Acolo, lângă băiatul cu părul roșu! Are ochelari? Îi vezi fața? Îi vezi și cicatricea? Șoaptele acestea îl urmăriră pe Harry, toată ziua urmăŹtoare, de îndată ce părăsi dormitorul. Zeci și zeci de capete se înghesuiau la ușile claselor, ca să-l vadă pe Harry. Tare ar fi vrut să nu i se întâmple așa ceva, mai ales că era concenŹtrat să găsească drumul spre clasa lui. Existau o sută patruzeci și două de scări la Hogwarts, unele, largi și drepte, altele, înguste și întortocheate, unele, care duceau în cu totul altă parte în ziua de vineri, altele, cu o treaptă care apărea și dispărea, iar atunci trebuia să fii atent și să o sari. Existau, apoi, uși care nu se deschideau, decât dacă le rugai politicos sau dacă le gâdilai într-o parte anume, altele, care nu erau uși deloc, doar pereți care imiŹtau ușile. Era foarte greu să-ți amintești unde se găsea fieŹcare lucru, fiindcă toate păreau să se miște și să-și schimbe locul. Oamenii din portrete își făceau vizite unul altuia, iar Harry era convins că și armurile puteau merge. Nici cu fantomele nu era prea ușor. Era imposibil să nu tresari, când vreuna dintre ele se strecura afară, pe ușă, tocmai când tu vroiai să intri în vreo cameră. Aproape-Făr-de-Cap era mereu încântat să îți arate pe ce drum trebuia să mergi, dar, dacă te întâlneai cu Peeves, strigoiul, puteai să fii sigur că întârzii la ore. Era ca și cum ai fi dat de două uși zăvorâte și de o scară lungă și întortochiată. Îți arunca în cap cu coșurile de hârtii, îți trăgea covorul de sub picioare, te mâzgălea cu cretă sau se strecura în spatele tău, te strângea tare de nas și îți hohotea în urechi: Te-am prins, prostane! Chiar mai rău decât Peeves (dacă era posibil!) era supraŹveghetorul Argus Filch. Harry și Ron reușiră să-l scoată din sărite chiar din prima zi, când Filch îi prinsese forțând o ușă, care, ziceau ei, îi conducea spre clasa lor, dar de fapt era ușa prin care se intra în coridorul interzis, de la etajul trei! Nu îi crezu că se rătăciseră, era sigur că făcuseră dinaŹdins și îi amenință că îi închide în beci. Noroc că îi salvă Profesorul Quirrell, care trecea întâmplător pe acolo. Filch avea o pisică, pe care o chema Doamna Norris, o creatură complet nesuferită, de culoarea prafului, cu niște ochi mari și bulbucați, ca ai stăpânului ei. Obișnuia să patruleze pe coridoare de una singură. Dacă te prindea că ai încălcat vreo regulă, una singură, cât de mică, se repezea fuga la Filch să te pârască. Două secunde mai târziu, acesta apărea, tunând și fulgerând. Filch cunoștea toate pasajele secrete din școală mai bine ca oricine (poate doar gemenii Weasley îl întreceau) și apărea brusc, unde nu te așteptai, ca o fantomă. Studenții îi urau pe amândoi și toți nu aveau deŹcât o singură dorință: să-i dea un șut zdravăn Doamnei Norris! După ce reușeai să găsești clasa, urmau lecțiile. Harry descoperi că era mult mai complicat să faci vrăji și că nu era de ajuns să agiți bagheta, spunând vorbe caraghioase. În fiecare miercuri, la miezul nopții, trebuiau să studieze cerul cu telescopul și să învețe cum se numeau diferite stele și planete. De trei ori pe săptămână, mergeau la sera din spatele castelului, unde studiau Ierbologia, cu o vrăjitoare micuță și îndesată, profesoara Lăstar. Învățau nu numai să recunoască și să aibă grijă de plante stranii și fel de fel de ciuperci, dar și la ce se folosesc ele. Cea mai plictisitoare materie era Istoria magiei, fără nici o îndoială. Era singura materie predată de o fantomă. Profesorul Binns era foarte bătrân, într-adevăr, când, adorŹmind în cancelarie, nu se mai trezise ca să predea, lăsând în urma lui numai trupul. Binns moțăia, în timp ce ei mâzgăŹleau nume și date, încurcându-i mereu pe Emeric Dragonul cu Emeric Vampirul. Profesorul Flitwick era un vrăjitor extrem de scund (nevoit să stea pe un teanc de cărți ca să poată privi pe deaŹsupra catedrei), care îi învăța diferite farmece. La prima oră, când strigă catalogul și dădu de numele lui Harry, scoaŹse un mic strigăt și căzu de pe teancul de cărți. Profesoara McGonagall era deosebită. Harry avusese drepŹtate, era imposibil să o înșeli în vreun fel. Severă, dar foarte inteligentă, le ținu o lecție introductivă, care îi lăsă fără grai. Transfigurarea este una dintre cele mai complexe și mai periculoase magii, pe care le veți învăța aici. Cine nu este atent la orele mele și încurcă lucrurile, pleacă imediat de la Hogwarts și nu mai pune niciodată piciorul aici! Să nu ziceți că nu v-am spus! Apoi, își transformă biroul într-un purcel și imediat invers. Acest lucru îi uimi peste măsură și de-abia așteptau să înceapă cursurile. Dar își dădură foarte repede seama că nu asta aveau să facă la cursuri. După ce și-au luat notițe desŹpre niște noțiuni foarte complicate, fiecăruia i se dădu câte un băț de chibrit, pe care trebuiau să-l preschimbe într-un ac. La sfârșitul orei, numai Hermione Granger reușise să transŹforme chibritul în ac. Profesoara McGonagall le explică tuŹturor cum reușise Hermione să facă din chibritul ei un obiect ascuțit și argintiu. Îi zâmbi fetei, lucru pe care profeŹsoara McGonagall îl făcea foarte rar. Cu toții așteptau cu sufletul la gură lecțiile despre magia neagră, dar profesorul Quirrell se dovedi foarte plicticos. Clasa lui mirosea puternic a usturoi, ca măsură de protecție contra vampirului pe care îl întâlnise în România și care (era sigur!) urma să vină să pună gheara pe el în curând. Le mai spuse că turbanul îi fusese dăruit de un vraci din Africa, pentru a-l feri de zombi, dar nimeni nu-l crezu cu adevărat, pe de o parte, fiindcă, atunci când îi ceruseră să le povesŹtească și lor cum luptase împotriva unui zombi, profesorul Quirrell se înroși și schimbă vorba, amintind despre vremea de afară, pe de alta, fiindcă turbanul lui răspândea de jur împrejur un miros ciudat, ca și cum ar fi fost plin cu ustuŹroi, ca să-l protejeze în orice situație. Harry văzu cu plăcere că nu era nici pe departe singurul din clasă care nu știa mare lucru despre magii și vrăjitorii. Mulți veniseră din familii de Încuiați, care nu aflaseră până să fie invitați la Hogwarts că sunt vrăjitori sau vrăjitoare. Erau atât de multe de învățat, încât nici cei ca Ron, cu frați mai mari la școala de magie, nu știau mare lucru. Vineri se dovedise o zi importantă pentru Harry și Ron. Reușiseră, în sfârșit, să ajungă în Sala Mare, unde luau micul dejun, fără să se rătăcească. Ce facem pe ziua de azi? întrebă Harry. Poțiuni magice, la întrecere cu Viperinii! răspunse Ron. Profesorul Plesneală a fost șef de promoție la Viperini. Se zice că mereu îi favorizează. Acum avem prilejul să vedem dacă este adevărat. Ce bine ar fi fost dacă ne favoriza și pe noi profesoara McGonagall, doar a fost și ea cap de promoție la Cercetași! Asta n-a oprit-o să ne dea o mulțime de teme pentru acasă! Tocmai atunci, sosi poșta. Harry se obișnuise acum, dar a fost de-a dreptul surprins în prima zi, când peste o sută de bufnițe au năvălit în Marea Sală, dându-i ocol până îi găseau pe posesorii scrisorilor și pachetelor de acasă. Hedwig nu-i adusese nimic lui Harry până atunci. AdeŹsea, venea doar ca să îi ciugulească ușor vârful urechii, penŹtru a-l face atent că ar dori și ea câteva firimituri de pâine prăjită, înainte de a se duce iar la culcare, împreună cu celeŹlalte bufnițe ale școlii. Dar în dimineața aceea, se așeză pe masă, între castronelul cu marmeladă și zaharniță și lăsă să-i cadă din cioc un bilet, drept în farfuria lui Harry. Harry îl desfăcu și citi îndată scrisul cam neglijent: Dragă Harry, Știu că vineri după-amiază sunteți liberi. N-ai vrea să vii ia un ceai, la mine acasă? Vreau să știu și eu cum Ce-ai descurcat în prima săptămână. Trimite-mi răspunsul cu Hedwig. Hagrid Harry împrumută pana de la Ron și scrise: Cu multă plăcere, ne vedem după-amiază. Împături biletul și îl trimise înapoi, cu Hedwig. Era foarte bine că mergea la Hagrid să ia ceaiul, ca să se mai bine dispună, fiindcă lecția despre poțiuni se dovedi o catastrofă. La banchetul de deschidere, lui Harry i se păruse că profesorul Plesneală nu prea îl avea la inimă, la sfârșitul cursului despre poțiuni magice, nu mai avu nici o îndoială. Nu numai că nu-l plăcea, îl ura, chiar! Cursurile despre poțiuni se țineau în pivnița castelului. Era mult mai rece ca în restul castelului era chiar înspăiŹmântător, cu borcănașele cu animale puse în formol, aliniŹate pe peretele din spate. La fel ca Flitwick, profesorul Plesneală își începu ora, strigând catalogul. Și tot la fel ca Flitwick, făcu o pauză, când ajunse la numele lui Harry. Da, da... Harry Potter, noua noastră celebritate! zise el, cât putu mai ironic. Draco Reacredință si prietenii lui, Crabbe si Goyle, chiŹcotiră pe înfundate. După ce strigă catalogul, profesorul Plesneală își roti privirile prin clasă. Și el avea ochi negri ca tăciunele, ca ai lui Hagrid, dar nu avea nici pe departe călduŹra din ochii acestuia din urmă. Ochii lui erau reci și lipsiți de orice expresie, amintind de niște tunele lungi și întunecoase. Sunteți aici ca să învățați această știință subtilă și arta combinării diferitelor substanțe în poțiuni magice, deosebit de puternice. Ca și profesoara McGonagall, profesorul Plesneală știa să țină clasa sub control. Deși vorbea încet, copiii nu scăpau nici un cuvânt din cele spuse de el. Fiindcă aici se folosește foarte puțin sau chiar deloc acea baghetă magică stupidă, mulți dintre voi s-ar putea să creadă că nu e vorba despre magie. Nici nu mă aștept să înțelegeți frumusețea ceaunelor în clocot sau fierbând mocŹnit, aromele pe care le degajă și puterea acestor lichide care urcă prin vene, încețoșând mintea și înnebunind simțurile... Vă pot învăța cum să îmbuteliați faima, cum să dospiți gloŹria și chiar cum să păcăliți moartea, dacă nu sunteți și voi o grămadă de prostănaci, ca toți cei pe care i-am avut până acum! Se lasă o tăcere înmormântală după acest mic discurs. Harry și Ron schimbară priviri complice, ridicând din sprânŹcene. Hermione Granger de-abia mai putea sta pe scaun de nerăbdare, vrând să îi dovedească profesorului că ea nu era o prostănacă. Potter! strigă profesorul Plesneală. Ce obținem dacă adăugăm rădăcină pisată de stânjenel la o infuzie de cari? Rădăcină pisată de ce la o infuzie din care? întrebă Harry, uitându-se la Ron, care rămăsese la fel de perplex CP. și el. Atât aștepta Hermione. Ridică imediat mâna. Nu știu, domnule profesor, zise Harry. Profesorul Plesneală rânji satisfăcut. Țțț! Ca să vezi, faima nu-i totul pe lumea asta! îl ironiza el pe Harry. Nici măcar nu se uită în direcția Hermionei. Să mai încercăm, Potter. Ce-ai zice dacă ți-aș spune să-mi găsești un bezoar? Ai ști unde? Hermione ridică mâna cât putu ea de sus, fără să se ridice de pe scaun, dar Harry nu avea nici cea mai mică idee nici măcar ce era aia bezoar. Încerca din răsputeri să nu priŹvească în direcția lui Draco, Crabbe si Goyle, care se stricau de atâta râs. Nu știu, domnule, zise iar Harry. Așa mă gândeam și eu, domnule Harry Potter, că nu ai pus mâna pe vreo carte înainte de a veni aici. Harry se strădui să privească drept în ochii aceia răi și reci. Ba se uitase prin cărți, când era la familia Dursley, dar cum de credea profesorul Plesneală că era el în stare să reŹțină tot ce scria în manualul O mie de ierburi magice și soŹiuri de ciuperci? Profesorul Plesneală continua să ignore mâna ridicată a Hermionei. Care este diferența, Potter, între iarba dracului și tabac? La întrebarea asta, mâna Hermionei aproape că atinse taŹvanul și fata se ridică în picioare. Nu știu, domnule, dar văd că Hermione știe, de ce n-o întrebați pe ea? Câțiva râseră, iar Seamus îi făcu vesel cu ochiul. ProŹfesorul Plesneală nu fu însă tot atât de încântat. Stai jos! se răsti el la Hermione. Ca să nu mori prost, domnule Potter, din praf de rădăcină de stânjenel și infuzie de cari se obține un somnifer atât de puternic, încât i se mai spune, popular, Dușca mortului viu, bezoarul este o piatră extrasă din stomacul caprei, care te ferește de toate otrăŹvurile, iar iarba dracului și tabac sunt tot una cu planta numită tutun! Ei, voi, ceilalți, de ce nu notați ce spun? Imediat se cree mare vânzoleală, fiecare căutându-și suluŹrile de pergament și penele de scris. Acoperind zgomotul cu vocea sa, profesorul Plesneală adaugă: Iar casa Cercetașilor pierde un punct din cauza ta, domnule Potter! Lucrurile continuară să se înrăutățească pentru CerceŹtași, pe măsură ce lecția înainta. Profesorul Plesneală îi împărți în grupe de câte doi și îi puse să pregătească o poțiune simplă contra abceselor, iar el, în roba lui lungă și neagră, se plimba printre ei, urmărindu-i cum cântăreau urzici uscate și cum zdrobeau colți de șarpe, criticându-i aproape pe toți, în afară de Draco, pe care părea să-l placă în mod deosebit. Tocmai le spunea tuturor să ia exemplu de la Draco, cât de omogen arăta amestecul lui, când nori verzui de fum de la un acid și un sâsâit puternic umplură pivnița. Nu se știe cum, dar Seamus reușise să topească ceaunul lui Neville Poponeață și acum poțiunea lor se scurgea pe lespezi, făcând găuri în tălpile pantofilor câtorva studenți. În câteva secunde, toată lumea se urcase pe scaune, în timp ce Neville, peste care se revărsase direct poțiunea, se zvârcolea de durere. Imediat îi apărură bășici roșii pe mâini și pe picioare. Idiot! izbucni profesorul Plesneală, îndepărtând cu o ușoară mișcare de baghetă poțiunea împrăștiată peste tot. Probabil că ai pus spinii de porc ghimpos, înainte de a lua ceaunul de pe foc, nu-i așa? Neville scânci, când i se umplu și nasul de bășici. - Du-l la spital, întreabă în ce aripă a castelului e spitalul, urlă profesorul Plesneală la Seamus. Apoi, se uită la Harry și Ron, care lucraseră în apropierea lui Neville. Tu, Potter, nu puteai să-i spui să nu pună încă ghimpii? Ce, vroiai să nu fii singurul idiot din clasă? Asta înseamnă alt punct pierdut pentru Cercetași! Era atât de nedrept, încât Harry deschise gura să proŹtesteze, dar Ron îi făcu semn cu piciorul să tacă. Nu-i răspunde, îi șopti el, am auzit ca profesorul PlesŹneală este foarte răzbunător. Pe când urcau scările pivniței, o oră mai târziu, Harry clocotea de revoltă și se simțea foarte deprimat. Pierduse două puncte pentru Cercetași, chiar din prima săptămână. De ce, oare, îl ura așa tare profesorul Plesneală?! Înveselește-te, îl încurajă Ron, George și Fred întotŹdeauna pierdeau puncte din cauza profesorului Plesneală. Pot să vin și eu cu tine la Hagrid? La trei fără cinci părăseau castelul. Hagrid trăia într-o căsuță mică de lemn, la marginea Pădurii Interzise. În fața ușii, se afla un arc medieval și o pereche de galoși. Când ciocăni la ușă, Harry auzi niște sărituri și câteva lătrături înfundate. Apoi, răsună și vocea lui Hagrid: Jos! Colț! Jos! Hagrid îi pofti înăuntru, străduindu-se să țină de zgardă un dulău mare și negru. Casa nu avea decât o încăpere, de tavanul căreia atârnau șunci și fazani. Pe vatră, fierbea un ceainic, iar în colțul caŹmerei era un pat mare, acoperit cu o pătură peticită. Simțiți-vă ca acasă, îi îmbie Hagrid, dându-i drumul lui Colț, care se duse drept la Ron și începu să-i lingă urechea. Hotărât lucru, ca și stăpânul, nici Colț nu era așa fioros, precum părea. El e Ron, făcu Harry prezentarea, în timp ce Hagrid pregătea ceaiul și aducea prăjiturile. Hm, alt Weasley, da? zise Hagrid, uitându-se la pistruii lui Ron. Mi-am petrecut jumătate din viață, ținându-i pe frații tăi gemeni departe de pădurea asta! Aproape că își rupseră dinții în prăjiturile tari ca piatra, dar Harry și Ron pretinseră că sunt grozave și îi povestiră lui Hagrid despre primele lor zile de școală. Colț își odihnea capul pe genunchiul lui Harry, umplându-i roba de bale. Harry și Ron erau încântați, când îl auzeau pe Hagrid spunându-i lui Filch țapul ăla bătrân. Cât despre Doamna Norris, pisica aia nesuferită, tare mi-ar plăcea să i-o prezint într-una din zile lui Colț! Știți că, ori de câte ori vin în școală, urâciunea aia de pisică e mereu pe urmele mele? Țapul bătrân o pune să mă urmărească! Harry îi povesti lui Hagrid și despre lecția cu profesorul Plesneală. Ca și Ron, Hagrid îl liniști, spunându-i că nu era vreun student care să îi placă acestuia cu adevărat. Da, dar pe mine mă urăște! zise Harry, necăjit. Prostii! De ce te-ar urî? Harry nu se putu împiedica să nu se gândească la faptul că Hagrid nu îl privise în ochi când spusese acel lucru... Ce mai face fratele tău, Charlie? îl întrebă Hagrid pe Ron. Tare mult mi-a plăcut de el. Și ce bun era cu aniŹmalele! Harry se întrebă iar dacă nu cumva Hagrid schimbase subiectul înadins. În timp ce Ron îi povestea lui Hagrid despre cercetările lui Charlie despre vampiri și dragoni, Harry observă pe masă o tăietură din ziarul Profetul zilei. Recent, a fost jefuită Banca Gringotts! Investigațiile contiŹnuă pentru descoperirea autorilor atacului de pe data de 31 iulie. Se crede că este opera unor vrăjitori necunoscuți, care se ocupă cu Magia Neagră. Spiridușii de la Gringotts insistă că nu a fost furat nimic din bancă. Seiful spart fusese golit chiar în ziua aceea. Dar în această după-amiază, spiridușul purtător de cuvânt al băncii ne-a declarat: Nu mai insistați, că nu vă putem spune ce era în acel seif. Harry își aminti că Ron îi povestise în tren despre acest atac, dar nu menționase data. Hagrid! strigă Harry. Spargerea băncii a avut loc chiar de ziua mea de naștere! Probabil că s-a întâmplat în timp ce eram noi acolo! Da, de data asta nu mai era nici o îndoială, Hagrid îi eviŹtase intenționat privirea. Mormăi ceva și mai luă o prăjitură. Harry mai citi o dată: Seiful spart fusese golit chiar în ziua aceea. Hagrid golise seiful 713, dacă golit se putea numi faptul că luase acel pachețel jerpelit. Oare, asta căutau atacatorii? În timp ce se îndreptau spre castel pentru masa de seară, cu buzunarele îngreunate de prăjiturile lui Hagrid, pe care Harry și Ron fuseseră prea bine crescuți ca să le refuze, Harry se gândi că nici una dintre lecțiile pe care le avusese până atunci nu îi dăduse atât de mult de gândit ca acel ceai la Hagrid...