CAPITOLUL XVI
PRIN UȘA SECRETĂ
În toți anii care urmară, Harry nu găsi o explicație pentru felul în care reușise să ia toate examenele, când, în acele momente, aștepta, din clipă în clipă, să se deschidă ușa și Cap-de-Mort să se repeadă asupra lui să-l nimicească. Totuși, zilele se târau una după alta și nu era nici o îndoială că Fluffy era la post, în spatele ușii zăvorâte. Se făcuse extrem de cald, mai ales în clasele în care dăŹdeau ei testele scrise. Li se dăduseră pene de scris noi, speŹcial pentru examene, care fuseseră vrăjite cu un descântec contra copiatului. Dădeau și probe practice. Profesorul Flitwick îi verifica dacă știu dansul în jurul cazanului cu poțiuni, iar profesoara McGonagall îi privea cu mare atenție cum transformă un șoarece într-o tabacheră. Le dădea puncte, în funcție de cât de frumos arăta tabachera, dar le scădea puncte, dacă avea un cât de mic defect. Plesneală îi agita pe toți, când îi simŹțeau suflarea în ceafă, atât de îndeaproape îi urmărea, în timp ce ei se străduiau să facă poțiunea uitării. Harry se străduia să facă totul cât putea mai bine, încerŹcând să nu ia în seamă zvâcnirile din cap, care nu-l mai părăŹsiseră, de când cu întâmplările din pădure. Neville credea că Harry era nervos din cauza examenelor, când îl vedea că nu dormea noaptea, dar Harry era trezit, de fapt, de vechile lui coșmaruri, numai că acum erau și mai înfiorătoare, fiindcă în ele apărea și acea creatură, cu ochi răi, de pe fruntea căreia se scurgeau picături de sânge de inorog. Poate fiindcă nu văzuseră ce văzuse Harry, poate fiindcă nu aveau cicatrice arzătoare pe frunte, dar Ron și Hermione nu erau atât de îngrijorați că Piatra Filozofală ar putea fi fuŹrată, așa cum era Harry. Cap-de-Mort îi îngrozea și pe ei, deŹsigur, dar nu îi tortura în visurile lor. Erau atât de ocupați cu recapitulările, încât nu mai aveau timp să se gândească la ce pune la cale Plesneală sau oricine altcineva. Ultimul examen era la Istoria Magiei. O oră de întrebări și răspunsuri, legate de vechi magicieni înaripați, care au inventat ceaune care amestecau singure poțiunile, și aveau să fie liberi, liberi o săptămână întreagă, până li se dădeau rezultatele. Când stafia profesorului Binns le spuse să lase penele jos și să răsucească sulurile de pergament, Harry uită de grijile lui și se bucură, alături de ceilalți. A fost mult mai ușor, decât mă așteptam, remarcă HerŹmione, îndreptându-se, alături de ceilalți colegi, spre curtea școlii, scăldată în razele soarelui. Nici nu trebuia să mai învăț și despre Codul Vârcolacilor din 1637, și nici despre revolta lui Elfric cel Bun. Hermionei îi plăcea să revadă ce scrisese la examene, dar de data asta Ron declară că nu are chef, așa că plecară să se plimbe înspre lac, unde se așezară sub un copac. Gemenii Weasley și Lee Jordan chinuiau un calmar gigant, gâdilându-i tentaculele. Am terminat cu învățatul! suspină Ron, fericit. Nu mai fi așa preocupat, Harry, mai avem o săptămână până aflăm cât de prost am făcut, avem tot timpul să ne întristăm atunci! Harry își frecă fruntea. Tare aș vrea să știu ce înseamnă asta, zise Harry. Mă doare cicatricea. S-a mai întâmplat și altă dată, dar nu chiar atât de des. Du-te la Madam Pomfrey! îi sugeră Hermione. Dar nu sunt bolnav, zise Harry, cred că e un avertisŹment... pentru ce va urma... Ron nu se putea gândi la nimic, era prea cald. Relaxează-te, Harry, Hermione are dreptate, Piatra Filozofală e în siguranță, atâta timp cât Dumbledore este prin apropiere. Oricum, nimic nu ne-a dat de înțeles că Plesneală a găsit mijlocul de a trece de Fluffy. Aproape că i-a smuls piciorul, n-o să mai încerce așa curând. Și o să ajungă mai degrabă Neville să joace Vâjthaț, până să-l trăŹdeze Hagrid pe Dumbledore. Harry aprobă din cap, dar avea o stranie senzație că uiŹtase să facă ceva, ceva foarte important. Când încercă să vorŹbească despre acest lucru cu Hermione, ea îi zise: E din cauza stresului de la examene. M-am trezit în mieŹzul nopții și am început să-mi răsfoiesc notițele de la TransŹfigurări. Abia într-un târziu mi-am dat seama că dădusem examenul acela. Dar Harry era ferm convins că sentimentul de nesiguŹranță pe care îl avea el nu era legat de oboseală, în nici un caz. Văzu o bufniță pe cerul senin și se gândi că numai Hagrid îi trimisese lui mesaje. Da, bunul și credinciosul Hagrid, care nu avea să-l trădeze niciodată pe DumbleŹdore... era sigur... niciodată... Doar dacă... Harry sări în picioare. Unde te duci? se miră Ron. M-am gândit la ceva, zise Harry, livid. Trebuie să merŹgem acum la Hagrid... De ce? întrebă Hermione, străduindu-se să înțeleagă. Nu vi se pare ciudat că Hagrid își dorea atât de mult un dragon și, ca din senin, apare un individ cu un ou de draŹgon? Câți ar îndrăzni să poarte cu ei ceva interzis de legea vrăjitorilor? Și l-a găsit pe Hagrid... ca din întâmplare... Cum de nu m-am gândit la asta până acum? Ce vrei să spui? întrebă Ron, dar Harry o zbughise spre pădure. Hagrid stătea la soare, în fața casei, și curăța mazăre cu mânecile și manșetele de la pantaloni suflecate. Salut, îi întâmpină el, zâmbind. Ați terminat exameŹnele? Vreți ceva de băut? Da, zise Ron, te rugăm. Dar Harry i-o tăie brusc: Nu, mulțumim, dar ne grăbim. Hagrid, vreau să te înŹtreb ceva. Mai ții minte noaptea în care l-ai câștigat pe NorŹbert? Cum arăta străinul de la care l-ai câștigat? Nu știu, că nu și-a scos gluga de pe cap, răspunse Hagrid. Îi văzu pe toți trei rămânând atenți și ridicând din sprâncene. Dar nu-i nimic ciudat aici, încercă Hagrid să le explice. Vin fel de fel de indivizi la cârciuma din sat și nu e de mirare că nu și-a ridicat gluga, dacă era, cumva, vreun trafiŹcant de ouă de dragon... Harry se așeză pe jos, lângă castronul cu mazăre. Și despre ce ai vorbit cu el, Hagrid? Ai menționat cumva ceva despre Hogwarts? S-ar fi putut, admise Hagrid, încruntându-se, în timp ce încerca să-și aducă aminte. Da, m-a întrebat ce fac și i-am spus că sunt paznic de vânătoare... M-a mai întrebat ce fel de animale am în grijă și i-am spus... Și i-am mai spus că mi-am dorit un dragon, de când mă știu. Apoi... Nu-mi mai amintesc prea bine, că mă tot cinstea cu câte o băutură... Da, mi-a mai spus că are un ou de dragon și că l-aș putea câștiga la cărți, dacă vroiam... Dar mai întâi vroia să fie sigur că sunt în stare să am grijă de el, nu vroia să încapă pe mâinile oricui... Așa că i-am spus că, în comparație cu Fluffy, un dragon e floare la ureche... Și... părea interesat de Fluffy? îl mai iscodi Harry, încerŹcând să pară cât mai liniștit. Păi, sigur... Câți câini cu trei capete ai mai întâlnit până la Hogwarts?! Așa că i-am spus că puteai face ce vrei cu Fluffy, dacă știai cum să-l iei: îi cânți ceva și el adoarme imeŹdiat, ca un... Hagrid se opri, îngrozit. Nu trebuia să-i fi spus asta! Am uitat că i-am spus! Hei, dar unde plecați? Harry, Ron și Hermione nu scoaseră o vorbă până nu ajunseră în marele hol de la intrare, care părea mohorât și întunecat, în comparație cu vremea de afară. Trebuie să mergem la Dumbledore, hotărî Harry. HaŹgrid s-a scăpat față de un străin, cum poate fi domolit Fluffy, și acel necunoscut cu glugă, nu putea fi decât Cap-de-Mort sau Plesneală! N-a fost greu să-i smulgă lui Hagrid inforŹmația, după ce l-a îmbătat criță. Sper, numai, să ne creadă Dumbledore. Firenze ar putea să confirme, dacă nu s-ar opune Bane. Unde este biroul lui? Priviră în jur, confuz, sperând să descopere un semn care să-i îndrepte în direcția corectă. Nu știau unde îl pot găsi pe Dumbledore și nu auziseră ca cineva să fi fost chemat vreoŹdată la el. Trebuie să... Începu Harry, dar o voce îl opri brusc. Ce căutați înăuntru? Era profesoara McGonagall, cu un teanc de cărți sub braț. Vrem să mergem la domnul profesor Dumbledore, răspunse Hermione, cu curaj, spre marea mirare a lui Ron și Harry. Să mergeți la domnul profesor Dumbledore? repetă profesoara McGonagall, ca și cum era sigură că acolo se ascundea ceva suspect. Și de ce, dacă nu sunt indiscretă? Harry înghiți în sec. Și acum, ce aveau de făcut? E secret, zise el, dar regretă imediat că o făcuse, fiindŹcă nările profesoarei McGonagall începură să freamăte. Profesorul Dumbledore a plecat acum zece minute, zise ea, cu răceală. O bufniță i-a adus un mesaj urgent de la Ministerul Magiei și a plecat de îndată la Londra. A plecat? întrebă Harry, îngrijorat. Deja? Profesorul Dumbledore e un mare magician, Harry Potter, și are o groază de lucruri de făcut... Dar este foarte important... Adică ce ai tu de spus e mai important ca Ministerul Magiei, Potter? Doamnă profesoară, vă rog, o imploră Harry, dând la o parte orice fel de precauție, era vorba de Piatra Filozofală... La orice s-ar fi așteptat profesoara McGonagall, dar la asta nu, cu certitudine. Cărțile îi scăpară de sub braț și ea nu se aplecă să le ridice. Cum de știți despre ea? întrebă McGonagall. Doamnă profesoară, cred... știu că Ples... că cineva vrea să fure Piatra Filozofală. Trebuie să vorbesc cu domnul proŹfesor Dumbledore. Îl privi printre gene, cu un amestec de surprindere și suspiciune. Profesorul Dumbledore vine înapoi mâine dimineață, zise ea, în cele din urmă. Nu știu cum ați aflat de ea, dar fiți liniștiți, e la loc sigur, nimeni nu o poate fura, este mult prea bine păzită și protejată. Dar, doamnă... Potter, știu eu prea bine ce spun, zise ea, scurt, și se aplecă să ridice cărțile. Mai bine vă duceți afară și vă bucuŹrați de soare. Dar ei nu se duseră. La noapte o să se întâmple! zise Harry, după ce plecă profesoara McGonagall. La noapte, Plesneală o să se streŹcoare prin ușa secretă. A găsit tot ce căuta și l-a îndepărtat și pe Dumbledore. El i-a trimis acea înștiințare, sunt sigur! Ministrul Magiei o să aibă o surpriză de zile mari, când o să-l vadă pe Dumbledore acolo... Dar ce putem face noi ca să... Hermione se opri brusc. Ron și Harry se întoarseră pe călcâie. Plesneală era acolo! Bună ziua, zise el, mai amabil ca de obicei. Toți trei se holbară la el. N-ar trebui să stați aici, într-o zi atât de frumoasă, mai zise el, cu un zâmbet strâmb. Tocmai vroiam să... Începu Harry, fără să aibă habar cum avea să continue. Ar trebui să fiți mai atenți, zise Plesneală. Dacă v-ar vedea cineva înăuntru pe un timp așa frumos și-ar închipui că puneți ceva la cale, iar Cercetașii nu-și mai pot permite să piardă și alte puncte, nu-i așa? Harry se înroși la față. Se întoarseră să iasă afară, dar Plesneală îi chemă înapoi. Ține minte, Potter, dacă te mai prind o singură noapte, bântuind pe culoare, o să am grijă, personal, să fii exmaŹtriculat! La revedere! Și se îndreptă în direcția cancelariei. Afară, pe treptele de piatră, Harry se întoarse spre ceilalți. Da, uitați cum facem, zise el, grăbit. Unul dintre noi trebuie să-l spioneze pe Plesneală. Să-l aștepte la ieșirea din cancelarie și să se ia după el, dacă e nevoie. Hermione, cred că tu ai putea face cel mai bine acest lucru. Și de ce eu, dacă nu e cu supărare? E de la sine înțeles! Tu poți pretinde că-l aștepți pe Flitwick știi tu de ce... Oh, domnule profesor, cred că la înŹtrebarea 14 b... o maimuțări Ron. Ia mai termină odată, se supără Hermione, dar fu de acord și se puse pe așteptat, în fața cancelariei. Iar noi ne ducem pe coridorul de la etajul trei, îi zise Harry lui Ron. Hai! Dar partea asta a planului dădu greș. Pe coridorul de la etajul trei le ieși în cale profesoara McGonagall și de data asta se supără de-a binelea. Cred că vă închipuiți că e așa ușor să treci de un pachet de farmece și descântece, zise ea. Ajunge cu prostiile astea! Dacă vă mai prind pe aici, fie și numai prin apropiere, vă iau alte cincizeci de puncte! Da, Weasley, din propria mea casă! Harry și Ron se întoarseră în camera de zi. Tocmai reŹmarcase Harry că era bine că măcar Hermione era pe urŹmele lui Plesneală, când portretul se deschise și apăru HerŹmione. Îmi pare rău, Harry, dar, când a ieșit din cancelarie, Plesneală m-a întrebat ce căutam acolo. I-am zis că îl aștept pe Flitwick, așa cum ne-am înțeles, dar el s-a dus și l-a chemat, iar cât vorbeam eu cu Flitwick, nu știu unde a dispărut. Deci, nu-mi mai rămâne nimic altceva de făcut, zise Harry. Cei doi îl priviră. Era palid, iar ochii îi sclipeau. Mă duc la noapte să încerc să iau eu primul Piatra, asta o să fac! Ai înnebunit! sări Ron. Nu se poate, zise și Hermione. După toate advertisŹmentele profesoarei McGonagall și ale lui Plesneală, ai să fii exmatriculat, cu siguranță! Și ce? strigă Harry. Nu înțelegeți că dacă Plesneală apucă să fure piatra, Cap-de-Mort revine? N-ați auzit cum a fost pe vremea când încerca el să pună stăpânire peste toate? Nu va mai fi nici un Hogwarts, din care să pot fi exmatriculat! O să dărâme castelul sau o să-l transforme într-o școală de învățat magia neagră! N-o să mai conteze dacă pierdem puncte, ați înțeles? Credeți că vă va lăsa în pace, pe voi și familiile voastre, dacă Cercetașii câștigă Cupa Caselor? Dacă sunt prins, înainte de a pune mâna pe Piatra Filozofală, o să trebuiască să mă întorc la familia Dursley și să-l aștept pe Cap-de-Mort acolo! Asta înseamnă că o să mor ceva mai târziu, fiindcă eu n-o să trec niciodată de partea magiei negre! O să intru prin ușa secretă, la noapte, și nimic din ce mi-ați putea spune n-o să mă oprească! Cap-de-Mort mi-a omorât părinții, ce, ați uitat? Și-i privi sfidător. Ai dreptate, Harry, zise Hermione, abia șoptit. O să-mi pun Pelerina Fermecată, bine că n-am pierdut-o acolo, pe terasă! Dar o să încăpem toți trei sub ea? întrebă Ron. Toți... trei?! Păi, sigur! Doar nu credeai că o să te lăsăm să mergi sinŹgur? Sigur că mergem și noi, zise și Hermione, foarte hotărâtă. Cum crezi c-o să poți lua Piatra, fără ajutorul nosŹtru? Mă duc să mă mai uit prin cărți, poate mai găsesc ceva care să ne ajute... Dar, dacă ne prind, o să fiți și voi exmatriculați! Nu cred! făcu Hermione cu ochiul. Flitwick mi-a spus, în mare secret, că am luat examenele cu maximum de puncŹtaj. Doar n-or să renunțe la mine, după asta, nu? * După prânz, se așezară în camera de zi, pe câte un fotoŹliu, în direcții opuse. Nu-i deranjă nimeni. Nimeni nu vorŹbea cu Harry și Hermione, după toate cele întâmplate. Era prima seară, când acest lucru nu-l deranja pe Harry. HerŹmione răsfoia cărțile, sperând să găsească ceva care i-ar puŹtea ajuta. Harry și Ron se gândeau la ce aveau de făcut. Încet, încet, camera de zi se goli, pe măsură ce colegii lor se duceau la culcare. Hai, du-te și ia pelerina, îl îndemnă Ron, când Lee JorŹdan părăsi, ultimul, camera de zi. Luă pelerina și ochii îi căzură pe flautul pe care Hagrid i-l dăduse de Crăciun. Îl luă și pe el, cu gând să-l adoarmă mai ușor pe Fluffy. Nu prea avea voce bună. Coborî în fugă în camera de zi. Să încercăm pelerina aici, să vedem dacă ne cuprinde. Dacă vede Filch vreun picior, umblând de unul singur... Ce faceți? strigă o voce, dintr-un colț al încăperii. Și apăru Neville, din spatele unui fotoliu, ținându-l strâns în brațe pe Trevor, broscoiul lui. Nimic, Neville, nimic, zise Harry, ascunzând repede peŹlerina, la spate. Neville se uită la fețele lor vinovate. Iar ieșiți, nu? Nu, nu, nu, zise Hermione. Nu ieșim nicăieri! De ce nu te duci tu să te culci, mai bine? Harry aruncă o privire spre pendulă, nu mai puteau pierŹde nici o clipă. Poate că exact în acel moment Plesneală se chinuia să-l adoarmă pe Fluffy. Nu puteți pleca! zise Neville, hotărât. Iar o să ne ia puncte. Cercetașii or să fie în mare dificultate! Neville, înțelege odată, e un lucru de mare importanță! îl imploră Harry. Dar Neville, era evident, se gândea la o soluție disperată. O să... O să mă lupt cu voi, ca să vă opresc! declară el. Neville, izbucni Ron, dă-te la o parte din fața ieșirii și nu te mai purta ca un prost! Să nu mă faci prost, auzi? Și când te gândești că tocmai tu mi-ai spus că trebuie să le ții piept oamenilor! Da, dar nu nouă, Neville! zise Ron, exasperat. Neville habar n-ai ce rău faci! Făcu un pas spre Neville și acesta scăpă broscoiul din brațe. Hai, să vedem! Lovește-mă! se cocoși Neville, strângând pumnii. Sunt gata! Harry se întoarse spre Hermione. Fă ceva, te rog, o imploră Harry, ajuns și el la capătul răbdărilor. Hermione făcu un pas spre Neville. Neville, începu ea, îmi pare foarte rău, dar... Și ridică bagheta, o îndreptă spre Neville și bolborosi: Petrificus Totalus! Brațele lui Neville coborâră pe lângă trup, picioarele se apropiară și întregul corp îi deveni rigid. Neville căzu ca un bolovan, ai fața la pământ. Hermione se grăbi să-l întoarcă ușurel cu fața în sus. Fălcile lui Neville erau încleștate, neputând să scoată nici cel mai mic sunet. Numai ochii i se roteau în orbite, privinŹdu-i cu groază. Ce i-ai făcut? șopti Harry, speriat. I-am aplicat vraja Legare corporală completă, zise HerŹmione, necăjită. Oh, Neville, îmi pare așa de rău! A trebuit, Neville, încercă să-l liniștească Harry. N-avem timp să-ți explicăm, rabdă și tu puțin! O să înțelegi mai târziu, Neville, îi spuse și Ron, în timp ce se înfășurau toți trei în Pelerina Fermecată. Dar faptul că îl lăsaseră pe Neville în starea aceea li se păru un semn rău. Cu nervii în pioneze, orice umbră a vreŹunei statui li se părea a fi Filch, orice adiere de vânt le aduŹcea aminte de Peeves și îl și vedeau repezindu-se asupra lor. Când să urce primul rând de trepte, o văzură în capul scărilor pe Doamna Norris, stând la pândă. Hai să-i tragem un picior, măcar de data asta! îi șopti Ron lui Harry, dar Harry scutură din cap. Pășiră cu multă grijă pe lângă ea. Doamna Norris își roti ochii bulbucați, dar nu se mișcă din loc. Nu se întâlniră cu nimeni altcineva, până când ajunseră la scările care duceau la etajul trei. Peeves meșterea ceva pe la jumătatea scărilor, slăbind clamele care țineau mocheta, ca să alunece cine trecea pe acolo. Cine e acolo? zise el, pe când cei trei urcau spre el. Își strânse ochii negri, mici și răi, și mai zise: Știu că sunteți în apropiere, chiar dacă nu vă văd. Ce sunteți, demoni, duhuri, stafii sau afurisiți de studenți? Se ridică în aer și se uită pieziș. Da, ar trebui să-l chem pe Filch, așa trebuie să fac, dacă simt că se strecoară ceva nevăzut. Lui Harry îi veni brusc o idee. Peeves, Baronul Sângeros are motivele lui să rămână invizibil, șuieră Harry, cu o voce răgușită. Peeves aproape că se prăbuși la pământ, de uimire. Își reŹveni la timp, se dădu la o parte să facă loc și zise: Mii de scuze, Sângerosule, Baroane, domnule, cârâi Peeves, slugarnic. Am greșit... Oh, ce greșeală! Nu te-am văzut... Sigur, cum să te văd, dacă ești invizibil? Iartă-l pe nevolnicul de Peeves... Ia-o ca pe o glumă nevinovată... Eu am de lucru, Peeves, hârâi iar Harry, nu mă joc, așa că fă bine și nu sta pe-aici în seara asta! Da, domnule, sigur, așa o să fac, fiți sigur, zise Peeves, ridicându-se iar în aer. Sper să reușiți să duceți la bun sfârșit tot ce aveți de gând să faceți! N-o să vă mai deranjez. Și o șterse, cât putu de repede. Extraordinar, Harry! îl felicită Ron. După câteva secunde, se aflau în fața ușii interzise și aceasta era deja întredeschisă. Asta e, Plesneală a trecut deja de Fluffy, șopti Harry. În fața ușii deschise, Ron și Hermione părură să ezite, copleșiți de ce aveau de făcut. Sub pelerină, Harry se înŹtoarse spre ei și le zise: Încă mai aveți timp să vă răzgândiți. Puteți să vă întoarŹceți, nu mă supăr. Vă dau și pelerina, eu tot n-o să mai am nevoie de ea acum. Lasă prostiile, îl dojeni Ron. Mergem cu tine, zise și Hermione. Harry împinse ușa. Imediat, se auziră mârâieli groaznice, prin toate cele șase nări ale câinelui. Deși nu îi vedea, monŹstrul îi simțea. Ce e aia de la piciorul lui? întrebă Hermione. Pare o harpă, zise Ron. Cred că așa l-a adormit PlesŹneală. Probabil că se trezește când te oprești din cântat, zise Harry, duse la gură flautul, făcut de Hagrid, și suflă. Nu reuși să încropească o melodie, propriu-zis, dar încă de la primele sunete, animalul începu să moțăie. Harry abia dacă mai respira. Curând, mârâielile încetară, câinele își îndoi genunchii și în curând căzu pe podea, complet adorŹmit. Nu te opri din cântat, îl avertiză Ron pe Harry, în timp ce ieșeau de sub pelerină și se îndreptau spre ușa secretă. Puteau simți mirosul și răsuflarea câinelui, atât de mult se apropiară de cele trei capete uriașe. Cred că ușa asta se deschide fără nici o problemă, zise Ron, trăgând cu ochiul la câine. Vrei să intri tu prima, Hermione? În nici un caz! Bine, intru eu. Ron strânse tare din dinți și păși peste labele animalului. Se aplecă și trase de inelul ușii, care se dădu imediat în lături. Ce vezi? întrebă Hermione, îngrijorată. Deocamdată nimic, e întuneric beznă. Nu e nimic pe care să putem coborî, cred că o să trebuiască să ne lăsăm să cădem în gol. Harry, care continua să cânte din flaut, îi făcu semn lui Ron și arătă spre el însuși. Vrei să intri tu primul? întrebă Ron. Nu știu cât de adânc e. Dă-i flautul lui Hermione, să cânte ea, ca să-l țină adormit. Harry îi întinse flautul Hermionei. În secunda de liniște care urmă, câinele începu să se miște și să mârâie, dar în momentul în care Hermione suflă din nou în flaut adormi la loc. Harry păși peste labele monstrului și privi prin ușa secretă. Nu se vedea nici urmă de dușumea. Se lăsă în jos, până rămase atârnat doar cu vârful degetelor. Apoi, își ridică privirile spre Ron și zise: Dacă mi se întâmplă ceva, nu-ți da drumul și tu! Du-te la culcușul bufnițelor și trimite-o pe Hedwig la Dumbledore, da? Bine, zise Ron. Ne revedem jos curând. Sper... Și Harry își dădu drumul. Aerul rece și umed îi trecea pe la urechi și el cobora, cobora, tot mai jos... POMF! Aterizase pe ceva moale! Se sculă în capul oaselor și pipăi în jur, încercând să-și obișnuiască ochii cu întuneŹricul. Se părea că stătea pe un covor de plante. În regulă! strigă el, din toate puterile, spre peticul de lumină, de mărimea unui timbru poștal, așa se vedea acum ușa secretă! Am aterizat pe ceva moale, puteți sări și voi! Ron sări imediat. Ateriză în fund, cu picioarele desfăcute, chiar lângă Harry. Ce e chestia asta? fură primele lui cuvinte. Habar n-am! O plantă, cred... Cred că e special pusă, ca să atenueze căzătura. Hermione, dă-ți drumul și tu! Flautul se opri și imediat se auziră niște hămăieli înneŹbunite, dar Hermione sărise deja! Ateriză de partea cealaltă a lui Harry. Cred că suntem mult sub școală, zise ea. Noroc cu planta asta, remarcă Ron. Noroc! Uitați-vă mai bine la voi! țipă Hermione. Sări în picioare și începu să se frece tare de un perete umed. Se lupta din greu să scape de planta care începuse să se răsucească în jurul ei, de îndată ce aterizase. Cât despre Harry și Ron, ei nici măcar nu observaseră că picioarele le erau deja legate fedeleș. Hermione reuși să se elibereze, înainte ca planta să se încolăcească mai tare. Acum, privea cu groază cum se lupŹtau cei doi băieți să scape de plantă, dar cu cât se străduiau mai tare, cu atât planta se încolăcea mai strâns. Nu vă mai agitați atât! zise ea, cu glas poruncitor. Știu ce este asta! Lațul Diavolului! Oh, ce fericire pe noi că știm cum se numește, o ironiză Ron, încercând să scape de strânsoarea plantei. Taci din gură! strigă Hermione. Încerc să-mi amintesc cum putem s-o distrugem! Mai repede, strigă Harry, nu mai pot, mă sufocă, mi s-a încolăcit deja în jurul pieptului. Lațul Diavolului... Lațul Diavolului... Ce spunea, oare, profesoara Lăstar despre planta asta?! Că îi place umezeala și întunericul, parcă... Atunci, aprinde un foc, horcăi Harry. Da, asta e! Dar de unde lemne? făcu Hermione, frângându-și mâinile. ȚI-AI PIERDUT MINȚILE? urlă Harry. EȘTI VRĂJIŹTOARE SAU CE? Oh, da, ai dreptate, se fâstâci Hermione și răsuci bagheta magică. O flutură de vreo câteva ori, bolborosi câteva cuvinte și din baghetă izbucniră flăcări albastre, la fel ca cele pe care le folosise asupra robei lui Plesneală, la meciul de Vâjthaț. În câteva secunde, planta cedă și se chirci, în fața luminii și căldurii. Veștejindu-se și uscându-se, se desprinse de trupuŹrile băieților. Noroc că ai fost tu atentă la orele de Ierbologie, o felicită Harry, ștergându-și sudoarea de pe frunte și apropiŹindu-se de peretele de care se frecase Hermione. Da, adăugă Ron. Și noroc că Harry nu și-a pierdut capul în acel moment de criză... Auzi, de unde lemne... Zău așa, și tu, câteodată... Pe aici! îl întrerupse Harry, arătând spre un pasaj care dădea într-un tunel. În afară de zgomotul pașilor lor, se mai auzea apa, picurând de-a lungul pereților. Tunelul cobora în pantă, lucru ce îi aminti lui Harry de Gringotts. Cu o strângere de inimă, își mai aminti că seifurile băncii erau păzite de draŹgoni. Dacă dădeau nas în nas cu un dragon adult? Și NorŹbert fusese de ajuns de... Voi auziți ceva? întrebă Ron. Harry ascultă cu atenție. Din față, se auzeau zăngăneli și fâlfâieli. O fi vreo stafie? Nu cred... Parcă ar fi niște aripi... Se vede o lumină și parcă disting ceva în zare... Ajunseră la capătul tunelului, care se deschidea într-o caŹmeră, intens luminată. Tavanul se arcuia deasupra lor, iar încăperea era plină de păsărele, ca niște briliante, care se agitau încoace și încolo. Pe peretele opus, se vedea o ușă masivă de lemn. Credeți că ne atacă, dacă traversăm încăperea? întrebă Ron. Presupun că da, răspunse Harry. Nu par cine știe ce, dar dacă sar toate deodată... Ei, asta e! Am fugit! Respiră adânc, își acoperi fața cu brațele și o zbughi spre peretele opus. Se aștepta să fie înțepat de zeci de cioculețe ascuțite, dar nu se întâmplă nimic. Ajunse la ușă, neatins. Apăsă mânerul, dar ușa era închisă. Veniră și ceilalți doi. Se aruncară în ușă, o împinseră, dar ea nu se clinti, nici măcar când Hermione o descântă cu vraja Alohomora. Acum, ce facem? întrebă Ron. Păsărelele astea... nu pot fi aici numai de decor, zise Hermione, gânditoare. Se uitară la păsărelele care se roteau deasupra lor, străluŹcind... Strălucind?! Nu sunt păsări! exclamă Harry. Sunt cheițe! Cheițe cu aripioare! Să le studiem cu atenție... Harry privi și în jurul camerei. Uitați! Sunt și mături! Asta înseamnă că trebuie să încercăm să luăm cheia potrivită din aer. Dar sunt sute de chei! Dar nouă ne trebuie o cheie mare, veche, probabil de argint, la fel ca mânerul ușii. Încălecară câte o mătură și se ridicară în aer, avântându-se în grămada de chei. Încercau să le prindă, dar cheile vrăjite se dădeau la o parte sau plonjau în gol, cu așa o viteză, încât era imposibil să le prinzi. Dar nu degeaba era Harry cel mai grozav căutător al seŹcolului! Avea darul de o observa lucruri care scăpau privirii celor mai mulți. După câteva minute de zbor printre chei, observă o cheie mare, de argint, cu o aripă îndoită, ca și cum ar mai fi fost prinsă o dată și îndesată brutal în gaura cheii. Uite-o! le zise el prietenilor lui. Aia mare, de acolo, cu aripi albăstrii și cu penele smulse dintr-o aripă! Ron se repezi în direcția arătată de Harry, dar se izbi de tavan și aproape căzu de pe mătură. Hai s-o încercuim, propuse Harry, cu ochii țintă la cheia cu aripa îndoită. Ron, tu vino pe deasupra ei. HerŹmione, tu stai dedesubt, ca s-o împiedici să se lase în jos, iar eu o să încerc s-o prind. ACUM! Ron zbură pe deasupra, Hermione, pe dedesubt, cheia se lovi de amândoi, iar Harry se luă după ea. Cheia se îndrepŹtă fulgerător spre perete, dar Harry o imobiliză cu palma, de peretele de piatră. Ron și Hermione izbucniră în urale. Aterizară, în minutul următor, iar Harry se repezi la ușă, cu cheia zbătându-se în palma lui, încercând să scape. O fixă în gaura cheii, o întoarse și ușa se deschise. În momentul în care ușa se întredeschise, cheia o zbughi, înfuriată că fusese prinsă a doua oară, în ziua aceea. Gata? îi întrebă Harry pe prietenii lui, cu mâna pe clanță. Ei dădură din cap, iar Harry apăsă pe mâner. Camera în care intrară de data asta, era deosebit de întuŹnecată. Nu distingeau nimic. Dar, pe măsură ce înaintau, lumina inundă camera, dezvăluind o priveliște uluitoare. Stăteau la marginea unei imense table de șah, în spatele unor figuri de șah negre, mai înalte ca ei și sculptate din ceea ce părea a fi o piatră neagră, dură. În fața lor, de parŹtea cealaltă a camerei, stăteau aliniate piesele albe. Harry, Ron și Hermione se cutremurară puțin, deoarece piesele albe nu aveau fețe. Ce facem acum? întrebă Harry. E clar, răspunse Ron, trebuie să jucăm și să câștigăm, fiindcă numai așa ne putem croi drum până în partea opusă. Într-adevăr, în spatele figurinelor albe se vedea o altă ușă. Dar cum? întrebă Hermione, nervoasă. Cred că trebuie să fim noi înșine figurine de șah, zise Ron. Ron se îndreptă spre un cal și îl atinse cu mâna. Brusc, figurina prinse viață. Trebuie să jucăm alături de voi, întrebă Ron, ca să traŹversăm încăperea? Figurina dădu din cap. Ron se întoarse spre ceilalți doi. Să ne gândim un pic, zise el. Să vedem ce piese ne conŹvine să fim. Harry și Hermione stăteau tăcuți, în timp ce Ron se gânŹdea intens. În cele din urmă, el zise: Să nu vă simțiți jigniți, dar nici unul dintre voi nu strălucește la șah... Nu ne simțim jigniți deloc, zise Harry, numai spune-ne ce avem de făcut. Ei bine, tu, Harry, o să fii nebunul de colo, iar tu, Hermione, du-te lângă el, în locul turei. Și tu? Eu o să iau locul unui cal! zise Ron. Se pare că piesele ascultaseră, fiindcă, imediat, un cal, o tură și un nebun întoarseră spatele pieselor albe și părăsiră tabla de joc, lăsând trei pătrate goale, pe care Ron, HerŹmione și Harry le ocupară pe dată. După cum știți, Albul deschide întotdeauna, la jocul de șah... Ah, da... uitați... Un pion alb înaintă două pătrate. Ron începu să dea indicații pieselor negre. Genunchii lui Harry tremurau. Dacă pierdeau, oare ce îi aștepta? Harry, mută-te patru pătrate, pe diagonală, spre dreapta. Primul șoc îl avură, când regina albă le luă celălalt cal. Îl doborî la pământ și îl scoase de pe tablă, unde îl lăsă cu fața în jos. Trebuia să fac sacrificiul ăsta, le spuse Ron, ca să vă las vouă culoare libere. Hermione, du-te și ia nebunul alb. De fiecare dată, când cădea vreuna dintre piesele negre, piesele albe se purtau fără milă. Curând, se adună o grăŹmadă de piese negre, schilodite. De două ori, Ron observă chiar în ultima clipă că Harry și Hermione se aflau în mare pericol. El alerga încoace și încolo, luând cam tot atâtea piese albe, câte piese pierduseră ei. Aproape am ajuns, murmură Ron. Să mă gândesc... Să văd cum facem... Regina albă întoarse spre el fața ei fără nici o trăsătură. Da, numai așa putem câștiga, trebuie să mă sacrific! Nu! strigară Harry și Hermione, într-un glas. Așa-i șahul, trebuie să faci și sacrificii. Fac o mutare înainte, regina albă o să mă ia, iar voi dați șah mat... la rege, bineînțeles! accentuă Ron, ca să fie mai sigur că au înțeles. Dar... Vrei să-l oprești pe Plesneală sau nu? Ron... Dacă nu te grăbești, o să pună mâna pe Piatră, înaintea ta! Nu mai era nimic de făcut. Gata? întrebă Ron, livid la față, dar hotărât. Plec... Nu mai pierdeți timpul, o dată ce ați câștigat! Înaintă și regina albă se repezi, fără să se gândească. Îl lovi tare pe Ron, cu brațul ei de piatră și îl trânti pe tabla de joc, pe podea, de fapt. Hermione scoase un țipăt, dar nu se clinti din pătratul ei. Regina albă îl târî pe Ron la o parte. Bietul Ron părea să-și fi pierdut cunoștința. Tremurând din toate încheieturile, Harry înaintă trei pași spre stânga. Regele alb își scoase coroana și o trânti la picioarele lui Harry. Câștigaseră! Cu o ultimă privire îndurerată spre Ron, Harry și Hermione trecură dincolo de ușă, îndreptânŹdu-se spre un alt tunel de trecere. Dar dacă a... Nu, o să-și revină, sunt sigur, spuse Harry, vrând să se convingă mai mult pe el. Cine crezi că urmează? Păi, a fost profesoara Lăstar, cu Lațul Diavolului, FlitŹwick, cu cheile, probabil, McGonagall cu transfigurarea pieselor de șah... Deci, mai rămâne vraja lui Quirrell și a lui Plesneală... Ajunseseră la altă ușă. Ești gata? întrebă Harry. Să intrăm, răspunse Hermione. Harry deschise ușa. Un miros dezgustător le umplu nările, făcându-i să-și astupe nasurile. Cu ochii înlăcrimați, din cauza mirosului înțepător, cei doi văzură un monstru, întins pe jos, și mai mare ca cel care pătrunsese la Hogwarts, mort, cu un cucui mare, însângerat. Bine că n-a trebuit să luptăm și împotriva ăstuia, șopti Harry, în timp ce pășeau cu grijă peste picioarele lui enorŹme. Hai, abia mai respir! Deschiseră o altă ușă, abia îndrăznind să se uite la ce îi mai aștepta. Dar aici nu se afla nimic înspăimântător. Era doar o masă, pe care erau înșiruite mai multe sticle, de diferite forme. Vraja lui Plesneală, zise Harry. Ce-o fi însemnând?! Trecură pragul și imediat izbucni un foc, îndărătul lor. Dar nu era un foc obișnuit, ci de culoare mov. Instantaneu, izbucniră lungi limbi de foc, negre la culoare, înaintea lor. Erau prinși ca într-o capcană! Uite! exclamă Hermione și ridică un sul de pergament, care se afla lângă sticle. Harry citi, peste umărul ei: În fața ta, pericol, în spate, liniște și pace. Numai două dintre noi te pot ajuta, numai să ne ghicești! Alta dintre noi te va lăsa să mergi mai departe, dar mai e una, din care dacă bei, te va duce imediat înapoi. Două dintre noi conțin vin bun de băut, dar trei conțin otravă și ele sunt ascunse bine printre celelalte. Ca să poți alege, dacă nu vrei să rămâi aici, pe veci, îți dăm patru indicii: În primul rând, cea care ascunde otrava stă întotdeauna în stânga celei cu vin bun de băut. Al doilea indiciu: la capetele șirului, nu stau același fel de sticle, dar dacă le miști înainte, nici una nu-ți este prietenă. În al treilea rând, așa cum vezi prea bine, suntem de diferite forme. Nici cele mari, nici cele mici, nu au otravă în ele. Și al patrulea indiŹciu: a doua din stânga și a doua din dreapta sunt pereche, deși la prima vedere n-au nimic în comun. Hermione respiră adânc și, spre marea lui surprindere, Harry o văzu zâmbind. Lui, numai de zâmbit nu-i ardea atunci. Extraordinar! Ce inteligent! Asta nu mai e magie, e o adevărată enigmă, un puzzle desăvârșit! O mulțime de vrăjiŹtori, lipsiți complet de logică, ar sta aici, la nesfârșit! Și noi, nu? îndrăzni Harry. Nu, noi nu! zise Hermione. Totul se află aici, pe pergaŹmentul ăsta! Sunt șapte sticle. Trei sunt cu otravă, două, cu vin bun de băut. Una ne lasă să trecem dincolo de flacăra purpurie, una, dincolo de limbile negre de foc. Da, dar cum afăm din care putem bea?! Lasă-mă să mă gândesc puțin... Hermione citi și reciti pergamentul, apoi înaintă spre șirul de sticle, murmurând ceva și arătând spre sticle. În sfârșit, bătu din palme. Am găsit! zise ea, fericită. Cea mai mică sticlă ne va duce dincolo de flăcările negre, spre Piatră. Harry privi sticluța. Abia dacă ajunge pentru unul dintre noi, zise el. Și care te duce înapoi? întrebă Harry. Hermione arătă spre sticluța din capătul din dreapta. Tu bei din asta. Nu mai protesta. Te întorci și îl iei și pe Ron cu tine. Luați măturile, alegeți cheia zburătoare, ieșiți din camera secretă, treceți de Fluffy, vă duceți la culŹcușul bufnițelor și o trimiteți pe Hedwig să-l anunțe pe domŹnul profesor Dumbledore. Presimt că o să avem mare nevoie de el! O să-l țin în loc un timp pe Plesneală, dar nu mă pot măsura cu el. Dar, Harry, ce faci dacă Știm-Noi-Cine este cu el? Ei bine, am avut noroc o dată, nu? zise Harry, încerŹcând să braveze și arătând spre cicatricea de pe frunte. Poate am noroc și a doua oară... Buzele lui Hermione începură să tremure și ea izbucni în lacrimi, aruncându-se de gâtul lui Harry. Harry, nu uita că ești un mare vrăjitor! îi zise ea. Nu la fel de bun ca tine, zise Harry, jenat. Ca mine! făcu ea. Eu citesc mult și sunt isteață, dar mai sunt și alte lucruri, și mai importante: prietenia, curajul și... Oh, Harry, fii prudent, te rog! Bea tu întâi! îi zise Harry. Ești sigură că e bine? Absolut sigură! Hermione sorbi din sticla rotundă și se înfiora. Ce, e otravă? întrebă Harry, îngrijorat. Nu, dar e rece ca gheața! Pleacă repede, până nu trece efectul! Succes! Ai grijă... Du-te! Hermione se întoarse și trecu prin focul purpuriu. Harry respiră adânc, luă cea mai mică sticlă și se apropie de flăcările negre. Vin! Strigă el și sorbi conținutul sticluței. Simți, într-adevăr, cum îi îngheață tot corpul. Puse sticla pe masă și înaintă. Văzu cum flăcările îl înconjoară, dar nu le simți. Pentru o clipă, nu mai văzu altceva, decât un foc negru, apoi se trezi de partea cealaltă a limbilor de foc, în ultima cameră. Era cineva acolo, dar nu Plesneală. Nici Cap-de-Mort...