CAPITOLUL XVIi
OMUL CU DOUĂ FEȚE
Era Quirrell. Tu! șuieră Harry. Quirrell zâmbi. Nici un mușchi nu i se clinti de pe chip. Da, eu, zise el. Chiar mă întrebam când o să apari, Potter. Dar eu credeam că Plesneală... Severus? râse Quirrell, rece și disprețuitor. Îi dispăruse și bâlbâiala. Da, Severus... El era genul de spion băgăcios, nu-i așa? Cine l-ar fi b-bănuit pe b-b-bietul pro-profesor Quirrell? se prosti el. Harry nu putea înghiți așa minciună, pur și simplu, nu putea! Dar Plesneală a încercat să mă omoare... Nu, eu am încercat asta! Buna ta prietenă, domnișoara Granger, mai-mai să mă dărâme, când s-a repezit să dea foc robei bietului Plesneală, la meciul de Vâjthaț. Dar a reușit să-mi distragă privirile de la tine. Alte câteva secunde și te-aș fi dat jos de pe mătură! Aș fi reușit mai devreme, dacă bleŹgul de Plesneală n-ar fi zis un descântec, să te salveze! Plesneală? A vrut să mă salveze? Sigur! De ce crezi că a vrut să arbitreze următorul meci? Ca să nu mai încerc o dată să te omor! Fraier! Nu trebuia să-și facă atâtea griji, tot nu puteam face nimic, cu DumbleŹdore de față. Toți ceilalți profesori au crezut că Plesneală a vrut să arbitreze, ca să-i facă pe Cercetași să piardă. Nu prea era iubit de nimeni. Ce pierdere de timp... Tot o să te omor în noaptea asta... Quirrell pocni din degete. Funii subțiri apărură din senin și se încolăciră strâns, în jurul lui Harry. Prea îți bagi nasul peste tot, Potter, ca să te las să trăiești! Tot tămbălăul pe care l-ai făcut de Halloween, când vroiam să văd ce este cu monstrul ăla care păzea Piatra. Tu i-ai dat drumul monstrului în școală? Bineînțeles! Mă pricep la chestii de-astea! Ai văzut ce i-am făcut ăluia din penultima cameră? Din nefericire, în timp ce toată lumea căuta monstrul, Plesneală, care mă suspecta deja, se dusese glonț la etajul trei, ca să mă alunge de acolo. Toate au mers prost. Nu numai că monstrul nu a reușit să-ți vină de hac, dar prostul ăla de câine nici măcar nu i-a rupt piciorul lui Plesneală. Acum, stai binișor, Potter, trebuie să mă uit puțin în oglinda asta... Doar în acel moment, Harry își dădu seama ce se afla în spatele lui Quirrell. Era Oglinda lui Erised. Oglinda asta e cheia tuturor eforturilor de a găsi Piatra Filozofală, zise Quirrell, apropiindu-se de rama oglinzii. Bănuiam eu că Dumbledore o să-mi vină cu chestii din astea... Dar bine că e la Londra... O să fiu departe, până se întoarce el... Harry nu avea altă alternativă, decât să-l țină de vorbă pe Quirrell și să amâne cât mai mult momentul în care se va uita la oglindă. V-am văzut, pe tine și pe Plesneală, în pădure, începu Harry. Da, zise Quirrell, dând ocol oglinzii, ca să se uite în spatele ei. Mă urmărea tot timpul, ca să-și dea seama cât de departe ajunsesem... A încercat să mă sperie... Ca și cum ar fi putut... Cu stăpânul meu, Cap-de-Mort, de partea mea... Quirrell ieși din spatele oglinzii și începu să se holbeze în ea. O văd! Mă văd cum îi dau Piatra stăpânului meu... Dar unde e?! Harry încerca să scape de frânghii, dar ele nu cedau. Trebuia să-l împiedice pe Quirrell să se concentreze asupra oglinzii. Dar Plesneală părea să mă urască de moarte, mai încerŹcă Harry. Da, te urăște, zise Quirrell, absent. Numai Dumnezeu știe cât de mult. Doar știi că a învățat la Hogwarts, împreuŹnă cu tatăl tău... Nu se înghițeau deloc. Cu toate astea, nu-ți dorea chiar moartea. Dar te-am auzit suspinând, acum câteva zile, credeam că te amenințase Plesneală... Pentru prima oară, pe fața lui Quirrell licări frica. Uneori, nu sunt în stare să urmez toate instrucțiunile stăpânului meu. El e atât de puternic, iar eu așa de slab... Vrei să spui că stăpânul tău era cu tine, în clasă? se sperie Harry. Este cu mine peste tot pe unde merg, zise Quirrell, mândru. L-am întâlnit în timpul unei călătorii în jurul lumii. Pe atunci, eram un tânăr idealist, cu fel de fel de prostii în cap, cu ideea de bine și rău. Stăpânul Cap-de-Mort mi-a arăŹtat cât de mult greșeam. Nu există bine și rău, doar putere și oameni mult prea slabi, ca să o poată obține... De atunci, l-am slujit cu credință, deși s-a întâmplat să-l mai și dezaŹmăgesc de câteva ori. A fost mereu foarte aspru cu mine. Mă cutremur și acum când îmi amintesc, dar trebuia să fie așa, nu poate ierta greșelile prea ușor. Cel mai nemulțumit a fost, când n-am reușit să fur Piatra de la Gringotts. M-a pedepsit aspru și m-a supravegheat cu mult mai multă atenție... Quirrell se opri. Harry își aminti călătoria cu Hagrid, Aleea Diagon... Cum de putuse să fie atât de nătăfleț? Îl văŹzuse pe Quirrell chiar atunci, dăduse mâna cu el la CeauŹnul crăpat. Quirrell blestemă, pe înfundate. Nu înțeleg... Piatra e în interiorul oglinzii? Trebuie s-o sparg? Mintea lui Harry lucra febril. Ceea ce vreau eu acum, mai mult și mai mult, este să găsesc Piatra, înaintea lui Quirrell își zise el. Dacă m-aș uita acum în oglindă, m-aș vedea găsind-o, deci, aș vedea unde este ascunsă. Dar cum să mă uit, fără să se prindă Quirrell ce intenții am? Încercă să se tragă mai la stânga, să ajungă în fața oglinzii, fără să-și dea seama Quirrell, dar sforile din jurul gleznelor erau mult prea strâns legate. Se clătină și căzu la pământ. Quirrell nici nu-l băgă în seamă, bolborosea ceva, încercând să-și pună gândurile în ordine: Ce face oglinda asta? Cum funcționează? Ajută-mă, stăpâne! Și, spre groaza lui Harry, o voce care părea să vină din trupul lui Quirrell, îi răspunse: Folosește-te de băiat... Ce mai stai? Quirrell se întoarse spre Harry. Da... Potter, ia vino încoace! Bătu din palme și frânghia se desfășură din jurul gleznelor lui Harry. Harry se ridică încetișor în picioare. Vino! îi zise Quirrell. Uită-te în oglindă și spune-mi ce vezi! Harry veni spre el. Trebuie să mint! își zise el, disperat. N-am altceva de făcut, decât să mint cu nerușinare! Quirrell veni mai aproape de el. Harry simți un miros ciudat care venea din turbanul lui Quirrell. Închise ochii, păși în fața oglinzii și îi deschise iar. Mai întâi, își văzu propriul chip, palid și speriat. Dar, imeŹdiat, reflexia din imagine zâmbi la el. Băgă mâna în buzunar și scoase din el o piatră, de un roșu aprins. Făcu cu ochiul și puse piatra la loc, în buzunar. Și în acel moment, Harry simți că-i cade ceva greu în buzunar și asta nu mai era o părere! Incredibil, prin cine știe ce minune, obținuse Piatra Filozofală! Ei? Ce-ai văzut? întrebă Quirrell, nerăbdător. Harry își luă inima în dinți și zise: Păi... domnul profesor Dumbledore îmi strângea călduros mâna... câștigasem Cupa Caselor, pentru Cercetași. Quirrell începu să afurisească, printre dinți. Pleacă din fața oglinzii, lasă-mă pe mine, zise el, furios. În timp ce Harry se retrăgea câțiva pași, simți Piatra în buzunar. Să încerce, oare, să evadeze?! Dar nu apucă să facă cinci pași, că se auzi o voce ascuțită, care venea din Quirrell, deși buzele acestuia rămăseseră închise: Minte!... Minte!... Potter, vino imediat înapoi! urlă Quirrell. Spune-mi adevărul, ce-ai văzut în oglindă? Vocea vorbi din nou: Lasă-mă pe mine să vorbesc cu el, față-n față! Stăpâne, ești slăbit încă... Am destulă forță... pentru asta... Harry se simți ca și cum ar fi fost iar înlănțuit de Lațul Diavolului. Se uita, împietrit, cum Quirrell își scoate turbaŹnul. Ce era asta? Fără turban, capul lui Quirrell era increŹdibil de mic. Apoi, Quirrell se întoarse încet cu spatele. Harry ar fi urlat de groază, dacă ar fi putut, dar din gât nu-i ieși nici un fel de sunet. În spatele capului lui Quirrell era altă față, cea mai fioroasă pe care o văzuse vreodată. Era albă ca varul, cu doi ochi roșii, strălucitori, cu două tăieturi, în loc de nări, ca la șerpi. Harry Potter, șuieră vocea. Harry încercă să facă un pas înapoi, dar picioarele nu-l mai ascultau. Vezi cum am ajuns, continuă fața. O biată umbră și vapori... Capăt formă, numai când intru în corpul cuiva... Întotdeauna am găsit inși dornici să mă lase să pătrund în mințile și inimile lor... Sângele de unicorn mi-a dat puteri, în ultimele săptămâni... l-ai văzut în pădure pe credinciosul Quirrell bându-l pentru mine... De îndată ce o să obțin Elixirul Vieții, o să-mi pot crea un corp propriu... Dar să revenim... De ce nu-mi dai Piatra din buzunar? Știa, deci! Brusc, Harry simți cum îi revine sângele în picioare. Se dădu înapoi, împleticindu-se. Nu fi prost, mârâi fața. Mai bine te-ai gândi la viața ta și mi te-ai alătura... sau o să sfârșești ca părinții tăi... Au murit, implorându-mi iertarea... MINCINOSULE! izbucni Harry. Quirrell se apropia cu spatele de Harry, pentru ca stăpânul lui, Cap-de-Mort, să-l poată privi din față. Fața diaŹvolească rânjea acum... O, ce înduioșător, sâsâi Cap-de-Mort, întotdeauna i-am admirat pe cei curajoși. Da, băiete, părinții tăi au fost foarte curajoși... L-am omorât întâi pe tatăl tău, după ce m-a înŹfruntat cu multă îndrăzneală. Mama ta n-ar fi trebuit să moară, dar te-a protejat pe tine... Hai, dă-mi Piatra, asta dacă nu vrei ca ea să fi murit degeaba... NICIODATĂ! Harry o zbughi spre ușa în flăcări, dar vocea țipă înfiorător: PUNE MANA PE EL! În clipa următoare, mâna lui Quirrell îi strângea încheieŹtura, iar cicatricea din frunte începu să-l ardă și să-l înțepe dureros. I se părea că, din clipă în clipă, capul urma să i se despice în două. Scoase un urlet și se luptă cu toate puterile sale. Spre surprinderea lui, Quirrell îi dădu drumul. DureŹrea din cap i se mai domoli și Harry îl putu vedea pe Quirrell, zvârcolindu-se de durere, uitându-se cu groază la degetele sale. Ca din senin, îi apăruseră puzderie de bășici usturătoare. Pune mâna pe el! PRINDE-L! urlă iar Cap-de-Mort. Quirrell se repezi asupra lui Harry și îl trânti la pământ. Se așeză pe pieptul lui și începu să-l strângă de gât, cu amŹbele mâini. Harry suferea cumplit din cauza cicatricei, dar îl văzu pe Quirrell, urlând de durere. Stăpâne, nu mai pot să-l țin! Ah, mâinile mele! Și Quirrell, deși îl mai țintuia încă la pământ cu geŹnunchii, își desprinse mâinile de pe gâtul lui Harry, holŹbându-se îngrozit la palmele lui. Harry putu vedea că erau arse și pline de bășici, care se spărseseră pe alocuri, lăsând la vedere carne vie. Atunci, omoară-l, idiotule, să se termine totul odată! strigă Cap-de-Mort. Quirrell ridică mâna, pentru a iniția un blestem de moarŹte, dar Harry, mai mult din instinct, se ridică puțin și îi atinse fața... AAAAAAHH! Quirrell se rostogoli la pământ, dându-i drumul lui Harry, cu fața plină de arsuri și bășici. Și atunci Harry știu că nu-i putea atinge pielea, fără să sufere cumplit. Singura lui șansă era să-l țină cu mâna pe Quirrell, să-l atingă, penŹtru a-i provoca suficientă suferință, ca să-l împiedice să rosŹtească blestemul. Harry sări în picioare și îl apucă de braț, strângându-l cât putea de tare. Quirrell urla înnebunit, încercând să-l dea la o parte pe Harry. Nici lui Harry nu-i era prea bine. Îl durea capul îngrozitor, cicatricea îi ardea ca focul. Orbit de duŹrere, nu auzea decât urletele lui Quirrell și strigătele lui Cap-de-Mort; OMOARĂ-L! OMOARĂ-L! Mai auzea și alte voci în capul lui care îl strigau, îndureŹrate: Harry! Harry! Simți că brațul lui Quirrell se eliberează din strânsoarea lui și vederea i se întunecă. Totul era pierdut... pierdut... pierdut... * Ceva auriu strălucea deasupra capului său. Hoțoaica aurie! Încercă să o prindă, dar brațele îi erau prea slăbite. Clipi de mai multe ori. Nu era hoțoaica. Era o pereche de ochelari. Ciudat... Clipi din nou. Deasupra lui, Dumbledore îi zâmbea blând... Bună ziua, Harry, îi zise Albus Dumbledore. Harry se uită fix la el. Apoi, își aduse aminte totul. Domnule, Piatra! E la Quirrell! Repede! Domnule... Stai liniștit, băiete, râse Dumbledore. Ești cam în urmă cu evenimentele. Quirrell n-a pus mâna pe Piatra Filozofală! Atunci, cine? Domnule profesor, eu am încercat... Harry, stai liniștit, te rog! Altfel, Madam Pomfrey o să mă dea afară!... Harry se mai liniști și privi în jur. Își dădu seama că se afla în spital. Stătea într-un pat cu cearșafuri imaculate, iar pe măsuța de lângă pat erau atâtea dulciuri, încât te puteai crede într-un magazin de dulciuri. Ți le-au adus prietenii și admiratorii tăi, zâmbi DumŹbledore. Ce s-a întâmplat între tine și profesorul Quirrell este un mare secret, așa că îl știe toată școala, normal! Cred că prietenii tăi, domnii Fred și George Weasley, au vrut să-ți trimită chiar un scaun de WC! Ca să te distrezi, desigur, dar Madam Pomfrey l-a confiscat imediat, zicând că nu este sufiŹcient de igienic! De când zac aici? De trei zile. Domnul Weasley și domnișoara Granger or să fie fericiți că ți-ai revenit, erau foarte îngrijorați. Dar, domnule profesor, Piatra... Hm, văd că nu pot să te fac să nu te mai gândești la ce s-a întâmplat... Ei bine, Quirrell n-a reușit să o ia de la tine. Am ajuns la timp, ca să împiedic acest lucru, deși te desŹcurcai foarte bine și singur, trebuie s-o spun... Ați primit bufnița de le Hermione? Probabil că ne-am încrucișat în aer, la jumătatea druŹmului, fiindcă nici n-am ajuns bine la Londra, că am avut un presentiment că trebuia să mă aflu în locul de unde tocmai plecasem. În felul acesta, am ajuns la timp, să-ți dau o mână de ajutor... Deci, dumneavoastră m-ați ajutat... M-am temut că s-ar fi putut să fie mult prea târziu... Bine că ați venit, nu mai puteam să-l împiedic multă vreme să ia Piatra... Nu m-am temut pentru Piatră, dragul meu, ci pentru tine... Efortul pe care l-ai făcut aproape că te-a ucis. Cât despre Piatră, ea a fost distrusă. Distrusă? Dar de ce? Prietenul dumneavoastră, Nicolas Flamel... Oh!... Știi și despre Nicolas?! zise Dumbledore, încânŹtat. Ai făcut lucrurile cum trebuie, ai cercetat și ai aflat totul... Ei bine, am stat de vorbă cu Nicolas și amândoi am ajuns la concluzia că așa e mai bine. Dar asta înseamnă că el și soția lui vor muri, nu-i așa? Mai au încă suficient Elixir, ca să-și pună afacerile în ordine și apoi, ei, da, vor muri... Dumbledore zâmbi, văzând uimirea de pe fața lui Harry. Pentru un tânăr, ca tine, așa ceva poate părea de neacŹceptat, dar pentru Nicolas și Pernelle e ca și cum s-ar duce la culcare, după mult, mult, timp. Piatra Filozofală n-a fost ceva chiar atât de minunat. Doar avere și o groază de ani de trăit! Din păcate, oamenii aleg mai degrabă aceste două lucruri, oricât de nefericiți i-ar face... Harry stătea în pat, negăsind ce să spună. Dumbledore fredonă ceva și se uită pe tavan. Știți la ce m-am gândit, domnule profesor? Acum, că nu mai e Piatra Filozofală, Cap-de... adică, Știm-Noi-Cine... Poți să-i spui Cap-de-Mort, fără frică. Întotdeauna să spui lucrurilor pe nume. Frica de a rosti numele unui lucru te duce până la urmă la frica de acel lucru, în mod special. Ei bine, domnule, Cap-de-Mort va căuta acum alte modalități să se reîntrupeze, nu-i așa? N-a dispărut cu totul... Nu, Harry, n-a dispărut... Se ascunde pe undeva, în căutarea altui trup, în care să-și facă sălaș... Nefiind viu, cu adevărat, nici nu poate fi ucis. L-a lăsat pe Quirrell să moaŹră, n-are milă de supușii lui credincioși, cum nu are nici de dușmanii lui. Acum l-ai împiedicat, pentru moment, să se reîntrupeze, și să sperăm că data viitoare se va instala într-un corp dornic să-l înfrunte într-o bătălie care pare fără sorți de izbândă sau poate va fi iar împiedicat de cineva și astfel nu va mai ajunge niciodată în puteri... Harry dădu din cap, dar se opri repede, că începu iar să-l doară fruntea. Domnule, zise Harry mai departe, aș vrea să vă întreb mai multe lucruri, dacă puteți să-mi răspundeți... Vreau să știu adevărul despre... Adevărul! suspină Dumbledore. Ce lucru frumos, dar teribil, în același timp. Trebuie tratat cu multă grijă. OriŹcum, o să-ți răspund la întrebările tale, în afară de cazul în care un motiv foarte serios mă va opri să o fac, și în acest caz te rog să mă ierți. Nu vreau să-ți spun minciuni. Ei bine, Cap-de-Mort mi-a spus că a ucis-o pe mama, numai fiindcă a vrut să mă protejeze. De ce vroia să mă omoare? Dumbledore oftă din toți rărunchii. Din nefericire, asta e o întrebare la care nu îți pot răsŹpunde. Nu azi și nu acum. Într-una din zile, o să afli. Nu te mai gândi acum la asta, Harry... Știu că nu-ți place deloc ce auzi, dar va veni o zi când vei fi pregătit și atunci o să afli. Harry știa că degeaba s-ar fi străduit să-l convingă. Dar de ce nu putea să mă atingă Quirrell? Mama ta a murit ca să te salveze pe tine. Dacă e ceva pe care nu-l înțelege Cap-de-Mort, acel lucru e dragostea. El n-a înțeles că o dragoste atât de puternică, așa cum a fost cea a mamei tale pentru tine, lasă urme adânci. Nu o cicatrice sau vreun semn vizibil... Dacă ai fost iubit atât de mult de cineŹva, chiar dacă acea persoană s-a stins demult, dragostea ei te protejează pe vecie. La tine, acest semn e în chiar pielea ta. Din această cauză, Quirrell, lacom și ambițios, împărțindu-și sufletul cu Cap-de-Mort, nu te-a putut atinge. Era o nebuŹnie, pur și simplu, să vrea să atingă pe cineva marcat de un sentiment așa puternic. Dumbledore privea acum cu mare interes o pasăre de pe pervazul ferestrei, pentru a-i da timp lui Harry să-și șteargă ochii cu marginea cearșafului. Și Pelerina Fermecată, știți cine mi-a trimis-o? întrebă Harry, când reuși să-și regăsească vocea. Ei, tatăl tău mi-a lăsat-o mie în păstrare, iar eu m-am gândit că a venit timpul să ți-o dau. Hm, lucruri folositoare, făcu domnul Dumbledore cu ochiul. Tatăl tău o folosea nuŹmai când vroia să mai ia ceva din frigider pe furiș! Și mai e ceva... Hai, zi... Quirrell și Plesneală... Profesorul Plesneală, Harry. Da, mă scuzați. Quirrell zicea că profesorul Plesneală mă ura, numai fiindcă îl urâse și pe tatăl meu. E adevărat? Ei, nu se urau, chiar... Se detestau... Ceva în genul relației tale cu Draco. Apoi, tatăl tău a făcut ceva, pe care Severus nu i l-a iertat niciodată... Ce anume? I-a salvat viața! Cum?!? Da, zise Albus Dumbledore, visător. E ciudat cum funcŹționează mintea omenească, nu-i așa? Profesorul Plesneală nu s-a împăcat niciodată cu gândul că îi este dator tatălui tău... Cred că de aceea s-a străduit atât să te protejeze tot anul, fiindcă a simțit că așa se va achita față de tatăl tău. Apoi, putea să continue să-l urască liniștit... Harry se strădui să înțeleagă acest lucru, dar capul începu să îi zvâcnească iar, așa că se opri. Și ar mai fi ceva, domnule profesor... Doar... ceva?! Cum se face că Oglinda lui Erised mi-a dat mie Piatra? Ah, mă bucur că ai pus întrebarea asta. Asta a fost una dintre ideile mele strălucite. Și, fiindcă suntem numai noi doi, pot să mă laud puțin: asta spune ceva. Numai cel care dorea să o găsească și nu să o folosească, putea obține Piatra Filozofală! Toți ceilalți se puteau vedea în oglindă, adunând averi după averi sau bând din Elixirul Vieții. Uneori, mă mir și eu cât de profund pot gândi... Gata, ajunge cu întrebările! Îți propun să începi să ronțăi din dulciurile astea. Ah, câte bunătăți! Bomboane de la Bertie Boot! Știi, când eram ca tine, am fost suficient de ghinionist să dau peste o bomŹboană cu gust de vomă, de am crezut că n-o să mai suport în viața mea bomboanele astea... Și, totuși, mă dau în vânt după ele... Pot să iau și eu una? Domnul Dumbledore zâmbi fericit și luă o bomboană. Ahh! Puah! Iar! * Madam Pomfrey era o femeie foarte de treabă, dar și foarte strictă. Cinci minute, vă rog, o imploră Harry. Nici un minut! Dar pe domnul profesor Dumbledore l-ați lăsat... Cred și eu, el e directorul școlii! Gata! Acum ai nevoie de odihnă... Dar stau doar în pat și mă uit pe pereți. Vă rog... Bine, bine... Cinci minute numai! Și îi lăsă pe Ron și Hermione să intre. Harry! Hermione era gata, gata, să-i sară iar de gât, dar Harry îi fu recunoscător că se abținuse la timp, fiindcă durerea din cap tot nu-i dădea pace. Oh, Harry am fost convinși că... Domnul Dumbledore era foarte îngrijorat... Toată școala vorbește numai despre asta. Cum a fost, de fapt? Era unul dintre cazurile în care povestea adevărată era chiar mai stranie și palpitantă decât cea mai gogonată minŹciună. Harry le povesti totul cu lux de amănunte: Quirrell... Oglinda... Piatra... și Cap-de-Mort. Ron și Hermione erau publicul perfect. Punctau povestea, în momentele ei mai picante, cu Ah! și Vai!, iar când Harry le povesti ce se afla sub turbanul lui Quirrell, urlară de-a binelea. Deci, Piatra a fost distrusă? întrebă Ron. Flamel și soția lui vor muri în curând? Și eu m-am mirat de asta, dar domnul profesor Dumbledore a spus... Stai, cum a spus? Da, pentru o minte sănătoasă și bine organizată, moartea nu este decât pasul spre o nouă aventură! Întotdeauna am spus că-i lipsește o doagă, făcu Ron. Dar vouă, ce vi s-a întâmplat? Ei bine, începu Hermione, eu am plecat imediat, după cum știi, și mi-a trebuit ceva timp să-l fac pe Ron să-și vină în simțiri, după care ne-am dus la locașul bufnițelor și am trimis-o pe Hedwig să-l anunțe pe domnul Dumbledore. În holul de la intrare, ne-am întâlnit însă cu el. El știa deja, fiindcă imediat ne-a întrebat: Harry s-a dus după el, nu-i așa? Și s-a repezit imediat la etajul trei. Crezi că știa și de-aia ți-a trimis pelerina tatălui tău și ți-a spus despre oglindă și toate celelalte?! întrebă Ron. Ei bine, izbucni Hermione, dacă știa, dați-mi voie să vă spun că s-a purtat îngrozitor! Puteai să fii omorât! Nu, e un om extraordinar, zise Harry. Cred că, de fapt, a vrut să-mi dea o șansă. Știa ce facem noi, dar nu ne-a oprit, din contră, ne-a învățat tot ce ne-ar fi putut ajuta la nevoie. Cred că nu a fost o întâmplare că m-a lăsat să văd cum funcționează oglinda. A fost ca și când era convins că am dreptul și trebuie să-l înfrunt pe Cap-de-Mort... Da, domnul Dumbledore este un tip pe cinste, fu de acord Ron. Uite ce-i, trebuie neapărat să te faci bine până la petrecerea de sfârșit de an, adică până mâine! Am pierdut, desigur, iar fiindcă tu ai lipsit de la ultimul meci de Vâjthaț, am fost întrecuți și de Ochi-de-Șoim, dar nu contează, mânŹcarea trebuie să fie excelentă! În acel moment, năvăli Madam Pomfrey. Ați stat cincisprezece minute, nu cinci! AFARĂ! * După o noapte de somn reconfortant, Harry se simți aproape ca nou. Vreau să merg și eu la petrecerea de sfârșit de an, îi zise el lui Madam Pomfrey, care îi aranja cutiile cu bomboane. Pot? Îmi dați voie? Vă rooog... Hm, profesorul Dumbledore spune că poți, zise ea pe un ton care lăsa să se înțeleagă că acesta habar n-avea ce peŹricole se puteau ivi la o petrecere. A venit cineva să te vadă... Ce bine! făcu Harry. Cine e? Hagrid se strecurase pe ușă, în timpul în care Harry stăŹtuse de vorbă cu Madam Pomfrey. Ca de obicei, când se afla în spații închise, Hagrid părea enorm. Se așeză lângă Harry, îi aruncă o scurtă privire și izbucni în lacrimi. Off, suspină el, este numai... din cauza mea... nesocotit, ce sunt... I-am spus diavolului ăluia cum să-l adoarmă pe Fluffy... Eu, cu gura mea, i-am spus! Era singurul lucru pe care nu-l știa și i l-am spus! Te-ar fi putut ucide! Și toate, pentru un ou de dragon! N-o să mai pun gura pe băutură, în viața mea! Ar trebui să fiu alungat dintre voi și să trăiesc printre Încuiați! Hagrid! exclamă Harry, impresionat că îl vede plângând pe uriaș, cuprins de regrete și remușcări. Tot ar fi găsit el un mod de a fura Piatra Filozofală, chiar dacă nu i-ai fi spus tu, nu-ți mai face atâta sânge rău! Doar avem de-a face cu Cap-de-Mort! Da, dar puteai să mori... Și, te rog, nu-i mai pronunța numele... CAP-DE-MORT! strigă Harry, spre groaza și uimirea lui Hagrid. L-am înfruntat și l-am învins, pentru moment! Pot să-i rostesc numele, fără frică! N-a reușit să ia Piatra, iar acum ea a fost distrusă, nu o mai poate folosi! Hai, ia și tu o broscuță de ciocolată, am tone... Hagrid își șterse nasul cu mâneca și zise: Asta îmi aduce aminte că am și eu un cadou pentru tine!... Sper că nu sandvici cu carne de jder, glumi Harry. Hagrid chicoti. Nu. Domnul Dumbledore mi l-a dat ieri să-l aranjez un pic... Trebuia să mă dea afară de la Hogwarts, nu să-mi dea ăsta... Și eu ți l-am adus ție... Părea să fie o carte arătoasă, legată în piele. Harry o deschise, curios. Era un album, de fapt, cu fotografii de vrăjiŹtori și magicieni. Zâmbind și făcându-i cu mâna, îl priveau de pe fiecare pagină tatăl și mama lui. Am trimis mesaje cu bufnița pe la toți colegii și priŹetenii părinților tăi, ca să-mi trimită cât mai multe fotografii, știam că nu ai nici o amintire de la ei... Îți place? Dar Harry nu putea vorbi, iar Hagrid îl înțelese prea bine. * În acea seară, Harry își făcu apariția singur la petrecerea de sfârșit de an, Madam Pomfrey îl făcuse să întârzie, cu toate pregătirile și precauțiile ei. Marea Sală gemea de lume. Era împodobită în culorile Viperinilor, verde și arginŹtiu, pentru că ei erau sărbătoriți în mod deosebit, fiindcă reușiseră să câștige al șaptelea an la rând, Cupa Caselor. Un afiș mare, cu simbolul Viperinilor, Șarpele, acoperea pereŹtele din spatele mesei profesorilor. Când intră Harry, se făcu brusc liniște, după care toți începură să vorbească deodată. Se strecură la masa CerceŹtașilor și se așeză pe scaunul dintre Ron și Hermione, încerŹcând să ignore faptul că toată lumea se ridicase în picioare, să-l poată vedea mai bine. Din fericire, apăru și Dumbledore, așa că agitația încetă. A mai trecut un an, începu Dumbledore, vesel. Îmi pare rău că trebuie să suportați puțin discursul meu, înainte de a vă înfige dinții în toate aceste bunătăți, dar nu va dura mult! Și ce mai an! Sper că acum capetele voastre sunt ceva mai... pline, ca la început. Aveți tot timpul, vacanța de vară ține mult, să le goliți la loc, înainte de a începe anul urmăŹtor! Acum, să vedem rezultatele în Cupa Caselor... Pe locul patru, Cercetașii, cu trei sute douăsprezece puncte; pe locul trei, Astropufii, cu trei sute cincizeci și două de puncte; Ochi-de-Șoim au patru sute douăzeci și șase, iar Viperinii, patru sute șaptezeci și două! O furtună de aplauze și de ovații izbucniră de la masa Viperinilor. Harry îl putu vedea pe Draco ridicând paharul. Era o priveliște care îl îmbolnăvea. Da, foarte frumos din partea voastră, continuă domnul Dumbledore, totuși, trebuie să luăm în considerație și eveniŹmentele recente care au avut loc la Hogwarts. Se făcu liniște deplină. Viperinilor le mai pieriseră zâmŹbetele de pe fețe. Da... Trebuie să ofer câteva puncte... Stați puțin... Mai întâi, domnului Ronald Weasley... Ron se făcu roșu ca sfecla. ... pentru cel mai bun jucător de șah, pe care l-a avut școala, în ultimii ani. Deci, cincizeci de puncte pentru Cercetași. Uralele Cercetașilor se urcară până la tavanul vrăjit. SteŹluțele de pe el începură să sclipească. Percy se lăuda la toți: E fratele meu, știți, nu? Fratele meu mai mic. A reușit să treacă de șahul gigantic, alcătuit și pus acolo de doamna profesoară McGonagall, asta e ceva! În cele din urmă, se făcu iar tăcere. În al doilea rând, domnișoarei Hermione Granger, pentru logica de care a dat dovadă la rezolvarea enigmei create de profesorul Plesneală, îi ofer și ei cincizeci de puncte... Hermione își ascunse fața în palme. Harry bănuia că izbucnise în lacrimi. Cercetașii nu-și mai găseau locul, câștiŹgaseră o sută de puncte! Îl al treilea rând, domnul Harry Potter, zise domnul Dumbledore și în Marea Sală nu se mai auzi nici pâs, penŹtru îndrăzneală, prezență de spirit și un curaj ieșit din coŹmun, îi dau șaizeci de puncte! Zgomotul devenise infernal. Cei care mai erau în stare să adune, după toate surprizele din acea seară, știau că CerŹcetașii aveau acum patru sute șaptezeci și două de puncte, erau, deci, la egalitate cu Viperinii! Ah, ce bine ar fi fost dacă domnul Dumbledore i-ar mai fi dat un punct în plus lui Harry! Domnul Dumbledore ridică mâna. În sală, se așternu treptat tăcerea. Există mai multe feluri de curaj, zise domnul DumbleŹdore, zâmbind. E nevoie de multă îndrăzneală, ca să ne înfruntăm dușmanii, dar și prietenii! De aceea, Neville PoŹponeață primește zece puncte! Dacă s-ar fi aflat cineva în apropierea școlii, ar fi crezut, cu siguranță, că acolo se produsese o explozie, atât de tare izbucniră uralele în Marea Sală, la masa Cercetașilor! Harry, Ron și Hermione se ridicaseră în picioare, urlând cât puteau, în timp ce Neville, livid de emoție, era asaltat de zeci de Cercetași, care îl îmbrățișau și-l ovaționau. Până atunci, bietul Neville câștigase doar un punct pentru casa lui. Harry îi dădu un ghiont lui Ron și îi făcu semn spre Draco Reacredință care nu putea arăta mai indignat și mai cătrănit, nici chiar dacă i s-ar fi aplicat blestemul Legării Corporale Totale! Ceea ce înseamnă, zise domnul Dumbledore, încercând să se facă auzit în vacarmul general, că trebuie să schimbăm puțin afișele și decorațiile! După care aplaudă, încântat. Cât ai clipi, ghilandele verzi, deveniră purpurii, iar cele argintii fură înlocuite cu ghirlande aurii. Șarpele Viperinilor fu înlocuit rapid de Leul Cercetașilor. Plesneală îi strângea mâna lui McGonagall, cu o grimasă ce se vroia zâmbet. Harry întâlni privirile lui Plesneală și băiatul fu convins că sentimentele profesorului nu se schimbaseră, nici cât negrul sub unghie, dar asta nu-l mai îngrijora pe Harry. Se părea că viața va reveni la normal, în anul următor, ei bine, cât putea fi ea de normală, la Hogwarts... Fusese seara cea mai frumoasă din viața lui Harry, mai frumoasă chiar și decât o victorie în meciurile de Vâjthaț, Crăciunul sau anihilarea vreunui monstru... Era sigur că nu va uita niciodată acea seară. * Harry aproape că uitase că rezultatele examenelor nu fuseseră anunțate. Spre marea lor surprindere, și Ron și Harry trecuseră examenele cu note mari. Hermione era prima din an, desigur. Chiar și Neville absolvise anul, nota bună de la Ierbologie compensând nota dezastruoasă de la Poțiuni. Sperau ca măcar Goyle, care era tot atât de prost, pe cât era de meschin, să fie eliminat. Dar trecuse și el. Era mare păcat, dar, așa cum îi plăcea lui Ron să spună, nu poți avea totul în viață. Și, deodată, dulapurile se goliră, iar valizele se umplură în viteză. Neville își pierduse broscoiul, ca de obicei. Îl găŹsiră ascuns într-una dintre toalete. Studenții primiră carŹnetele de note și fură serios avertizați să nu cumva să facă uz de vrăji, în timpul vacanței. Speram să uite de note, zise unul dintre gemenii Weasley, necăjit. Hagrid îi aștepta să-i îmbarce pe toți și să-i traverseze lacul. După care luară Expresul de Hogwarts și să îndreptară spre casele lor. Vorbeau, râdeau și se însuflețeau tot mai mult, pe măsură ce câmpurile deveneau tot mai verzi și mai cultivate. Se apropiau de lumea Încuiaților. Își scoaseră pelerinele de vrăjitori și își puseră hainele obișnuite. AjunŹseră, în sfârșit, la peronul 9 și 3/4 , din gara King's Cross. Le luă ceva timp să ajungă la peronul principal. Un vrăjiŹtor bătrân îi grupa doi câte doi și doar așa puteau trece în lumea Încuiaților, pentru a nu năvăli buluc printr-un perete de cărămidă, speriindu-i astfel pe Încuiații cu minți optuze. Trebuie să veniți în vara asta la noi! Amândoi! O să vă trimit o bufniță! Mulțumesc, zise Harry, o s-o aștept cu nerăbdare. Se loveau de tot mai mulți Încuiați, pe măsură ce înainŹtau spre peronul principal. Auzi mai multe strigăte: La revedere, Harry! Pe curând, Potter! Hm, nu ți-ai pierdut faima, îl tachină Ron. Lasă că n-o să mă mai bage nimeni în seamă acolo unde mă duc eu, te asigur! Harry, Ron și Hermione trecură prin perete împreună. Mamă, mamă! Uite-l! Era Ginny Weasley, sora mai mică a lui Ron, dar nu arăta spre Ron. Harry Potter, mamă! Îi văd și cică... Ginny, stai cuminte! Nu e frumos să arăți cu degetul! Doamna Weasley zâmbi la ei. A fost un an greu? îi întrebă ea. Foarte greu, zise Harry. Mulțumesc pentru fondante și pentru pulover, doamnă Weasley! Oh, mi-a făcut plăcere! Ai terminat? Era Unchiul Vernon, cu aceeași față purpurie, cu nelipsiŹta lui mustață stufoasă și aruncându-i aceleași priviri furiŹoase lui Harry, că îndrăznise să vină cu bufnița acasă. Să-l vadă mulțimea adunată pe peron, cu colivia în mână! În spatele lui, se aflau Mătușa Petunia și Dudley, speriați nuŹmai la vederea lui. Cred că dumneavoastră sunteți familia lui Harry, zise amabil doamna Weasley. Da... Cam așa... catadicsi să răspundă Unchiul Vernon. Hai, băiete, doar știi că nu avem la dispoziție toată ziua! Și îi întoarse spatele doamnei Weasley. Harry se întoarse spre Ron și Hermione: La revedere, o să-mi fie dor de voi! Sper că... o să ai o vacanță frumoasă, bâigui Hermione, privind nu prea convinsă după Unchiul Vernon, șocată că cineva putea fi atât de neplăcut. Da... și eu sper, spuse Harry, fără să fie convins deloc. Hermione și Ron văzură, totuși, un zâmbet pișicher pe fața lui Harry. Ei nu știu că nu avem voie să facem vrăji acasă... O să mă distrez copios pe seama lui Dudley!