CAPITOLUL XIV
NORBERT, CREASTĂ NORVEGIANĂ
Quirrell era mai dârz, totuși, decât se așteptaseră. În săpŹtămânile care urmară, Quirrell deveni tot mai palid și slăbi și mai mult, dar nu părea să fi cedat. Ori de câte ori trecea pe coridorul de la etajul trei, Harry, Ron și Hermione își lipeau urechile de ușa interzisă, dornici să știe dacă Fluffy mai era acolo. Plesneală se învârŹtea în tot locul, la fel de prost dispus, ceea ce demonstra că Piatra era în siguranță. De câte ori trecea pe lângă Quirrell, Harry îi arunca mereu câte un zâmbet încurajator, iar Ron îi repezea pe toți cei care îndrăzneau să râdă de bâlbâiala lui Quirrell. Hermione, însă, mai avea și alte preocupări, în afară de Piatra Filozofală. Ea începuse să învețe și să se pregătească pentru examenele viitoare, iar Harry și Ron nu ar fi avut nimic împotriva acestui lucru, dacă Hermione nu i-ar fi băŹtut la cap să facă și ei la fel. Hermione, mai sunt secole până la examene! Numai zece săptămâni, izbucni Hermione, asta înseamŹnă o secundă pentru Nicolas Flamel! Dar noi nu avem șase sute de ani, îi aminti Ron. Și ce ai tu de repetat, mă rog? Oricum, știi totul de nota zece! Ce repet? Nu sunteți în toate mințile? Uitați că trebuie să luăm toate examenele ca să trecem în anul doi? ExameŹnele astea sunt de maximă importanță, nici nu știu de ce nu m-am apucat de săptămâna trecută... Din nefericire, și profesorii gândeau ca Hermione. Le dădeau atâtea teme pentru acasă, încât vacanța de Paște nu a mai fost nici pe departe așa de frumoasă ca cea de Crăciun. Era greu să te relaxezi cu Hermione lângă tine, spunând cu glas tare toate cele douăsprezece moduri de utiŹlizare a sângelui de dragon sau făcând exerciții cu bagheta magică. Bombănind și căscând de mama focului, Harry și Ron își petreceau cea mai mare parte a timpului liber în bibliotecă, alături de Hermione, încercând să acopere toate lecturile suplimentare, care li se dădeau la ore. N-o să țin minte niciodată chestia asta! izbucni Ron, într-o după-amiază, aruncându-și cât colo pana de scis și privind melancolic pe fereastra bibliotecii. Era o zi splendiŹdă, așa cum nu mai fusese demult. Cerul era limpede, de un albastru intens, iar în aer se simțea deja un iz de vară. Harry care căuta o anume plantă magică, în O sută de ierburi și ciuperci magice, nu-și ridică nici o clipă capul din carte până în momentul în care îl auzi pe Ron, spunând mirat: Hagrid, ce cauți tu în bibliotecă? Hagrid își târșâi picioarele până la ei, ascunzând ceva la spate. Părea foarte nelalocul lui în bibliotecă, îmbrăcat cu jacheta lui lungă de blană din cârtiță. Mă uitam și eu, zise el repede, ceea ce le trezi și mai mult interesul. Dar voi ce faceți aici? Sper că ați renunțat la ideea de a-l căuta pe Nicolas Flamel... Ei, păi, știm de o mie de ani cine e, se grozăvi Ron și știm și ce păzește câinele: Piatra Fi... Șșșt! îl întrerupse Hagrid repede, uitându-se în jur, să vadă dacă auzise cineva. Nu mai urla așa, ce te-a apucat? Am vrea să te întrebăm câteva lucruri, totuși, profită Harry. De ce mai este protejată Piatra, în afară de Fluffy și... Șșșt! făcu iar Hagrid, veniți pe la mine mai târziu. Nu vă promit nimic, dar nu mai trăncăniți aici în gura mare. Elevii nu trebuie să știe lucrul acesta, or să spună că eu v-am spus! Pe curând, Hagrid, zise Harry. Hagrid se îndepărtă, târându-și pașii. Oare, ce ascundea la spate, întrebă Hermione, gândiŹtoare. Crezi că avea vreo legătură cu Piatra Filozofală? Mă duc să văd din ce domeniu a luat cartea, spuse Ron. Reveni câteva clipe mai târziu cu un maldăr de cărți, pe care le trânti pe masă. Dragoni! zise Ron, victorios. Hagrid caută ceva despre dragoni! Uitați aici: Specii de dragoni din Marea Britanie și Irlanda, De la Ou la Infern, Ghid pentru paznicii de dragoni. Întotdeauna și-a dorit un dragon, așa mi-a spus prima oară când ne-am întâlnit, își aminti Harry. Dar e împotriva legii! se sperie Ron. Creșterea dragoŹnilor a fost interzisă prin Convenția Vrăjitorilor din 1709, toată lumea știe asta. Încuiații și-ar da seama imediat cine suntem, dacă am ține dragoni în curte. Și, oricum, nu prea poți îmblânzi dragoni, e foarte periculos. Am văzut cu ce arsuri s-a întors Charlie, de la dragonii din România. Dar nu există dragoni sălbatici și în Marea Britanie? întrebă Harry. Cum să nu?! zise Ron. O specie de Galezi Verzi și Negri de Hebride. Ministerul Magiei are mari probleme cu exterŹminarea lor, credeți-mă pe mine. Sarcina noastră este să-i vrăjim pe Încuiații care i-au văzut o dată, ca să uite întâmŹplarea. Oare, ce are de gând, Hagrid? întrebă Hermione. * Când bătură la ușa colibei paznicului de vânătoare, o oră mai târziu, fură foarte surprinși să constate că draperiile erau trase la geamuri. Cine e acolo? întrebă Hagrid, înainte de a le da drumul înăuntru, după care închise ușa repede, în urma lor. Era înăbușitor de cald în casă. Deși era o zi caldă, în vatră ardea focul. Hagrid le oferi câte un ceai și sandviciuri de hermină, pe care ei le refuzară politicoși. Deci, ce vroiați să mă întrebați? Da, zise Harry, să nu mai lungim vorba, ne întrebam dacă poți să ne spui ce altceva mai protejază Piatra, o dată ce ai trecut de Fluffy. Sigur că pot, răspunse Hagrid, cam înțepat. Numărul unu: Nu știu nici eu! Numărul doi: Știți deja prea multe, așa că nu v-aș spune nici chiar dacă aș ști! Piatra se află aici fără vreun motiv anume, doar pentru că a fost gata să fie furată de la Gringotts! Bănuiesc că V-ați dat seama de asta, nu? Nu-mi pot explica deloc cum de știți de Fluffy... Ei, Hagrid, să fim serioși! Poate că nu vrei să ne spui nouă, dar tu știi, cu siguranță, îl flata Hermione, cu o voce lingușitoare. Barba lui Hagrid se mișcă și îl văzură zâmbind încântat. Ne întrebam numai cine altcineva a mai ajutat la paza Pietrei, continuă Hermione. În cine altcineva a avut încreŹdere domnul Albus Dumbledore. Inima lui Hagrid se umflă ca un pepene, la aceste ultime cuvinte. Harry și Ron o priviră încântați pe Hermione. Păi, asta cred că v-aș putea spune... Nu văd ce rău aș puŹtea face... L-a împrumutat pe Fluffy de la mine, apoi, câțiva profesori au făcut vrăji... Profesoara Lăstar, profesorul Flitwick... profesoara McGonagall, îi numără Hagrid; profeŹsorul Quirrell... Chiar și profesorul Albus Dumbledore și-a adus contribuția, desigur. A, era să uit! Și profesorul PlesŹneală... Plesneală? Da, asta v-a scăpat, nu-i așa? Profesorul Plesneală a ajuŹtat la protejarea Pietrei, nicidecum s-o fure... Harry știa prea bine că și Ron și Hermione se gândeau la același lucru ca și el. Dacă Plesneală ajutase și el, atunci desigur că știa și cum o protejaseră ceilalți profesori. Probabil că știa totul, în afară de vraja lui Quirrell și de felul în care putea să treacă de Fluffy. Numai tu știi cum se poate trece de Fluffy, nu-i așa, Hagrid? întrebă Harry, îngrijorat. Și n-ai spune nimănui, nici măcar unui profesor, da? Absolut nimănui, în afară de domnul Albus DumŹbledore! zise Hagrid, mândru. Ei, e și asta ceva, răsuflă Harry, ușurat, privind spre cei doi prieteni. Hagrid, n-ai putea să deschizi o fereastră, mor de cald! Nu pot, Harry, îmi pare rău, zise el și aruncă o privire furișă spre foc. Dar fusese de-ajuns pentru Harry. Hagrid, ce-i ăla? Dar deja știa ce e. Chiar în inima focului, sub ceainic, stătea un ou mare și negru. Ah... făcu Hagrid, răsucindu-și nervos barba, ăla e... Unde l-ai găsit, Hagrid? întrebă Ron, chircindu-se în fața focului, să vadă oul mai bine. Cred că te-a costat o avere! L-am câștigat! se lăudă Hagrid. Aseară, am băut câteva pahare și am jucat cărți cu un străin. De fapt, cred că s-a buŹcurat ca să scape de el, ca să fiu sincer... Dar ce-o să faci cu el când se clocește? îl întrebă HerŹmione. Păi, am mai citit și eu câte ceva, zise Hagrid, scoțând o carte groasă de sub pernă. Creșterea dragonilor, de plăŹcere, dar și cu folos! E cam veche, desigur, dar scrie despre absolut totul: cum să ții oul în foc, fiindcă mama lor scuipă flăcări asupra ouălor, cât timp le clocește, cum să-l hrănești, cu o găleată de coniac, amestecat cu sânge de pui de găină, din jumătate în jumătate de oră, cum să recunoști diferitele specii, numai după ouă... Ăsta este Creastă Norvegiană, o specie foarte rară. Hagrid era foarte mulțumit de el. Nu și Hermione. Hagrid, strigă ea, tu stai într-o casă de lemn! Dar Hagrid nu-i dădu atenție. Stătea lângă foc și fredona ceva, foarte fericit. * Na, acum aveau altceva pentru care să-și facă griji: ce i s-ar fi întâmplat lui Hagrid dacă afla cineva că avea un ou de dinozaur la el, lucru complet interzis de lege. Încep să mă întreb cum ar arăta o viață liniștită, oftă Ron, gândindu-se că, zi de zi, trebuiau să se chinuie cu teŹmele suplimentare, la care îi obliga Hermione. Acum, le făcuse chiar un program de recapitulare și asta îi enerva la culme. Iar într-o zi, la micul dejun, Hedwig îi aduse lui Harry un bilet de la Hagrid, unde scia doar atât: E aproape gata! Când auzi, Ron vru să chiulească de la ora de IerboŹlogie, dar Hermione nici nu vru să audă. Hermione, de câte ori în viață, crezi tu că o să poți vedea cum iese din găoace un pui de dragon?! O să avem necazuri, dacă chiulim, dar asta e nimic față de ce o să pățească Hagrid, dacă află cineva ce face... Taci din gură! șopti Harry. Draco era doar la câțiva pași și asculta cu mare atenție. Oare, cât auzise? Harry nici măcar nu îndrăzni să se uite la expresia de pe fața lui Draco. Ron și Hermione continuară să se certe tot drumul, până la ora de Ierbologie, iar, în final, Hermione se lăsă conŹvinsă ca toți trei să dea o fugă până la Hagrid într-una din pauze. De îndată ce clopotul castelului anunță sfârșitul orei, cei trei se grăbiră spre marginea Pădurii Interzise. Hagrid îi întâmpină fericit și emoționat. Nu mai are mult și iese, zise el, conducându-i în colibă. Oul se afla pe masă și se vedeau crăpături peste tot. Ceva se mișca în interior și se auzeau ciocăneli repetate. Se așezară cu toții în jurul mesei, privind oul cu răsuflarea tăŹiată. Deodată, se auzi o zgârietură și oul crăpă în două. Puiul de dragon pică pe masă. Nu se putea spune că era foarte drăgălaș, ba din contră. Arăta ca o umbrelă neagră, șifonată și udă. Avea niște aripi mult prea mari, în comparație cu corpul slăbănog, un bot lung, cu nări largi, un început de coarne și ochi portocalii. Creatura strănută. Câteva scântei ieșiră prin nările lui. Vedeți cât e de frumos? murmură Hagrid și întinse mâna și mângâie puiul de dragon pe cap, iar acesta se reŹpezi imediat să-i sugă degetul, dezvelindu-și colții în creșŹtere. Oh, ce scump e, știe deja cine e... mămica lui! Hagrid, strigă Hermione, în cât timp crește un dragon Creastă Norvegiană? Hagrid se pregătea să răspundă, când se făcu deodată livid la față și se duse la geam. Ce s-a întâmplat?! Cineva se uita prin crăpătura draperiillor, zise Hagrid. Era un puști, iar acum fuge spre școală să le spună tuturor! Harry se repezi la ușă și privi după intrus. Chiar și de la distanța aia, putea să spună cu certitudine cine era individul. Draco văzuse puiul de dragon! * Săptămâna următoare, cu mult după ce toată lumea se culcase, Harry și Hermione stăteau de vorbă în camera de zi. Ceasul bătu miezul nopții, când gaura din tablou se desŹchise brusc. Își tăcu apariția Ron, luându-și de pe umeri peŹlerina lui Harry. Fusese la Hagrid, ca să-l ajute să hrănească dragonul. Micul Norbert mânca de acum șoareci morți. M-a mușcat! zise el și le arătă marginea palmei, care era bandajată cu o batistă, plină de sânge, acum. N-o să mai pot ține pana de scris toată săptămâna. Credeți-mă, dragonul este cel mai oribil animal, pe care l-am văzut vreodată, dar, dacă vezi cum se poartă Hagrid cu el, ai zice că e un iepuŹraș plăpând și pufos. A zis că m-a mușcat, fiindcă l-am speŹriat, iar când am plecat îi cânta un cântec de leagăn. Se auzi un ciocănit la fereastră. E Hedwig! zise Harry și îi dădu drumul înăuntru. Aduce răspunsul de la Charlie! Cei trei se așezară cap lângă cap, ca să poată citi în aceŹlași timp scrisoarea: Dragă Ron, Ce mai faci? Mulțumesc pentru scrisoare, m-aș bucura foarte tare să iau aici, la mine, puiul de dragon Creastă Norvegiană. Cel mai bine ar fi să mi-l trimiteți cu niște priŹeteni care vin să mă viziteze săptămâna viitoare. Problema e că nu trebuie să fie văzuți că transportă ceva ilegal, iar dragonul este ceva ilegal. Puteți să-l aduceți voi pe Norbert până la Turnul Înalt, sâmbătă, la miezul nopții? Vă întâlniți cu ei și așa îl pot lua cât e întuneric și nu-i vede nimeni. Dă-mi de știre, cât mai curând posibil. Cu dragoste, Charlie Se uitară unul la altul. Am pelerina, zise Harry, nu cred că o să fie așa de greu. Cred că pelerina este destul de largă să acopere doi dintre noi și pe Norbert. Faptul că toți trei fură de acord, fără nici un fel de alte proteste, demonstra cât de apăsătoare fusese ultima săptăŹmână. Erau de acord cu orice, numai să scape de Norbert... și de Draco. * Apăru, totuși, o problemă. În dimineața următoare, mâna lui Ron se umflase și era de două ori mai mare ca de obicei. Nu știa dacă era prudent să meargă la Madam Pomfrey... Dacă recunoștea o mușcătură de dragon? Pe după-aŹmiază, nu mai avu ce face, însă. Rana căpătase o culoare neŹplăcută, verzui închis. Dacă Norbert avea colții otrăviți?! Pe seară, Harry și Hermione se duseră în aripa unde se afla spitalul și îl găsiră pe Ron la pat, într-o stare jalnică. Și nu e numai mâna, deși o simt ca și cum ar fi gata să-mi cadă din clipă în clipă, se plânse Ron. Draco i-a zis lui Madam Pomfrey că trebuie să împrumute o carte de la miŹne, numai ca să-mi poată râde în nas! M-a amenințat că o să-i spună despre ce este vorba, de fapt! Eu i-am spus că m-a mușŹcat un câine, dar nu sunt sigur că m-a crezut. Nu trebuia să-l fi bătut la meciul de Vâjthaț, acum se răzbună! Harry și Hermione făcură tot posibilul să-l calmeze pe Ron. Se va termina totul sâmbătă, la miezul nopții, îi zise Hermione, dar asta nu-l liniști prea tare pe Ron. Din contră, se ridică în capul oaselor și drăcui: Sâmbătă, la miezul nopții, pe dracu'! Oh, nu! Mi-am amintit că scrisoarea către Charlie era în cartea pe care i-am dat-o lui Draco. O să știe că ducem puiul de dragon acolo! N-avem cum să scăpăm de Norbert! Harry și Hermione nu mai apucară să zică nimic. Intră Madam Pomfrey, care îi trimise acasă pe ei, iar pe Ron, la culcare. * E prea târziu să mai schimbăm planul acum, zise Harry. Nu avem timp să mai trimitem altă bufniță la Charlie și probabil că e ultima șansă ca să scăpăm de Norbert. Trebuie să riscăm! Oricum, avem pelerina, despre care Draco nu știe nimic. Când se duseră să-l anunțe pe Hagrid, îl găsiră pe Colț, ogarul lui Hagrid, în fața ușii, cu coada bandajată. Hagrid deschise doar fereastra și le spuse: Nu vă las înăuntru, Norbert este cam nervos. Nu vă îngrijorați, de mine ascultă! Când îi spuseră de scrisoarea lui Charlie, ochii lui Hagrid se umplură de lacrimi, deși lacrimile puteau fi urmarea fapŹtului că Norbert tocmai îl mușcase de picior. Aaah! Ei, nu-i nimic, mi-a prins numai cizma! Se joacă, doar e copilaș și el! Copilașul trozni cu coada de pereți, făcând geamurile să zăngăne. Harry și Hermione se duseră la castel, având sentimentul că sâmbătă nu era destul de curând! * S-ar fi întristat foarte mult, văzând cât suferea Hagrid că trebuie să se despartă de puiul de dragon, dacă n-ar fi fost atât de îngrijorați. Era o noapte întunecoasă, chiar și luna era ascunsă de nori. Veniseră cu întârziere la Hagrid, dar trebuiseră să aștepte până plecase Peeves din fața ușii de la intrare, unde juca tenis la perete. Hagrid îl pregătise pe Norbert, care era frumos împaŹchetat și pus într-un coș mare. I-am pus o mulțime de șoareci pentru drum și niște coniac, le spuse Hagrid, cam bosumflat. Și i-am pus și ursuŹlețul, dacă i se face urât. Din coș răzbăteau niște sunete, care îl făcură pe Harry să se gândească dacă ursulețul mai avea capul pe umeri... La revedere, Norbert, suspină Hagrid, în timp ce Harry azvârli pelerina peste coș și intră și el, împreună cu HermiŹone, sub coș. Pa, mami n-o să te uite niciodată! Cum de au reușit să ducă până la castel coșul, n-au putut să spună niciodată. Limbile ceasului se apropiau de ora 12 noaptea, pe când ei de-abia urcau scările de marmură de la intrare. Urcară un rând de scări, apoi altul, nici chiar scurtăŹturile știute de Harry nu-i ajutară prea mult. Aproape am ajuns, șopti Harry, gâfâind, când ajunseră pe coridorul de sub turn. Deodată, auziră un zgomot în fața lor, care îi sperie atât de tare, că erau să dea drumul la coș. Uitând că erau inviziŹbili, se retraseră în umbră, trăgând cu ochiul la două umbre care stăteau de vorbă la câțiva pași de ei. Licări o lumină. Era profesoara McGonagall, în halat și cu părul prins într-o plasă pentru noapte, care îl ținea de-o ureche pe Draco. Ești pedepsit! urla ea. Iar Viperinii pierd douăzeci puncte, din cauza ta! Să hoinărești prin castel, la miezul nopții... Ce neobrăzare! Doamnă profesoară, dar vreau să vă spun că vine Harry Potter... cu un dragon... Ce aiureli! Numai minciuni! De unde ai mai scos-o și pe-asta, Draco? Imediat mergem la profesorul Plesneală, să vedem ce zice și el! Să urce scara îngustă și spiralată li se păru acum floare la ureche. Abia când ieșiră pe terasa turnului, îndrăzniră să-și scoată pelerina, putând respira acum în voie. Hermione chiŹcoti: Draco, pedepsit! Îmi vine să cânt de bucurie! Mai bine nu! o avertiză Harry. Râzând pe seama lui Draco, așteptară. Norbert se tot foia în coșul lui. După zece minute, patru mături aterizară pe terasă. Erau prietenii lui Charlie, veseli și drăguți. Le arătară cum să-l prindă pe Norbert, cu niște curele, de măturile lor. Verificară și ei dacă Norbert era în siguranță, apoi își strânseră mâinile și își luară la revedere. În sfârșit, Norbert pleca... Acum... A plecat! Se strecurară înapoi, pe scara în spirală, cu mâinile ușoaŹre, acum, că scăpaseră de Norbert. Nu tu dragon, Draco consemnat, ce-ar fi putut să le tulbure fericirea? Dar răspunsul se afla la piciorul scărilor. Pe când pășeau pe coridor, se ivi din umbră fața lui Filch. Măi, măi, rânji el, da' știu că am încurcat-o, nu? Harry și Hermione lăsaseră pelerina pe terasă!...