CAPITOLUL XV
PĂDUREA INTERZISĂ
Lucrurile stăteau cum nu se putea mai prost. Filch îi luă și-i duse la profesoara McGonagall, la etajul întâi. StăŹteau și așteptau, fără să scoată nici un cuvânt. Hermione tremura din tot trupul. Scuze, alibiuri, povești fantasmaŹgorice alergau unele după altele în capul lui Harry, unele mai puțin credibile ca altele. Nu vedea cum mai puteau să iasă din încurcătură de data asta. Erau încolțiți. Cum de putuseră să fie așa de neatenți și să lase pelerina pe terasă? Nu exista nici o scuză, pe care profesoara McGonagall să o poată accepta, nici o explicație că bântuiau pe culoare, în plină noapte, ca să nu mai vorbim de faptul că accesul în turn era permis numai la orele de astronomie. Dacă îl mai puneau la socoteală și pe Norbert și Pelerina Fermecată, puteau foarte bine să-și facă bagajele. Dacă Harry se gândise că lucrurile nu puteau fi mai rele, ei bine, se înșelase! Profesoara McGonagall venea cu NeŹville, care de cum îi văzu începu să strige: Harry, unde ai fost?! Am vrut să te previn că Draco ne-a spus că ai un dra... Harry îi făcu semn lui Neville să-și țină gura, dar profeŹsoara McGonagall îl văzu. Părea că scoate flăcări pe gură, mai ceva ca Norbert, când tăbărî asupra celor trei. Nu mi-aș fi putut închipui asta despre niciunul dintre voi! izbucni ea. Profesorul Filch mi-a spus că erați în turnul de astronomie. E ora unu noaptea! Ce explicație aveți? Era prima oară când Hermione nu știa ce să răspundă la întrebarea unui profesor. Stătea nemișcată, ca o statuie, cu ochii la vârfurile pantofilor. Cred că știu ce s-a întâmplat, continuă McGonagall. Nu trebuie să fii un geniu ca să-ți dai seama. Probabil că i-ați vândut cine știe ce gogoși lui Draco, să creadă că aveți un dragon, numai ca să-l țineți treaz până la ora asta și să-l faceți de râs! L-am prins și pe el, să știți! Acum, probabil că vă amuzați că Neville a fost atât de naiv, încât să creadă și el! Harry îi căută privirea lui Neville, pentru a-l asigura că nu era adevărat, fiindcă acesta arăta cât se poate de jignit. Bietul Neville, dragul de el, cât a însemnat pentru el să rătăcească pe culoare, la ora aia, ca să-l găsească și să-l pună în gardă! Sunt dezamăgită! zise profesoara McGonagall. Patru studenți, în aceeași noapte, pe culoarele castelului! N-am mai pomenit așa ceva până acum! Și dumneata, domnișoară Granger, credeam că ai mai multă minte și mai mult bun simț! Cât despre dumneata, domnule Potter, am crezut că faptul că faci parte dintre Cercetași înseamnă mult mai mult. Sunteți consemnați toți trei! Da, și dumneata, domŹnule Poponeață, nimic nu-ți dă dreptul să umbli pe cuŹloarele castelului, noaptea, mai ales în zilele astea, când e atât de periculos! Iar Cercetașii vor pierde cincizeci de puncte! Cincizeci? făcu Harry. Asta însemna că pierdeau conducerea, câștigată atât de frumos, în urma meciului de Vâjthaț... Cincizeci de puncte fiecare! strigă profesoara McGonaŹgall, respirând din greu, pe nasul ei lung și ascuțit! Doamnă profesoară, vă rugăm... Nu puteți să... Potter, nu-mi spune mie ce pot și ce nu pot să fac! Acum, la culcare! Nicicând nu mi-au adus Cercetașii o mai mare rușine! O sută cincizeci de puncte pierdute, într-o singură noapŹte! Asta îi aducea pe ultimul loc. Cercetașii pierduseră orice șansă de a câștiga Cupa Caselor. Harry simți un imens gol în stomac. Oare, cum aveau să șteargă această rușine? Se va întâmpla vreodată? Harry nu închise un singur ochi toată noaptea. Îl auzi pe Neville suspinând alături, ore în șir, fără oprire. Nu găsea nici un cuvânt de consolare. Știa prea bine că și Neville aștepta cu groază sosirea zorilor. Ce se va întâmpla când vor afla și ceilalți colegi ce făcuseră? La început, cei care treceau pe lângă tabela care anunța punctajul crezură că trebuie să fie vreo greșeală. Cum să piardă așa, deodată, o sută cincizeci de puncte față de ziua precedentă? Dar imediat vestea se răspândi ca fulgerul. Harry Potter, faimosul Harry Potter, eroul meciului de Vâjthaț pierduse acele puncte, împreună cu alți doi nevolŹnici din anul întâi! De unde fusese unul dintre cei mai admirați și iubiți din școală, Harry ajunse unul dintre cei mai detestați. Chiar și Ochi-de-Șoim și Astropufii îl urau, fiindcă toată lumea ar fi vrut să-i vadă pe Viperini detronați din fruntea clasamentuŹlui. Peste tot, pe unde mergea, toți îl arătau cu degetul și nici măcar nu se oboseau să coboare vocea, când îl insultau în fel și chip. Viperinii, în schimb, îl aplaudau și-l ovaționau, când trecea pe lângă ei. Numai Ron nu îl părăsi și-i luă apărarea. Or să uite repede, te asigur eu, încerca el să-l consoleze pe Harry. Fred și George au pierdut o mulțime de puncte de când sunt aici și, totuși, colegii îi iubesc! Dar au pierdut o sută cincizeci de puncte dintr-o dată? întreba Harry, negru de supărare. Ei, nu chiar... admise Ron. Era cam târziu pentru astfel de angajamente, dar Harry se jură să nu se mai bage în lucruri care nu-l privesc. Pățise toate astea, numai fiindcă își băgase nasul peste tot. Îi era atât de rușine, încât se duse la Baston și se oferi să-și dea demisia. Demisia? răcni Baston. Și la ce bun, mă rog? Cum să mai recuperăm din puncte, dacă nu câștigăm la Vâjthaț? Dar chiar și acest joc își pierduse orice farmec pentru Harry. Restul echipei nu-i adresa nici un cuvânt în timpul antrenamentelor, iar dacă erau nevoiți să vorbească despre el îi spuneau căutătorul. Hermione și Neville sufereau și ei. Nu erau chiar atât de prigoniți ca Harry, fiindcă nu erau faimoși ca el, dar nici cu ei nu vorbea nimeni. Hermione renunță să încerce mereu să iasă în evidență și stătea cu capul plecat, muncind în tăcere. Harry era aproape fericit că se apropiau examenele. Învățatul, recapitulările, îl făceau să mai uite de necazuri. El, Ron și Hermione se izolaseră și învățau până târziu în noapte, memorând ingredientele celor mai complicate poțiŹuni, învățând pe dinafară fel de fel de farmece și vrăji, meŹmorând datele marilor descoperiri în magie și ale Revoltei Spiridușilor. Apoi, când mai era doar o săptămână până la examene, jurământul pe care și-l făcuse Harry, de a nu se mai amesteŹca în treburi care nu-l priveau, fu pus la grea încercare. Într-o după-amiază, în timp ce se întorcea singur de la bibliotecă, auzi niște șoapte, care venea dintr-o clasă din apropiere. ReŹcunoscu vocea lui Quirrell. Nu, nu și nu! Te rog... Părea că se roagă de cineva care îl amenința. Harry nu rezistă ispitei și se apropie de ușă. Bine, bine, e-n regulă, îl auzi el pe Quirrell zicând. Și imediat, Quirrell ieși glonț din clasă, îndreptându-și turbanul. Era palid la față și părea gata să izbucnească în lacrimi. Curând, dădu colțul și Harry nu-l mai văzu. De fapt, avea impresia că profesorul Quirrell nici măcar nu-l obserŹvase. Așteptă, până ce pașii lui Quirrell se pierdură cu totul și aruncă o privire în clasă. Era goală, dar la celălalt capăt se vedea o ușă, dată de perete. Tocmai se îndrepta spre ea, când își aminti jurământul pe care și-l făcuse. Și, la urma urmelor, ar fi pariat pe douăsprezece Pietre Filozofale că cel care tocmai părăsise clasa era Plesneală, iar, din cele auzite, în curând avea să-l vadă pe Plesneală sărind vioi câte două trepte, fiindcă se pare că profesorul Quirrell cedase. Harry se întoarse în bibliotecă, unde Hermione îl asculta pe Ron la astronomie, și le spuse ce auzise. A reușit, nesuferitul de Plesneală! izbucni Ron, cu ciudă. Dacă i-a spus Quirrell cum să desfacă vraja... Da, dar mai e și Fluffy, șopti Hermione. Poate că Plesneală a descoperit cum să treacă de el, fără să fie nevoie să-l mai întrebe pe Hagrid, zise Ron, aruncând o privire la miile de cărți care îi înconjurau. Pariez că prinŹtre cărțile astea trebuie să fie una care să te învețe cum să fentezi un câine cu trei capete. Ce facem, Harry? O luminiță sclipi în ochii lui Ron, la perspectiva unei noi aventuri, dar Hermione răspunse, înainte ca Harry să apuce să zică ceva: Să mergem la profesorul Albus Dumbledore! Asta treŹbuia să facem de la început! Dacă încercăm ceva, de capul nostru, și ne prind, sunt sigură că ne exmatriculează. Dar nu avem nici o dovadă, protestă Harry. Quirrell e prea speriat, ca să ne susțină. Plesneală o să se jure că habar n-are cum a intrat monstrul, de Haloween, și că el se afla departe de etajul trei, în acel moment. Pe cine crezi că o să creadă? Pe el sau pe noi? Nu e un secret că nu-l putem suferi, iar Dumbledore o să creadă că am inventat totul ca să ne răzbunăm pe Plesneală. Filch n-o să ne ajute, dacă îi este viața amenințată, și, oricum, el e prieten cu Plesneală și se bucură cu cât sunt exmatriculați mai mulți studenți. Și mai e ceva. Nu uitați că noi n-ar trebui să știm de Fluffy și nici de Piatra Filozofală. Ne-ar lua ceva timp să explicăm totul. Hermione păru convinsă. Nu și Ron. Ce-ar fi să adulmecăm puțin?... Nu! zise Harry, scurt. M-am lecuit de atâta adulmecat. Trase harta lui Jupiter spre el și începu să memoreze numele lunilor lui. * A doua zi, dimineața, la micul dejun, Harry, Hermione și Neville primiră câte un bilețel: Vă veți ispăși pedeapsa diseară, la ora 11. Profesorul Filch vă așteaptă în holul de la intrare. Profesoara McGonagall Harry uitase că mai aveau de ispășit și o pedeapsă, în afară de punctele pe care le pierduseră pentru Cercetași. Se așteptase ca Hermione să se plângă că pierde o noapte de recapitulare, dar ea nu scoase un cuvânt. Și ea, ca și Harry, simțeau că meritau tot ceea ce li se întâmpla. La ora 11 noaptea, își luară la revedere de la Ron, în caŹmera de zi, și porniră spre holul de la intrare, împreună cu Neville. Aici, îi aștepta deja Filch... cu Draco. Uitaseră că și el era pedepsit. Urmați-mă, le porunci Filch. Aprinse un felinar și îi scoase afară din castel. Pariez că de acum încolo o să vă gândiți de două ori înainte de a călca vreo regulă, rânji el. Oh, da! După părerea mea, munca grea și durerea sunt cei mai buni profesori! Păcat că nu se mai aplică pedepsele de odinioară... Să fiți atârnați câteva zile de încheieturi, tocmai de tavan... Încă mai am lanțurile în biroul meu, le țin în perfectă stare, dacă mai am nevoie vreodată de ele? Gata, să mergem, și să nu cumva să vă treacă prin cap să fugiți, că va fi vai și-amar de voi! Mărșăluiau pe pământul întunecat. Neville își trăgea naŹsul în continuu. Harry se tot gândea care le va fi pedeapsa. Trebuia să fie ceva groaznic, altfel Filch n-ar rânji atât de saŹtisfăcut. Era lună plină, dar norii o acopereau adesea, lăsându-i în beznă. În depărtare, se vedeau luminile de la coliba lui HaŹgrid. Se auzi un strigăt, care părea că vine de departe. Tu ești, Filch? Hai, grăbește-te odată, vreau să începem! Inima lui Harry tresări. Dacă trebuia să-i pună la muncă. Hagrid, n-avea cum să fie atât de rău. Probabil că ușurarea, pe care o simți, se citi clar pe fața lui, fiindcă Filch zise: Presupun că îți închipui că va fi floare la ureche, nu-i așa? Ei bine, mai gândește-te o dată, băiete, mergem în PăŹdurea Interzisă și mă îndoiesc că vreunul dintre voi o să mai iasă întreg de acolo! La aceste cuvinte, Neville scoase un vaiet, iar Draco aproape că înțepeni în loc. În Pădurea Interzisă? repetă el și nu i se mai păru de joacă. Nu putem merge noaptea acolo, sunt tot felul de groŹzăvii... vârcolaci, am auzit... Neville se apucă de mâneca lui Harry și înghiți cu greu. Da, acum îți faci griji? Trebuia să vă fi gândit înainte de a intra în bucluc, spuse Filch. Hagrid ieși din întuneric și se îndreptă spre ei, cu Colț la picior. Căra un arc greu, pe umăr, iar în jurul pieptului, avea înșirate o mulțime de săgeți. Era și timpul! Vă aștept de jumătate de oră. Harry, Hermione, vă simțiți bine? N-ar trebui să fii așa prietenos cu ei, Hagrid, la urma urmelor, sunt pedepsiți, îl certă Filch. De-aia ați întârziat? Le-ai ținut predici pe drum? se încruntă Hagrid la Filch. Nu e treaba ta să faci asta! Gata. sarcina ta s-a încheiat. De aici încolo, mă ocup eu de ei! Bine, vin să-i iau în zori. Ce mai rămâne din ei, vreau să spun, adăugă Filch, răutăcios și se întorse și porni spre casŹtel, cu felinarul licărind în întuneric. Draco se întoarse spre Hagrid. Eu nu intru în pădurea asta! zise el și Harry fu încântat să descopere panică în vocea dușmanului său. Ba o să intri, dacă vrei să mai rămâi la Hogwarts, spuse Hagrid, sever. Ai făcut ceva rău și trebuie să plătești! Dar astea sunt treburi de servitori, nu de studenți. Am crezut că o să scriu de o mie de ori Nu mai fac sau mai știu eu ce. Dacă tata ar ști că fac asta, ar... Spune-i tatălui tău că așa e la Hogwarts, mârâi Hagrid. Să scrii de o mie de ori... auzi! Și la ce bun, mă rog? O să faceți ceva folositor sau o să părăsiți școala! Dacă te gândești la tatăl tău și nu la faptul că vei fi exmatriculat, atunci, du-te la castel și începe să-ți faci valiza. Hai, du-te! Draco nu se clinti din loc. Se uită furios la Hagrid și apoi plecă privirea. Bine, atunci, zise Hagrid. Ascultați-mă bine, fiindcă e foarte periculos ce avem de făcut în noaptea asta și nu vreau ca cineva să riște inutil. Veniți cu mine aici! Îi conduse până la marginea pădurii. Ridică felinarul și le arătă o potecă îngustă, care șerpuia printre copacii întuneŹcați și deși. O briză ușoară le flutură prin păr, în momentul în care pătrunseră în pădure. Uitați acolo, le zise Hagrid. Vedeți pata aia argintie, de pe pământ? E sânge de unicorn. E a doua oară, săptămâna asta, când se întâmplă ca un unicorn să fie rănit. Miercurea trecută, am găsit unul mort. Acum, trebuie să găsim uniŹcornul rănit și să-l scăpăm de chinuri pe bietul animal, dacă nu-l putem vindeca. Și dacă acel cineva, care a rănit unicornul, ne găsește el pe noi? întrebă Draco, mort de frică. Nu există nimic în pădure care ar putea să te atace, atâta timp cât ești cu mine și Colț, îl liniști Hagrid. Și nu părăsiți poteca. Așa, acum ne împărțim în două tabere și căutăm urme în două direcții. E sânge peste tot, probabil că se chinuie de noaptea trecută, cel puțin. Eu vreau să merg cu Colț! se repezi Draco, simțindu-se în siguranță, cu ochii la colții lui puternici. Bine, dar ai grijă, e cam laș, zise Hagrid. Eu, Harry și Hermione o luăm pe aici. Tu, Neville și Colț, pe acolo. Dacă cineva dă de urma unicornului, trimite în aer steluțe verzi. Scoteți-vă baghetele și faceți o demonstrație, să văd dacă ați înțeles. Dacă se ivește vreun pericol, trimiteți steluțe roșii, înțeles? Să mergem! Fiți atenți și mult noroc! Pădurea era întunecată și cufundată în tăcere. Mai merseră câțiva metri împreună, până ajunseră la o bifurcaŹție. Harry, Hermione și Hagrid o luară la stânga, Draco, Neville și Colț, la dreapta. Mergeau în tăcere, cu ochii ațintiți la pământ, unde se veŹdeau din loc în loc pete argintii, în lumina celor câteva raze de lună, care reușeau să se strecoare printre copacii deși. Harry observă că Hagrid era foarte îngrijorat. Dar nu s-ar fi putut ca unicornul să fi fost ucis sau rănit de un vârcolac? întrebă Harry. Vârcolacul nu este suficient de rapid, îi răspunse HaŹgrid. Unicornii sunt foarte iuți, sunt creaturi cu puteri maŹgice. N-am mai pomenit până acum vreun unicorn rănit. Trecură pe lângă un buștean, acoperit cu mușchi. Harry auzea susurul apei, trebuia să fi fost vreun râuleț prin aproŹpiere. Încă se mai vedeau urme de sânge argintiu, la dreapŹta și la stânga potecii. Te simți bine, Hermione? șopti Hagrid. Nu te îngrijoŹra, nu poate fi așa departe, dacă e rănit atât de rău, o să-l... Treceți în spatele copacului! Hagrid îi apucă pe Harry și Hermione și îi împinse în spatele unui stejar falnic. Scoase o săgeată, o potrivi în arc și ridică arcul, gata de tragere. Toți ascultau cu mare atenŹție. Se auzea ceva, ca o pelerină, târâtă pe jos, printre coŹpaci. Hagrid scrută poteca întunecată, dar peste câteva cliŹpe, zgomotele dispărură. Știam eu! E cineva în pădure, cineva care n-are ce căuta aici! zise Hagrid. Un vârcolac? sugeră Harry. Nu, nu era nici vârcolac, nici unicorn! zise Hagrid, înŹcruntându-se. Urmați-mă, dar cu mare atenție, vă rog. Înaintară și mai încet, cu urechile ciulite, gata să prindă și cei mai mic zgomot. Deodată, în poienița din fața lor, ceva se mișcă. De data asta, nu mai încăpea nici o îndoială! Cine-i acolo? întrebă Hagrid. Ieșiți din umbră! Sunt înarmat, vă avertizez! În poieniță își făcu apariția cineva... Să fi fost om? Sau cal? Până la mijloc era om, cu barba și părul roșu, dar de la mijloc în jos era cal, un cal puternic, cu coada roșie. Harry și Hermione rămaseră cu gurile căscate. Oh, tu erai Ronan? zise Hagrid, ușurat. Ce mai faci? Înaintă și strânse mâna centaurului. Bună seara, Hagrid, zise centaurul, cu o voce tristă. Aveai de gând să tragi în mine? Ce să fac, Ronan, trebuie să fiu foarte atent, zise Hagrid, mângâindu-și arcul. E cineva rău în pădurea asta! Ei sunt Harry Potter și Hermione Granger, studenți la HogŹwarts. Iar el e Ronan. E centaur. Am văzut asta, zise Hermione, cu glas pierit. Bună seara, zise Ronan. Studenți, da? Și învățați ceva la școala aia de magie? Păi... Un pic, zise Hermione, timid. Un pic. Ei, e și asta ceva, oftă Ronan și își dădu capul pe spate, uitându-se la stele. Ce tare strălucește Marte, în seara asta! Da, fu de acord Hagrid. Ronan, îmi pare bine că te-am întâlnit. Căutăm un unicorn rănit, ai observat ceva? Ronan nu răspunse imediat. Se uita în sus, fără să cliŹpească, apoi oftă iar. Întotdeauna, inocenții cad victime, așa a fost odată, așa e și acum. Da, zise iar Hagrid. Dar ai văzut ceva, Ronan, ceva neoŹbișnuit? Marte strălucește foarte tare în seara asta, repetă Ronan, în timp ce Hagrid îl privea nerăbdător. Neobișnuit de strălucitor... Da, dar, cum spuneam, pe aici, pe-aproape, n-ai obserŹvat ceva neobișnuit, ceva straniu? Din nou, Ronan amână răspunsul: Da, pădurea ascunde multe secrete... O mișcare în tufișurile din apropiere îl făcu pe Hagrid să ridice iar arcul, dar nu era decât alt centaur, cu păr negru. Era foarte bine făcut, cu o înfățișare mai sălbatică ca Ronan. Salut, Bane zise Hagrid. Ce faci? Bună seara, Hagrid. Sunt bine, dar tu, ce mai faci? Bine, și eu! tocmai îl întrebam pe Ronan dacă n-a văzut ceva neobișnuit, un unicorn a fost rănit. Tu n-ai observat ceva ieșit din comun? Bane trecu lângă Ronan și ridică ochii spre cer: E neobișnuit de strălucitor Marte, în seara asta... Da, am mai auzit asta, zise Harry, morocănos. Ei bine, dacă auziți sau vedeți ceva straniu, anunțați-ne, noi plecăm acum. Harry și Hermione se luară după Hagrid, cu ochii la cenŹtauri, până îi pierdură din vedere. Niciodată nu poți obține un răspuns clar din partea unui centaur! izbucni Hagrid. Nu știu altceva, decât să priŹvească la stele, nu-i interesează nimic din tot ce se află la o distanță mai mică decât Luna. Și sunt mulți centauri în pădure? întrebă Hermione. O, nu, numai câțiva. Nu se amestecă mai cu nimeni, dar întotdeauna pot schimba o vorbă cu ei când mi se face urât. Centaurii știu multe lucruri, dar nu prea le spun oricui... Nu crezi că zgomotul pe care l-am auzit mai înainte era al unui centaur? întrebă Harry. - Nu prea suna a tropot de copite, nu? Nu, nu cred. Părerea mea este că nu era zgomot de centauri, n-am mai auzit astfel de zgomot până acum, prin pădure... Continuară să înainteze printre copacii deși și întunecați. Harry se tot uita nervos peste umăr. Avea sentimentul ciuŹdat că erau urmăriți. Era foarte fericit că Hagrid arcul lui enorm era cu ei. Tocmai trecuseră de un cot al potecii, când Hermione îl apucă pe Hagrid de braț. Hagrid, uite! Steluțe roșii! Ceilalți au probleme! Voi doi, așteptați aici. Stați pe potecă, vin imediat după voi! Îl auziră strivind crenguțele sub pașii lui uriași. În curând nu mai răzbătu nici un zgomot până la ei și amândoi se priŹviră, îngroziți. Se auzeau numai frunzele foșnind în jurul lor. Nu cred că au pățit ceva, zise Hermione. Tu, ce zici? Nu-mi pasă de Draco, dar dacă i se întâmplă ceva lui Neville... Numai din vina noastră, se află el în pădurea asta... Minutele se scurgeau cu greu. Își ascuțiseră urechile la maximum. Lui Harry i se părea că percepe fiecare zgomot al pădurii. Auzea chir foșnirea celor mai mici rămurele. Ce se întâmpla? Unde erau ceilalți? În sfârșit, se auziră trosnete și Hagrid își făcu apariția. Îi luase cu el și pe Draco și Neville. Colț nu lipsea nici el. Hagrid turba de furie. Draco se strecurase în spatele lui Neville și îl speriase, ca să se distreze puțin. Neville intrase în panică și scăpărase steluțe roșii. Ar trebui să ne considerăm norocoși dacă mai prindem pe cineva în noaptea asta, cu tot tămbălăul pe care l-ați făcut! Nu avem ce face, schimbăm grupurile. Hermione și Neville rămân cu mine, iar tu, Harry, Colț și prostul ăsta mergeți împreună. Îmi pare rău, îi șopti Hagrid lui Harry, dar cred că îi va fi imposibil să te sperie pe tine. Trebuie să ne terminăm treaba, în noaptea asta! Așa că Harry se afundă în pădure, cu Draco și Colț. Merseră cam o jumătate de oră, înaintând tot mai adânc în pădure, până ce poteca dispăru cu totul, din cauza copacilor tot mai deși. Erau urme argintii pe trunchiurile copacilor, ca și cum biata creatură se târâse în chinuri groaznice până aici. Uitându-se printre ramurile împletite ale unui unui steŹjar bătrân, Harry văzu o poieniță. Uite! zise el și îl opri cu mâna pe Draco. Pe pământ se vedea ceva de un alb strălucitor. Se mai apropiară puțin. Da, era un unicorn, dar era mort. Harry se întristă. Nu văzuse niciodată ceva atât de frumos. Picioarele lui zvelte erau răsucite într-o poziție ciudată, așa cum se prăbușise la pământ, și sângele argintiu împroșcase toate frunzele din jur. Harry mai înaintă un pas, când, deodată, un sunet îi înŹgheță sângele în vene. La marginea poieniței, se mișcă un tufiș, iar din el își făcu apariția o figură, acoperită cu o gluŹgă. Harry, Draco și Colț stăteau nemișcați. Individul cu glugă se apropie de unicorn, se aplecă spre rana lui și începu să-i soarbă sângele. AAAAAAAH! Teribilul strigăt îi scăpase lui Draco. Și el și Colț se ascunŹseră imediat. Individul ridică privirile și îl țintui pe Harry. De pe fruntea lui picura sânge de unicorn. Se ridică în picioare și se îndreptă spre Harry, care înlemnise de frică. Apoi, simți o groază cumplită, cum nu i se mai întâmŹplase vreodată, iar cicatricea de pe frunte păru să-i ia foc. Orbit pe jumătate, Harry se clătină și se dădu câțiva pași înaŹpoi. Auzi zgomote de copite în spatele lui, venind în galop, și ceva îi sări înainte, atacându-l pe individul cu glugă. Durerea din cap era așa de mare, încât Harry căzu în geŹnunchi. Îi trebui un minut sau două ca să-și revină. Când își ridică privirea, individul dispăruse. Deasupra lui stătea apleŹcat un centaur. Nu era nici Ronan, nici Bane, acesta părea mai tânăr și avea părul de un blond auriu. Ai pățit ceva? întrebă centaurul, ridicându-l pe Harry. Nu, n-am nimic, mulțumesc, zise Harry. Dar cine era arătarea aia? Centaurul nu răspunse. Avea ochii uimitor de albaștri, ca niște safire. Se uită cu atenție la Harry, mai ales la cicatricea de pe fruntea lui, care se iritase și ieșea mai mult în evidență. Ești Potter, zise centaurul. Mai bine te-ai întoarce la Hagrid, pădurea nu este un loc sigur, mai ales pentru tine. Poți să călărești? Ar fi mai simplu așa. Numele meu este Firenze, zise centaurul și se lăsă cât mai jos, ca să poată Harry încăleca. Din partea cealaltă a poieniței se auziră alte tropote. Erau Ronan și Bane, care, după sudoarea de pe crupele lor, se veŹdea că alergaseră neîntrerupt până aici. Firenze, tună Bane. Ce-i cu tine, n-ai pic de rușine? E un om pe spinarea ta? Ce, ești tu, un catâr amărât? Știi cine e băiatul ăsta? îl întrebă Firenze. E băiatul familiei Potter. Cu cât părăsește mai repede pădurea, cu atât mai bine! Ce tot spui tu, acolo, Firenze? urlă Bane. Ai uitat că am jurat să nu ne răzvrătim împotriva cerului? N-am citit noi în stele ce urmează să se întâmple? Ronan bătu nervos cu copita în pământ. Sunt sigur că Firenze nu a vrut să facă decât bine, îi luă el apărarea. Bane zvârli cu copitele din spate, înfuriat. Să facă bine! Și ce ne pasă nouă? Noi trebuie să avem o singură grijă, să citim în stele, nu să alergăm după oameni, prin pădurea noastră, ca niște măgari de rând! Firenze se ridică nervos pe picioarele din față, încât Harry trebui să se țină de umerii centaurului, ca să nu cadă. Nu vezi unicornul de acolo? îl certă Firenze pe Bane. Nu înțelegi de ce a fost ucis? Sau nu ți-au spus stelele și acest secret? O să lupt împotriva celor care stau la pândă în pădurea asta, da, alături de oameni, dacă o să fie nevoie! Și Firenze făcu stânga împrejur, cu Harry în spate, lăsânŹdu-i în urmă pe Bane și Ronan. Harry nu înțelegea despre ce era vorba. De ce era așa de supărat Bane? întrebă Harry. Și ce a fost acea arătare de care m-ai salvat tu? Firenze încetini puțin, îl sfătui pe Harry să aplece capul, ca să nu se lovească de vreo ramură, dar nu răspunse nici acum la întrebarea lui Harry. Continuară să meargă în tăcere, printre copaci, foarte mult timp, încât Harry fu conŹvins că Firenze nu avea de gând să-i mai adreseze vreun cuvânt. Tocmai treceau printr-o porțiune de pădure unde copacii se îndesiseră foarte tare, când Firenze se opri și zise: Harry, tu știi la ce folosește sângele de unicorn? Nu, răspunse Harry, uimit de așa o întrebare. Noi folosim la poțiuni numai cornul și părul din coada lui. Asta fiindcă este monstruos să ucizi un unicorn, continuă Firenze. Numai cineva care nu are nimic de pierdut și imens de câștigat ar face o astfel de grozăvie. Sângele de unicorn te ține în viață, chiar dacă ești la un pas de moarte, dar trebuie să plătești un preț cumplit. Pentru că ai ucis ceva atât de pur și frumos, inocent și lipsit de apărare, urmează să duci o viață blestemată, din momentul în care sângele de unicorn îți atinŹge buzele. Harry își ațintise privirile pe creștetul lui Firenze, care devenise argintiu, sub razele lunii. Dar cine ar putea fi așa de disperat? întrebă Harry. Decât să fii blestemat pe viață, mai bine moartea, nu-i așa? Așa e, zise și centaurul, dar numai dacă trebuie să rămâi în viață până bei altceva, care îți dă forță și putere deplină, ceva care îți conferă nemurire! Domnule Potter, știi ce se află acum în școală, sub strașnică pază? Da, Piatra Filozofală! Ah, da... Elixirul vieții! Dar cine... Nu știi pe nimeni care a așteptat toți acești ani să capete iar puteri absolute, care s-a agățat de viață, așteptând să se răzbune? Harry își simți inima ca într-un clește. Pe deasupra foșneŹtului copacilor, îi veni în minte vocea lui Hagrid și ce îi spuŹsese el, când se întâlniseră prima oară: Unii cred că ar fi murit, dar eu zic că sunt baliverne. Nu cred că avea în el ceva omenesc, ca să poată să moară. Vrei să spui că era Cap-de... Harry, Harry! Ești întreg? Era Hermione, care alerga spre ei, dea lungul potecii. Hagrid gâfâia în urma ei. N-am pățit nimic, răspunse Harry, neștiind prea bine ce zice. Unicornul e mort, Hagrid, e în poienița din zare. Te las aici, îi spuse Firenze, în timp ce Hagrid alerga să examineze unicornul. Ești în siguranță acum. Harry coborî de pe spatele centaurului. Mult noroc, Harry Potter, mai zise centaurul. Uneori, chiar centaurii au interpretat prost prezicerile stelelor. Sper ca acesta să fie unul dintre acele cazuri. Se întoarse și se afundă în desișul pădurii, lăsându-l pe Harry, tremurând din toate încheieturile. * Ron adormise în camera de zi, tot așteptându-i pe ei să se întoarcă. Bodogănea ceva despre Vâjthaț, când Harry îl scutură zdravăn, ca să-l trezească. În câteva secunde, era treaz de-a binelea, iar Harry se apucă să le povestească, lui și Hermionei, ce se întâmplase în pădure. Harry n-avea astâmpăr, pășea în sus și în jos, prin fața căminului. Încă mai tremura. Plesneală vrea Piatra pentru Cap-de-Mort... care așteapŹtă, ascuns în pădure... Și noi credeam că Plesneală vrea să se îmbogățească... Să nu-i mai spui numele Știi-Tu-Cui, îl rugă Ron, înspăimântat că ar putea fi auziți. Dar Harry nu-l auzi, nu mai era atent. Firenze m-a salvat, dar n-ar fi trebuit s-o facă... Bane era furios foc pe el... Spunea că nu trebuie să te amesteci și să schimbi prezicerile stelelor... Probabil că centaurii citiseră în stele că se va întoarce... Cap-de-Mort! Bane crede că Firenze trebuia să-l lase pe Cap-de-Mort să mă omoare, așa cum scrie în stele... Te rog, nu-i mai pronunța numele, șopti Ron, îngrozit. Deci, acum nu mai am de așteptat decât până ce PlesŹneală reușește să fure Piatra Filozofală, continuă Harry, înŹnebunit, apoi, Cap-de-Mort va putea să vină după mine și să mă omoare... Sper ca Bane să fie mulțumit... Hermione era îngrozită, dar tot mai găsi câteva cuvinte de consolare: Harry, toată lumea știe că singurul de care se teme Știm-Noi-Cine este Dumbledore și atâta timp cât el este lângă tine, Știm-Noi-Cine nu va îndrăzni să se apropie de tine. Oricum, unde scrie că centaurii nu se mai pot înșela și ei?! Așa cum ne-a spus profesoara McGonagall, arta preziŹcerii este foarte imprecisă. Începea să se lumineze, când terminară ei de vorbit. PleŹcară să se culce, extenuați, cu gâturile uscate. Dar surprizele nopții nu se terminaseră. Când trase pătura, ca să intre sub ea, văzu pelerina lui fermecată și un bilețel, pe care scria: Pentru orice eventuaŹlitate!