CAPITOLUL II
DISPARIȚIA GEAMULUI
S-au scurs aproape zece ani, de când soții Dursley s-au trezit cu nepotul lor în pragul casei, dar Aleea Boschetelor se schimbase prea puțin sau chiar deloc. Soarele răsărea tot din fața aceleiași grădini ordonate și lumina numărul 4 de pe intrarea principală a casei familiei Dursley. Se târa apoi spre sufrageria casei, care rămăsese neschimbată, ca pe vremea când domnul Dursley auzise acele știri îngrozitoare despre bufnițe și alte ciudățenii. Numai fotografiile de pe cămin arătau cât de mult timp se scursese. Cu zece ani în urmă, fotografiile înfățișau ceva rotund și rozaliu, ca o minge de plajă, dar acum Dudley nu mai era un prunc, iar fotografiile arătau un băiat mult prea gras și blond, călare pe prima lui bicicletă, cu călușeii, împreună cu mama și tatăl lui, jucând un joc pe computer, împreună cu tatăl său sau îmbrățișat și sărutat de mama lui. Nu exista, totuși, nici un alt semn că în acea casă ar mai fi locuit vreun băiat. Și, totuși, Harry Potter era acolo, dormind în acel moŹment, dar nu pentru multă vreme. Mătușa lui, Petunia, se trezise și glasul ei ascuțit sfâșie liniștea casei: Sus! Scularea! Imediat! Acum! Harry se trezi speriat. Mătușa lui ciocăni din nou la ușă. Scularea! strigă ea din nou. Harry îi auzi pașii îndreptându-se spre bucătărie și în curând auzi și tigaia sfârâind pe mașina de gătit. Se întoarse cu fata în sus si se strădui să-și amintească visul din care fusese trezit așa brusc. Era un vis frumos. Se făcea că era pe o motocicletă zburătoare. Avea ciudata senzație că mai visaŹse o dată așa ceva. Mătușa lui era din nou în fața ușii: Nu te-ai trezit încă? Aproape! răspunse Harry. Grăbește-te, vreau să ai grijă de costiță să nu se ardă! Vreau ca totul să fie perfect de ziua lui Dudley! Harry mormăi pe înfundate. Ce-ai spus? făcu mătușa lui, dând buzna în încăpere. Nimic, nimic! Ziua lui Dudley... Cum de uitase? Harry se ridică înceŹtișor din pat și începu să-și caute niște șosete. Găsi o pereŹche sub pat și, după ce dădu un păianjen la o parte, și le puse în picioare. Harry era obișnuit cu păianjenii, deoarece cămăruța de sub scări era plină de păianjeni, iar el acolo dormea. Se îmbrăcă și coborî în bucătărie. Aproape că nu se mai vedea masa din cauza cadourile pentru Dudley. Se pare că Dudley primise computerul pe care îl dorea, ca să nu mai vorbim de al doilea televizor și de bicicleta de curse. Era un mister pentru Harry de ce Dudley își dorea atât de mult bicicleta de curse. Dudley era foarte gras și ura exerŹcițiile fizice, în afară de cele care presupuneau lovirea adverŹsarului, desigur. Sacul de box favorit al lui Dudley era Harry, dar nu avea prea multe ocazii să-l prindă. Deși nu părea, Harry era foarte agil. Poate din cauza întunericului de sub scară, dar Harry era foarte mic și slăbuț pentru vârsŹta lui. Și părea și mai mic și slab, din cauza că trebuia să poarte hainele vechi ale lui Dudley care era de patru ori cât el. Harry avea o față prelungă, genunchi osoși și ochi verzi, strălucitori. Purta ochelari rotunzi, cu rama lipită cu bandă adezivă, din cauza repetatelor lovituri în nas, pe care le primise de la Dudley. Lui Harry nu-i plăcea decât un singur lucru din înfățișarea șa: cicatricea în zig-zag, amintind de șerpuirea unui fulger. O avea de când se știa și își amintea că primul lucru despre care o întrebase pe Mătușa Petunia era de unde avea acel semn. Din accidentul de mașină în care și-au pierdut viața părinții tăi! îi răspunsese Mătușa Petunia. Și nu mai pune atâtea întrebări! Nu mai pune atâtea întrebări! asta era regula de aur în casa familiei Dursley, dacă vroiai să ai un trai liniștit. Unchiul Vernon intră în bucătărie, în momentul în care Harry tocmai întorcea costița pe partea cealaltă. Piaptănă-te! urlă el, în loc de bună dimineața. Cam o dată pe săptămână, Unchiul Vernon își ridica nasul din ziar ca să spună că Harry trebuie să se tundă. ProŹbabil că Harry se tunsese de mult mai multe ori decât oriciŹne din clasa lui, dar degeaba, părul lui creștea repede și în toate direcțiile. Harry pusese și ouăle la prăjit, când Dudley și mama lui intrară în bucătărie. Dudley semăna mult cu Unchiul VerŹnon. Avea păr blond și des, care stătea lins pe fruntea grasă. Mătușa Petunia spunea adesea că Dudley semăna cu un înger, dar Harry era de părere că Dudley semăna mai degraŹbă cu un porc cu perucă! Harry așeză pe masă farfuriile cu ouă și costiță, lucru deloc simplu, dat fiind că nu mai rămăsese cine știe ce loc. Dudley era ocupat să își numere cadourile. Brusc, fața i se lungi. Treizeci și șase! strigă el, privindu-și cu reproș mama și tatăl. Cu două mai puțin ca anul trecut! Iubitul meu, nu ai numărat cadoul de la Mătușa Marge. E aici, sub cadoul ăsta mare, de la mami și tati! Bine, bine! Treizeci și șapte! zise Dudley, roșu la față de mânie. Harry vedea furtuna apropiindu-se și își puse repede farŹfuria la adăpost, în cazul în care lui Dudley i-ar fi venit cheŹful să răstoarne masa. Mătușa Petunia mirosise și ea pericolul, fiindcă zise pe nerăsuflate: Și cu încă două pe care o să le cumpărăm azi, când ieșim la plimbare, cât fac, comoruța mea? Încă două cadouri, nu? Dudley căzu pe gânduri câteva clipe. Greu de socotit. Într-un târziu, șopti nesigur: Treizeci și... Treizeci și nouă, scumpul meu! sări Mătușa Petunia. Oh! făcu Dudley și se lăsă greoi pe scaun, luând pacheŹtul cel mai la îndemână. Bine, atunci! Unchiul Vernon chicoti încântat și îl mângâie pe cap: Iute la mânie, exact ca și tatăl lui! Așa îmi placi, Dudley! Tocmai atunci sună telefonul și Mătușa Petunia se duse să vadă cine era. Harry și Unchiul Vernon se uitau cum Dudley despacheta bicicleta de curse, camera video, aeroŹplanul teleghidat, șaisprezece jocuri pe computer, nou-noŹuțe, și aparatul video. Tocmai rupea hârtia cu care era înŹvelit un ceas de mână de aur, când apăru Mătușa Petunia, furioasă, dar și îngrijorată. Vești proaste, Vernon! Doamna Figgs și-a rupt piciorul, așa că nu-l mai poate lua, zise ea și arătă spre Harry. Dudley căscă gura îngrozit, dar inima lui Harry tresaltă de bucurie. În fiecare an, de ziua lui Dudley, părinții îl luau, pe el și pe un prieten de-al lui, să-l distreze la bâlci, la cineŹmatograf sau să le dea hamburgeri. Pe Harry îl lăsau întotŹdeauna în grija doamnei Figgs, o bătrână isterică, la două străzi depărtare. Harry ura locul acela care mirosea a varză și unde doamna Figgs îl obliga să se uite la fotografiile tuŹturor pisicilor pe care bătrâna le avusese la viata ei. Na! Acum ce facem? zise Mătușa Petunia, privind furiŹoasă spre Harry, ca și cum el plănuise totul. Harry știa că ar fi trebuit să-i pară rău, fiindcă biata doamnă Figgs își rupsese piciorul, dar nu era chiar așa ușor, având în vedere persepectiva care i se deschidea: un an întreg până ce avea să fie nevoit să-i admire iar pe Tibbles, Snowy, Domnul Gheruțe și Puffy. Am putea s-o sunăm pe Marge, sugeră Unchiul Vernon. Vorbești și tu, ca să nu taci! Doar știi că, pur și simplu, îl urăște pe Harry! Adesea soții Dursley obișnuiau să vorbească despre Harry, ca și cum acesta n-ar fi fost de față sau ca și cum ar fi fost o formă inferioară de viață, un vierme, de exemplu, care nu era în stare să îi înțeleagă. Dar prietena aia a ta... Uh, cum o cheamă?... Yvonne? E în concediu, în Majorca, spuse cu năduf Mătușa Petunia. Puteți să mă lăsați acasă, îndrăzni Harry, gândindu-se că s-ar putea uita și el în voie la ce vrea la televizor și poate chiar să vadă cum merge computerul lui Dudley! La auzul acestora, Mătușa Petunia își strânse gura pungă, ca și cum tocmai o obligase cineva să mănânce lămâie. Și la întoarcere să găsim casa o ruină, da? urlă ea. Doar n-o să arunc casa în aer! spuse Harry, dar la pereți, fiindcă nu-l mai asculta nimeni. Presupun că nu e o idee bună să-l luăm cu noi la GrăŹdina Zoologică și să-l lăsăm în mașină, îndrăzni Mătușa Petunia. Nu, nu în mașina mea nouă! N-o să-l las singur în ea! Dudley începu să plângă. De fapt, ăla nu era plâns... Dudley nu mai plânsese cu adevărat de ani de zile, dar știa că dacă își schimonosea puțin fața și scotea niște urlete, mama lui i-ar fi dat orice pe lume. Puișorul lu' mama, nu mai plânge, nu-l lasă mami să-i striŹce el ziua odorului meu! zise Mătușa Petunia și îl îmbrățișă. D-Dar nu v-vreu s-să vină cu nooooi... Întotdeauna ne striŹcă tot chefuuul! se smiorcăi Dudley și îi aruncă lui Harry o priŹvire răutăcioasă, printre brațele mamei sale. În acel moment, sună soneria. Oh, Doamne, au venit! strigă Mătușa Petunia. Și imediat intrară în încăpere prietenul lui Dudley, Piers Polkiss, și mama acestuia. Piers era un băiat ciolănos, cu fața ca de șobolan. El era cel care ținea adversarul cu mâinile imobilizate la spate și Dudley îi trăgea pumni. Brusc, Dudley încetă să se smiorcăie. Jumătate de oră mai târziu, Harry, încă nevenindu-i să creadă ce noroc dăduse peste el, stătea pe bancheta din spaŹte, împreună cu Dudley și Piers, în drum spre Grădina ZooŹlogică, pentru prima oară în viața lui! Mătușa Petunia și UnŹchiul Vernon nu căzuseră de acord în privința băiatului, așa că, în ultima clipă, Unchiul Vernon îl luă deoparte pe Harry și îl avertiză, apropiindu-și mult de obrazul copilului fața lui mare și congestionată: Ține bine minte, băiete, dacă încerci vreo năzbâtie, cât de mică, te închid în nișa de sub scară până la Crăciun! O să fiu cuminte, pe cuvânt! îl asigură Harry. Dar Unchiul Vernon nu-l crezu. Nimeni nu-l credea nicioŹdată. Adevărul era că adesea se întâmplau de la sine lucruri ciudate în jurul lui Harry, dar era inutil să le fi spus că el nu avea nici o vină. Într-una din zile, plictisită să vadă că Harry vine de la friŹzer ca și cum nici n-ar fi trecut pe acolo, Mătușa Petunia puŹsese mâna pe foarfecele de bucătărie și îi tăiase tot părul, de-l lăsase aproape chel, în afară de un moț în frunte, care să-i acopere cicatricea aceea oribilă. Dudley se stricase de râs pe seama bietului Harry, care nu închisese ochii toată noapŹtea gândindu-se cum o să se ducă el la școală în halul acela. Și așa era bătaia de joc a colegilor din cauza hainelor lui mult prea largi și a ochelarilor peticiți cu scotch. Dar a doua zi se trezise cu aceeași claie pe cap, ca și cum nici n-ar fi intrat vreodată foarfecă în părul lui. Fusese pedepsit pentru asta și stătuse o săptămână închis în nișa de sub scară, deși a înŹcercat să le spună că nu-și putea explica cum de-i crescuse părul așa de repede. Altădată, Mătușa Petunia încercase să-l forțeze să îmbrace un tricou de-al lui Dudley, pe care acesta nu-l mai purta de foarte mult timp, dar cu cât insistase mai mult să-i tragă pe cap tricoul maro cu rotocoale portocalii, cu atât acesta se făŹcuse mai mic, până când ajunsese de mărimea unei mănuși de păpușă. Norocul lui că Mătușa Petunia fusese convinsă că puloverul intrase la spălat și astfel scăpase de pedeapsă. Mai intrase într-o altă încurcătură, când fusese găsit pe acoperișul cantinei școlii. Dudley și gașca lui îl fugăriseră înŹcontinuu pe Harry, până când băiatul se trezise pe acoperiș, spre marea uimire a celorlalți, dar și a lui! Familia Dursley primise o scrisoare foarte tăioasă de la diriginta lui Harry, prin care îi anunța că nepotul lor se cațără pe clădirea școlii. Degeaba a tot încercat el, de după ușa nișei în care fusese închis, să-i explice Unchiului Vernon că nu făcuse altceva, decât să sară din spatele unor cutii de gunoi, că nimeni nu-l crezu. Harry era convins că fusese purtat de vânt până pe acoŹperiș. Dar astăzi, nu avea ce să se întâmple. Era chiar foarte feŹricit să petreacă o zi, chiar cu Dudley și Piers, în afara școlii, a nișei sale sau a sufrageriei cu miros de varză a doamnei Figgs. În timp ce conducea, Unchiul Vernon i se plângea MătuŹșii Petunia. Așa obișnuia el, să i se plângă de colegii de serviŹciu, de Harry, de consiliul de conducere, de Harry, de banŹcă, de Harry, câteva dintre subiectele lui favorite. Azi, avea ce avea cu motocicletele. Aleargă ca niște maniaci! Și ce zgomot fac, ca nebunii! izbucnea el, în timp ce era depășit de câte un motociclist. Am visat odată că eram pe o motocicletă zburătoare! Unchiul Vernon, aproape să intre în mașina din față, de revoltat ce era. Întoarse fata lui mare si roșie, ca o sfeclă cu mustață, și șuieră spre Harry: MOTOCICLETELE NU ZBOARĂ! Dudley și Piers chicoteau. Ziceam și eu... era doar un vis, șopti Harry. Dar în clipa următoare ar fi dat orice să nu fi zis nimic. Dacă urau ceva mai mult soții Dursley, în afară de întrebăŹrile lui Harry, asta era ca cineva să vorbească despre un comŹportament anormal, fie în vis, în film sau chiar într-un desen animat. Până și ideea li se părea periculoasă! Era o duminică însorită si la Grădina Zoologică era foarte mare aglomerație. La intrare, soții Dursley le cumpărară lui Dudley și Piers înghețate mari de ciocolată și, fiindcă femeia de la intrare îl întrebă pe Harry ce dorește, îi luară și lui o acadea ieftină, cu aromă de lămâie. Era bună și aia, se gânŹdea Harry, uitându-se la gorila din cușcă. Se scărpina în cap și arăta întocmai ca Dudley, numai că nu era blondă! Harry petrecu o dimineață splendidă, așa cum nu-și mai amintea să fi avut vreodată. Căuta să stea cât mai la o parte din calea unchilor lui și a lui Dudley și Piers, văzând că aceșŹtia se cam plictisiseră de animale și temându-se să nu se reîntoarcă la ocupația lor favorită, aceea de a-l lovi pe el. Au mâncat la restaurant și, când pe Dudley îl apucară năbădăile că friptura lui nu era suficient de mare, Unchiul Vernon îi coŹmandă alta și îi dădu lui Harry prima friptură a lui Dudley. Când se gândi mai târziu, Harry își dădu seama că ar fi treŹbuit să i se pară ciudat că totul mersese așa bine până atunci. După masă, se duseră să vadă reptilele. În cameră era înŹtuneric și răcoare, cu vitrine luminate în pereți, de unde îi priveau tot felul de șopârle și șerpi care se târau sâsâind peste pietre și cioturi de lemn. Dudley și Piers doreau să vaŹdă cobrele veninoase și șarpele boa uriaș, capabil să omoare un om în încleștarea lui. Dudley descoperi repede locul unde se afla șarpele. Era atât de mare, încât s-ar fi putut înfășura de două ori în jurul mașinii Unchiului Vernon și să o transŹforme într-o grămadă de fiare, dar acum n-avea chef, dorŹmea liniștit. Dudley stătea cu nasul lipit de geam, zgâindu-se la solzii strălucitori. Fă-l să se miște, îi ceru el tatălui său. Unchiul Vernon bătu în geam, dar șarpele nici nu se clinti. Mai fă o dată! ordonă Dudley. Unchiul Vernon ciocăni mai tare, dar cu același rezultat. Ce plictiseală! mormăi Dudley și se îndepărtă. Harry se apropie și se uită intens la șarpe. Nu s-ar fi mirat să fi murit de plictiseală, bietul de el, sigur-singurel, fără nimeni care să-i țină companie, numai oamenii aceia enerŹvanți, care făceau tot posibilul să-l deranjeze. Era chiar mai rău ca în cămăruța lui, unde nu bătea decât Mătușa Petunia la ușă, ca să îl trezească. El, cel puțin, se putea plimba prin caŹsă, uneori. Șarpele deschise brusc ochii somnoroși și se ridică, până când privirea lui ajunse la nivelul ochilor lui Harry și îi făcu repede cu ochiul! Harry căscă ochii. Se uită de jur împrejur, să vadă dacă mai văzuse cineva. Dar nu era nimeni pe-aproaŹpe. Se uită la șarpe și îi făcu și el cu ochiul. Reptila făcu semn cu capul către Dudley și Unchiul Vernon și ridică o privire plictisită de moarte spre tavan, ca și cum ar fi spus: Vezi? Așa mi se întâmplă toată ziua! Cred că trebuie să fie tare plictisitor! îi spuse Harry, de după geam, deși nu era convins că șarpele îl aude. Șarpele dădu din cap mulțumit că îl înțelege cineva. De unde ești tu, de fapt? îl întrebă Harry. Șarpele își ridică puțin coada și arătă spre plăcuța de lângă vitrină: Boa constrictor, Brazilia. Era frumos acolo? continuă Harry. Șarpele arătă din nou cu coada spre plăcuță. Harry citi în continuare: Acest exemplar s-a născut și a fost crescut la GrăŹdina Zoologică. Ah, înțeleg, zise Harry. Deci, n-ai fost niciodată în BraŹzilia! Șarpele scutură din cap, moment în care un urlet răsună în spatele lui, făcându-i pe amândoi să tresară: DUDLEY! DOAMNĂ DURSLEY! VENIȚI SĂ VEDEȚI CE FACE ȘARPELE ĂSTA! Dudley se rostogoli spre ei, cât de repede fu în stare. La o parte! strigă el, dându-i un pumn în coaste lui Harry. Luat prin surprindere, Harry se prăbuși pe ciment. Ce s-a întâmplat mai apoi a fost ceva fulgerător, de care nimeni nu și-a dat seama cu precizie. Într-o clipă, Dudley și Piers erau cu nasurile lipite de geam, pentru ca în secunda următoare să scoată un urlet de groază. Harry se ridică de jos și observă că geamul care ținea șarpele închis dispăruse! Șarpele își desfășura și își strângea inelele, șerpuind printre oamenii îngroziți, care se îmbulzeau spre ieșiri. Pe când trecea pe lângă el, Harry ar fi putut să jure că îl auzise sâsâind: Brazilia, așteaptă-mă, vin! MulŹțumesc, amigo! Paznicul reptilelor nu-și mai revenea din șoc. Dar cum? Dar cum? tot repeta el. Cum a dispărut geaŹmul din fața șarpelui?! Însuși directorul Grădinii Zoologice îi făcu un ceai dulce Mătușii Petunia, tot cerându-și scuze peste scuze. Piers și Dudley erau mai mult morți, decât vii. Atât cât văzuse Harry, șarpele nu le făcuse nimic, șerpuise doar vesel pe la picioarele lor, în drum spre ieșire, dar, odată ajunși în mașiŹna Unchiului Vernon, Dudley le spuse cum aproape că îl mușcase de picior, în timp ce Piers le spunea cum l-a strâns, gata să-l omoare. Dar partea cea mai groaznică (cel puțin pentru Harry) a fost când, după ce s-a mai calmat, Piers a exclamat: Iar Harry vorbea cu el! Nu-i așa, Harry? Unchiul Vernon se abținu până îl lăsară acasă pe Piers și apoi îl luă în primire pe Harry. Era așa de supărat, că abia putea vorbi. Du-te... nișă... mâncat nu! reuși el cu greu să articuleze, înainte de a se prăbuși într-un fotoliu, în timp ce Mătușa Petunia se repezi să-i aducă un pahar mare de coniac, ca să-l mai calmeze. Mai târziu, în nișa lui, Harry își dorea din tot sufletul ca măcar să fi avut și el un ceas. Nu știa cât era ceasul și nu își dădea seama dacă ai casei adormiseră. Până atunci, nu putea să riște să iasă pe furiș, să caute ceva de mâncare la bucătărie. Locuise cu familia Dursley zece ani, zece ani chinuiți, încă de când era bebeluș, iar părinții lui muriseră în acel nenorocit de accident de mașină. Nu-și amintea să fi fost în mașină, când au murit părinții lui. Uneori, când se străduia din răsputeri să-și amintească ceva, în întunericul nișei lui, îi apărea în fața ochilor următoarea imagine stranie: un fulŹger verzui și o durere cumplită la frunte. Probabil că ăla era momentul accidentului, se gândea el, dar nu își dădea seama ce era cu fulgerul acela verzui. Nu își amintea deloc de părinții lui, iar Mătușa Petunia și Unchiul Vernon nu vorŹbeau niciodată despre ei și întrebările erau interzise, desigur. Nu exista nici o fotografie de-a lor în toată casa. Când a mai crescut, Harry se gândea cu emoție că poate mai are vreo rudă pe undeva, care o să vină să-l ia într-o zi, dar asta nu se întâmplase niciodată. Cei din familia Dursley erau singurele lui rude. Cu toate acestea, uneori i se părea (sau poate că era doar o speranță de-a lui) că unii trecători de pe stradă îl cunosc. Cam ciudați, într-adevăr, cei care păreau să-l știe. Un omuleț ciudat, cu un coif mov, se încliŹnase în fața lui, în timp ce era la cumpărături cu Mătușa Petunia și Dudley. După ce îl întrebase furioasă dacă îl cunoștea pe acel om, Mătușa Petunia ieșise repede cu ei din magazin, fără să mai cumpere nimic. O bătrână stranie îi făcuse vesel cu mâna în autobuz. Un bărbat chel, într-o pelerină purpurie, chiar îi strânsese mâna cu căldură, după care se îndepărtase, fără să spună nici un cuvânt. Cel mai ciudat lucru la acești oameni era că ei dispăreau ca prin minune, în momentul în care vroia să se apropie de ei, să-i privească mai bine. La școală, nimeni nu se apropia de Harry. Știau că Dudley și ai lui îl urau și nu doreau să aibă de-a face cu nimeni din gașcă.