CAPITOLUL VII
JOBENUL MAGIC
Ușa se deschise imediat și în fața lor apăru o vrăjitoare cu părul negru, cu pelerină de culoarea smaraldului. Avea o înfățișare severă și lui Harry îi trecu imediat prin cap că femeia nu părea așa ușor de păcălit. Anul întâi, profesoara McGonagall, făcu Hagrid preŹzentările. Mulțumesc, Hagrid, îi preiau eu de aici. Deschise ușa larg. În fața lor, se deschidea un hol așa de mare, că ar fi încăput întreaga locuință a familiei Dursley în el și tot ar mai fi rămas loc. Zidurile de piatră erau luminate de torțe în flăcări, asemănătoare celor de la Gringotts. TavaŹnul era atât de sus, că nici nu-l putea vedea, iar în față se vedeau niște trepte superbe, de marmură, care duceau la celelalte etaje. O urmară pe profesoară pe lespezile de piatră și Harry auzi murmure, venind de undeva, dintr-o încăpere din dreapta. Profesoara McGonagall îi conduse într-o cameră goală. Se înghesuiră unii în alții, mult mai aproape decât ar fi făcut-o în mod obișnuit, și așteptară emoționați. Bine ați venit la Hogwarts, le ură ea. Banchetul în onoarea voastră o să înceapă în curând, dar, înainte de a vă ocupa locurile în Marea Sală, o să fiți conduși în camerele voastre. Operațiunea de sortare este foarte dificilă și imporŹtantă, deoarece veți fi ca o mare familie cât timp veți studia aici. Veți face parte dintr-o casă, unde veți învăța împreună, veți dormi în dormitorul casei respective si vă veți petrece timpul liber tot acolo și tot împreună. Cele patru case sunt: Cercetașii, Astropufii, Ochi-de-Șoim și Viperinii. Fiecare casă are istoria ei și fiecare a produs vrăjitori și vrăjitoare de seamă. Cât veți sta aici, prin strădaniile voastre, casa va primi puncte și orice încălcare a vreunei reguli vă va face să pierdeți puncte. La sfârșitul anului, casa care are mai multe puncte primește Cupa Caselor, o mare onoare pentru oricine. Sper să faceți cinste casei din care veți face parte. Ceremonia de sortare va începe în câteva momente. PurtaŹți-vă cum trebuie până vă vine rândul! Ochii ei zăboviră o clipă asupra pelerinei lui Neville, care nu era prinsă cum trebuie, și asupra petei de pe nasul lui Ron. Harry își netezi nervos părul. Mă întorc imediat. Așteptați în liniște, vă rog! Profesoara McGonagall părăsi încăperea, iar Harry își înghiți nodul din gât. Și cum ne sortează? îl întrebă Harry pe Ron. Probabil că au vreun fel de test, își dădu cu părerea Ron. Fred spune că doare rău, dar cred că își bătea joc de mine. Inima lui Harry se strânse cu durere. Test? Și în fața întregii școli? Dar el nu știa nici un fel de vrăji! Ce-o să facă? Nu se așteptase la așa ceva. Privi în jur, îngrijorat, și văzu că toți erau îngroziți. Nimeni nu îndrăznea să scoată un cuŹvânt, în afară de Hermione care vorbea mult și repede, zicând că ea știe toate vrăjile din cartea pentru anul întâi și întrebându-se de care o să aibă nevoie. Harry încercă să nu mai fie atent la ea. Nu fusese niciodată mai îngrijorat, nici chiar atunci când se întorsese de la școală cu un bilet către Unchiul Vernon, în care se spunea cum reușise el, nimeni nu știa cum, să schimbe culoarea perucii profesorului și să o facă bleu. Nu-și mai putea dezlipi ochii de la ușă. Din clipă în clipă, urma să intre profesoara McGonagall și avea să înceapă calvarul lui. Se întâmplă ceva care îl făcu să sară de trei metri în aer. Din spatele lui se auziră niște țipete îngrozite. Ce se... Dar nu mai apucă să întrebe nimic, ci scoase un sunet îngrozit. La fel făcură și alți câțiva din preajma lui. ApăruŹseră cam douăzeci de fantome, care se înșiruiseră la pereŹtele din spate. Sidefii și ușor transparente, începură să traŹverseze camera, abia aruncându-le vreo privire celor din anul întâi. Păreau să se contrazică în legătură cu ceva. Uită și iartă, cum se spune. Trebuie să-i dăm o a doua șansă! Dragul meu, Pustnic, oare nu i-am dat lui Peeves o mulțime de alte șanse? Știi ce prost renume avem din cauza lui și nici măcar nu e strigoi get-beget, doar știi! Hei, dar ce faceți voi aici? zise una dintre fantome, observându-i într-un târziu pe cei din anul întâi. Avea un guler înalt, plisat, și pantaloni strânși pe picior. Nimeni nu răspunse. Boboci, zâmbi dolofanul Pustnic. Așteptați să vă sorŹteze? Câțiva aprobară din cap. Sper să-i întâlnesc pe câțiva dintre voi la Astropufi, acolo am studiat eu. Hai, plecați odată, ceremonia de sortare e gata să înceaŹpă! le repezi profesoara McGonagall și fantomele se îndrepŹtară spre un loc mai retras. Iar voi, așezați-vă unul după altul și urmați-mă! le spuse ea bobocilor. Simțindu-și picioarele ca și cum ar fi devenit de plumb, Harry se așeză în rând, nimerind între un băiat blond și Ron. Ieșiră din cameră, trecură iar prin holul de la intrare și de aici, prin niște uși duble, ajunseră în Marea Sală. Harry nu și-ar fi putut imagina niciodată un loc mai splendid! Sala era luminată de mii și mii de lumânări care pluteau în aer, deasupra celor patru mese lungi, la care ședeau toți ceilalți studenți de la Hogwarts. Pe masă se aflau farfurii și pahare de aur, sclipitoare. La un capăt al sălii se afla o altă masă, mult mai lungă, la care stăteau profesorii. Șirul se opri. McGonagall îi condusese în așa fel, încât acum stăteau în fața studenților din anii mai mari, iar în spate, se aflau profesorii. Zeci de chipuri îi priveau, părând felinare tremurătoare, în lumina lumânărilor. Împrăștiate ici și colo, printre studenți, fantomele sclipeau ca argintul. Ca să nu mai vadă privirile acelea ațintite asupra lui, Harry își ridică ochii spre un tavan, îmbrăcat în catifea neagră, cu puzderie de stele brodate. O auzi pe Hermione, șoptind lângă el: Nu e bine să arate ca cerul de afară, e de rău augur, așa am citit în Hogwarts. Scurtă istorie. Îți venea foarte greu să crezi că exista un tavan și că acea sală nu se deschidea direct spre văzduh. Harry își lăsă iar privirile în jos, în momentul în care proŹfesoara McGonagall puse un taburet în fața șirului, iar pe el, un joben de magician. Jobenul era tocit și peticit, foarte murdar. Mătușa Petunia nu l-ar fi acceptat în casă. Poate că trebuie să încerce să scoată un iepuraș din el, se gândi Harry, îngrozit. Văzând că toți își fixaseră privirile pe joben, se uită și el țintă acolo. Câteva secunde, se lăsă o tăcere de moarte. Apoi, jobenul se mișcă. I se desprinse o panglică de la margine, ca și cum ar fi fost o gură deschisă, și jobenul începu să cânte: S-ar putea să nu fiu deloc arătos, Dar nu vă încredeți în ce vedeți, Vă promit să dispar din lume, De-ntâlniți unul mai isteț ca mine! Eu sunt faimosul joben de sortare În case, la școala faimoasă, Și, vai, cum întrec în splendoare O pălărie, mult prea frumoasă! N-aveți nimic în cap, cum bine se vede, Istețul joben de sortare o știe prea bine, Hai, încercați-mă toți, cât mai repede, În ce case veți fi, să vă zic, în fine. Bravi Cercetași de veți fi, Cu inimi curate și mari, Veți ști prin curaj și noblețe Să uimiți multe alese fețe. Astropufi, dacă sunteți, Credincioși, buni și drepți, Harnici, răbdători și cinstiți, Prețuiți veți fi și iubiți. Dacă mințea vă e bine pregătită Cu multă dorință de carte și știință, La Ochi-de-Șoim ești bine venit De toți cei ca tine, aici însoțit. Sau la Viperini, nu-i rău nici aici, Prieteni la toartă cu alți grămătici, Isteți, iscusiți, prefăcuți și tare șireți, La voi, orice mijloc e bun, să răzbiți. Încercați-mă, nu vă temeți, Și de mine nu vă feriți, Căci eu, oricine și orice ar zice, Gândesc și sortez bine, amice! Toată lumea izbucni în aplauze, de îndată ce jobenul încetă să cânte. Se înclină către cei de la mese și rămase iar nemișcat și tăcut. Deci, asta era! Trebuie să încercăm jobenul, îi șopti Ron lui Harry. Îl omor pe Fred, spunea ceva despre o înfruntare cu un strigoi. Harry zâmbi, oarecum mai liniștit, dar tare ar fi vrut să nu fie nevoit să încerce jobenul în fața atâtor ochi! Se părea că jobenul știa o mulțime de lucruri și Harry nu se simțea în acel moment nici brav, nici deștept, nici isteț, nici șiret. Ce bine ar fi fost dacă jobenul amintea și despre o casă a celor nu prea siguri pe ei, aia i s-ar fi potrivit, cu siguranță. Profesoara McGonagall înaintă, cu un sul de pergament în mână. Când vă strig numele, probați jobenul, stând pe tabuŹret, pentru a fi sortați în casele voastre. Abbot, Hannah! strigă ea. O fetiță, rozalie la față, cu niște codițe blonde, ieși din rând, își puse jobenul pe cap și se așeză pe taburet. Acesta îi căzu peste ochi. După o mică pauză... Astropufi! strigă jobenul. La masa din dreapta izbucniră urale și aplauze, iar Hannah se duse să se așeze lângă colegii ei, Astropufii. Harry observă că Pustnicul, fantoma durdulie, se îndreptă vesel spre fetiță. Bones, Susan! anunță iar profesoara McGonagall. La Astropufi! zise jobenul, iar Susan se așeză lângă Hannah. Boot, Terry! Ochi-de-Șoim! Fu rândul mesei a doua din stânga să bată din palme. Mai mulți se ridicară să dea mâna cu Terry. Brocklehurst, Mandy merse tot la masa celor de la Ochi-de-Șoim, dar Brown, Lavander fu prima de la CerceŹtași, iar masa acestora izbucni în urale. Harry îi putu vedea pe cei doi gemeni, frații lui Ron, mustăcind. Bulstrode, Milicent merse la Viperini. Poate că fusese inŹfluențat de tot ce auzise, dar toți de la masa Viperinilor i se părură foarte nesuferiți lui Harry. Începea să se simtă chiar rău. Îi era greață și își aminti o întâmplare de la școala unde fusese cu Dudley. La ora de sport, se făceau echipele și, ca de obicei, rămăsese la urmă, nu fiindcă n-ar fi fost bun, dar nimeni nu se încumeta să-l aleagă pe el, de frica lui Dudley. Finch-Fletchley, Justin! Astropufi! Harry observă că uneori jobenul nu stătea nici un pic pe gânduri, alteori îi trebuia ceva timp să se hotărască. În cazul lui Finnigan, Seamus, băiatul de lângă Harry, cu părul de culoarea nisipului, jobenul trebui să se gândească aproape un minut, până să-l trimită la Cercetași. Granger, Hermione! Hermione aproape alergă spre taburet, se așeză și-și trase jobenul pe cap. Cercetași! strigă jobenul. Ron mormăi pe înfundate. Un gând groaznic îi trecu lui Harry prin minte, ca toate gândurile care te bântuie când ești nervos. Dacă jobenul nu-l repartizează nicăieri? Dacă o să stea acolo, cu jobenul pe ochi, clipe întregi, până ce profesoara McGonagall o să vină și o să i-l smulgă de pe cap, admițând că a fost o greșeală regretabilă și o să-l trimită înapoi, la familia Dursley? Când fu strigat, Neville Poponeață, băiatul care își tot pierdea broasca, se împiedică și căzu, în drum spre taburet. Jobenul se gândi multă vreme, în legătură cu Neville. Când jobenul strigă: Cercetași!, de bucurie, Neville alergă la loc cu jobenul pe cap. Trebui să fugă înapoi, în hohotele de râs ale celor prezenți, și să-l înmâneze următorului, MacDougal, Morag. Veni și rândul lui Draco Reacredință, care se îndrepŹtă țanțoș spre joben. De-abia îl puse pe cap, că dorința i se și împlini: jobenul strigă îndată: Viperini! Draco se îndreptă spre prietenii lui, Crabbe și Goyle, zâmbind foarte mulțumit de el. Nu mai rămăseseră mulți. Moon... Nott... Parkinson... două fete gemene, Patil... și Patil... Perks... și apoi... Potter, Harry! De-abia făcu un pas înainte, că sala se animă dintr-o dată. Potter? A zis Potter? Acel Harry Potter? Ultimul lucru pe care îl văzu Harry, înainte să-i cadă jobeŹnul pe ochi, fu Marea Sală, unde toți se străduiau să-l vadă cât mai bine. În clipa următoare, se află în bezna deplină de sub joben. Așteptă liniștit. Hm, zise o voce, șoptit în urechea lui. Dificil, foarte dificil... Curaj berechet, minte destulă, talent din plin și... Oh, da, o dorință arzătoare să arăți ce poți! Interesant... Unde să te trimit? Harry se prinse cu mâinile de taburet și se rugă: DoamŹne, nu la Viperini! Nu la Viperini! Nu la Viperini, da? zise vocea. Ești sigur? Ai toate calitățile, iar această casă te-ar putea ajuta să devii și mai celeŹbru! Nu? Ei bine, dacă ești sigur, treci la... Cercetași! Jobenul strigase ultimul cuvânt, pe care îl auzi toată sala! Ușurat, dar încă tremurând, se îndreptă spre masa CerŹcetașilor. Fericit că nu picase la Viperini, Harry nici nu-și dădu seama că era aclamat cu mult mai mult entuziasm față de toți cei dinainte. Percy, Perfectul, se ridică și-i strâse mâna cu putere, în timp ce gemenii Weasley strigau: Harry Potter e la noi! Harry Potter e la noi! Sâc! Sâc! Harry stătea vizavi de fantoma cu guler înalt și plisat. Fantoma îl bătu încurajator pe braț și Harry avu ciudata senzație că se cufundase într-o găleată cu apă înghețată. Putea acum să vadă ce mai era prin Marea Sală. La un capăt al mesei profesorilor, stătea Hagrid, care îl felicită din priviri. Harry îi răspunse la fel. La mijlocul mesei, într-un jilț de aur, se afla Albus Dumbledore. Harry îl recunoscu imeŹdiat, doar îl văzuse pe pozele din ciocolățile în formă de broscuță! Părul argintiu al lui Albus Dumbledore era singuŹrul lucru din sală, care strălucea la fel de puternic ca fanŹtomele. Harry îl observă și pe profesorul Quirrell, tânărul nervos pe care îl întâlnise la Ceaunul crăpat. Arăta tare straniu cu turbanul lui mov. Mai rămăseseră numai trei care trebuiau sortați. Turpin, Lisa, care merse la Ochi-de-Șoim, după care veni rândul lui Ron. Nu mai era palid la față, ci se înverzise de-a binelea, de emoție. Harry îi ținu pumnii pe sub masă și răsuflă ușurat, când jobenul strigă: Cercetași! Harry aplaudă tare, alături de ceilalți de la masa lor, în timp ce Ron se prăbușea, sfârșit, pe scaunul de lângă el. Bravo, Ron! îi strigă Percy, în timp ce ultimul student, Zabini, Blaise, era trecut la Viperini! Profesoara McGonagall strânse sulul la loc și luă jobenul. Harry se uită la farfuria lui, de aur, dar goală! Abia acum își dădu seama cât îi era de foame. Parcă nici nu mâncase atâtea dulciuri în tren! Albus Dumbledore se ridică în picioare. Deschisese larg brațele și zâmbea fericit la studenți, ca și cum nimic nu-l mulțumea mai mult, decât să-i știe pe toți adunați acolo. Bine ați venit la Hogwarts, școala de magi și vrăjitori! Înainte de a începe banchetul, vreau să vă spun câteva cuvinte. Iată-le: Papă-lapte! Smiorcăiți! Ciudați! Vicleni! MulŹțumesc! Se așeză iar, în timp ce toată lumea aclama și aplauda. Harry nu știa dacă trebuie să râdă sau nu. E... puțin... nebun? îl întrebă Harry pe Percy. Nebun? Este un geniu! Cel mai iscusit vrăjitor din lume! Da, poate e un pic nebun! Vrei cartofi, Harry? Harry căscă gura, surprins. Masa se umpluse cu tot felul de mâncăruri. Nu mai văzuse niciodată adunate pe o masă atâtea bunătăți și ar fi vrut să guste din toate: fripturi, de vacă, de pui, de porc și de miel, cârnăciori, costiță, cartofi, fierți, copți și prăjiți, budincă de orez, mazăre, morcovi, sos de friptură, ketchup și, din cine știe ce motiv straniu, frunŹze de mentă. Nu putea spune că unchii lui l-au înfometat, dar nici nu-i dădeau voie să mănânce cât ar fi vrut și ar fi putut el. Dudley lua întotdeauna bucățica pe care o dorea Harry, chiar dacă i se făcea rău după aceea. Harry își umplu farfuŹria cu câte puțin din toate, în afară de frunzele de mentă, și începu să mănânce. Totul era delicios! Pare formidabil, zise fantoma cu guler plisat, privind cu jind la cotletul pe care îl mânca Harry. Nu... poți? N-am mâncat de vreo patru sute de ani, răspunse fanŹtoma. Nu că aș avea nevoie, dar uneori mi se face poftă. Dar nu cred că m-am prezentat. Sunt Mimsy-Porpington, fantoŹmă, cu reședința în Turnul Cercetașilor. Știu cine ești! Mi-au povestit frații mei despre tine! sări Ron. Ești Nick Aproape-Făr-de-Cap! Prefer să-mi spui Sir Nicolas de Mimsy, zise fantoma, cam înțepată. Seamus Finnigan îi întrerupse: Cum, adică, Aproape-Făr-de-Cap? Sir Nicolas privi dezorientat, ca și cum discuția lor nu se îndrepta deloc în direcția dorită de el. Uite așa! zise el iritat și își dădu la o parte gulerul. Capul i se desprinse și îi căzu într-o parte, ținându-se nuŹmai într-un tendon, ca într-o chingă. Era evident că cineva încercase să-l decapiteze, dar nu-și dusese treaba la bun sfârŹșit. Mulțumit de șocul pe care îl produsese, Sir Nicolas își fixă capul la loc, în gulerul înalt, și zise: Deci, noi Cercetași! Sper că o să ne ajutați să câștigăm Campionatul Caselor din anul acesta! A trecut cam mult timp de când casa noastră n-a mai câștigat. Viperinii au câșŹtigat cupa șase ani la rând! Baronul Însângerat a devenit de-a dreptul de nesuportat! El e fantoma casei Viperinilor. Harry privi spre masa Viperinilor și văzu o fantomă care arăta înfiorător, cu ochii holbați, cu o față slăbănoagă și cu roba pătată de sânge sclipitor. Stătea chiar lângă Draco, iar Harry observă cu încântare că Draco nu era deloc încântat de compania fantomei. De ce e plin de sânge? întrebă Seamus, cu mare interes. Nu l-am întrebat niciodată, răspunse Sir Nicolas, cu multă delicatețe. După ce fiecare a mâncat după pofta inimii, resturile de mâncare au dispărut ca prin farmec, iar farfuriile străluceau de curățenie, ca la început. Puțin mai târziu, fu adus deserŹtul. Creme de toate felurile, ciocolată cu toate aromele la care te-ai fi putut gândi, plăcinte de mere, tarte cu fructe, ecleruri de ciocolată, gogoși cu gem, căpșune, jeleuri... În timp ce Harry mânca o tartă cu fructe, discuția se oriŹentă spre familiile lor. Eu sunt juma' juma', zise Seamus. Tata face parte dinŹtre Încuiați. Mama nu i-a spus că e vrăjitoare, decât după căsătorie. A fost un șoc nu prea plăcut pentru el. Ceilalți izbucniră în râs. Dar tu, Neville? întrebă Ron. Pe mine m-a crescut bunica și ea e vrăjitoare, răspunse Neville, dar ai mei m-au crezut multă vreme un Încuiat. Unchiul meu, Algie, a încercat să mă forțeze, să vadă dacă pot face vrăji. M-a împins în vârtejul unui lac, de era să mă înec. De-abia pe la opt ani am început să dau semne că sunt deosebit. Unchiul Algie a venit la noi, la ceai. Tocmai mă ținea suspendat de glezne, cu capul în jos, în afară, pe o feŹreastră de la etaj, când Mătușa Enid i-a oferit un ecler și el, vrând să ia prăjitura, mi-a dat drumul. Dar, în loc să mă zdrobesc, am sărit, ca pe arcuri, în curte și din curte în șosea, spre marea încântare a tuturor! Bunica plângea de fericire, iar unchiul Algie mi-a cumpărat o broască râioasă. De cealaltă parte a lui Harry, Hermione și Percy Weasley vorbeau despre lecții. (Sper să începem curând, doar sunt atâtea de învățat! Mă interesează mai ales transfigurările, știi tu, transformările din ceva în altceva... E foarte greu, cred..., Da, dar începi treptat, cu lucruri mici, de la chiŹbrituri la ace, de pildă...) Harry, care se încălzise și începuse să moțăie, se uită din nou la masa profesorilor. Hagrid bea ceva din cupa sa, iar profesoara McGonagall îi spunea ceva profesorului Albus Dumbledore. Profesorul Quirrell, cu turbanul lui caraghios, vorbea cu alt profesor, cu păr negru și slinos, cu fața bolŹnăvicioasă. Totul se întâmplă pe neașteptate. Profesorul cu părul sliŹnos îl privi pe Harry drept în ochi și atunci, o durere ascuțită, ca un fier înroșit în foc, săgetă cicatricea lui Harry. Auu! strigă Harry și își duse mâna la frunte. Ce e? întrebă Percy. N-Nimic... Durerea îi trecuse tot atât de brusc, precum apăruse. Mai greu i-a venit lui Harry să uite privirea profesorului acela, o privire care spunea clar că profesorul nu-l plăcea deloc pe Harry. Cine este cel care vorbește cu profesorul Quirrell? întrebă Harry. Aaa, deja îl știi pe profesorul Quirrell, se miră Percy. Vorbește cu profesorul Plesneală, de aceea e așa de nervos. Profesorul Plesneală predă noțiuni despre poțiuni magice, dar toată lumea știe că vrea să-i ia postul profesorului Quirrell. Și este foarte adevărat că profesorul Plesneală știe o mulțime de lucruri despre Magia Neagră. Harry continuă să-l privească, dar Profesorul Plesneală nu se mai uită deloc în direcția lui Harry. În cele din urmă, dispărură și dulciurile rămase, iar proŹfesorul Albus Dumbledore se ridică din nou în picioare. În Marea Sală se făcu liniște deplină. Acum, că v-ați pus burțile la cale și V-ați potolit setea, vreau să vă spun când începe trimestrul. Cei din anul întâi trebuie să țină minte că este interzis tuturor studenților să meargă în pădurea de dincolo de castel. E valabil și pentru unii dintre studenții din ani mai mari. Ochii lui Albus Dumbledore fulgerară spre gemenii Weasley. Domnul Filch, supraveghetorul vostru, m-a rugat să vă reamintesc că nu sunt permise nici un fel de vrăji pe coriŹdoare, în afara clasei. Selecția și antrenamentele de Vâjthaț vor începe în a doua săptămână a trimestrului. Toți cei interesați, sunt rugați să ia legătura cu Madam Hook. Și în sfârșit, trebuie să vă mai spun că anul acesta accesul pe culoarul de la etajul trei, din dreapta, este categoric interzis, în afară de cazul în care doriți să aveți parte de o moarte violentă! Harry râse, dar fu unul dintre puținii care făcură acest lucru. Doar n-a vorbit serios, nu? întrebă el. Ba cred că da, răspunse Percy, și e foarte curios, fiindŹcă de obicei ne și explică pentru ce nu avem voie să facem un anumit lucru. Pădurea e plină de animale periculoase, toată lumea știe, de aceea nu avem voie să mergem acolo. Ar fi putut să ne spună măcar nouă, Perfecților! Și acum, înainte de a merge la culcare, să cântăm imnul școlii! strigă Albus Dumbledore. Harry observă că ceilalți profesori zâmbeau cam forțat. Albus Dumbledore își ridică bagheta, iar din capătul ei se desfășură o panglică aurie, care se undui, ca și cum ar fi scris ceva în aer. Cu toții, împreună! îi îndemnă Albus Dumbledore și toți începură să cânte din toți rărunchii: Hogwarts, Hogwarts, te iubim, Câte în lună și-n stele vrem să știm! Bătrâni sau tineri, înțelepți sau naivi, Vrem din suflet să-nvățăm Lucruri noi și frumoase. În mințile noastre încap multe Idei mari și-nvățăminte, Tot ce are valoare să știm. Amintește-ne tot ce-am uitat, Căci vrem să-nvățăm cât mai mult, Aici, unde viața e-un mare tumult. Fiecare termină de cântat în timpi diferiți. Ultimii răŹmaseră gemenii Weasley. Domnul Albus Dumbledore, îi dirijă cu bagheta lui magică până la sfârșit, după care tot el îi aplaudă tare, exclamând încântat: Ah, muzica! Magie adevărată, dincolo de tot ce facem noi aici! La culcare! Un, doi! Cercetașii din primul an se luară după Percy, care îi conŹduse prin Marea Sală și apoi în susul scărilor de marmură. Harry își simțea din nou picioarele ca de plumb, dar de data asta, numai fiindcă era atât de sătul și somnoros, încât nici măcar nu mai avu puterea să se mire când auzi șușotind personajele din galeria de portrete, de pe coridorul prin care treceau, și nici când Percy îi conduse prin panouri care se dădeau la o parte sau prin uși camuflate de fel de fel de draperii. Urcară și mai multe trepte, căscând de mama focuŹlui și târându-și picioarele. Harry se întrebă dacă mai aveau mult de urcat. Văzură două bastoane care pluteau deasupra capului lor, iar când Percy făcu un pas către ele, acestea începură să-l lovească pe neașteptate. Strigoiule! Peeves, arată-te imediat! zise el, ridicând vocea. Se auzi un pârțâit, ca și cum cineva ar fi dat drumul la aerul dintr-un balon. Vrei să-l chem pe Baronul Sângeros? îl amenință Percy. Se auzi un mic pocnet și își făcu apariția un omuleț cu ochi negri, plini de răutate, și cu gura larg deschisă, cu picioarele plutindu-i în aer și sprijinindu-se în bastoane. Oho-hooo! șuieră el cu un hohot strident. Boboci! Ce distracție mă așteaptă! Se repezi deodată la ei, speriindu-i pe toți. Te rog să pleci, Peeves, sau te spun Baronului! Nu gluŹmesc! zise Percy. Peeves scoase o limbă de un cot și dispăru, nu înainte de a-i da câteva bastoane în cap lui Neville. Îl auziră cum pleaŹcă, zăngănindu-și groaznic lanțurile. Feriți-vă de Peeves, numai Baronul Sângeros îl mai poate controla, îi avertiză Percy. Nu ascultă nici de noi, PerŹfecții! Am ajuns! La capătul coridorului atârna un tablou al unei femei foarte grase, în rochie roz. Parola? întrebă femeia din portret. Rât de porc! zise Percy. Tabloul se dădu la o parte, descoperind o gaură în perete. Se strecurară prin ea și se treziră în camera de zi a Cercetașilor, o cameră drăguță, roŹtundă și cu fotolii foarte confortabile. Percy le conduse pe fete în dormitorul lor, iar pe băieți, în alt dormitor. La capătul unor scări în spirală - se aflau, fără nici o discuție, în unul dintre turnuri - găsiră și patuŹrile, fiecare cu câte o perdea de catifea vișinie. Mult prea obosiți ca să mai spună ceva, își puseră pijamalele și se trânŹtiră în paturi. O mâncare excelentă, nu? zise Ron. La o parte! Ah, Pungașul îmi roade cearșaful! Harry vru să-l întrebe pe Ron dacă el mâncase vreo tartă cu fructe, dar nu mai apucă, fiindcă adormi pe loc. Probabil că mâncase prea mult, fiindcă Harry avu un vis tare straniu. Se făcea că poartă turbanul Profesorului Quirrell, iar turbanul vorbea cu el, spunându-i că trebuie să se transŹfere degrabă la Viperini, pentru că acela era destinul lui. Harry îi spuse că nici măcar n-avea de gând să încerce așa ceva. Atunci, turbanul se făcu din ce în ce mai greu, iar când încercă să și-l scoată de pe cap văzu că era bine fixat. Apăru și Draco, prăpădindu-se de râs pe seama lui Harry, apoi Draco se preschimbă brusc în profesorul Plesneală, care râdea răutăcios și tot mai tare. De undeva, fulgeră o lumină verzuie, moment în care Harry se trezi, lac de sudoare și cu o durere cumplită la frunte. Se răsuci pe partea cealaltă și adormi la loc, iar a doua zi dimineața, când se trezi, nu-și mai aminti nimic de visul de peste noapte.