CAPITOLUL XI
VÂJTHAȚ
De îndată ce intrară în noiembrie, vremea se răci foarte tare. Munții din jurul școlii deveniră de un gri mohorât, iar lacul căpătase sclipiri de oțel. În fiecare dimineață, pământul se acoperea de brumă. De la ferestrele de sus, îl puteau vedea pe Hagrid, care se chinuia să dezŹghețe cozile de mătură, de pe terenul de Vâjthaț, îmbrăcat într-o haină lungă din blană de cârtiță, cu mănuși din blăŹniță de iepure și cizme din blană de castor. Începuse sezonul de Vâjthaț. După săptămâni de antreŹnament, Harry urma să joace primul său meci: Cercetașii contra Viperinilor. Dacă ar fi câștigat, Cercetașii treceau pe locul doi în Campionatul Caselor. Puțini îl văzuseră pe Harry jucând, fiindcă Baston hoŹtărâse că trebuie să aibă o armă secretă, așa că îl țineau... secret, desigur! Cu toate astea, vestea că Harry va juca pe post de căutător răsuflase, nu se știe cum, și Harry nu putea spune cu certitudine ce era mai rău: să-i asculte pe cei care îi spuneau că se va descurca de minune sau pe cei care îl asigurau că îl vor aștepta pregătiți cu saltele, ca să cadă pe moale... Era un adevărat noroc că Hermione era acum prietena lor. Cu toate antrenamentele de ultimă oră la care îi supuŹnea Baston, nu știa cum s-ar fi descurcat la lecții, dacă n-ar fi fost ea să-l ajute. Tot ea îi împrumutase și Vâjthaț de-a lungul secolelor, care se dovedi o carte deosebit de intereŹsantă. Harry află, astfel, că erau șapte sute de feluri în care puteai comite un fault la Vâjthaț, toate întâmplându-se la campionatul mondial din 1473, că cei de pe posturile de căutători erau de regulă cei mai scunzi și mai rapizi jucători și că lor li se întâmplau cele mai serioase accidente, că, deși se întâmpla foarte rar să moară cineva la un joc de Vâjthaț, adesea în timpul meciurilor dispăruseră arbitri, care fuseŹseră găsiți numai după luni de zile în Deșertul Sahara. De când Harry și Ron o salvaseră de monstru, Hermione devenise mult mai puțin strictă în respectarea regulilor și era mult mai plăcută, din această cauză. O zi înainte de primul meci al lui Harry, într-una din pauze, ea îi convocă în curtea școlii, în jurul unui foc albăstrui, care putea fi adus afară în vase speciale. Stăteau de vorbă, cu spatele la foc, pentru a se încălzi, când îl văzură pe profesorul Plesneală, trecând pe lângă ei. Harry observă imediat că profesorul șchiopăta. Harry, Ron și Hermione se strâseră cât putură mai tare în jurul focului, pentru ca Plesneală să nu-l poată vedea. Erau siguri că așa ceva era interzis!... Din nefericire, tocmai fețele lor vinovate îi dăŹdură de gol. Plesneală șchiopătă spre ei. Nu văzuse focul, dar căuta un motiv să-i gonească de acolo. Ce faci aici, Potter? Ce ai acolo? Este Vâjthaț de-a lungul secolelor, domnule profesor, zise Harry și îi arătă cartea. Cărțile nu trebuiesc scoase afară din biblioteca școlii, dă-mi-o imediat! Vă scad cinci puncte de la Cercetași! A inventat regula asta pe loc, mormăi Harry. Mă întreb de ce o fi șchiopătând... Nu știu, dar sper că-l doare rău piciorul, spuse Ron, cu ranchiună. * În camera de zi din Turnul Cercetașilor era mare agitație în acea seară. Harry, Ron și Hermione stăteau împreună, lângă fereastră. Hermione le verifica tema pentru ora de Farmece, de a doua zi. Hermione nu-i lăsa niciodată să copieze (Așa n-o să învățați niciodată!), dar punând-o să-i verifice, Ron și Harry aflau întotdeauna răspunsurile coŹrecte. Harry se simțea neliniștit. Ar fi vrut să-și recapete cartea și să continue să citească, numai ca să nu se mai gândească la meciul de a doua zi. Și de ce i-ar fi frică de Plesneală, mă rog? Se ridică în picioare și le spuse lui Ron și Hermionei că se duce să-i ceară cartea înapoi. Treaba ta, ziseră cei doi, dar Harry îi asigură că era conŹvins că Plesneală îi va da cartea, dacă i-o va cere când erau de față și alți profesori. Coborî și se duse la cancelarie. Ciocăni, dar nimeni nu-i răspunse. Mai ciocăni o dată, dar iarăși nu primi nici un răsŹpuns. Și dacă Plesneală lăsase cartea în cancelarie? Merita să încerce... Deschise ușa ușurel și se uită înăuntru, unde văzu o scenă groaznică. Plesneală și Filch erau singuri în cancelarie. Plesneală își ridicase roba peste genunchi și i se vedea piŹciorul însângerat și cu carnea sfâșiată. Filch îi dădea bandaŹje, să se panseze. Ce nenorocire! spunea Plesneală. Cum să poți să-i supraveghezi toate cele trei capete, deodată?! Harry încercă să închidă ușa la loc, încetișor, dar... Potter! Fața lui Plesneală se schimonosi de furie, în timp ce-și lăsa roba în jos. Harry înghiți cu greu. Domnule profesor, îmi puteți da cartea înapoi? AFARĂ! A-FA-RĂ! Harry plecă, înainte ca Plesneală să poată să le mai ia câteva puncte. Fugi în susul scărilor cât putea de iute. Ți-a dat-o? îl întrebă Ron, când îl văzu. Ce-i cu tine, ce ți s-a întâmplat? Pe șoptite, Harry le spuse ce văzuse și auzise. Știți ce înseamnă asta? întrebă el, cu răsuflarea întretăŹiată. Că, de Halloween, a încercat să treacă de câinele cu trei capete! Acolo se ducea în seara în care l-am văzut noi! Cred că vrea să obțină ce păzește câinele acela! Și pariez pe coada mea de mătură că el l-a lăsat pe monstru înăuntru, ca să creeze o diversiune! Hermione făcu ochii mari. Nu, nu se poate! făcu ea. Știu că nu este prea plăcut, dar nu cred că ar fura ceva păzit cu atâta strășnicie de domŹnul Albus Dumbledore. Ei, și tu, Hermione! izbucni Ron. După tine, toți proŹfesorii sunt sfinți sau cam așa ceva! Eu sunt de părerea lui Harry, n-aș băga mâna în foc pentru Plesneală. Dar oare ce-o fi căutând? Ce păzește câinele? Harry se duse la culcare, cu aceeași întrebare zbârnâindu-i în creieri. Neville sforăia de mama focului, dar Harry nu putea închide ochii. Încercă să nu se mai gândească la nimic, trebuia să se odihnească, doar ziua următoare parŹticipa la primul lui meci, dar o expresie ca cea de pe fața lui Plesneală, când fusese surprins, nu se uită cu una, cu două... * Veni și ziua următoare, rece, dar foarte senină. Marea Sală mirosea îmbietor, a cârnăciori prăjiți, și răsuna de glaŹsuri voioase, dornice să vadă un meci de Vâjthaț cât mai reușit. Trebuie să mănânci ceva! Nu vreau! Imposibil! Nu pot să înghit nimic! Harry se simțea groaznic. În aproximativ o oră, urma să intre în teren. Harry, mănâncă, îl îndemnă și Seamus Finnigan, treŹbuie să capeți puteri. Căutătorii sunt întotdeauna cotonogiți de jucătorii din echipa adversă! Mulțumesc pentru încurajare, Seamus, zise Harry, uitându-se cum acesta își tot turna ketchup pe cârnăciori. Pe la ora unsprezece, întreaga școală era în păr, în jurul terenului de Vâjthaț. Mulți dintre privitori aveau binocluri. Era adevărat că scaunele erau sus, în aer, dar uneori tot era greu să urmărești toate fazele. Ron și Hermione se alăturaseră lui Neville, Seamus și Dean, pe cel mai de sus rând. Harry fu uimit să constate că făcuseră un afiș mare, din unul dintre cearșafurile distruse de Pungașul. Pe el scria: Harry Potter, președinte! iar Dean, care era foarte bun la desen, făcuse dedesubt emblema Cercetașilor, leul uriaș. Hermione contribuise și ea cu o miŹcă vrajă, pentru ca inscripția să apară în mai multe culorii, vii și strălucitoare. Între timp, la vestiar, Harry și restul echipei se schimbau pentru meci, punându-și pelerinele roșii de Vâjthaț. (VipeŹrinii jucau în pelerine verzi). Baston își drese glasul, pentru ca să se facă liniște. OK, băieți..., începu el. ... și fete, completă înaintașa Angelina Johnson. Da, și fete, fu de acord Baston. A venit momentul! ... mult așteptat..., sări Fred Weasley. ... de noi toți! zise și George. Știm pe de rost discursul de încurajare al lui Baston, îi spuse Fred lui Harry. Am făcut parte din echipă și anul treŹcut! Gura, voi doi! strigă Baston. De ani de zile n-au mai avut Cercetașii așa o echipă bună. O să câștigăm, sunt sigur! Și îi privi crunt, ca și cum ar fi vrut să adauge: Sau altfel... În regulă, pe teren! Succes tuturor! Harry ieși din vestiar, în urma lui Fred și George și, sperând să nu i se înmoaie genunchii, păși pe teren, în uralele publicului dezlănțuit. Madam Hooch era arbitra. Stătea în mijlocul terenului, În așteptarea celor două echipe, cu mătura în mână. Atenție la mine, începu ea, de îndată ce îi văzu pe toți adunați în jurul ei. Vreau un joc corect de ambele părți! Lui Harry i se păru că i se adresează mai mult lui Marcus Flint, căpitanul echipei Viperinilor, elev în anul VI. Harry se gândi că Marcus arăta ca și cum ar fi avut ceva sânge de vârŹcolac în el. Cu coada ochiului, Harry văzu afișul uriaș, fluturând la înălțime. Inima lui tresăltă. Simți că prinde curaj. Sus, pe mături, vă rog! Harry încălecă superbul lui Nimbus 2000. Madam Hooch suflă puternic în fluierul său de argint. Cincisprezece mături se ridicară în aer. Meciul începuse! Și balonul este preluat imediat de Angelina Johnson, de la Cercetași. Ce înaintașă bună! Și frumoasă, pe deasupra... Jordan! Scuzați-mă, doamnă profesoară! Lee Jordan, prieten bun cu gemenii Weasley, era comenŹtatorul meciului, urmărit cu mare atenție de profesoara McGonagall. Angelina se descurcă, într-adevăr foarte bine acolo, sus, în aer. Pasează perfect către Alicia Spinnet, prietenă bună cu Oliver Baston. Anul trecut, ea a stat pe banca rezerveŹlor... Dar să ne întoarcem la Johnson care... Ah, nu! VipeŹrinii au reușit să ia balonul, prin căpitanul lor, Marcus Flint. Și dus a fost! Marcus Flint zboară ca un vultur și e gata să înscri... Nu, a fost oprit excelent de portarul Baston și balonul este preluat iar de Cercetași, prin înaintașa lor, Katie Bell, care i-a suflat balonul lui Flint, printr-o desăvârșită mișcare de învăluire, și... Auu! Cred că a fost foarte dureros! Un balon-ghiulea a lovit-o chiar în ceafă! Balonul trece la Viperini, Adrian Pucey se grăbește spre locul de marcaj, dar e stopat de cel de-al doilea balon-ghiuŹlea, trimis de Fred sau de George Weasley, n-aș putea spune exact care dintre gemeni... Cercetașii au făcut un joc excelent până acum. Și aruncătorul lor a fost excelent. Balonul este iar la Johnson, care a plecat ca din pușcă, zboară, cu adevărat! Fentează un balon-ghiulea... și iată, la mică distanță, poarta echipei adverse... Hai, Angelina! Acum! Portarul Viperinilor, Bletchley, plonjează... Ratare! Cercetașii au înscris primii! Uralele galeriei Cercetașilor umplură aerul, printre morŹmăielile și bombănelile Viperinilor. Hai, făceți-mi și mie loc, dați-vă mai încolo! Hagrid! Ron și Hermione se înghesuiră, ca să-i facă și lui loc. Am urmărit meciul până acum din coliba mea, zise el și arătă spre un binoclu, pe care îl ținea pe după gât, dar nu-i același lucru. Nici urmă de hoțoaica aurie, nu? Nu, Harry nu prea a avut ce face până acum, spuse Ron. Bine că n-a pățit nimic, tot e ceva, nu-i așa? remarcă Hagrid, punându-și binoclul la ochi și privind spre punctuŹlețul din zare, care nu era altul, decât Harry. Sus, mult deasupra lor, Harry urmărea jocul cu atenție, scrutând zarea, să nu-i scape hoțoaica aurie. Făcea întocmai cum îl învățase Baston. Te ții deoparte până vezi hoțoaica, îl sfătuise Baston. Nu e indicat să fii atacat înainte de a intra în acțiune. Când marcase Angelina, Harry făcuse o serie de lupinŹguri, pentru a-și manifesta bucuria. Acum, era iar la post, pândind hoțoaica. La un moment dat i se păru că vede o sclipire aurie, dar nu erau decât reflexele de la ceasurile geŹmenilor Weasley. Iar altădată, un balon-ghiulea veni glonț spre el, dar Harry îl respinse, iar Fred porni în urmărirea balonului-ghiulea. Ai pățit ceva, Harry? apucă Fred să strige și trimise balonul-ghiulea în direcția lui Marcus Flint. Balonul e la Viperini, comenta Lee Jordan. Înaintașul Pucey se ferește de baloanele-ghiulea, îi fentează pe gemenii Weasley și pe înaintașa Bell și se îndreaptă... Ah, nu-i chiar hoțoaica?!? Un murmur străbătu mulțimea și Pucey scăpă balonul, mult prea atent la sclipirea aurie, care îi vâjâi pe la urechi. O văzuse și Harry și plonja după ea, cu mult entuziasm. Căutătorul Viperinilor, Terence Higgs, o observase și el. Umăr la umăr, zburau amândoi spre hoțoaică. Înaintașii se opriseră din joc, uitând parcă pentru ce se aflau acolo și urmărind întrecerea. Harry era mai rapid ca Higgs. Văzuse boțul auriu, fluturând înaintea lor, băgă viteză și... BONG! Urlete furioase izbucniră din rândurile CerceŹtașilor. Marcus Flint îi pusese o piedică, în mod intenționat, măturii lui Harry, care se dezechilibră și începu să se rotească. Harry se prinse zdravăn de ea, străduindu-se să scape întreg. FAULT! strigau Cercetașii. Furioasă, Madam Hooch îl atenționă pe Flint și ordonă o lovitură liberă pentru Cercetași. Dar, în toată această conŹfuzie, hoțoaica dispăruse, bineînțeles. Dedesubt, Dean Thomas urla din răsputeri: Dă-l afară! Cartonaș roșu! Dean, nu suntem la fotbal, îi aminti Ron. Jucătorii de Vâjthaț nu pot fi dați afară. Și ce e aia, cartonaș roșu? Dar Hagrid îi ținea partea lui Dean: Ar trebui să se schimbe regulile. Flint ar fi putut să-l doboare pe Harry de pe mătură! Lui Lee Jordan îi venea foarte greu să fie imparțial: Astfel, după acest fault josnic și dezgustător... Jordan! Să nu se mai repete! Bine, doamnă, bine... Deci, Flint aproape că l-a ucis pe Harry, drept care Spinnet primește câteva puncte pentru Cercetași și jocul continuă. Balonul este la Cercetași... Harry blocă un alt balon-ghiulea, care venise amenințător de aproape de capul său. Din cauza șocului, mătura se încliŹnă periculos și, pentru o clipă, Harry avu senzația că o să cadă. Strânse mătura între picioare și se prinse cu mâinile de ea, cu toată puterea. Niciodată nu mai simțise ceva aseŹmănător. Se întâmplă din nou. Mătura lui Harry părea că vrea să-l trântească la pământ. Harry dădu să se îndrepte spre locul unde stătea Baston, să-l roage să ceară o pauză, dar își dădu seama că Nimbus 2000 scăpase de tot de sub control. Se învârti de câteva ori, foarte periculos, făcu niște zig-zaguri prin aer, gata să îl arunce la pământ pe Harry. Lee comenta în continuare: Viperinii au balonul... la Flint, care trece de Spinnet... și de Bell... Un balon-ghiulea îl lovește puternic în față... Sper că i-a spart nasul! Glumeam, doar, doamnă profeŹsoară... Viperinii înscriu... Oh, vai... Viperinii erau în culmea fericirii. Nimeni nu părea să fi observat că mătura lui Harry avea probleme... Îl purtase tot mai sus, zvâcnind și răsucindu-se, ducându-l departe de joc. Nu înțeleg ce face Harry, mormăi Hagrid. Dacă nu l-aș ști, aș zice că a pierdut controlul măturii... Dar... nu se poaŹte... Nu?!? Deodată, toți își îndreptară privirile spre Harry. Mătura lui se rotea, iar și iar, și el abia mai reușea să se țină. DeoŹdată se auzi un strigăt. Mătura se smucise și reușise să-l dea jos pe Harry. Harry se mai ținea doar cu o mână și atârna în gol. I-o fi stricat-o Flint când l-a faultat, șopti Seamus. Nu se poate, zise Hagrid, cu o voce tremurătoare. Doar dacă acționează asupra ei o magie neagră, deosebit de puŹternică... Niciodată n-a reușit nici un puști să strice un NimŹbus 2000... La aceste cuvinte, Hermione îi smulse binoclul lui Hagrid, dar, în loc să se uite la Harry, cercetă înfrigurată mulțimea. Ce faci? o întrebă Ron, negru la față de supărare. Știam eu! Plesneală! Uite și tu! În partea opusă, stătea Plesneală, cu ochii țintă la Harry și murmurând ceva pe șoptite, fără încetare. Face ceva! strigă Hermione. Vrăjește mătura! Ce putem face? Lăsați pe mine! Și, înainte ca Ron să mai apuce să spună ceva, Hermione dispăru. Ron întoarse binoclul spre Harry. Mătura vibra atât de tare, că era o minune că Harry se mai putea ține încă de ea. Mulțimea era în picioare, urmărind scena, îngrozită, iar gemenii Weasley se apropiaseră de Harry, încercând să-l ia pe mătura unuia dintre ei. Degeaba, însă. De fiecare dată când se apropiau de Harry, mătura zvâcnea și mai sus. Gemenii zburau în cercuri pe dedesubtul lui Harry, sperând să-l poată prinde, dacă ar fi căzut. Marcus Flint apucă baloŹnul și mai înscrise de cinci ori, fără ca nimeni să-l observe. Hai, Hermione, fă ceva, murmură Ron, disperat. Hermione își făcuse loc spre scaunul unde stătea Plesneală și acum alerga pe rândul imediat de dedesubt. Nici măcar nu se oprea să-și ceară scuze celor pe care îi îmbrâncea în goana ei. Ajungând în dreptul lui Plesneală, se ghemui la pământ, își scoate bagheta magică și începu să șoptească niște cuvinte numai de ea știute. Din bagheta ei țâșniră scântei spre poalele mantiei profesorului Plesneală. In numai treizeci de secunde, Plesneală își dădu seama că era în flăcări. Un strigăt speriat îi dădu de știre Hermionei că își îndeplinise misiunea. Adunând jarul de pe Plesneală și punându-l într-un vas, în buzunar, Hermione se strecură înapoi. Plesneală n-avea să știe niciodată ce se întâmplase. Fusese deajuns. Sus, în aer, Harry reuși să-și domolească mătura. Neville, poți să te uiți acum, îl îndemnă Ron. In ultimele cinci minute, Neville bocise, cu capul ascuns în jacheta lui Hagrid. Harry coborî pe pământ și toată lumea observă că își duŹce mâna la gură, ca și cum i-ar fi venit să vomite, ateriză cu bine și lasă să-i cadă din gură, drept în palmă, ceva auriu. Am prins hoțoaica! zise el, vesel. Jocul se termină într-un vacarm de nedescris. N-a prins-o, aproape c-a înghițit-o! urla Flint, ofticat. Mai urlă el încă douăzeci de minute, dar tot degeaba. Harry nu încălcase regulile, iar Lee Jordan anunța fericit rezultatul meciului: Cercetașii câștigaseră o sută șaptezeci de puncte, iar Viperinii șaizeci. Harry nu auzise însă nimic. El bea o ceașcă de ceai tare, în coliba lui Hagrid, unde se dusese, împreună cu Ron și Hermione. Plesneală și-a băgat coada! îi explică Ron. Aiurea! zise Hagrid, care nu înțelesese nimic din ce se întâmplase pe terenul de Vâjthaț. De ce ar face Plesneală așa ceva? Harry, Ron și Hermione schimbară priviri semnificative. Oare să-i spună lui Hagrid?! Harry hotărî să-i spună adevărul. Am aflat ceva în legătură cu el, zise Harry. De HalloŹween, a vrut să treacă de câinele cu trei capete și l-a mușcat. Cred că vroia să fure ce păzește acesta cu atâta strășnicie. Hagrid scăpă ibricul. Cum de-ai aflat de Fluffy? se miră el. Da, e câinele meu, l-am adus din Grecia. I l-am împrumutat domnului Albus Dumbledore, ca să păzească... Da... Da? făcu Harry, curios foc. Ei, nu mă mai întrebați și voi atâtea, e un mare secret! Dar Plesneală vrea să-l fure... Aiurea! Plesneală e profesor la Hogwarts, n-ar face niciodată așa ceva! Atunci, de ce a încercat să-l omoare pe Harry? întrebă Hermione. Nu mai încăpea nici o îndoială, evenimentele din acea după-amiază îi schimbaseră complet părerea despre profeŹsorul Plesneală. Știu ce-nseamnă piază rea, Hagrid, crede-mă! Trebuie să spui blestemul, cu privirile ațintite asupra celui pe care vrei să-l influențezi și Plesneală, crede-mă, nu-și dezlipea privirea de la Harry. Nici măcar nu clipea! Iar eu vă mai spun o dată că vă înșelați, se încăpățână Hagrid. Nu pot să explic de ce mătura lui Harry s-a comŹportat atât de bizar, dar profesorul Plesneală n-ar ucide niciodată un student! Și acum, ascultați-mă bine, toți trei! Nu vă amestecați unde nu vă fierbe oala, să n-o încurcați! Uitați de câine, uitați de ce păzește el, asta e treaba profeŹsorului Albus Dumbledore și a lui Nicolas Flamel... Aha! Deci, mai știe de lucrul ăsta și acest Nicolas! sări Harry. Hagrid era furios pe el însuși.