CAPITOLUL IX
DUELUL DE LA MIEZUL NOPȚII
Până să-l întâlnească pe Draco, Harry nu crezuse că va mai urî pe cineva atât de mult ca pe Dudley. Fiindcă în primul an, Cercetașii nu aveau alte cursuri comune cu Viperinii, în afară de cel de Poțiuni magice, Harry nu avu prea mult de-a face cu Draco. Asta până când găsiră un bilet prins în camera de zi a Cercetașilor, prin care erau anunțați că lecțiile de zbor urmau să înceapă joi și se vor desfășura împreună cu Viperinii. Da, bombăni Harry, numai mie mi se putea întâmpla așa ceva, să mă fac de râs pe coada de mătură, în fața lui Draco. Dorise să învețe să zboare mai mult ca orice pe lume. N-o să te faci de râs, încerca Ron să-l liniștească. Draco se tot laudă cât este el de bun la Vâjthaț, dar cred că doar se grozăvește! Știi cum e el! Într-adevăr, Draco vorbea mult despre zbor și mereu se plângea că anul întâi nu joacă suficient Vâjthaț. Povestea întâmplări exagerate și interminabile, care aproape toate se terminau cu felul în care scăpase el de Încuiați, zburând ca un elicopter. Și Draco nu era singurul. Și Seamus povestea că și-a petrecut întreaga copilărie, cutreierând coclaurile pe o coadă de mătură. Chiar și Ron povestea, cui dorea să-l asculte, că, odată, pe când se plimbau pe coada de mătură a lui Charlie, erau să lovească un deltaplan. Toți cei din faŹmiliile de vrăjitori vorbeau aproape tot timpul de Vâjthaț. Ron intrase deja într-o mare dispută cu Dean Thomas, în legătură cu jocul de fotbal. Ron nu putea să înțeleagă în ce consta frumusețea acelui joc cu mingea, dacă nimănui nu-i era permis să zboare. Harry îl surprinsese pe Ron încercând să-i facă să se miște pe jucătorii din posterul lui Dean, cu echipa lui favorită. Neville nu se suise niciodată pe vreo coadă de mătură, fiindcă bunica lui nu-i dăduse voie nici măcar să se apropie de așa ceva. În sinea lui, Harry îi dădea dreptate bunicii lui Neville, fiindcă acesta pățea fel de fel de accidente și cu picioarele pe pământ, darămite pe mătură... Hermione era și ea foarte emoționată, deoarece zborul era ceva care nu putea fi învățat numai din cărți. Încercase, dar... La micul dejun din acea zi de joi, Hermione îi înneŹbuni pe toți cu fel de fel de poante, pe care le citise ea în cartea Vâjthaț de-a lungul secolelor. Numai Neville îi sorŹbea fiecare cuvânt, sperând să prindă câte ceva care l-ar fi putut ajuta mai târziu să se mențină măcar pe coada de mătură. Ceilalți, însă, răsuflară ușurați, când turuiala HermiŹonei fu întreruptă de bufnițele care aduceau coresponŹdența. Harry nu mai primise nimic, de la bilețelul lui Hagrid, lucru repede observat de Draco. El tocmai primise de acasă un pachet cu dulciuri, pe care îl deschise pofticios, la masa Viperinilor. Neville primi un pachețel de la bunica lui. Îl deschise emoționat, în fața tuturor, și găsi înăuntru un glob de crisŹtal, acoperit cu ceva alburiu. Ah, e un Amintește-ți tot! Bunica știe că eu cam uit să fac diverse lucruri. Globul ăsta îți spune imediat dacă ai uitat ceva. Îl ții așa și dacă se face roșu... Oh! făcu Neville, înroșindu-se până în vârful urechilor, fiindcă globul se făcuse și el ca para focului. Ce-am uitat?! Neville se străduia să-și amintească ce uitase, când Draco îi smulse pe la spate globul de cristal. Harry și Ron săriră în picioare, de-abia așteptând un motiv, cât de mic, să se ia la trântă cu Draco, dar profesoara McGonagall, care mirosea pericolul mai repede ca orice alt profesor, fu imediat lângă ei. Ce se întâmplă aici? întrebă ea. Draco mi-a luat globul, doamnă, se plânse Neville. Strâmbându-se, Draco lăsă globul la loc, pe masă. Mă uitam și eu, ce-am făcut? întrebă el și o șterse de la masa lor, urmat îndeaproape de Crabbe și Goyle. * După-amiază, la trei și jumătate, Harry, Ron și toți ceilalți Cercetași ieșiră afară, pentru prima lecție de zbor. Era o zi senină, înviorată de un vânticel plăcut. Cu toții pășeau pe iarba proaspătă, coborând o pantă și îndreptânŹdu-se către o pajiște complet netedă. În zare, se vedeau coŹpacii sumbri și întunecați ai Pădurii Interzise. Viperinii erau deja acolo, iar pe pământ se vedeau douăŹzeci de cozi de mătură, aliniate perfect. Harry îi auzise pe Fred și George plângându-se adesea de cozile de mătură de la școală, care începeau să vibreze, de îndată ce te înălțai prea sus și toate trăgeau un pic spre stânga. Sosi și profesoara lor, Madam Hooch. Avea părul scurt, cărunt, iar ochii îi erau galbeni, ca ai unui șoim de pradă. Hei, ce stați și vă uitați la mine? Puneți mâna pe câte o mătură și, călare pe ea! începu ea să strige. Harry se uită la mătura lui. Era foarte veche, iar pe aloŹcuri ieșeau fire desprinse. Strângeți coada măturii cu mâna dreaptă, comandă profesoara, și ziceți Hop! Hop! strigară cu toții. Mătura lui Harry zvâcni imediat în mâna lui, dar se doveŹdi a fi una dintre puținele care făcu acest lucru. Mătura HerŹmionei se răsuci, pur și simplu, și căzu la pământ, iar cea a lui Neville nici măcar nu se clinti. Probabil că măturile, preŹcum caii, simțeau când ți-era frică, se gândi Harry. Exista un tremur în vocea lui Neville care spunea clar că ar vrea să rămână cu picioarele pe pământ. Madam Hooch trecu apoi printre rânduri, le arătă cum trebuie încălecată o mătură și le corectă înclinarea mâinii cu care se prindeau de mătură. Harry și Ron mai să moară de fericire când Madam Hooch îl corectă pe Draco și îi spuse că fusese învățat greșit să zboare. Când auziți fluierul, zise ea, loviți coada măturii cu puŹtere de pământ. Țineți-le strâns, înălțați-vă puțin, apoi coboŹrâți, înclinându-vă ușor înainte. La fluierul meu... Unu... Doi... Dar Neville, nervos ca o pisică și speriat să nu rămână ultimul, lovi cu putere pământul, înainte ca buzele profeŹsoarei să fi atins măcar fluierul. Înapoi, băiete! strigă ea. Dar Neville parcă scăpase din pușcă și se tot înălța. Un metru, doi... Harry îl văzu albindu-se la față când privi în jos, strângând cu putere mătura, dar înclinându-se pe o parte și... BONG! Urmă o bufnitură și Neville rămase gemând la pământ, cu fața în sus. Mătura lui continua să se înalțe singură tot mai sus și se abătu spre Pădurea Interzisă, dispărând cu totul din vedere. Madam Hooch se aplecase peste Neville, tot atât de paŹlidă la față, ca și el. Vai, ți-ai scrântit încheietura, o auzi Harry murmurând pe Madam Hooch. Hai, sus, ai scăpat ușor! Să nu îndrăznească cineva să facă vreo mișcare, cât îl duc eu la spital, îi amenință ea, întorcându-se cu fața la ei. Lăsați măturile la locul lor sau zburați de la Hogwarts cât ai zice Vâjthaț! Să mergem, bietul de tine! Neville, cu fața brăzdată de lacrimi, se îndepărtă, susținut de mijloc de Madam Hooch. De îndată ce plecară cei doi, Draco izbucni în râs: Ați văzut ce față de mălai mare avea? Ceilalți Viperini îi ținură isonul. Mai taci din gură, Draco! îl repezi Parvati Patil. Ooo, ia te uită, zise batjocoritor o fată de la Viperini, cu fața dură și privirea tăioasă, nu știam, Parvati, că te dai în vânt după grăsani umflați și plângăcioși! Uite! strigă Draco, ridicând ceva de la pământ. E stupiŹzenia aia pe care i-a trimis-o bunică-sa! Globul strălucea în soare, în mâinile lui Draco. Dă-mi-l imediat! zise Harry calm. Toată lumea amuți, cu ochii și urechile ciulite. Draco zâmbi răutăcios. Cred că o să-l las pe undeva, pe-aici, zise el, să-l găsească Neville când vine. Eh, într-un copac... Ce zici? Dă-mi-l în clipa asta! strigă Harry, dar Draco încălecase pe mătură și se îndepărtase. Nu mințise, știa, într-adevăr, să zboare bine. Ajunsese rapid la ramurile cele mai de sus ale unui stejar și strigă de acolo: Vino să-l iei, Potter, cine te oprește? Harry puse mâna pe coada măturii. Nu! strigă Hermione. Madam Hooch a spus să nu ne clintim din loc, o să ne băgați pe toți în bucluc! Harry ignoră spusele ei. Sângele îi zvâcnea în urechi. ÎnŹcăleca mătura, lovi puternic cu coada de pământ, înălțându-se repede, cu părul și roba înfoiate de vânt. Iată ceva ce sunt și eu în stare să fac, fără prea multă învățătură, se gândi el. Era o senzație minunată. Ridică ușor mătura, să se mai înalțe puțin, și auzi strigătele de spaiŹmă ale fetelor și văzu admirația care se citea pe fața lui Ron. Întoarse brusc mătura și se află față în față cu Draco Reacredință, care îl privea, oarecum descumpănit. Dă-mi-l imediat sau te dau jos de pe mătură! zise Harry. Aș vrea s-o văd și pe-asta, zise Draco, dar iară prea mare convingere. Începuse să-i fie frică. Cum-necum, Harry știa ce avea de făcut. Apucă mătura cu amândouă mâinile și se îndreptă brusc spre Draco, drept la țintă, ca un vârf de lance. Draco, de-abia avu timp să se dea la o parte. Harry făcu o nouă întoarcere, ținând strâns mătura cu amândouă mâinile. Câțiva dintre cei de jos înceŹpură să aplaude. Ha! Nu-i mai ai pe Crabbe și Goyle să-ți scape pielea! râse Harry. Același gând îi trecuse și lui Draco prin minte. Prinde-l, dacă poți, zise el cu răutate și aruncă în sus globul, în timp ce el se îndreptă spre pământ. Harry văzu cum globul se înălță cu o mișcare ușoară în aer și apoi începu să cadă cu viteză. Înclină vârful măturii și începu să coboare cu mare viteză în picaj, urmărind globul. În țipetele speriate, dar și entuziasmate ale celor de jos, Harry întinse mâna și prinse globul, la mai puțin de cinciŹzeci de centimetri de pământ, la timp ca să-și poată îndrepta mătura și să aterizeze lin pe iarbă. HARRY POTTER! Inima lui Harry se strânse, bucuria victoriei aproape disŹpărând cu totul, la auzul vocii profesoarei McGonagall. StăŹtea în fața ei, cu capul plecat, tremurând ușor. Niciodată... la Hogwarts... se gândi el trist. Harry Potter! repetă ea, gâtuită de emoție, cu ochii sclipind de furie pe sub ochelari. Cum de-ai îndrăznit? Dacă îți rupeai gâtul? Nu a fost vina lui, doamnă... Taci din gură, domnișoară Patil. Dar numai Draco... Taci și dumneata, domnule Weasley! Harry Potter, vino cu mine! ACUM! Harry mai apucă să vadă bucuria celor trei, Draco, Crabbe și Goyle. Merse spășit în spatele profesoarei McGonagall, în timp ce ea se îndrepta nervoasă spre castel. Îl vor exmatricula, era sigur. Vroia să spună ceva în apărarea lui, dar cuvintele reŹfuzau să iasă din gât. Profesoara McGonagall mergea repeŹde, fără să-l învrednicească nici măcar cu o privire. O făcuse și de data asta. Se miră că reușise să rămână acolo chiar și alea două săptămâni. Tot ce avea el putea fi împachetat în zece minute, după care, direcția Dursley. Nici nu vroia să se gândească la ce aveau să spună când îl vor vedea pe treptele casei. Urcau deja scările de marmură din interior și profesoara McGonagall nu scosese nici un cuvânt. Trântea ușile și mărșăluia pe coridoare, fără să-l bage în seamă pe bietul Harry. Probabil că îl ducea la domnul director Albus Dumbledore. Se gândea la Hagrid care fusese și el exmaŹtriculat, dar lăsat pe lângă școală, ca paznic al vânatului. Poate că ar putea fi asistentul lui Hagrid... Inima i se strânse și mai tare, la gândul că avea să vadă cum Ron și ceilalți ajungeau vrăjitori, în timp ce el mergea după Hagrid și îi căra geanta. Profesoara McGonagall se opri în fața unei clase, băgă capul pe ușă și întrebă: Scuzați-mă, domnule profesor Flitwick, aveți nevoie de Baston? Am puțină treabă cu el... Harry tresări. Ce-o mai fi și asta? Doar nu avea de gând să-l bată cu bățul... Baston se dovedi a fi un om, de fapt, un băiat din anul cinci, care veni mirat spre ei. Veniți amândoi cu mine, zise ea, luând-o înainte. Baston îl privea curios pe Harry. Intrați! Profesoara McGonagall îi împinse într-o clasă, în care nu era nimeni, cu excepția lui Peeves, ocupat să scrie prostii cu creta pe tablă. Peeves, afară! strigă profesoara. Peeves scăpă creta din mână și ieși repede, afurisind și blestemând. Profesoara McGonagall trânti ușa după el și se întoarse spre cei doi băieți. Potter, el e Oliver Baston. Baston, ți-am găsit un căutător! Nu glumiți, doamnă? Absolut deloc! zise ea sec. Băiatul e un talent, n-am mai văzut așa ceva. Ești prima oară pe mătură, Potter? Harry dădu din cap doar, fără să știe ce se întâmpla. Totuși, nu părea o exmatriculare... Începu să-și revină, puțin câte puțin. A prins globul ăsta în mână, după o cădere liberă de aproximativ 15 metri! mai spuse profesoara McGonagall. Și nu are nici măcar o zgârietură! Nici Charlie Weasley n-ar fi reușit! Oliver Baston îl privea pe Harry, ca și cum toate visele lui s-ar fi împlinit, în sfârșit. Ai văzut vreodată vreun meci de Vâjthaț, Potter? îl înŹtrebă el. Baston este căpitanul echipei Cercetașilor, îi explică profesoara McGonagall. Da, are și statura potrivită, zise Baston, dându-i ocol lui Harry și studiindu-l cu atenție. Agilitate, viteză... Trebuie să-i găsesc o mătură potrivită, ce ziceți, doamnă, un Nimbus 2000 sau un Aspiratus 7? O să vorbesc cu domnul profesor Albus Dumbledore, ca să vedem cum putem modifica regula anului întâi... Avem atâta nevoie de o echipă mai bună ca anul trecut. Ne-au umilit complet Viperinii în ultimul meci! O săptămână înŹtreagă nu l-am mai putut privi în ochi pe Severus Plesneală! Profesoara McGonagall îl privi sever pe Harry, peste rama ochelarilor. Să te antrenezi din greu, Potter, dacă nu vrei să te pedepsesc pentru ce-ai făcut! îl amenință ea. Deodată, fața i se destinse într-un zâmbet larg. Ce fericit ar fi fost tatăl tău, zise ea cu nostalgie. Era un excelent jucător de Vâjthaț! * Glumești, nu? întrebă Ron, neîncrezător. Erau la masa de prânz și Harry tocmai terminase de poŹvestit ce i se întâmplase, de când plecase cu profesoara McGonagall de pe terenul de antrenament. Ron continuă uimit, rămânând cu bucata de plăcintă la jumătatea drumuŹlui spre gură: Căutător? Dar cei din anul întâi niciodată n-au... O să fii cel mai tânăr jucător din ultimii... Din ultimul secol, vrei să spui, zise Harry, înfulecând cu poftă, căruia i se făcuse o foame teribilă, după emoțiile de până atunci. Așa mi-a spus Baston! Ron era atât de uimit, încât rămăsese, pur și simplu, cu gura căscată, gogonând ochii la Harry. Încep antrenamentul săptămâna viitoare, numai nu spune nimănui, Baston vrea să fie secret până la meci! Fred și George intrară pe hol și, de cum îl observară pe Harry, se îndreptară spre el. Excelent, îi spuse George, ne-a povestit Baston. Și noi suntem în echipă, prinzătorii! Ascultați-mă pe mine, adăugă Fred, anul ăsta câștigăm cu siguranță cupa la Vâjthaț! N-am mai câștigat de când a plecat Charlie, dar echipa de anul acesta va fi extraordinară! Trebuie să te antrenezi bine, Harry. Să-l fi văzut pe Baston, parcă plutea când ne-a povestit. Acum ne grăbim, Lee Jordan a găsit un culoar secret, prin care putem să ieșim din școală. Pariez că e ăla pe care noi l-am găsit din prima săpŹtămână de școală! La revedere! De-abia plecară Fred și George, când apărură alții, mult mai neplăcuți: Draco, flancat de Crabbe și Goyle. Iei ultima masă, Potter? Când pleacă trenul spre lumea Încuiaților? Văd că ai căpătat curaj acum, că te afli pe pământ și ești însoțit de gorilele tale, îi spuse Harry, cu răceală. Nu că nu s-ar mai fi temut de Crabbe și Goyle, dar, cu profesorii de față, aceștia nu puteau decât să strângă din dinți și din pumni. Am curaj să te înfrunt și singur, se grozăvi Draco. La noapte, dacă vrei. Un duel între vrăjitori. Numai cu bagheta magică, fără nici un fel de contact fizic. Să nu-mi spui că n-ai auzit niciodată de duelul dintre vrăjitori... Cum să nu audă? se băgă Ron în vorbă. Eu sunt secunŹdul lui. Care e secundul tău? Draco se uită la Crabbe și Goyle, cântărindu-i. Crabbe! La miezul nopții, da? Ne întâlnim în Sala Trofeelor, rămâne întotdeauna neîncuiată. După ce plecă Draco, Ron și Harry se uitară unul la altul. Ce e aia duelul dintre vrăjitori?! Și cum, adică, tu ești secundul meu? Păi, secundul asistă și continuă lupta, dacă mori tu, zise Ron, prefăcându-se nepăsător. Văzând expresia de pe fața lui Harry, Ron adăugă reŹpede: Dar nu se moare decât în duelurile adevărate, știi tu, cu vrăjitori experimentați. Cel mai rău lucru pe care o să puteți să-l faceți voi o să fie să trimiteți doar câteva scântei unul spre altul. Nici unul dintre voi nu știe atâtea vrăji încât să producă nenorociri. Oricum, pariez că se aștepta să nu priŹmești provocarea. Și dacă îmi agit bagheta și nu se întâmplă nimic? O arunci la o parte și-i dai un pumn în nas, îi sugeră Ron. Scuzați-mă... Amândoi ridicară privirile. Era Hermione Granger. Nu poate nimeni să mănânce în liniște la masa asta? izŹbucni Ron. Hermione nici nu îl băgă în seamă pe Ron și îi spuse lui Harry: Am auzit, fără să vreau, ce-ai vorbit cu Draco... Cred și eu! pufni Ron. N-ar trebui să bântui prin școală, după ora de culcare. Gândește-te câte puncte or să piardă Cercetașii, e foarte probabil să te prindă. Nu fi așa egoist. Și... nu te mai băga unde nu-ți fierbe oala, o repezi Harry. Pa și n-am cuvinte, îi zise Ron în batjocură. * Orice s-ar zice, ăsta nu e un sfârșit de zi tocmai fericit, își zise Harry, în timp ce stătea treaz în dormitor, ascultând cum Dean și Seamus dormeau fericiți. (Neville nu se întorsese încă de la spital). Toată după-amiaza, Ron îi dăduse sfaŹturi, de genul: Dacă te blesteamă, vezi cum poți să te feŹrești, fiindcă am uitat cum se blochează blestemele. Aveau toate șansele să fie prinși de Filch sau Doamna Norris și Harry își zise că forța norocul, încălcând altă regulă a școlii în aceeași zi. Pe de altă parte, îi apărea în întuneric fața nesuferită și batjocoritoare a lui Draco. Asta era marea lui șansă, să-l înfrunte față-n față și să-l înfrângă. Nu putea rata așa o ocazie. E unsprezece și jumătate, șopti Ron, să mergem. Își puseră halatele și se strecurară din turnul lor, pe scara în spirală, și apoi prin camera de zi a Cercetașilor. Încă mai ardeau câțiva cărbuni în cămin, răspândind umbre lungi și negre. Aproape că ajunseseră la gaura din portret, când se auzi o voce, din fotoliul apropiat: Nu pot să cred că faci asta, Harry! Se aprinse o lampă. Era Hermione, îmbrăcată cu un halat roz. Iar tu! izbucni Ron furios. Du-te înapoi, la culcare. Aproape că i-am spus fratelui tău, zise Hermione, dintr-o suflare. El e Perfect și o să pună capăt prostiei ăsteia. Harry nu-și putea închipui cum putea să fie cineva chiar așa de băgăcios. Vino, îi spuse el lui Ron. Împinseră portretul femeii grase și trecură în hol. Dar Hermione nu avea de gând să se dea bătută, cu una, cu două. Îl urmă pe Ron și trecu și ea prin portret, sâsâind la ei ca o gâscă speriată. Nu vă pasă de Cercetași, nu vă pasă decât de voi! Nu vreau ca Viperinii să câștige Cupa Caselor! O să pierdeți punctele obținute de mine de la doamna profesoară McGoŹnagall, fiindcă am știut despre vrăjile încrucișate! Pleacă odată de-aici! Bine, plec, dar mâine, când o să fiți în tren, spre casă, să vă aduceți aminte ce v-am spus! Oh, sunteți așa de... Dar cum erau n-aveau să afle, fiindcă Hermione le întorsese spatele, pregătindu-se să intre prin portret, dar se trezi în fața unui tablou gol. Doamna grasă plecase într-una dinŹtre vizitele sale nocturne, iar Hermione rămăsese afară din Turnul Cercetașilor. Ce mă fac acum? îi întrebă ea îngrijorată. Treaba ta, noi trebuie să ne grăbim ca să nu întârziem, zise Ron. Nici nu ajunseseră bine la capătul coridorului, că HermiŹone îi și ajunse din urmă. Vin și eu cu voi, hotărî ea. În nici un caz! Credeți că o să stau aici, să aștept să dea Filch de mine? Dacă ne prinde pe toți trei, o să-i spun că am ieșit să vă opresc să faceți așa o prostie și să vă fac să veniți înapoi în turn! Da' știu că ai tupeu, nu glumă! zise Ron, înfuriat. Liniște! Se aude ceva, îi potoli Harry. Se auzea, într-adevăr, un zgomot, ca și cum cineva ar fi tors. O fi Doamna Norris? întrebă Ron, cercetând coridorul cu atenție. Nu era doamna Norris, ci Neville, care dormea ghemuit pe jos. Tresări la apropierea lor și sări în picioare. Bine că ați dat voi de mine, mă învârt pe-aici de câteva ore, n-am mai știut parola spre turnul nostru. Nu mai vorbi așa tare, Neville. Parola este Rât de porc, dar nu-ți mai folosește acum, fiindcă doamna cea grasă a plecat în vizită. Ce-ți mai face mâna? îl întrebă Harry. Excelent, uite! Madam Pomfrey m-a vindecat într-o clipă! Mă bucur, Neville, noi trebuie să ne ducem undeva, ne vedem mai târziu... Nu mă lăsați aici, se rugă Neville, nu vreau să rămân singur, Baronul Sângeros a trecut deja de două ori pe-aici! Ron se uită furios la ceas și apoi, la Hermione și Neville. Dacă ne prind, îi amenință Ron pe cei doi nepoftiți, n-o să am liniște până nu învăț Blestemul Zănaticilor, pe care ni l-a predat profesorul Quirrell, ca să-l aplic asupra voastră! Hermione deschise gura, probabil ca să spună cum era acel blestem, dar Harry le făcu semn să tacă și plecară mai departe. Continuară să se strecoare de-a lungul coridoaŹrelor, luminate doar de lumina lunii, prin ferestrele înalte, și la fiecare cotitură, Harry se aștepta să dea nas în nas cu Filch sau cu Doamna Norris. Avură noroc, totuși, și ajunseră fără necazuri la scara în spirală, care ducea la etajul trei, unde se afla Sala Trofeelor. Draco și Crabbe nu ajunseseră încă. Casetele de cristal, în care se aflau trofeele, străluceau în lumina lunii. Cupe, scuturi, tăvi și statuete împrăștiau în întuneric sclipiri de aur și argint. Stăteau cu spatele lipit de perete și cu ochii ațintiți la cele două uși de la capetele sălii. Harry își scoase bagheta, să o aibă la îndemână, în cazul în care Draco ar fi început fără nici un avertisment. Minutele se scurgeau cu greu. E târziu, șopti Ron, poate i s-a făcut frică. Apoi, se auzi un zgomot în camera alăturată, care îi făcu să tresară. Harry își ridicase bagheta, când auziră o voce care nu era, în nici un caz, a lui Draco: Adulmecă bine, iubita mea, poate sunt ascunși în vreun colț. Era vocea lui Filch care i se adresa Doamnei Norris! Îngrozit, Harry le făcu celor trei semn cu bagheta să-l urmeŹze. Nici nu-și dădură seama când ajunseră la ușa opusă loŹcului de unde venea vocea lui Filch. De-abia își trăsese Neville roba dincolo de ușă, când îl auziră pe Filch, care intrase deja în Sala Trofeelor, spunându-i Doamnei Norris: Sunt pe-aici, pe undeva, am auzit murmure de voci, se ascund probabil. Pe aici, îi îndemnă Harry pe ceilalți, care amuțiseră de groază. Se strecurară printr-o sală, plină cu armuri medievale. Filch se apropia și el însă. Neville scăpă un scâncet de groază și o luă la fugă. Intră în Ron și amândoi, într-o armură. Zăngănelile care urmară fură suficiente să trezească întreŹgul castel. Să fugim! strigă Harry și o zbughiră afară din galeria cu armuri, fără să privească înapoi, să vadă dacă îi urmărea Filch. Străbătură în goană, unul după altul, coridoarele, cu Harry în frunte, fără să știe unde se aflau și nici încotro fugeau. Trecură printr-o draperie și nimeriră într-un tunel secret, pe care îl traversară repede, și ajunseră lângă clasa în care li se preda Farmece și vrăji, adică la zeci de kilometri depărtare de Sala Trofeelor. Cred că ne-au pierdut urma, zise Harry, gâfâind din greu și ștergându-și fruntea de transpirație. Neville de-abia mai putea să respire. V-am... spus eu! zise Hermione, abia mai putând vorbi. Trebuie să ajungem la Turnul Cercetașilor, cât mai reŹpede posibil, le spuse Ron. Draco te-a pârât, îi zise Hermione lui Harry, cred că-ți dai seama. Nici n-avea de gând să vină. Filch știa cu certituŹdine că va găsi pe cineva. Harry era convins că avea dreptate, dar nu avea de gând să recunoască în fața ei. Să mergem mai departe. Dar nu era așa simplu. De-abia făcuseră câțiva pași, că se deschise o ușă și își făcu apariția Peeves. De cum îi văzu, chițcăi de plăcere. Taci, Peeves, că ne exmatriculează. Peeves chicoti încântat. Măi, măi, ce să caute în miezul nopții anul întâi pe coridoarele castelului? Țțț, măi, măi, ce boboci neascultăŹtori... O să fiți priiinși! Sâc! Sâc! Dacă nu ne spui tu, n-o să ne descopere nimeni. Peeves, te rugăm mult. Ar trebui să-i spun lui Filch, e pentru binele vostru, zise el, ca și cum i-ar fi păsat de ei, dar ochii îi sclipeau de răutate. Piei din calea noastră, îi spuse Ron și se repezi la el. Asta fu o greșeală capitală. Studenți, afară din camera de culcare! începu să urle Peeves din toți rărunchii. Aici, pe coridorul de la clasa în care se predau Farmece! Fugiră îngroziți până la ușa din capătul culoarului, dar aceasta era încuiată. Atât ne-a fost, mormăi Ron, ăsta-i sfârșitul.. Auziră pași. Filch alerga cât îl țineau puterile, ghidându-se după țipetele lui Peeves. Poate nu, zise Hermione și, luând bagheta lui Harry, șopti: Alohomora! Se auzi un CLIC, ușa se deschise, intrară repede, o zăvoŹrâră în urma lor și își lipiră urechea de ea, să audă ce se înŹtâmpla. În ce parte au luat-o, Peeves? întrebă Filch, furios. Spune te rog, mai întâi, zise Peeves, cu obrăznicie. Nu te pune cu mine, Peeves, și spune mai repede pe unde au fugit! N-o să scoți nimic de la mine, până nu spui te rog! zise Peeves, cu vocea lui nesuferită. Bine... Te rog! Nimic! Ți-am spus doar că n-o să-ți spun nimic, dacă nu spui te rog! Ce, ăsta a fost un te rog frumos? Ha, ha, ha, ha! Și copiii auziră cum Peeves pleacă, trântind o ușă. ImeŹdiat se auziră blestemele furioase ale lui Filch. Crede că ușa asta e încuiată, așa că am scăpat pentru moment. Nu te mai ține de mine, îi spuse Harry lui Neville care se ținuse de mâneca lui până atunci și care îl privea îngrozit. Ce-i cu tine? Văzu imediat ce era cu el. Lui Harry i se părea că trăiește un coșmar, din care nu se mai putea trezi. Nu se aflau într-o altă cameră, așa cum crezuseră, ci într-un coridor, și nu orice coridor, ci chiar cel interzis, de la etajul trei! Aici, îi aștepta un câine monstruos, care aproape că umŹplea spațiul dintre podea și tavan. Avea trei capete și trei perechi de ochi care se roteau furioși în toate părțile, trei nasuri, adulmecând înspre ei și trei guri, cu balele curgând printre niște colți uriași. Stătea nemișcat, fixându-i cu privirea, și Harry își dădu seama că singurul motiv, pentru care nu erau deja morți, era că și el fusese luat prin surprindere de apariția lor neașŹteptată. Dar își revenea repede, altfel ce însemnau mârâŹielile acelea îngrozitoare? Harry apucă mânerul ușii, între Filch și moarte, Filch era de preferat, desigur. Ieșiră repede și traseră ușa după ei. Alergară îngroziți pe coridor. Nu mai era nici urmă de Filch, probabil că se grăbise să-i caute în altă parte... Oricum, cui îi păsa de el? Tot ce doreau era să lase cât mai mult spațiu între ei și monŹstrul acela. Nu se opriră decât când ajunseră în fața portretului doamnei grase, de la etajul șapte, care, spre norocul lor, se întorsese din vizită. Unde, Doamne iartă-mă, ați fost? întrebă ea îngrijorată, uitându-se la hainele lor, atârnând în toate părțile, și la feŹțele lor congestionate. N-are importanță, dă-ne drumul... Rât de porc, spuse Harry, gâfâind. Tabloul se dădu la o parte și ei se treziră în camera de zi a Cercetașilor, unde se prăbușiră, tremurând din toate încheieturile, în fotoliile moi. Trecu ceva timp până ce putură să articuleze ceva. Neville arăta, ca și cum nu va mai fi în stare să vorbească niciodată. Cum de țin un asemenea monstru în școală? întrebă Ron, în cele din urmă. Câinii au nevoie de mișcare, iar ăsta, cu atât mai mult. Hermione își recăpătase și ea suflarea, dar și temperaŹmentul arțăgos. Cum de nu vă dați seama nici unul dintre voi, izbucni ea, ce înseamnă asta? Nu m-am uitat prea bine, eram prea îngrozit, zise Harry. Stătea pe o trapă! Cu siguranță că păzea ceva imporŹtant, zise ea, privindu-i furioasă. Ei, acum sunteți mulțumiți? Puteam să murim sau, și mai rău, să fim exmatriculați! Eu mă duc la culcare! Ron rămase cu gura căscată. Auzi, zise el, ca și cum noi am fi obligat-o să vină cu noi! Dar cuvintele Hermionei îl puseseră pe gânduri pe Harry. Culcat în patul lui, continua să se gândească la spuseŹle fetei. Păzea ceva... Oare, ce spusese Hagrid? Gringotts este cel mai sigur loc din lume, dacă vrei să ascunzi ceva, în afară de castel, poate... Da, se părea că descoperise unde se afla pachetul minusŹcul din seiful 713...