CAPITOLUL VI
DRUMUL DE LA PERONUL 9 ȘI 3/4
Ultima lună, împreună cu familia Dursley, trecu foarte greu. Dudley era acum atât de înspăimântat de Harry, încât nu numai că nu-i mai clintea un fir de păr, dar nici nu vroia să rămână singur cu el în cameră. Mătușa Petunia și Unchiul Vernon nu-l mai închideau în nișa de sub scări, nu-l mai puneau să facă treburi grele și nici nu mai strigau la el. De fapt, nu-i mai adresau nici un cuvânt. Pe jumătate speŹriați, pe jumătate jigniți, se purtau ca și cum orice scaun în care era așezat Harry era gol! Deși la început, era chiar reconfortant, după un timp, deveni foarte stresant. Harry stătea singur în camera lui, în compania bufniței. Se hoŹtărâse să-i pună numele Hedwig, nume pe care-l întâlnise într-o carte de magie, Istoria magiei. Stătea și citea până târziu în noapte, în timp ce Hedwig ieșea și intra pe fereasŹtră, după bunul ei plac. Bine că Mătușa Petunia nu-și mai băga nasul în camera lui, fiindcă Hedwig avea obiceiul să aducă în casă șoareci morți. În fiecare noapte, când se ducea la culcare, Harry mai bifa o zi pe calendarul pe care îl atârnase pe perete, numărând zilele care mai rămăseseră până la 1 septembrie. În ultima zi a lui august, Harry se gândi că ar fi bine să stea de vorbă cu Mătușa Petunia și Unchiul Vernon, înainte de a pleca la Hogwarts, a doua zi. Coborî în sufragerie unde cei ai casei urmăreau un concurs la televizor. Tuși puțin, ca să-i facă atenți, moment în care Dudley o zbughi afară din cameră. Unchiule Vernon... Unchiul Vernon mormăi ceva, ca să vadă Harry că îl auzise. Mâine plec la școala de magicieni și vrăjitori. Te superi dacă te rog să mă duci până la cea mai apropiată gară? Unchiul Vernon mormăi din nou și Harry presupuse că unchiul lui era de acord. Mulțumesc! spuse el. Tocmai se pregătea să urce scările înapoi, spre camera lui, când Unchiul Vernon catadicsi să vorbească. Ciudat mod de a te duce la școala de vrăjitori! Cu treŹnul... Când există covoare zburătoare, nu? întrebă el ironic. Harry nu răspunse nimic. Și unde este școala asta, mă rog? Nu știu, zise Harry, dându-și seama că așa era. Scoase din buzunar biletul pe care i-l dăduse Hagrid, îl citi și le spuse: Iau trenul de la peronul 9 și 3/4, la ora 11! Unchiul și mătușa lui se priviră uluiți. Care peron?! întrebară ei înțr-un glas. 9 și 3/4! Nu mai vorbi prostii! spuse Unchiul Vernon. Nu există un astfel de peron! Așa scrie pe biletul meu... Aiuriți! Turbați! Acum vezi și tu cum sunt cei de teapa lor! Bine, te duc mâine la gară. Oricum, mergeam mâine la Londra, că altfel nu mă oboseam pentru tine! Mergeți la Londra? repetă Harry, încercând să se poarŹte cât mai prietenos. Da, ca să-l ducem pe Dudley la doctor, urlă Unchiul Vernon, ca să-i îndepărteze coada aia stupidă până se duce la Smeltings. * Harry se sculă a doua zi la cinci dimineața, atât era de nerăbdător să plece din casa aia. Se îmbrăcă repede cu blugii lui, fiindcă nu vroia să meargă la gară cu roba și peleŹrina de vrăjitor. O să se schimbe în tren. Verifică din nou lista cu cele necesare pentru școală, văzu că nu lipsește nimic, o văzu pe Hedwig dormind în colivia ei și începu să măsoare camera în lung și-n lat, în așteptarea momentului în care se vor trezi și cei ai casei. Două ore mai târziu, geaŹmantanul mare și greu al lui Harry era așezat în mașina Unchiului Vernon. Mătușa Petunia reușise cu greu să-l convingă pe Dudley să stea pe bancheta din spate, alături de Harry. Porniră la drum și ajunseră la gară, la ora zece și jumăŹtate. Unchiul Vernon puse bagajul lui Harry pe un cărucior și îl împinse spre peron. Harry se gândi că acest lucru era foarte ciudat din partea Unchiul Vernon, dar se lămuri de ce, când îl văzu oprindu-se în fața peroanelor, strâmbând din nas disprețuitor. Gata, am ajuns! Peronul 9, peronul 10... Peronul tău trebuie să fie undeva, pe la mijloc... dar se pare că nu l-au construit încă, nu-i așa? zise el batjocoritor. Avea dreptate, fără nici o îndoială. Era plăcuța pentru peronul 9 și cea pentru peronul 10, dar nimic între ele. Succes la învățătură, zise Unchiul Vernon, cu un zâmŹbet răutăcios, și îi întoarse spatele, fără nici un alt cuvânt. Harry întoarse capul după ei, dar mașina demarase deja. Mureau de râs, toți trei. Harry își simți gura uscată. Oare, ce să facă? Atrăgea zeci de priviri, din cauza lui Hedwig. Trebuia să întrebe pe cineva. Opri un paznic de peron, dar nu îndrăzni să întrebe de peronul 9 și 3/4. Întrebă de HogŹwarts. Dar omul nu auzise de așa ceva. Când nu fu în stare să explice în ce parte a țării se găsea, Harry începu să se simtă jenat de-a binelea. Omul rămase cu impresia că Harry își bătea joc de el. Disperat, Harry întrebă de trenul care pleca la ora unsprezece, dar paznicul îi spuse că nu pleca nici un tren la ora aceea. Paznicul se îndepărtă, bombănind ceva despre plăcerea unora de a-i face pe alții să-și piardă timpul. Harry se străduia din greu să nu intre în panică. După ceasul gării, mai erau zece minute până la ora de pleŹcare a trenului. Habar n-avea ce să facă. Stătea în mijlocul gării, cu un bagaj pe care abia îl putea clinti din loc, în mână cu o colivie cu o bufniță înăuntru. Probabil că Hagrid uitase să-i spună ceva, ce cărămidă trebuia ciocănită, ca în cazul Aleii Diagon. Se întrebă dacă nu era cazul să ciocănească ușor cu bagheta magică în porțiunea dintre peronul 9 și peronul 10. În acel moment, trecură prin spatele lui câțiva oameni și Harry prinse câteva frânturi din ce discutau ei: Hm, ticsit cu Încuiați, desigur! Harry se întoarse brusc și văzu o femeie plinuță, cu o claie de păr ca o vâlvătaie, care vorbea cu patru băieți și o fetiță. Fiecare dintre cei patru băieți avea un geamantan ca al lui și câte o bufniță. Cu inima bătând să-i spargă pieptul, Harry împinse căruŹciorul cu geamantanul după ei. Grupul celor șase se opri și la fel făcu și Harry. Era suficient de aproape, ca să audă ce vorbeau. La ce peron? întrebă mama. La 9 și 3/4, răspunse o fetiță, și ea cu părul roșu. Mamă, de ce nu merg și eu la... Fiindcă ești prea mică, Ginny! Percy, du-te tu primul. Cel care părea cel mai mare dintre băieți înaintă în spaŹțiul dintre cele două peroane. Harry privi cu atenție, neînŹdrăznind nici măcar să clipească, să nu cumva să-i scape ceva din ce făcea băiatul. Dar tocmai atunci, un grup de căŹlători se îmbulzi prin fața lui, iar băiatul dispăru ca prin minune, până să-și dea seama Harry. Fred, e rândul tău, zise femeia. Eu nu sunt Fred, sunt George, și mai ai tupeul să zici că ești mama noastră! zise băiatul. Scuză-mă, dragul meu, spuse femeia. Glumeam și eu! Sunt Fred, mamă, râse băiatul și se îndreptă spre porțiunea cu pricina. Grăbește-te, îi strigă George, fratele lui geamăn. Și, într-adevăr, probabil că Fred se grăbise, fiindcă Harry nu-și dădu nici acum seama cum făcuse. Urmă cel de-al treilea frate, care se duse până la limita peroanelor și curând se evaporă și el! Habar n-avea ce să facă. Trebuia să îndrăznească. Se apropie de femeie: Scuzați-mă... Bună ziua, drăguțule, anul I, nu? Și Ron este boboc! zise femeia și arătă spre cel de-al patrulea băiat, slăbuț și deșirat, cu o mulțime de pistrui, cu mâini și picioare mari și cu nas lung. Da, răspunse Harry. Problema e că nu știu cum... Să intri pe peron? întrebă ea, amabilă, și Harry aprobă din cap. Nu fi îngrijorat, tot ce ai de făcut este să te îndrepți spre bariera dintre cele două peroane și să înaintezi, fără să te oprești sau să-ți fie teamă că te lovești. Este foarte imporŹtant să nu-ți fie frică. Dacă crezi că n-o să reușești, e mai bine s-o iei la fugă! Hai, du-te acum, înaintea lui Ron! Da... Bine... Împinse căruciorul în viteză spre bariera care părea foarte solidă. Merse cu hotărâre spre ea, îmbrâncit de oaŹmenii care se grăbeau spre peroanele 9 și 10. Începu să alerge. O să se lovească de ea, nu mai era nici o îndoială! Începu să alerge și mai repede. Bariera se apropia, văzând cu ochii, dar nu mai era nimic de făcut! Căruciorul prinsese viteză și nu mai putea fi oprit în timp util. Închise ochii, pregătindu-se de impactul cu bariera. Aștepta izbitura... Dar nu se întâmplă nimic. Continua să alerge, fără să se lovească de nimic. Deschise ochii. O locomotivă vișinie așŹtepta lângă peronul înțesat de oameni, în dreptul căreia era o plăcuță, pe care scria Expresul pentru Hogwarts. Ora 11. Harry se uită spre capătul peronului și văzu altă plăcuță, pe care stătea scris Peronul 9 și 3/4. Reușise! Locomotiva împrăștia fum peste capetele tuturor celor adunați acolo, iar printre picioarele lor unduiau leneșe o mulțime de pisici. Bufnițele oamenilor priveau maiestuoase, părând să fie absente la toată acea vânzoleală și hârșâit de bagaje. Primele vagoane gemeau de studenți, unii aplecați peste ferestre, ca să își ia rămas bun de la familiile lor, alții, băŹtându-se pe locuri. Harry continuă să împingă căruciorul, căutând din ochi un loc liber. Trecu pe lângă un băiat cu fața ca o lună plină, care striga disperat: Buni, mi-am pierdut broscuța! Oh, Neville, oftă femeia. Iar? Un băiat cu zulufi se lăsa rugat de mai mulți copii: Lasă-ne să aruncăm și noi o privire! Băiatul ridică încet capacul unei cutii și toți se dădură îngroziți înapoi, când din cutie ieși un tentacul lung și păros. Harry reuși să găsească un loc liber abia în ultimul vagon. O urcă întâi pe Hedwig și apoi începu să împingă geamanŹtanul în susul scărilor. Era atât de greu, că și-l scăpă pe piŹcior în repetate rânduri. Vrei să te ajut? îl întrebă unul dintre cei doi gemeni roșŹcați, care trecuse pe peron înaintea lui. Da, te rog mult! Fred, vino și tu să ne dai o mână de ajutor! Cu ajutorul gemenilor, Harry urcă geamantanul, punânŹdu-l într-un colț al compartimentului. Mulțumesc, zise Harry, dându-și la o parte, de pe frunte, părul rebel. Ce e asta? întrebă unul din gemeni, arătând spre cicaŹtrice. Oh, nu! Ești cumva... El e! Sigur că da! zise cel de-al doilea frate geamăn. Cine? Harry Potter! ziseră gemenii într-un glas. Oh, el..., se fâstâci Harry. Da, eu sunt! Cei doi băieți holbară ochii la el, iar Harry simți cum se face roșu ca sfecla. Imediat, spre marea lui ușurare, auzi o voce care răzbătea până la compartimentul lor: Fred? George? Unde sunteți? Aici, mami, venim acum! Aruncând o ultimă privire spre Harry, gemenii coborâră din compartimentul lui. Harry stătea la fereastră, pe jumătate ascuns, și asculta tot ce vorbea familia aceea de roșcați. Mama scoase o batistă și zise: Ron, ai ceva pe nas! Mezinul încercă să scape cu fuga, dar ea îl prinse și îi frecă locul murdar. Mamă, lasă-mă-n pace! se smulse el din mâinile mamei. He, he, he! râseră ceilalți de el. Prâslea are ceva pe năsuc! Lăsați-mă și voi în pace! Unde e Percy? mai întrebă mama. Vine îndată și el! Băiatul cel mai mare își făcu apariția. Se schimbase deja în roba de școală, cu o insignă argintie, cu un P înscris pe ea. Nu pot să stau mult, mamă, Perfecții au locuri rezervate în vagonul din față... Oh, făcu unul dintre gemeni, surprins la culme, ești Perfect? De ce nu ne-ai spus și nouă, habar n-aveam! Stai așa... Parcă a spus ceva, zise celălalt geamăn. O dată... Ba de două ori... O zi întreagă... Ba, toată vacanța de vară! Oh, ia mai terminați odată! zise Percy, Perfectul. Apropo, de ce Percy are robă nouă? întrebă unul dinŹtre frații gemeni. Fiindcă e Perfect, de-aia! zise mama cu mândrie. Bine, la revedere, dragul meu! Succes și trimite-mi și mie o bufŹniță, când ajungeți acolo! Îl sărută pe obraz, iar Percy se îndepărtă. Mama se întoarŹse spre gemeni. Acum, voi doi... Dacă primesc vreo bufniță cu vestea că ați aruncat în aer vreo toaletă sau... Să aruncăm în aer o toaletă? N-am făcut niciodată așa ceva! Dar e o idee excelentă, mamă! Mulțumim! Nu e nimic de râs! îi mustră ea. Și să aveți grijă de Ron! Nici o grijă, piciul e în siguranță cu noi! Nu vă mai grozăviți atât! îi repezi Ron, cu nasul încă roșu acolo unde îl frecase mama lui cu batista. Mamă, ghici pe cine am văzut în tren! Harry se trase și mai pe spate, ca să nu fie văzut. Îți amintești de băiatul acela cu părul negru, care era lângă noi pe peron? Știi cine e? Cine? Harry Potter! Vocea fetiței răzbătu până la Harry: Oh, mami, hai în compartiment, să-l văd și eu! Te rog! L-ai văzut deja, Ginny. Bietul băiat, doar nu e un exŹponat de la grădina zoologică, să se zgâiască toată lumea la el! Chiar el era, Fred? De unde știi? L-am întrebat! I-am văzut cicatricea. E chiar ca un fulger! Bietul de el! Chiar mă întrebam cum de e singur. A întrebat așa de politicos unde e peronul... Lasă asta, ce crezi, își amintește cum arată Știm-Noi-Cine? Nu cumva să-l întrebați așa ceva! Să nu îndrăznești, Fred! Nu trebuie să i se amintească de asta chiar din prima zi de școală! Bine, bine, nu-ți ieși așa tare din papuci! Se auzi fluierul locomotivei. Grăbiți-vă, le spuse mama și cei trei băieți se năpustiră pe scările trenului. Scoaseră capetele la fereastră și își luară din nou rămas bun. Micuța Ginny începu să plângă. Ginny, nu mai plânge, o să-ți trimitem un cârd de bufŹnițe! Și un scaun de WC! George! îl mustră mama. Glumeam, mamă! Trenul se puse în mișcare. Harry o văzu pe mama băieților, făcându-le cu mâna, și pe Ginny, pe jumătate râzând, pe jumătate plângând, alergând să țină pasul cu trenul, până când acesta prinse viteză. Atunci, se opri și le făcu și ea cu mâna. Harry le urmări cu privirea, pe mamă și pe fetița ei, până ce trenul făcu o cotitură. Casele zburau prin fața feresŹtrei compartimentului. Inima lui Harry fu inundată de o mare bucurie. Nu știa către ce se îndrepta, dar, cu siguŹranță, nu putea fi mai rău decât ce lăsa în urmă. Ușa comŹpartimentului se dădu de perete și unul dintre roșcați își făcu apariția. Stă cineva aici? întrebă el, arătând spre locul din fața lui Harry. Nu mai găsești un loc nicăieri! Harry clătină din cap și băiatul se așeză. Aruncă o privire furișă spre Harry, apoi se uită repede pe fereastră, ca și când asta făcuse de când se așezase. Harry văzu că roșcatuŹlui încă nu-i dispăruse pata neagră de pe nas. Hei, Ron, aici erai? întrebară gemenii, băgând capul pe ușă. Noi mergem spre mijlocul trenului, Lee Jordan a adus cu el un păianjen uriaș! Bine, mormăi Ron. Harry, dar nu ne-am prezentat. Suntem Fred și George Weasley, iar el e Ron, fratele nostru. Ne vedem mai târziu! La revedere, spuseră Harry și Ron. Ușa se trânti cu putere în urma gemenilor. Chiar ești Harry Potter? întrebă Ron, parcă nevenindu-i să creadă. Harry aprobă din cap. Bine, credeam că e una dintre glumele lui George și Fred. Și chiar ai..., spuse Ron, arătând la frunte. Harry își dădu la o parte ciuful de pe frunte, lăsând să i se vadă cicatricea. Ron tresări la vederea ei. Deci, asta i se datorează lui Știm-Noi-Cine? Da, dar nu-mi amintesc. Nu-ți amintești chiar nimic? Nu, în afară de o lumină verzuie... Uau! spuse Ron cu admirație. Ron se holbă la Harry, iar apoi, ca și cum abia atunci își dăŹdea seama ce făcea, își întoarse repede privirea spre fereastră. În familia ta, toți sunt vrăjitori? întrebă Harry, care îl găsea pe Ron tot atât de interesant. Păi, așa cred... Parcă mami are un văr de-al doilea care e contabil, dar nu vorbim niciodată despre el. Deci, tu trebuie să știi multe trucuri până acum... Familia Weasley era cu siguranță una dintre acele familii de vrăjitori cu tradiție, despre care vorbea băiatul palid de la magazinul din Aleea Diagon. Am auzit că ai trăit printre Încuiați. Cum erau? Groaznici! Ei, nu chiar toți, dar Mătușa, unchiul și vărul meu, da! Ce n-aș da să am și eu trei frați vrăjitori! Cinci! murmură Ron și nu părea prea fericit. Sunt al șaselea din familia noastră care merge la Hogwarts. S-ar putea spune că am câteva modele de urmat. Bill și Charlie au absolvit deja, Bill era șef de promoție, iar Charlie era căpitanul echipei de Vâjthaț. Percy a devenit Perfect. Fred și George fac o mulțime de pozne, dar au și ei note bune și toată lumea îi consideră foarte simpatici. Toți, în afară de mine! Orice fac eu, n-are importanță, fiindcă ei au făcut-o înaintea mea! Nu e așa bine să ai cinci frați. Eu port robele lui Bill, mie mi se dă vechea baghetă magică a lui Charlie și fostul șobolan al lui Percy... Ron băgă mâna în buzunar și scoase un șobolan grăsuț, care dormea buștean. Îl cheamă Pungașul, dar acum nu mai e bun de nimic, abia dacă se mai trezește, din când în când. Percy a primit o bufniță de la tata, dar nu și-au mai putut permite să..., adică, eu am primit șobolanul! Urechile lui Ron se înroșiră puternic, spusese prea multe. Își îndreptă privirea spre fereastră. Lui Harry nu i se părea ceva atât de groaznic să nu-ți poți permite să cumperi o altă bufniță, el nu avusese deloc bani până luna trecută. Îi spuse lui Ron toate astea, cum trebuise el să poarte hainele vechi ale lui Dudley și cum nu primise niciodată până atunci un cadou mai deosebit de ziua lui de naștere. Toate astea părură să-l mai binedispună pe Ron. Iar până nu mi-a spus Hagrid, habar n-am avut că sunt vrăjitor, ce fel de părinți am avut sau despre Cap-de-Mort... Ron tresări speriat. Ce-ai pățit? întrebă Harry. I-ai pronunțat numele lui Știm-Noi-Cine! zise Ron, pe de o parte speriat, pe de alta, impresionat. Credeam că tu, mai mult ca oricine... N-am vrut s-o fac pe grozavul sau mai știu eu ce... Până de curând, n-am știut că evitați să-i pronunțați numele... Oh, mai am atâtea de învățat! Pariez, spuse el, exprimându-și pentru prima oară temerea cu glas tare, că o să fiu cel mai slab din clasă! Nu-ți face griji! Sunt o mulțime care vin din familii de Încuiați și învață totul, foarte repede. În timp ce vorbeau, trenul părăsise Londra. Treceau cu viteză prin câmpiile unde pășteau turme de vaci de lapte și oi. Tăcură o clipă, privind câmpiile mănoase. Pe la douăsprezece și jumătate, se auzi ceva pe coridor și o femeie își făcu apariția: Nu vi s-a făcut foame, drăguților? Harry, care nu mâncase nimic acasă, sări repede în picioare, dar Ron se înroși iar până în vârful urechilor și mormăi că el avea sandviciuri. Harry ieși pe coridor. Nu avusese niciodată banii lui, așa că acum era gata să-i cumpere femeii toate dulciurile pe care le avea. Femeia nu avea dulciurile pe care le știa el, dar avea gumă de mestecat Vampir, broscuțe de ciocolată, prăjituri în formă de ceaun, baghete de zahăr ars și tot felul de alte ciudățenii. Ca să guste din toate, Harry cumpără o mulțime de dulciuri de la vânzătoare, pentru care plăti unsprezece stecli de argint și șapte cnuți de bronz. Ron holbă ochii, când Harry aduse tot ce cumpărase în compartiment și le trânti pe un loc liber. S-ar părea că ești tare flămând! Ah, mor de foame, zise Harry, mușcând dintr-o plăcinŹtă de dovleac. Ron scoase un pachețel cu patru sandviciuri și îl despăŹturi. Luă un sandvici și spuse cu năduf: Întotdeauna uită că nu-mi place carnea de vacă! Dă-mi mie sandviciul și ia și tu ceva de aici! îl îndemnă Harry, îmbiindu-l cu niște pateuri. N-o să-ți placă, zise Ron. N-are nimic deasupra... Știi, mama s-a grăbit, doar suntem atâția... Haide, ia ceva de aici, zise Harry, bucuros că are și el ceva să împartă cu alții. Ce sentiment plăcut, că putea să împartă cu Ron toate bunătățile pe care le cumpărase. De-acum, sandviciurile zăceau uitate pe undeva... Ce sunt astea? îl întrebă Harry pe Ron, arătându-i niște broscuțe de ciocolată. Sper că nu sunt broaște adevărate, nu? Avea sentimentul că nimic nu l-ar mai fi putut mira. Nu, spuse Ron, dar vezi ce poză este înăuntru. Îmi lipsește Agrippa. Cine?!? Oh, sigur că da, n-ai de unde să știi. Broscuțele de cioŹcolată au poze înăuntru, pe care le colecționezi, cu vrăjitoare faimoase și vrăjitori celebri. Deși am cam cinci sute, n-am nici poza lui Agrippa, nici a lui Ptolemeu. Harry își desfăcu ciocolata și înăuntru găsi poza unui bărŹbat cu ochelari în formă de semilună, cu nas lung și păr argintiu, cu barbă și mustață. Sub poză stătea scris Albus Dumbledore. Așadar, așa arată Albus Dumbledore! zise Harry. Nu-mi spune că nu l-ai mai văzut până acum, se minună Ron. Dă-mi și mie una, te rog, poate dau de Agrippa. Mulțumesc. Harry întoarse poza pe dos și citi: Albus Dumbledore, directorul Școlii de Magie, Farmece și Vrăjitorii, considerat de majoritatea drept cel mai mare vrăjitor al timpurilor moderne, este faimos mai ales pentru victoria sa asupra cruntului vrăjitor, Grindewald, în 1945, pentru descoperirea celor douăsprezece rețete de folosire a sângelui de dragon și pentru lucrările sale de alchimie, împreună cu partenerul său, Nicolas Flamel. Profesorului Albus Dumbledore îi place muzica de cameră și jocul de popice cu zece popice. Harry întoarse poza pe dos și văzu cu stupoare că fața profesorului Albus Dumbledore dispăruse. Nu mai e! Doar nu te așteptai să rămână aici la nesfârșit, zise Ron. Are atâtea treburi, dar se reîntoarce el, nici o grijă. N-a fost să fie, am găsit-o iar pe Morgana. Am vreo șase poze cu ea... O vrei tu? Ar trebui să începi și tu să colecționezi. Ochii lui Ron rămaseră fixați pe grămada de broscuțe de ciocolată, de-abia așteptând să le desfacă el sau Harry. Mai ia, îl invită Harry. În lumea Încuiaților, oamenii stau nemișcați în fotografii. Da? Nu se mișcă deloc? Tare ciudat! Harry observă că Albus Dumbledore se reîntorsese în poză și schița un zâmbet. Ron era mai interesat să mănânce ciocolata, decât să se uite la chipurile de vrăjitori și vrăjiŹtoare celebre, dar Harry nu-și putea desprinde privirile de la ei. În curând avea, pe lângă Albus Dumbledore și MorŹgana, pe Hengist de Woodcroft, Alberic Grunnion, Circe, Paracelsus și Merlin. Își desprinse cu greu ochii de la druiŹda Cliodna, care se scărpina la nas, și deschise o pungă de Boabe de fasole cu toate aromele. Ai grijă cu ele, îl avertiză Ron, chiar că sunt cu toate aromele, de la ciocolată, mentă și marmeladă, la spanac, ficat și caltaboș. Lui George i s-a făcut rău, odată, de la un astfel de amestec! Ron luă o boabă de fasole, mușcă un colț și se strâmbă: Puah! Ce-ți spuneam? Anghinare! Se distrară de minune, încercând boabele de fasole. Harry dădu de unele cu gust de pâine prăjită, nucă de cocos, căpșună, curry, iarbă, cafea, sardine, ba chiar fu așa de curajos și gustă și o boabă de culoare neagră, pe care Ron o ocolise, și care se dovedi a avea gust de ardei iute! Peisajul care defila acum prin fața ferestrei devenise mai sălbatic. Câmpiile netezi fuseseră înlocuite cu păduri și râuri întortochiate sau dealuri împădurite. Se auzi un ciocănit la ușă și băiatul cu fața rotundă, pe care Harry îl remarcase pe peron, intră în compartiment. Avea ochii plini de lacrimi. Nu vă supărați, suspină el, n-ați văzut cumva broscoiul meu? L-am pierdut... Mereu dispare de lângă mine! Lasă, că vine el înapoi! îl consolă Harry. Da, poate, zise trist băiatul. Dacă îl vedeți... Nu știu de ce o fi așa de necăjit, zise Ron. Ce n-aș da eu să-l pierd pe Pungașul, să nu mă fac de râs cu el! Șobolanul dormea liniștit în poala lui Ron. Parcă ar fi mort, zise Ron cu dezgust. Am încercat să-l fac alb, ca să fie mai interesant, dar nu mi-a ieșit... Să-ți arăt și ție... Răscoli în bagajele sale și scoase o baghetă magică, tare nostimă. Era sculptată din loc în loc, iar la un capăt sclipea ceva alb. E veche, aproape i-a ieșit părul de unicorn... În fine, asta este... Tocmai ridicase bagheta, când ușa de la compartiment se deschise și băiatul cu fața rotundă își făcu iar apariția. Nu mai era singur, ci însoțit de o fetiță. Ea își pusese deja roba de școală. A văzut cineva broscoiul? Neville iar l-a pierdut! zise ea. Avea o voce autoritară, o claie de păr castaniu și niște dinți ca niște lopeți. I-am spus că n-am văzut-o, răspunse Ron, dar fata nu-l mai asculta. Văzuse bagheta în mâna lui și zise: Aaa, faci vrăji? Să vedem! zise ea și se așeză. Bine..., spuse Ron, cam fâstâcit. Își drese glasul și începu: Raze blânde de soare, puf de păpădie și nalbă, dați-i șobolanului ăstuia bleg, culoarea albă! Agită bagheta, dar... nimic! Pungașul dormea mai deparŹte, fără nici o grijă. Ești sigur că asta e vraja? întrebă fata. N-a ieșit nimic! Eu am încercat niște vrăji simple, ca să exersez, și mi-au ieșit toate! Nimeni din familia mea nu se pricepe la magie, dar m-am bucurat foarte tare când am primit invitația pentru Hogwarts, e cea mai bună școală de vrăjitori! Am învățat toate cărțile pe dinafară, sper să fie de ajuns! Eu mă numesc Hermione Granger, dar pe voi, cum vă cheamă? Fata spusese toate acestea dintr-o singură suflare. Harry îl privi pe Ron și înțelese, spre marea lui ușurare, că nici el nu citise cărțile de școală. Mă numesc Ron Weasley, murmură băiatul. Iar eu, Harry Potter! zise și Harry. Adevărat? Știu totul despre tine, desigur, am citit chiar lecturi suplimentare. Numele tău apare în Istoria magiei moderne, în Înflorirea și decăderea Magiei Negre și în Mari vrăjitorii ale secolului XX. Da? întrebă Harry, uluit. Chiar nu știi? Dacă eram în locul tău, aș fi citit absolut tot ce s-a scris despre mine! spuse Hermione. Știți în ce casă o să fiți? Am iscodit peste tot și se pare că o să fiu la CerŹcetași, cea mai bună, se pare. Am auzit că însuși profesorul Albus Dumbledore a fost în casa asta, dar se pare că și Ochi-de-Șoim este foarte bună. Mă duc să mai caut broasca, împreună cu Neville, iar voi ar trebui să vă puneți robele, nu mai avem mult. Hermione plecă, luându-l cu ea și pe băiatul care își pierŹduse broasca. Să pic în orice casă, numai cu ea, nu! spuse Ron cu năduf. Să mai am încredere în George! El mi-a spus vraja asta! Știa prea bine că n-o să funcționeze! În ce case sunt frații tăi? întrebă Harry. La Cercetași, răspunse Ron și tristețea păru să-l copleŹșească iar. Și mama și tata au fost în aceeași casă. Nu știu ce or să spună dacă nu pic și eu la Cercetași... Cred că nici Ochi-de-Șoim nu e o casă de lepădat, dar parcă văd că o să nimeresc la Viperini. Asta e casa în care a fost Cap-de... ăăă... Știm-Noi-Cine? Da, răspunse Ron, amărât. Se lăsă pe scaun, descurajat de tot. Vezi? Pungașul are vârfurile mustăților puțin mai desŹchise, zise Harry, sperând să-i mai alunge lui Ron gândurile negre. Și ce fac frații tăi după ce au absolvit școala? Harry se întreba care ar putea fi profesia unui vrăjitor... Charlie a plecat în România, ca să studieze vampirii și dragonii, iar Bill, în Africa, trimis de Banca Gringotts, spuse Ron. Ai auzit despre Gringotts? A scris și în Profetul Zilei, dar probabil că tu erai la Încuiați, pe atunci. Au încercat să o jefuiască... Da? Și ce s-a întâmplat? întrebă Harry, foarte curios. Nimic! De aceea e așa de curios, hoții n-au fost prinși! Tatăl meu spune că trebuie să fi avut de partea lor un vrăjiŹtor foarte puternic, care practică Magia Neagră, altfel n-ar fi putut nici măcar să se apropie de seiful central. Dar ce e și mai curios e că hoții n-au luat nimic! În cazuri de-astea, oamenii sunt foarte speriați, imediat gândindu-se ca nu cumva Știm-Noi-Cine să aibă vreun amestec. Harry se gândi câteva clipe la tot ce auzise. Nu știa cum se făcea, dar, de fiecare dată când se întâmpla să fie pomeŹnit Știm-Noi-Cine, i se strecura o neliniște în suflet. Bănuia că asta era urmarea faptului că începea să se integreze în lumea magiei, dar se simțea de o mie de ori mai bine atunci când pronunța numele adevărat al lui Cap-de-Mort. Cu care echipă de Vâjthaț ții? îl întrebă Ron. Păi... nu cunosc nici una, mărturisi Harry, rușinat. Cum?!? se miră Ron, neștiind ce să mai creadă. E cel mai frumos joc din lume! Și se entuziasmă explicându-i totul despre jocul cu patru mingi, de la pozițiile fiecăruia din cei șapte jucători, până la descrierea celor mai frumoase meciuri, la care fusese împreŹună cu frații lui. Îi spuse chiar și ce fel de coadă de mătură și-ar cumpăra, dacă ar avea bani. Ron ajunsese în culmea încântării, vorbind despre fel de fel de faze ale meciurilor, când ușa compartimentului se deschise. De data asta, nu mai era nici băiatul care își pierduse broasca, nici Hermione Granger. În compartiment intrară trei băieți, iar Harry îl recunosŹcu pe băiatul palid din magazinul doamnei Malkin. Se uită la Harry cu mult mai mult interes, ca atunci, în magazinul din Aleea Diagon. E adevărat? întrebă el. Se spune prin tot trenul că tu ești Harry Potter. Așa e? Da, spuse Harry și privi și spre ceilalți doi băieți. Amândoi erau solizi și aveau o înfățișare răutăcioasă. De o parte și de alta a băiatului palid, păreau adevărate gărzi de corp. El e Crabbe și el, Goyle, zise băiatul palid, urmărind privirea lui Harry, iar numele meu este Reacredință, Draco Reacredință! Ron tuși puțin ca să-și ascundă zâmbetul. Draco îl privi rece. Ce, ți se pare că am un nume caraghios? Nu mai e neŹvoie să întreb cine ești tu, zise el disprețuitor, tata mi-a spus deja că toți cei din familia Weasley au părul roșu, pistrui și mult mai mulți copii decât își pot permite! Draco se reîntoarse spre Harry. O să afli în curând că unele familii de vrăjitori sunt mai bune, decât... altele, zise el, cu un aer superior, și atunci o să-ți alegi mai cu grijă prietenii! Te pot ajuta eu, dacă vrei... Întinse mâna spre Harry, dar acesta nu schiță nici o mișŹcare. Îmi pot da și eu seama foarte bine cine îmi poate fi priŹeten și cine nu, zise Harry cu răceală. Draco nu se înroși, fiindcă tenul nu-i permitea acest lucru, dar fața îi căpătă o nuanță roz. Dacă aș fi în locul tău, aș avea mai multă grijă, Potter, zise el, accentuând cuvintele. Dacă nu te porți mai frumos, ai putea avea aceeași soartă ca a părinților tăi! Nici ei n-au știu să aprecieze ce era bine pentru ei. S-au încurcat cu cei d-alde Weasley sau Hagrid și văd că și tu le calci pe urme! Harry și Ron săriră în picioare. Fața lui Ron se făcuse aproape de culoarea părului. Ce-ai spus? Mai spune o dată! îl provocă Ron pe Draco. Oh, doar n-ai de gând să te bați cu noi, nu? strâmbă Draco din nas. Nu, dacă ieși imediat din compartiment, zise și Harry, mult mai curajos decât se simțea, mai ales că văzuse prea bine că Goyle și Crabbe erau de departe mai solizi ca ei. Dar noi n-avem de gând să facem așa ceva, nu-i așa, băieți? Ne-am mâncat mâncarea și parcă tot am mai avea chef de ceva! Goyle se întinse spre broscuțele de ciocolată de lângă Ron. Ron se opuse, dar de-abia îl atinse puțin pe Goyle, că acesta scoase un urlet înfricoșător. Pungașul stătea atârnat de degetul lui Goyle, după ce își înfipsese colții ascuțiți și în genunchiul lui. Crabbe și Draco se dădură înapoi, în timp ce Goyle îl învârti pe șobolan, urlând și drăcuind, după care îl azvârli în fereastră. Cei trei ieșiră imediat din compartiment, poate fiindcă crezuseră că mai mișunau și alți șobolani printre dulciuri sau pentru că auziseră pași pe coridor. În clipa următoare, în compartiŹment intră ca o vijelie Hermione Granger. Ce s-a întâmplat? întrebă ea, văzând dulciurile răspânŹdite pe podea și șobolanul, ținut de coadă de Ron. Cred că e amețit de lovitură, spuse Ron, privindu-l cu atenție. Nu! Nu pot să cred, a adormit iar! Și, într-adevăr, bătrânul șobolan adormise. Te-ai mai întâlnit cu Draco? Harry îi povesti discuția avută cu acesta în magazinul din Aleea Diagon. Am auzit de familia Reacredință. Membrii ei sunt printre primii care au fugit să ni se alăture, după ce Știm-Noi-Cine a dispărut. Se spune că sunt blestemați, dar tata nu crede lucrul acesta. Zice că nimeni n-are nevoie de vreo scuză, ca să treacă de partea Răului. Ron se întoarse spre Hermione și o întrebă: Dorești ceva de la noi? Puneți-vă robele, l-am întrebat pe mecanic și mi-a spus că ajungem în curând. Sper că nu V-ați bătut cu ei, ați avea necazuri înainte de a ajunge la Hogwarts. Pungașul s-a luptat cu ei, nu noi, zise Ron, încruntânŹdu-se la ea. Ești așa bună să ieși pe culoar, până ne schimŹbăm? Bine, plec. Am venit la voi, fiindcă ceilalți se poartă atât de copilărește. Se aleargă pe culoar și câte altele, spuse ea jignită. Apropo, și tu ai o pată neagră pe nas, știai? Ron privi în urma ei, în timp ce Harry se aplecă pe feŹreastră. Se făcea întuneric. Se puteau vedea munți și păduri, sub un cer purpuriu. Trenul încetinise. Harry și Ron își îmbrăcară robele lungi și negre. A lui Ron era cam scurtă și i se vedea marginea pantalonilor pe dedesubt. O voce răsună pe culoar: În cinci minute, ajungem la Hogwarts! Vă rugăm să vă lăsați bagajele în tren, va veni cineva să le ducă la castel! Lui Harry i se strânse stomacul de emoție, iar Ron păli pe sub pistrui. Își băgară în buzunare dulciurile rămase și se amestecară în mulțimea care se înghesuia pe coridoare. Trenul începu să frâneze și apoi se opri de tot. Elevii se îmbulzeau să coboare pe un peron mic, îngust și foarte întunecat. Harry se înfioră de aerul rece al nopții. Apoi, se văzu un felinar, bălăbănindu-se peste capetele mulțimii și o voce anunță: Cei din primul an! Anul întâi! Harry, e totul în regulă? întrebă Hagrid, căci el era omul cu felinarul. Hai cu mine. Mai sunt pentru anul întâi? Toți ce-i din primul an de studiu să vină după mine! Alunecând și împiedicându-se la tot pasul, copiii îl urmaŹră pe Hagrid, pe o cărare abruptă. Era așa de întuneric în jurul lor, încât Harry se gândi că pe margini trebuiau să fie copaci înalți. Nimeni nu vorbea. Numai băiatul care pierŹduse broasca își trase nasul de vreo câteva ori. Imediat ce dăm colțul, o să vedeți castelul, îi anunță Hagrid peste umăr. Din toate părțile se auzi un Ooooh! Deodată, pe de o parte a cărării, observară un lac foarte întins și întunecat. De partea cealaltă a lacului, sus, pe un vârf de munte, cu ferestrele strălucind alături de stelele de pe cer, se înălța un castel impunător, cu o mulțime de turŹnuri și creneluri. Nu mai mulți de patru într-o barcă! le zise Hagrid, arătându-le un șir de bărci, aliniate la mal. Harry și Ron fură urmați în barcă de Neville și HerŹmione. S-a urcat toată lumea? întrebă Hagrid, așteptă puțin și dădu semnalul de plecare. Toate bărcile porniră în același timp, alunecând pe lacul neted ca oglinda. Toți erau tăcuți, privind mărețul castel din vârful muntelui. Aplecați capul! strigă Hagrid, când ajunseră aproape. Toți plecară capetele, iar bărcile îi duseră printr-o perdea de iederă, care ascundea o intrare pe faleză. Fură purtați apoi printr-un tunel întunecos, care părea să ducă undeva, pe sub castel, până ce ajunseră la un fel de port subteran, unde coborâră, pe roci și pietre de râu. Ce-i asta? A cui e broscuța? întrebă Hagrid, care conŹtrolase bărcile în urma lor. Trevor! strigă Neville, fericit, întinzând mâinile. Urmându-l îndeaproape pe Hagrid, trecură printr-un tunel în stâncă, ajungând, în sfârșit, pe o pajiște cu iarbă moale și umedă, chiar în umbra castelului. Suiră niște trepte de piatră și se opriră în fața unei uși mari, din stejar masiv. Sunteți toți? Tu, de colo, n-ai pierdut iar broscuța? Hagrid ridică un pumn uriaș și bătu de trei ori în ușa grea a castelului.