CAPITOLUL XIII
NICOLAS FLAMEL
Albus Dumbledore îl convinsese pe Harry să nu mai caute Oglinda lui Erised și, cât dură vacanța de Crăciun, pelerina care te făcea invizibil zăcu îndoită frumos pe fundul valizei lui Harry. Harry ar fi dorit să uite ce văzuse în oglindă, dar nu era chiar așa ușor. Ajunse să aibă coșmaruri. Visa, iar și iar, că părinții lui dispăreau într-un fulger verzui, în timp ce, pe undeva, cineva chicotea diabolic. Vezi? A avut dreptate domnul profesor, oglinda te poate înnebuni, îi spuse Ron, când Harry îi povesti coșmaŹrurile lui. Hermione, care se întorsese înainte de a începe trimesŹtrul, privea lucrurile diferit. Ea era chinuită pe de o parte de groază, la gândul că Harry bântuise trei nopți la rând, prin școală, gata să fie prins, iar pe de altă parte, era dezamăgită că Harry nu aflase cine era Nicolas Flamel. Aproape că renunțaseră la ideea că vor afla vreodată ceva despre acest personaj, dintr-o carte, deși Harry era convins că citise despre el undeva. O dată cu începerea trimestrului, începură să răsfoiască din nou cărțile din bibliotecă, fie și numai câte zece minute în pauzele dintre ore. Harry avea chiar mai puțin timp ca ei, fiindcă începuseră antrenamenŹtele de Vâjthaț. Baston îi supunea la antrenamente mai dure ca nicioŹdată. Nici măcar ploile interminabile, care luaseră locul zăŹpezii, nu-l puteau îndupleca. Gemenii Weasley se plângeau că Baston devenise fanatic, dar Harry era de partea lui. Dacă ar fi câștigat următorul meci, împotriva Astropufilor, i-ar fi întrecut pe Viperini, în Campionatul Caselor, pentru prima oară în ultimii șapte ani. În afară de faptul că dorea să câșŹtige, Harry descoperise și că avea mai puține coșmaruri duŹpă un antrenament greu, când dormea dus din cauza oboselii. La unul dintre antrenamente, pe o zi mohorâtă și ploioasă, Baston le dădu o veste proastă. Se înfuriase pe neastâmpăŹrații Weasley, care se repezeau unul asupra altuia, preŹfăcându-se că sunt gata să se prăbușească. Vreți să vă potoliți odată? urlă el. Chestiile astea ne pot face să pierdem meciul! De data asta, arbitrează Plesneală și o să profite de orice prilej să mai ia ceva puncte de la Cercetași! George Weasley chiar căzu de pe mătură, la aceste cuvinte. Arbitrează Plesneală? urlă el de jos, scuipând nămolul care îi intrase în gură. Și de când arbitrează el meciuri de Vâjthaț, mă rog? N-o să arbitreze cinstit, se știe doar că el ține cu Viperinii! Restul echipei ateriză lângă George, începând să protesŹteze toți deodată. Nu e vina mea! se apără Baston. Trebuie să jucăm un meci curat, care să nu-i ofere lui Plesneală nici un motiv, ca să ne penalizeze. Da, toate bune și frumoase, dar Harry mai avea un motiv pentru care nu îl vroia alături de el pe Plesneală, când juca Vâjthaț.... La sfârșitul antrenamentului mai rămaseră puțin să stea de vorbă între ei, așa cum făceau de obicei. Harry, însă, nu știu cum să ajungă mai repede în camera de zi a CercetașiŹlor, unde îi găsi pe Hermione și Ron jucând șah. Șahul era sinŹgurul joc la care Hermione mai mânca bătaie, din când în când, iar Harry și Ron erau de părere că era bine pentru ea. Nu spune nimic, câteva clipe, îi spuse Ron lui Harry, când îl văzu că se așează lângă ei. Trebuie să mă concen... Dar, ce-i cu tine? Arăți îngrozitor! Vorbind pe șoptite, ca să nu-i mai audă nimeni, Harry le povesti despre dorința bruscă, neașteptată, a lui Plesneală de a arbitra următorul meci de Vâjthaț. Nu juca! sări Hermione, imediat. Spune că ești bolnav! completă și Ron. Sau că ți-ai rupt piciorul, mai zise Hermione. Nici nu poate fi vorba, nu există rezerve de căutători. Dacă mă retrag, Cercetașii nu mai pot să joace deloc. În acel moment, în camera de zi, Neville se prăbuși pe podea. Cum de reușise să treacă prin gaura din tablou era un mister pentru toți, fiindcă picioarele îi erau prinse unul de altul, toți recunoscând de departe Blestemul Picioarelor Împleticite. Probabil că sărise ca iepurașul până la Turnul Cercetașilor. Toți mureau de râs, în afară de Hermione, care sări imeŹdiat și începu un descântec pentru acest blestem. Picioarele lui Neville se desprinseră unul de altul și el se ridică în picioare, tremurând din tot corpul. Ce s-a întâmplat? întrebă Hermione, conducându-l să se așeze pe scaunul de lângă Harry și Ron. Draco! îngână Neville. M-am întâlnit cu el, la ieșirea din bibliotecă, și mi-a spus că tocmai căuta pe cineva pe care să încerce acest blestem. Du-te imediat la doamna profesoară McGonagall, îl înŹdemnă Hermione, și spune-i! Neville clătină din cap. Nu vreau să mai am și alte necazuri, murmură Neville. Neville, trebuie să-l înfrunți! sări Ron. E obișnuit să-și bată joc de toți, dar asta nu înseamnă că trebuie să tremuŹrăm în fața lui! Nu-mi spune și tu că nu sunt suficient de curajos să fac parte din grupa Cercetașilor, deja mi-a spus-o Draco de zeci de ori, suspină Neville. Harry se căută prin buzunare și scoase o broscuță de cioŹcolată, pe care i-o dădu lui Neville, care era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Tu valorezi de zece ori mai mult ca Draco, îi zise Harry, doar pe tine te-a ales Jobenul Magic, nu-i așa? Iar pe Draco, unde l-a trimis? La nesuferiții de Viperini, nu? Buzele lui Neville se destinseră într-un zâmbet pierit și începu să-și desfacă ciocolata pe care i-o dăduse Harry. Mulțumesc, Harry, zise Neville. Poftim poza, tu faci colecție... O să mă duc la culcare... Pe când Neville se îndrepta spre dormitor, Harry se uită la poza din ciocolată. Iar, profesorul Albus Dumbledore! Ca și prima dată când am... Suspină din greu și se uită pe verso. Imediat îi privi pe Ron și Hermione, fericit, și le șopti: L-am găsit! L-am găsit pe Nicolas Flamel! V-am spus că am citit undeva despre el: pe o astfel de carte, în tren, când veneam spre Hogwarts! Ascultați! Profesorul Albus DumŹbledore este faimos pentru faptul că l-a învins pe cruntul vrăjitor Grindelwald, în 1945, pentru descoperirea a douăŹsprezece rețete din sânge de dragon și pentru cercetările lui de alchimie, împreună cu partenerul său, Nicolas Flamel. Hermione sări în picioare. Nu mai fusese atât de încântată, de când obținuse notele pentru prima ei temă pentru acasă. Așteptați-mă! zise ea și se repezi spre dormitorul fetelor. De-abia avură timp să schimbe priviri uimite, când Harry și Ron o văzură întorcându-se, cu o carte mare, foarte veche, sub braț. Nu m-am gândit niciodată să caut aici, recunoscu ea. Am luat-o din bibliotecă, acum câteva săptămâni, ca lectură ușoară, până adorm. Ușoară? făcu Ron, dar Hermione îi făcu semn să tacă. Fata căuta înfrigurată ceva. Răsfoia paginile una după alta și mormăia ceva. În sfârșit, găsi ce căuta. Știam eu! Știam eu! Acum putem vorbi? întrebă Ron, ironic, dar Hermione nici nu-l băgă în seamă. Uitați ce scrie: Nicolas Flamel este singurul care a obținut până acum Piatra Filozofală! Dar asta nu avu efectul, pe care scontase ea. Ce fel de piatră? se mirară Harry și Ron, într-un glas. O, Doamne, da voi nu știți nimic? Puneți mâna și mai citiți! Poftim, citiți aici! Și ea împinse cartea în fața lui Ron și Harry, arătându-le unde să citească. Harry și Ron citiră: Încă din Antichitate, alchimia s-a preocupat să obțină Piatra Filozofală, o substanță legendară, cu puteri uimiŹtoare. Ea poate transforma orice metal în aur pur. Tot cu ea, se poate obține Elixirul Vieții, care îl face nemuritor pe oricine îl bea. Au fost multe mărturii de-a lungul secolelor, dar singura Piatră Filozofală care există, cu adevărat, îi aparține lui Nicolas Flamel, eminentul alchimist, un mare iubitor de muzică de operă. Domnul Flamel, care și-a serbat a șase sute șaizeci și cincea aniversare, anul trecut, duce o viață liniștită la Devon, împreună cu soția lui, Pernelle (șase sute cincizeci și opt de ani). Ei, ce ziceți acum? întrebă Hermione, nerăbdătoare, când îi văzu că au terminat de citit. Câinele păzește Piatra Filozofală! Pariez că i-a dat-o profesorului Albus DumbledoŹre, s-o pună la loc sigur, fiindcă sunt prieteni și fiindcă știa că cineva vroia să i-o fure! De aceea a mutat-o de la Gringotts! O piatră cu care poți face aur și care te menține veșnic în viață! exclamă Ron. Cred și eu că Plesneală poftește la ea! Oricine ar dori să o aibă! Și nu e de mirare că nu l-am găsit pe Nicolas Flamel în studii recente despre magicieni și vrăjitori. La vârsta lui, nu poate fi numit... recent, nu-i așa? A doua zi, dimineața, la orele de Apărare contra Magiei Negre, în timp ce copiau de pe tablă diferite modalități de a trata mușcătura de vârcolac, Ron și Harry discutau despre ce ar face ei cu Piatra Filozofală, dacă ar fi fost în posesia lor. Numai când Ron zise că el și-ar cumpăra propria echipă de Vâjthaț, Harry își aminti de apropiatul meci și de PlesŹneală, care îl arbitra. O să joc, n-am ce face! hotărî Harry. Dacă nu particip la joc, Viperinii or să creadă că sunt prea fricos, ca să dau ochii cu Plesneală! Le arăt eu lor, o să-i lăsăm paf, când o să câștigăm! Da, numai să nu fii făcut tu, paf, zise Hermione, îngriŹjorată. * Cu cât se apropia meciul, Harry devenea tot mai nervos, oricât ar fi bravat el în fața lui Ron și a Hermionei. Nici restul echipei, nu o ducea mai bine. Ideea de a trece înainŹtea Viperinilor, în Campionatul Caselor, îi încânta, nimeni nu mai reușise acest lucru de șapte ani, dar vor putea face acest lucru, cu un asemenea arbitru părtinitor? Harry nu putea spune cu certitudine, dar i se părea că, oriunde s-ar fi dus, dădea de Plesneală. Uneori, chiar se întreba dacă nu cumva Plesneală îl urmărea, ca să-l prindă cu ocaua mică. Lecțiile de Poțiuni deveniseră o tortură săptămânală, atât de urât se purta Plesneală cu Harry. Oare, Plesneală își dăduse seama că știau unde se afla Piatra Filozofală? Harry nu vedea de unde ar fi putut să știe asta, dar, uneori, avea impresia că Plesneală putea citi gândurile. * Harry își dădu seama, când Hermione și Ron îi urară baftă, înainte ca el să intre la vestiar, că prietenii lui se întreŹbau în sinea lor dacă aveau să-l mai vadă vreodată viu. Și asta nu avu darul să-l liniștească deloc. Harry nu auzi nici un cuvânt, aproape, din discursul de îmbărbătare al lui Baston, în timp ce-și punea costumul de Vâjthaț și își lua minunatul lui Nimbus 2000. Între timp, Ron și Hermione găsiseră locuri lângă NeŹville, care nu înțelegea, în ruptul capului, de ce arătau atât de posomorâți și îngrijorați. Altfel, de ce și-ar fi adus amânŹdoi baghetele magice?! Harry habar nu avea că cei doi priŹeteni exersaseră în taină Blestemul Picioarelor Împleticite. Se inspiraseră de la Draco și erau gata să folosească blestemul asupra lui Plesneală, dacă observau că se pregătea să-i facă vreun rău lui Harry. Nu uita, îl avertiză Hermione pe Ron. Se spune LocoŹmotor Mortis! Știu, știu! se supără Ron. Nu mă mai bate atât la cap! La vestiar, Baston îl luă pe Harry deoparte. Nu vreau să te enervez, Potter, dar, dacă vreodată a fost nevoie mai mare de capturarea hoțoaicei aurii, cât mai reŹpede, ei bine, acum e acel moment! Termină jocul, înainte ca Plesneală să apuce să-i favorizeze prea mult pe Astropufi! Toată școala a venit! zise Fred, trăgând cu ochiul în tribune. Chiar și Albus Dumbledore, pe bune! Inima lui Harry tresări. Chiar? întrebă Harry și scoase capul să se convingă. Așa era. Barba lui argintie era inconfundabilă! Harry ar fi putut să sară într-un picior de bucurie, PlesŹneală nu ar fi îndrăznit să-i facă vreun rău, dacă era și Albus Dumbledore acolo. Probabil, de aceea Plesneală era negru de supărare, când echipele își făcură apariția, lucru pe care îl observă și Ron. Nu l-am văzut niciodată atât de încruntat pe Plesneală, îi șopti Ron Hermionei. Ah! S-au înălțat în zbor! A început! Auu! Cineva îl pocnise pe Ron la ceafă. Era Draco. O, scuze Weasley, zise el, prefăcut, nu te-am observat! Și Draco îi privi semnificativ pe Crabbe și Goyle. Mă întreb cât timp o să fie în stare Potter să stea pe măŹtură, de data asta? Facem niște pariuri? Ce zici, Weasley? Ron nu răspunse, Plesneală tocmai le dăduse niște puncŹte Astropufilor, fiindcă George respinsese un balon-ghiulea, tocmai în direcția arbitrului. Hermione, cu degetele încruŹcișate în poală, nu-și dezlipea ochii de la Harry, care se învârtea ca un șoim, în jurul terenului, sperând să depisteze cât mai repede hoțoaica. Știți cum cred eu că i-au ales pe ăștia din echipa Cercetașilor? continuă Draco să-i sâcâie, în momentul în care Plesneală le dădu din nou puncte Astropufilor, fără vreun motiv aparte. Cred că Baston i-a luat pe toți ăștia de care ți se face milă. De exemplu, Potter, care nu are părinți, cei doi Weasley, fiindcă sunt săraci. Mai bine te luau și pe tine, Neville, tot n-ai nimic în capul ăla! Neville se făcu roșu ca racul și se întoarse spre Draco, străfulgerându-l cu privirea. Valorez de zece ori mai mult ca tine, își aminti el ce-i spuse-se Harry. Draco, Crabbe și Goyle hohotiră îndelung, dar Ron, fără să-și ia ochii de la meci, zise: Bravo, i-ai zis-o, Neville! Neville, dragă, dacă mintea ar fi de aur, ai fi la fel de sărac ca Weasley. Nervii lui Ron erau întinși la maximum, era foarte îngriŹjorat de soarta lui Harry. Ai grijă, Draco, un cuvânt în plus și... Ron! îl atenționă Hermione. Harry! Unde? Ce-a pățit? Harry făcuse un plonjon spectaculos care îi făcu pe specŹtatori să strige și să aplaude. Hermione se ridicase în piŹcioare și își dusese degetele încrucișate la piept, urmărindu-l speriată pe Harry, care se îndrepta ca un glonț spre pământ. Ai mare noroc, Weasley, cred că Potter a văzut vreo monedă pe pământ și o culege pentru tine! Asta fu picătura. Înainte ca Draco să știe ce i se întâmplă, Ron tăbărî pe el, trântindu-l la pământ. După un moment de ezitare, Neville escaladă scaunul, ca să-i dea și el o mână de ajutor lui Ron. Hai, Harry! urla Hermione, când îl văzu pe Harry înŹdreptându-se ca un bolid spre Plesneală. Hermione nici măcar nu observase încăierarea dintre Ron și Draco, și nici nu auzea pumnii pe care și-i împărțeau Neville, Crabbe și Goyle. Plesneală reuși să-și cârmească mătura la timp, ca să nu-l loŹvească ceva roșu-auriu, iar în secunda următoare, Harry se opri din plonjon și ridică brațul, triumfător. Prinsese hoțoaica! Tribunele erau în picioare. Era un record, cu siguranță. Nimeni nu-și mai amintea ca hoțoaica să fi fost prinsă la așa puțin timp de la începerea meciului. Ron! Ron! Unde ești? Meciul s-a terminat! Harry a prins hoțoaica. Am câștigat! țipa Hermione, sărind în sus și-n jos pe scaunul ei și îmbrățișând-o pe Parvati Patil, care stătea în dreptul ei, pe rândul din față. Harry sări de pe mătură, când încă mai avea câțiva centimetri până la pământ. Nu-i venea să creadă. Reușise! Meciul era gata, după nici cinci minute! În timp ce era înconjurat de Cercetași, care năvăliseră pe teren, Harry mai apucă să vadă fața rea și lividă a lui PlesŹneală și zâmbetul blând al profesorului Albus Dumbledore, care îl bătu pe umăr. Bravo, Harry, zise el încetișor, încât doar Harry îl auzi. Mă bucur că m-ai ascultat și nu ți-ai pierdut timpul căutând oglinda... Te-ai antrenat din greu... Excelent! Plesneală scuipă cu năduf pe pământ. După ce părăsi vestiarul, ceva mai târziu, Harry plecă să-și ducă Nimbus 2000 la locul unde erau parcate măturile. Nu-și amintea să fi fost vreodată mai fericit ca atunci. Făcuse ceva, de care se putea mândri, într-adevăr, nimeni nu mai putea spune că era vestit numai prin numele său. Aerul de seară mirosea deosebit de plăcut. Mergea pe iarba umedă, trecând în revistă ultima oră, care zburase ca o părere: CerŹcetașii îmbulzindu-se să-l care pe brațe, Ron și Hermione, în depărtare, sărind în sus și-n jos, fericiți, deși Ron avea nasul însângerat. Harry ajunse la hangarul de mături. Se rezemă cu spatele de ușa de lemn și privi la ferestrele castelului, purpurii la apusul soarelui. Cercetașii conduceau în campionat. Îi arăŹtase el lui Plesneală... Și apropo de Plesneală... O figură cu glugă cobora treptele castelului. Nedorind să fie observat de nimeni, individul se îndrepta grăbit spre Pădurea Interzisă. Victoria lui Harry trecu pe planul doi. Acum, urmărea totul cu atenție. Își dădu seama imediat desŹpre cine era vorba, după pasul șchiopătat. Plesneală! ÎnŹdreptându-se spre Pădurea Interzisă, în timp ce toți ceilalți erau la masă? Ce se întâmpla? Harry încălecă din nou mătura și își luă zborul. Planând pe deasupra castelului, îl văzu pe Plesneală intrând în PăŹdurea Interzisă, fugind de-a binelea, în acel moment. Îl urmă pe dată. Pomii erau așa deși, încât nu-și dădea seama încotro se îndrepta Plesneală. Zbură în cercuri, din ce în ce mai jos, până atinse vârfurile copacilor. Auzi niște voci deŹdesubt. Ateriză lin într-un fag, fără să-l audă nimeni. Se apropie cât putu de mult, ținând strâns mătura și încercând să zărească ceva printre frunze. Jos, într-o poieniță, stătea Plesneală, dar nu era singur. Era și Quirrell cu el. Harry nu putea să-i vadă fața, dar Quirrell se bâlbâia mai îngrozitor, ca de obicei: N-N-Nu ș-știu d-de ce a-ai v-vrut să ne î-î-întâlnnim tt-toc-mai a-aici, Se-Severus... Păi, ca să fie mai... intim, îl batjocori Plesneală. Elevii n-au de unde să știe despre Piatra Filozofală, nu-i așa? Harry se aplecă și mai mult. Quirrell bolborosea ceva. Plesneală îl întrerupse, nervos. Bănuiesc că încă n-ai aflat cum putem trece de monŹstrul lui Hagrid... D-D-Dar... Se-Se-Severus, e-eu... Nu cred că ți-ar conveni să mă ai ca dușman, Quirrell, îl repezi Plesneală, făcând un pas către el. D-Dar n-nu ș-știu ce v-vrei să... Ba, știi tu prea bine! O bufniță scoase niște sunete, prin apropiere, și Harry aproape căzu din copac. Se redresa repede, la timp ca să-l audă pe Plesneală spunând: Micul tău... hocus-pocus... Aștept! D-D-Dar n-n-nu... Bine, de ajuns pentru acum, dar în curând o să mai avem noi o mică discuție și atunci, ai face bine să te hotăŹrăști de partea cui ești! Plesneală își trase gluga pe cap și părăsi poienița. Era aproape întuneric acum, dar Harry îl văzu pe Quirrell, țintuŹit locului, ca o stană de piatră. * Harry, unde ai fost? îl luă Hermione în primire. Ai câștigat! Ai câștigat! Ai câștigat! striga Ron, fericit, bătându-l pe spate. Iar eu i-am învinețit ochiul lui Draco, iar Neville s-a luptat, singur, cu Crabbe și Goyle! Încă nu și-a venit în simțiri, dar Madam Pomfrey spune că o să-și revină repede. Toată lumea te așteaptă în camera de zi, dăm o peŹtrecere în cinstea ta! Fred și George au subtilizat niște prăjiŹturi și alte câteva chestii de la bucătărie! Lasă asta, le zise Harry, grăbit. Să găsim o cameră goală, să vă spun ceva, de o să rămâneți ca la dentist! După ce închiseră ușa după ei, se asigurară că nu este ascuns Peeves pe undeva, după care Harry le povesti tot ce văzuse și auzise. Deci, am avut dreptate, caută Piatra Filozofală și încearcă să-l atragă pe Quirrell de partea lui, ca să-l ajute! Îl întreba dacă a aflat cum poate trece de Fluffy și a spus ceva de un oarecare hocus-pocus, pe care îl poate face QuirŹrell. Probabil că, în afară de Fluffy, Piatra mai e păzită și de farmece, blesteme, descântece sau mai știu eu ce. Probabil că acestea au fost făcute de Quirrell și acum Plesneală încearcă să descopere antidotul! Vrei să spui că piatra se află în siguranță numai atâta timp cât Quirrell îi poate ține piept lui Plesneală? întrebă Hermione, alarmată. Atunci, până marți e gata furată! făcu Ron.