CAPITOLUL VIII
Nevoia persistentă de un univers logic și coerent este profund ancorată în inconștientul uman. Dar universul real se află întotdeauna cu un pas in afara logicii. Fragment din Pildele lui Muad'Dib de prințesa Irulan.
Am stat in fața multor cîrmuitori din Casele Mari, dar n-am intilnit niciodată un porc mai scîrbos și mai periculos ca ăsta, își spuse Thufir Hawat. - Poți să-mi vorbești deschis, Hawat, mugi Baronul. Se lăsă pe spate, în scaunul cu suspensie și îl fixă pe Hawat cu ochii săi înecați în grăsime. Bătrînul mentat își coborî privirea la masa dintre el si Baronul Vladimir Harkonnen, remarcînd opulența materialului. Chiar si acesta era un factor de luat în considerare la evaluarea unei întrevederi cu Baronul, la fel ca și pereții roșii ai acestei odăi secrete si vaga aromă de ierburi care plutea în aer, mascmd un parfum mai profund, de mosc. - Doar nu m-ai sfătuit să-i trimit lui Rahban avertismentul numai de florile mărului, zise Baronul. Chipul străbătut de riduri al lui Hawat rămase impasibil, nelăsînd să răzbată nimic din dezgustul pe care-1 simțea bătrînul mentat. - Am mai multe bănuieli, Domnia-Ta, rosti el. - Firește. Ei bine, în primul rînd mă interesează sub ce formă figurează Arrakisul în bănuielile tale referitoare la Salusa Secundus. Nu mi-e de-ajuns să-mi spui că pe Impărat îl frămîntă nu știu ce legătură între Arrakis și misterioasa sa planetă-închisoare. Vreau să înțelegi bine un lucru: i-am trimis lui Rabban mesajul, numai pentru că omul meu trebuia să prindă transspațialul ăla. Ai spus că treaba nu suferă amînare. Perfect. Acum însă, vreau o explicație. Trăncănește prea mult, gîndi Hawat. Nu-i ca Leto, care știa să-mi comunice un lucru prin simpla ridicare a unei sprîncene sau cu un gest al mîinii. Si nici ca Bătrinul Duce, care exprima o frază întreagă doar prin felul cum apăsa pe un singur cuvînt. E un cretin! Distrugindu-l, voi face un serviciu omenirii. - N-ai să pleci de-aici pînă ce nu-mi vei fi explicat totul de-a fir-a-par, zise Baronul. - Vorbești prea ușuratic despre Salusa Secundus, observă Hawat. - Nu-i decît o colonie penală, replică Baronul. Locul în care sînt deșertate cele mai josnice lepădături din galaxie. Ce altceva ar mai fi de știut? - Că pe planeta-închisoare condițiile sînt mai fioroase decît pe orice altă lume, spuse Hawat. Ai auzit că procentajul mortalității noilor deținuți depășește șaizeci la sută. Ai auzit că Impăratul aplică pe Salusa Secundus toate formele cunoscute de împilare. Ai auzit toate astea și nu pui nici o întrebare? - Impăratul nu îngăduie Caselor Mari să viziteze planeta, mîrîi Baronul. Dar nici el nu-si vîră nasul în temnițele mele. - Orice manifestare de curiozitate în legătură cu Salusa Secundus este... mm... (Hawat își duse un deget subțire la buze)... descurajată. - Impăratul nu se mîndreste cu unele din lucrurile pe care trebuie să le facă acolo! Hawat își îngădui un zîmbet aproape imperceptibil. Il fixă pe Baron cu ochi care scînteiau în lumina licuritubului de pe tavan. - Nu te-ai întrebat niciodată de unde-si recrutează Impăratul sardaukarii? Baronul își țuguie buzele groase. Strîmbătura dădu feței sale o expresie de copil îmbufnat. Vorbi cu un aer ușor iritat: - Cum de unde?... Și-i recrutează... Adică... trupele de sprijin și mercenarii înrolați... - Aiurea! pufni Hawat. Istorisirile care ți-au ajuns la urechi despre isprăvile sardaukariior nu-s zvonuri, nu-i așa? Sînt relatări ale unor martori oculari. Relatări ale puținilor supraviețuitori care i-au înfruntat pe sardaukari, nu-i așa? - Sardaukarii sînt luptători excelenți, fără-ndoială, zise Baronul. Dar cred că si legiunile mele sînt... - O adunătură de excursioniști de duminică în comparație cu sardaukarii! îl întrerupse cu scîrbă Hawat. Iți închipui că nu știu de ce s-a întors împăratul împotriva Casei Atreides? - Asta nu te privește pe tine, ripostă Baronul. Să fie cu putință, oare, ca nici măcar el să nu cunoască motivele Impăratului? - Mă privește orice are legătură cu treburile la care mă folosești, spuse. Sînt mentat. Doar n-o să-i interzici unui mentat accesul la informații si emiterea de ipoteze. Baronul îl privi lung, apoi murmură: - Spune ce ai de spus, mentatule. - Impăratul Padisah s-a întors împotriva Casei Atreides pentru că maeștrii de război ai Ducelui, Gurney Halleck și Duncan Idaho, creaseră și instruiseră o forță armată - o mică unitate de luptă - care era aproape, dar foarte aproape, de valoarea Sardaukarului. Unii dintre oamenii Ducelui erau chiar mai buni decît sardaukarii. Iar Ducele se afla pe punctul de a-si spori această forță armată și de-a o face la fel de puternică pe cît e cea a Impăratului. Baronul cumpăni cîteva clipe destăinuirea, apoi întrebă: - Ce-are a face Arrakisul cu povestea asta? - Arrakisul reprezintă o rezervă de recruți condiționați conform celei mai aspre instrucții de supraviețuire. Baronul își scutură capul. - Doar nu te referi la fremeni! - Ba mă refer la fremeni. - Ha! In cazul ăsta ce rost a avut să-l mai alarmăm pe Rabban? După pogromurile Sardaukarului si după oprimările lui Rabban, nu se poate să fi rămas mai mult de-o mînă de fremeni. Hawat îl privi fără să spună nimic. - Nu se poate să fi rămas mai mult de-o mînă de fremeni! repetă Baronul. Numai în cursul anului trecut, Rabban a exterminat șase mii! Hawat continuă să-1 privească în tăcere. - Iar acum doi ani, nouă mii, urmă Baronul. Si nu uita că, înainte de-a părăsi planeta, sardaukarii au masacrat cel puțin douăzeci de mii. - Ce pierderi au suferit trupele lui Rabban în cursul acestor doi ani? întrebă Hawat. Baronul își scarpină obrazul. - Păi... a făcut recrutări destul de masive, ce-i drept. Agenții lui se lansează în tot soiul de promisiuni extravagante si... - Să luăm o cifră rotundă: treizeci de mii? - Cred că cifra e cam umflată, mormăi Baronul. - Ba dimpotrivă, îl contrazise Hawat. Mă pricep și eu să citesc printre rîndurile rapoartelor lui Rabban. Si cred că ai înțeles cum trebuie adnotările pe care le-am făcut la rapoartele agenților noștri. - Arrakisul e o planetă aspră, spuse Baronul. O singură furtună poate să... - Cunoaștem amîndoi cifra pierderilor cauzate de furtuni, îl întrerupse Hawat. - Ei și ce-i dac-a pierdut treizeci de mii? se răsti Baronul întunecîndu-se la față. - După cum ai făcut socoteala chiar adineaori, zise Hawat, Rabban a exterminat cincisprezece mii de fremeni în doi ani, pierzînd însă de două ori mai mulți oameni de-ai săi. Zici că sardaukarii au masacrat alți douăzeci de mii, poate chiar mai mulți. Am văzut însă si foile de drum cu care s-au întors de pe Arrakis. Dacă au omorît douăzeci de mii, raportul pierderilor Sardaukarului a fost de cinci de-ai lor la un fremen. De ce nu vrei să privești adevărul în față, Baroane, și să înțelegi ce înseamnă cifrele acestea? Baronul vorbi măsurat, glacial: - Asta e treaba ta, mentatule. Ce-nseamnă? - Ți-am spus odată la cîți oameni a estimat Duncan Idaho populația unui sietch pe care-1 vizitase. Totul concordă. Dac-ar fi numai două sute cincizeci de asemenea comunități, populația lor ar trebui să se ridice la cinci milioane. Personal, însă, consider că există cel puțin de două ori mai multe sietchuri. Pe o planetă ca Arrakisul populația e silită să se disperseze. - Zece milioane? Fălcile Baronului tremurară de socul surprizei. - Cel puțin, spuse calm Hawat. Baronul își umflă buzele. Ochii săi ca două mărgele îl fixară, imobili, pe bătrînul din fața lui. Să fie într-adevăr rezultatul unui calcul mentatic? se întrebă. Dacă-i adevărat, cum de n-a bănuit nimeni nimic? - N-am reușit nici măcar să le zdruncinăm mai serios ritmul de creștere demografică, spuse Hawat. N-am făcut altceva decît să plivim cîteva dintre specimenele mai puțin rezistente, lăsîndu-le pe cele puternice să devină si mai puternice - întocmai ca pe Salusa Secundus. - Salusa Secundus! izbucni Baronul. Ce legătură au toate astea cu planeta-închisoare a Impăratului? - Cei ce pot supraviețui pe Salusa Secundus sînt de la bun început mai rezistenți decît alții, zise Hawat. Iar dacă adaugi la asta cea mai desăvârșită instrucție militară... - Prostii! Dacă ar fi să mă iau după spusele tale, și eu mi-aș putea recruta o armată, mai ales după asupririle la care i-a supus nepotul meu pe fremeni. Hawat întrebă cu voce blîndă: - Oare Domnia-Ta nu-ți asuprești trupele? - Cum? Eu... dar... - Asuprirea e o noțiune relativă, spuse Hawat. Mercenarii Harkonnen o duc ceva mai bine decît alți cetățeni, nu-i așa? Și au posibilitatea să remarce alternative mai puțin plăcute decît aceea de a fi mercenarii Baronului, nu-i așa? Baronul amuți, rămase cu privirea în gol. Posibilitățile care se deschideau dintr-o dată... Oare Rabban oferise Casei Harkonnen, fără să-si dea seama, arma supremă? - Cum s-ar putea garanta loialitatea unor asemenea recruți? întrebă într-un tîrziu. - Organizîndu-i în grupuri mici, cel mult de tăria unui pluton, răspunse Hawat. Scoțîndu-i din mediul lor împilat și izolîndu-i în centre de instruire deservite de cadre care le înțeleg bine problemele - de preferință, oameni care au cunoscut ei înșiși aceleași condiții de oprimare. In sfirsit, inoculîndu-le ideea mistică cum că planeta lor este un centru secret de antrenament, destinat producerii unor ființe superioare, ca ei. Și avîndu-se tot timpul grijă să li demonstreze ce pot obține de la viață niște ființe superioare: averi, femei frumoase, locuințe somptuoase... tot ce doresc. Baronul dădu aprobator din cap. - Așa cum trăiesc sardaukarii. - Cu timpul, recruții ajung să fie convinși că o lume ca Salusa Secundus își află justificarea în faptul că îi produce pe ei - elita, în multe privințe, cel mai simplu soldat sardaukar trăiește la fel de bine ca un membru al unei Case Mari. - Ce idee! murmură Baronul. - Văd că începi să-mi împărtășești bănuielile, spuse Hawat. - Cînd au început toate astea? - Ah, veșnicele întrebări... Care-i obîrșia Casei Corrino? Existau oameni pe Salusa Secundus mai înainte ca Impăratul să-și fi trimis acolo primele contingente de prizonieri? Nici măcar Ducele Leto, care era văr după mamă cu Impăratul, n-a știut niciodată ceva sigur. Asemenea întrebări nu sînt văzute cu ochi buni. Baronul privi în gol, îngîndurat. Ochii îi scînteiau. - Da, murmură, e un secret într-adevăr bine păstrat. Cred c-au făcut totul ca să... - Si totuși, ce-i de ascuns? întrebă Hawat. Că Impăratul Padisah are o planetă-închisoare? Asta o știe toată lumea. Că are... - Contele Fenring! exclamă brusc Baronul. Hawat se întrerupse, îl privi intrigat. - Ce-i cu contele Fenring? - Acum cîțiva ani... La aniversarea zilei de naștere a nepotului meu... Sclivisitul ăla de la curte, Contele Fenring, si-a făcut apariția în chip de observator oficial și ca să... da, ca să încheie un acord între mine si Impărat. - Si? - Am... ăă... Da, în timpul unei discuții pe care-am avut-o cu el, mi se pare c-am spus ceva despre o eventuală transformare a Arrakisului în planetă-inchisoare. Fenring... - Ce anume ai spus, exact? îl întrerupse Hawat. - Exact? A trecut cam multă vreme de-atunci si... - Domnia-Ta, Baroane, dacă vrei să obții maximum de randament de la mine, trebuie să-mi oferi informații adecvate. N-ai înregistrat discuția aceea? Chipul Baronului se întunecă de mînie. - Ești la fel ca Piter! Nu-mi plac asemenea... - Nu-1 mai ai pe Piter, Domnia-Ta, zise Hawat. Și fiindcă veni vorba, ce s-a-ntîmplat de fapt cu Piter? - Și-a permis să devină prea familiar, prea revendicativ cu stăpînul său, mîrîi Baronul. - Mi-ai spus odată că nu irosești indivizi folositori, replică Hawat. Te-ai răzgîndit cumva? Crezi că realizezi ceva recurgînd la subterfugii si amenințări ascunse? Dar... vorbeam despre ceea ce i-ai spus Contelui Fenring. Incet, încet, Baronul își recompuse expresia feței. Cînd va veni vremea, gîndi el, o sâ-mi aduc aminte de purtarea lui. Da, o să-mi aduc aminte. - O clipă, spuse, încercă să-si rememoreze întîlnirea din sala de recepție a palatului, discuția purtată în conul de tăcere. Da... I-am spus cam așa: Impăratul știe că afacerile au presupus dintotdeauna o oarecare doză de violență". Mă refeream la pierderile pe care le suferiseră forțele noastre de muncă. Apoi, i-am pomenit despre o altă soluție pentru problema arrakiană, spunîndu-i că ideea mi-a fost inspirată de planeta-închisoare a Impăratului. - Sînge de vrăjitoare! exclamă Hawat. Și Fenring ce-a zis? - Nimic. A început să mă descoasă despre tine. Hawat se lăsă pe spate, închise ochii, îngîndurat. - Va să zică de-asta a început să-i preocupe Arrakisul, murmură el. Ei bine, nu se mai poate face nimic. Iși deschise ochii. Probabil c-au împînzit deja planeta cu spioni. Doi ani! - Dar nu se poate ca aluzia mea întîmplătoare la... - Nimic nu este întîmplător în ochii unui Impărat! Ce instrucțiuni i-ai dat lui Rabban? - I-am poruncit doar să învețe Arrakisul să ne știe de frică. Hawat clătină din cap. - In clipa de față, nu-ți tămîn decît două soluții, Baroane. Să-i ucizi pe băștinași, să-i extermini pînă la ultimul om, sau... - Să nimicesc întreaga forță de muncă? - Preferi cumva ca Impăratul și Casele Mari, pe care le mai poate tiri după el, să debarce pe Giedi Prim ca să efectueze o acțiune de asanare, pustiind suprafața planetei? Baronul îl iscodi cu privirea pe mentatul său. Apoi zise: - N-o să-ndrăznească! - Crezi? Buzele Baronului fremătară. - Care-i cealaltă soluție? - Să-1 abandonezi pe iubitul Domniei-Tale nepot, Rabban. - Să-l ab... Baronul lăsă cuvîntul în suspensie, îl fixă uluit pe Hawat. - Exact. Nu-i mai trimiți nici un fel de trupe, nici un fel de ajutor. Nu-i mai răspunzi altceva la mesaje, decît că ai auzit despre atrociŹtățile pe care le-a comis pe Arrakis și că intenționezi să iei măsuri de îndreptare a lucrurilor, de îndată ce vei avea timp. O să am eu grijă ca unele dintre aceste mesaje să fie interceptate de spionii Impăratului. - Dar ce-o să se întîmple cu mirodenia, cu veniturile, cu... - O să pretinzi doar profiturile cuvenite de drept Baroniei, dar bagă de seamă cum îți formulezi pretențiile. Să-i ceri lui Rabban sume fixe. Putem să... Baronul își întoarse mîinile cu palmele în sus. - Dar cine-mi garantează că scorpionul de nepotu-meu nu va... - Avem și noi spioni pe Arrakis, nu? Să-i spui lui Rabban că dacă nu-ți onorează cotele de mirodenie, ai să-1 înlocuiesti. - Imi cunosc nepotul, mîrîi Baronul. Asta n-o să-l facă decît să exploateze și mai crunt populația. - Bineînțeles! exclamă nervos Hawat. Interesul Domniei-Tale nu este ca Rabban să nu mai stoarcă Arrakisul, ci ca Domnia-Ta să ai mîinile curate! Lasă-1 pe Rabban să-ți servească pe tavă a doua Salusa Secundus. Nici măcar nu va fi nevoie să-i trimiți deținuți. Are la dispoziție toată populația Dunei. Dacă Rabban jupoaie poporul ca să-ți poată preda cotele de melanj, Impăratul nu va mai bănui existența altor motive. Iar Donmia-Ta, Baroane, nu vei arăta, nici prin vorbe, nici prin fapte, că ar putea să existe alte motive. Baronul nu reuși să-și ascundă tonul de admirație din voce. - Ah, Hawat, întortocheate-ți mai sînt căile! Dar spune-mi... cum o să facem ca să deschidem pe Arrakis și să preluăm ceea ce pregătește Rabban? - Asta-i floare la ureche, Baroane. Dacă ai să fixezi cota fiecărui an ceva mai sus decît cea din anul anterior, socotelile lui Rabban se vor încurca destul de repede. Toată producția se va duce de rîpă. Vei putea să-1 îndepărtezi pe Rabban și să preiei cîrma... ca să îndrepți lucrurile. - Verosimil, încuviință Baronul. Numai că eu sînt cam sătul de povestea asta. Pregătesc pe altcineva care să preia Arrakisul în numele meu. Hawat studie chipul buhăit al Baronului. Apoi dădu încet din cap. - Feyd-Rautha, spuse. Va să zică ăsta-i motivul real al actualei împilări de pe Arrakis. Și căile Domniei-Tale sînt întortocheate, Baroane. Poate că vom reuși să împletim cumva ambele planuri. Da... Feyd-Rautha va putea să apară pe Arrakis ca un mîntuitor. Va putea să cîștige de partea lui populația. Da... Baronul îl privi pe Hawat, zîmbi. Iar în spatele zîmbetului, gîndi: Sa vedem cum se va brodi totul cu ticluielile lui personale. Și Hawat, înțelegînd că Baronul socotea discuția încheiată, se ridică și părăsi cabinetul cu pereții roșii. In timp ce parcurgea coriŹdoarele palatului, nu reuși să-si alunge din minte tulburătoarele neŹcunoscute care se iveau în fiecare calcul referitor la Arrakis. Mai ales acel nou lider religios, despre care i se dăduse de știre, din locul unde se ascundea, printre traficanți, Gurney Halleck. Acel... Muad'Dib. Poate că n-ar fi trebuit să-l sfătuiesc pe Baron să tolereze răspindirea acestei religii chiar și printre locuitorii din albii și grabene, își spuse. Dar e binecunoscut faptul că opresiunea favorizează înflorirea religiei. Apoi se gîndi la relatările lui Halleck despre tacticile de luptă ale fremenilor - tactici care se asemănau în mod straniu cu cele ale lui Halleck însuși... si cu cele ale lui Duncan Idaho... ba chiar și cu propriile lui tactici. Să fi supraviețuit Idaho? se întrebă. Dar întrebarea i se păru lipsită de sens. Nu se întrebase încă nici măcar dacă Paul ar fi putut avea vreo șansă să supraviețuiască. Știa că Baronul era încredințat că toți Atreizii muriseră. De altfel, îi mărturisise că arma lui fusese vrăjitoarea Bene Gesserit. Si asta nu putea să însemne altceva decît că totul se sfîrsise - inclusiv pentru femeie si pentru propriul ei copil. Ce ură neîmpăcată trebuie să fi nutrit scorpia aia față de neamul Atreizilor, gîndi. O ură la fel de veninoasă ca aceea pe care i-o port eu Baronului. Oare și lovitura mea va fi la fel de năprasnică și de desăvirșitâ?