Harry Potter – Prizonier la Azcaban

— CAPITOLUL X —

HARTA ȘTRENGARILOR

Madam Pomfrey insistă ca Harry să rămână în spital pâŹnă la sfârșitul săptămânii. Nu comentă și nici nu se plânse, dar nu-i dădu voie să arunce rămășițele lui „Nimbus 2000”. Știa că e o prostie, că oricum mătura nu mai putea fi reparată, dar nu se putu abține. Se simțea ca și cum ar fi pierdut un prieten drag. Veniră o mulțime de colegi să-l viziteze la spital. Hagrid îi trimise niște flori galbene, ca niște verze, iar Ginny, înroŹșindu-se violent la față, îi dădu cadou o felicitare, făcută chiar de ea, care cânta înfiorător dacă Harry o uita deschisă și nu o punea sub vasul de fructe de pe măsuța de lângă pat. Duminică, Echipa Cercetașilor îl vizită iar. De data asta, veni și Baston, care îl asigură pe Harry, cu o voce ca venită din mormânt, că nu îl învinuia deloc pe el... Dar orice s-ar fi spus, nimic nu îl putea face pe Harry să se simtă mai bine, fiindcă el nu le spusese nici pe jumătate din ce i se întâmŹplase... Nu spusese nimănui despre Spectru, nici măcar lui Ron sau Hermionei, fiindcă știa că Ron ar fi intrat în panică, iar Hermione ar fi strâmbat din nas, neîncrezătoare. Cert era că Spectrul îi apăruse până atunci de două ori și de ambele dăți i se întâmplaseră accidente aproape fatale. Prima dată, aproape că fusese călcat de Autobuzul Salvator, a doua oară, căzuse de pe mătură, de la circa cincisprezece metri. Oare Spectrul avea să-l hăituiască până în clipa morții? UrŹma să-și petreacă timpul pe care îl mai avea de trăit, pândind apariția Spectrului? Și mai erau Dementorii. Lui Harry i se făcea greață și se simțea umilit, ori de câte ori se gândea la ei. Toată lumea era de părere că erau îngrozitori, dar nimeni nu leșina când se afla în preajma lor... Nimeni altcineva nu retrăia moartea părinților săi... Fiindcă Harry știa prea bine acum al cui era acel strigăt. Rememorase iar și iar cuvintele ei, în timpul lungilor nopți, când zăcea pe patul de spital, cu ochii țintă la tavan, la lumiŹna lunii. Când se apropiaseră Dementorii de el, auzise ultiŹmele cuvinte ale mamei sale, fusese martor la încercarea ei de a-l salva pe el de furia lui Cap-de-Mort și auzise râsul crud al acestuia, chiar înainte de a o omorî... Harry ațipea ca să viseze numai mâini cu aspect de putreziciune și rugăminți disperate... Se trezea brusc, dar continua să se gândească numai la strigătul mamei lui... * A fost o adevărată ușurare să se întoarcă în zgomotul și aglomerația școlii, unde era obligat să se gândească și la alte lucruri, chiar dacă trebuia să asculte tachinările lui Draco Reacredință. Draco fusese peste poate de fericit că AstroŹpufii îi învinseseră pe Cercetași. Își scosese în cele din urmă bandajele și profita de faptul că putea folosi ambele mâini, ca să îl imite pe Harry cum căzuse de pe mătură. Draco își petrecu mai toată ora de „Poțiuni”, imitând Dementorii. Ron cedă nervos până la urmă și azvârli în fața lui Draco o inimă de crocodil, mare și alunecoasă, ceea ce atrase o penalizare de cincizeci de puncte de la Cercetași. — Dacă iar dau cu ochii de Plesneală, făcu Ron, pe când se îndreptau spre ora de „Apărare contra Magiei Negre”, zic că sunt bolnav! Hermione, vezi, te rog, cine e la catedră! Hermione strecură capul pe ușă. — E în regulă! zâmbi ea. Profesorul Lupin se întorsese la catedră. Arăta, într-adeŹvăr, de parcă ar fi fost bolnav. Hainele peticite îi atârnau și mai mult pe el și avea cearcăne. Cu toate acestea, zâmbi când îi văzu, iar ei i se plânseră, care mai de care, de PlesŹneală. — Nu e drept! Vă ținea locul, doar, de ce să ne dea și teme pentru acasă? — Nu știm nimic despre oamenii-lup... — Cum să scriem două foi de pergament? — I-ați spus domnului profesor că nu am ajuns încă acolo? întrebă Lupin, încruntându-se puțin. Hărmălaia reîncepu. — Sigur, și a zis că am rămas mult în urmă cu materia, dar... — ... nici n-a vrut s-audă! — Două foi de pergament! Profesorul Lupin zâmbi, văzând revolta de pe fețele lor. — Nu vă îngrijorați, zise el, o să vorbesc eu cu profesorul Plesneală. Nu e nevoie să faceți lucrarea. — Oh, nu! făcu Hermione dezamăgită. Eu am terminat-o deja! Urmă o oră deosebit de plăcută. Profesorul Lupin aduŹsese o cutie, în care se afla un Hinchipun, o creatură miŹcuță, cu un picior, care părea să fi fost făcută din vârtejuri de fum, fragilă și care părea foarte inofensivă. — Această ființă obișnuiește să atragă călătorii în mlaștini, le spuse profesorul Lupin, în timp ce ei își luau notițe. VeŹdeți lanterna care îi atârnă în mână? O ia înainte, oamenii se iau după lumină și... Hinchipunul scrijeli geamul cutiei. Sună clopoțelul și toată lumea își strânse lucrurile și se pregăti să iasă. — Stai puțin, Harry, vreau să-ți spun ceva, îl opri profeŹsorul Lupin. Harry se opri și se uită la profesorul Lupin, care învelea cutia cu Hinchipunul. — Am auzit despre meci, zise el, întorcându-se spre cateŹdră și punându-și cărțile în servieta lui. Îmi pare rău de mătura ta. E vreo șansă să poată fi reparată? — Nici una! oftă Harry. Salcia a făcut-o bucăți-bucățele. Lupin oftă și el. — Au plantat salcia aia chiar în anul când am venit eu la Hogwarts, începu Lupin. Pe atunci, toți încercau să se apropie cât mai mult de salcie. Era ca un concurs, câștiga cine reușea să-i atingă trunchiul. În cele din urmă, unul dinŹtre băieți, Davey Gudgeon, aproape că și-a pierdut un ochi și de atunci ni s-a interzis să ne mai apropiem de salcie. MăŹturile n-aveau nici o șansă să se apropie de ea. — Ați auzit și despre... Dementori? întrebă Harry cu greuŹtate. Lupin îi aruncă o privire. — Da. Am auzit. Nu cred că cineva l-a văzut vreodată pe domnul profesor Dumbledore atât de furios. Dementorii deveniseră cam agitați în ultimul timp... Erau supărați că nu erau lăsați să pătrundă în perimetrul castelului. Bănuiesc că din cauza lor ai căzut, nu-i așa? — Da, zise Harry. Ezită puțin, apoi întrebarea porni ca o săgeată: — De ce? De ce mă afectează numai pe mine? Sunt eu, oare, atât de... — Asta nu înseamnă nicidecum că ești slab, zise profesoŹrul Lupin, ca și cum i-ar fi ghicit gândurile. Dementorii te afectează mai mult pe tine, fiindcă altora nu li s-au întâmŹplat nenorocirile la care ai fost tu martor în trecut... Lumina soarelui de toamnă târzie mângâie părul profeŹsorului Lupin și fața lui încă tânără. — Dementorii sunt creaturile cele mai groaznice, care bântuie pe fața pământului. Îi întâlnești în locurile cele mai murdare, mai întunecoase și se bucură de disperarea oameŹnilor, trăiesc de pe urma nefericirii lor și absorb din jurul lor pacea sufletească, speranța și fericirea. Chiar și Încuiații le simt prezența, deși nu-i pot vedea. Dacă te apropii de un Dementor, poți să fii sigur că n-o să mai ai nici un sentiment de mulțumire sau de fericire, nici o amintire plăcută. Dacă li se permite, trăiesc pe seama fericirii unui om, până ce acesta ajunge ca ei, rău și lipsit de suflet, fără să poată să-și amintească nimic altceva, decât întâmplările nefericite din viața lui. Și răul care ți s-a întâmplat ție în trecut, Harry, este suficient să facă pe oricine să cadă de pe mătură. Nu ai de ce să-ți fie rușine. — Când se apropie de mine, șopti Harry, cu ochii la cateŹdră, aud cum Cap-de-Mort mi-a omorât mama... Lupin făcu un pas spre Harry, ca și cum ar fi vrut să-l îmŹbrățișeze, dar se gândi că era mai bine să nu o facă. Urmă o clipă de tăcere, după care... — De ce au venit pe stadion? întrebă Harry cu obidă. — Fiindcă sunt înfometați, răspunse scurt profesorul LuŹpin. Dumbledore nu-i lasă nici măcar în curtea castelului, așa că nu mai au din fericirea cui să se hrănească... Probabil că n-au rezistat tentației, când au văzut mulțimea adunată la meci... Atâtea sentimente... gânduri fericite și lipsite de griji... Un adevărat ospăț pentru ei! — Cred că e îngrozitor la Azkaban, murmură Harry. Profesorul Lupin aprobă din cap. — Fortăreața se află pe o insulă mică, în largul mării, dar nici nu ar fi nevoie de pereți sau de apă ca să țină prizonierii în interiorul închisorii, fiindcă li s-a șters din minte orice gând fericit, orice amintire plăcută... Majoritatea înnebuŹnesc după câteva săptămâni. — Dar Sirius Black a reușit să scape de acolo, zise Harry. I-a păcălit cumva... Servieta lui Lupin alunecă de pe catedră. El trebui să se aplece să o prindă, ca să nu cadă pe jos. — Da, zise profesorul Lupin, îndreptându-se din șale, proŹbabil că Black a găsit o modalitate să le reziste... Dementorii distrug puterile oricărui vrăjitor, dacă acesta este lăsat prea mult în preajma lor... — Dar și dumneavoastră ați reușit să-l faceți pe cel din tren să bată în retragere, își aminti Harry. — Există anumite tehnici de apărare și respingere, admise profesorul Lupin, dar nu uita că în tren era numai un sinŹgur Dementor. Cu cât sunt mai mulți, cu atât este mai greu să le faci față. — Mă puteți învăța și pe mine astfel de tehnici de apărare? întrebă Harry. — Nu pretind că aș fi mare expert în lupta împotriva Dementorilor, Harry, din contră... — Dar, dacă mai apar pe terenul de Vâjthaț, trebuie să știu cum să le fac față... Lupin îl privi pe Harry, admirându-l cât era de hotărât, ezită puțin, apoi zise: — Bine... O să încerc să te ajut, dar va trebui să aștepți până în trimestrul următor. Am atâtea de făcut... Tocmai acum m-am găsit și eu să mă îmbolnăvesc... * Cu promisiunea lui Lupin și la gândul că nu va mai treŹbui să fie martorul morții mamei lui, lui Harry îi reveni cât de cât buna dispoziție. În plus, la sfârșitul lui noiembrie, Ochi-de-Șoim îi învinseră la scor pe Astropufi. După toate, Cercetașii nu ieșiseră din cursă, deși erau în situația în care nu își mai puteau permite să piardă alt meci. Baston își recăpătase pofta de viață și energia, așa că îi muncea mai mult ca niciodată la antrenamente, în frigul și ploaia care nu conteni nici în decembrie. Harry nu mai văzu nici urmă de Dementor în castel sau în curtea lui. Mânia lui DumbleŹdore părea să-i țină la distanță, la posturile lor, de la porțile castelului. Cu două săptămâni înainte de sfârșitul trimestrului, cerul se lumină deodată și într-o dimineață văzură că pământul noroios înghețase. În interiorul castelului, se simțea deja apropierea Crăciunului. Flitwick, profesorul de „Farmece”, își decorase deja clasa cu luminițe pâlpâitoare, care se dovediră a fi zâne, de fapt. Toți discutau cu însuflețire, făŹcându-și planuri pentru sărbători. Atât Ron, cât și HerŹmione, se hotărâseră să rămână și ei la castel. Deși Ron motivase că rămâne fiindcă nu ar fi fost în stare să îl suporte pe Percy două săptămâni, iar Hermione spusese că trebuie să studieze ceva la bibliotecă, Harry nu se lăsă păcălit: știa prea bine că rămâneau doar ca să nu îl lase singur și apreŹcie în mod deosebit acest lucru. Spre bucuria tuturor, mai puțin a lui Harry, se mai orgaŹniză o excursie la Hogsmeade, chiar la sfârșitul ultimei săpŹtămâni a trimestrului. — Ne putem face toate cumpărăturile pentru Crăciun acolo, se bucură Hermione. Mama și tata o să se bucure foarte mult de bombonelele acelea de mentă, pentru curăŹțirea dinților! Resemnat că va fi iar singurul elev din anul III care va rămâne la Hogwarts, Harry împrumută de la Baston un exemplar din cartea „Care mătură?” și decise să își petreacă ziua citind despre diferitele mărci de cozi de mătură. ÎncerŹcase la un antrenament una dintre măturile școlii, „Steaua Căzătoare”, dar aceasta se dovedi foarte lentă și, în plus era și tare uzată, așa că se hotărî să își cumpere propria lui mătură, un model mai performant. Sâmbătă dimineața, Harry își luă rămas-bun de la Ron și de la Hermione, înfofoliți în pelerine și cu fulare la gât, și începu să urce scările de marmură, cu gând să ajungă în Turnul Cercetașilor. Zăpada începuse să cadă afară, iar casŹtelul era foarte tăcut și liniștit. — Pst! Harry! Era la jumătatea coridorului de la etajul trei. Se întoarse și îi văzu pe Fred și pe George, ascunși după statuia unei vrăjitoare cocoșate și cu un singur ochi. — Ce faceți voi aici? întrebă Harry mirat. Cum de nu v-ați dus la Hogsmeade? — Vrem să te mai bine dispunem, înainte de a pleca, zise Fred și îi făcu ștrengărește cu ochiul. Vino încoace! Și îi făcu semn cu capul spre clasa goală, din stânga staŹtuii vrăjitoarei cu un singur ochi. Harry îi urmă pe Fred și pe George în clasa goală. George închise repede ușa și se întoarse foarte încântat spre Harry. — Avem un cadou de Crăciun pentru tine, Harry, îi zise el, pe care o să ți-l dăm în avans! Fred scoase ceva de sub pelerina lui și îl puse pe masă. Era un pergament îngălbenit de vreme, de formă pătrată, și pe care nu se vedea nimic scris. Harry privi, bănuitor, creŹzând că Fred și George îi fac una dintre obișnuitele lor farse. — Și ce vrea să fie ăsta? întrebă el. — Acesta, zise George, mângâind cu dragoste bucata de pergament, este secretul succesului nostru! — Ne-am îndurat cu greu să ți-l dăm ție, zise Fred, dar noaptea trecută am decis că tu ai mai mare nevoie de el acum decât noi. — Oricum, continuă George, noi îl știm de-acum pe dinaŹfară, așa că ți-l încredințăm ție! Nici nu mai avem nevoie de el! — Și ce să fac eu cu o bucată de pergament vechi? întreŹbă Harry. — O bucată de pergament! zise Fred, teatral, ca și cum Harry i-ar fi jignit de moarte. Fii bun și explică-i, George! — Ei bine, eram în anul întâi, începu George, tineri, fără griji și nevinovați... Harry dădu ochii peste cap. Se îndoia că Fred și George fuseseră vreodată... nevinovați! — ... când, așa inocenți cum eram, am intrat în conflict cu Filch! Am pus pe coridor o bombă cu bălegar și, nu-mi imaginez de ce, asta l-a scos din minți pe Filch. — Așa că, îi luă Fred vorba din gură, ne-a dus în birou la el și ne-a dat obișnuita... — ... pedeapsă... — ... rănirea biroului său! — Și nu am putut să nu observăm un sertar, pe care scria: „Lucruri confiscate și extrem de periculoase”. — Îmi închipui, zise Harry, făcând o grimasă. — Ei, și ce-ai fi vrut să facem? continuă Fred, de data asta. George a făcut o diversiune, iar eu am forțat sertarul și am luat ăsta! — Nu e chiar așa un mare păcat, zise George. Oricum, Filch nu cred că a fost în stare să priceapă cum funcŹționează. Probabil că și-a dat seama ce era totuși, fiindcă altfel nu l-ar fi confiscat. — Și cum funcționează? — Oh, da, zise Fred, înduioșat. Minunea asta ne-a învățat mai multe decât toți profesorii de la Hogwarts, la un loc! — Mă păcăliți, făcu Harry, uitându-se neîncrezător la bucata de pergament. — Da? Așa crezi? întrebă George. Își scoase bagheta, atinse ușor pergamentul și zise: — Jur solemn că nu e nimic de capul meu! Deodată, Unii de cerneală începură să împânzească pergamentul, ca o plasă de păianjen, pornind din locul unŹde îl atinsese George cu bagheta. Liniile se împreunau, se intersectau și se deschideau în evantai spre toate cele patru colțuri ale pergamentului. În cele din urmă, apăru scris cu Utere mari, caligrafice, cu cerneală verde: Domnii Lunaticul, Șobo, Amprentă și Corn, Furnizori de șmecherii magice, au onoarea să vă prezinte: HARTA ȘTRENGARILOR Era o hartă care prezenta în detaliu castelul Hogwarts și împrejurimile lui. Dar cel mai uimitor lucru erau punctele minuscule, care mișunau peste tot, în castel și în jur, fiecare etichetat cu un nume. Uimit peste măsură, Harry se aplecă să vadă mai bine. Punctul de sus, din stânga, era etichetat „Dumbledore”, și arăta că acesta se plimba de la un capăt la altul al biroului său. Pisica lui Filch, Doamna Norris, spiona la etajul doi, iar Peeves, strigoiul, făcea salturi sălbatice în Camera Trofeelor. În timp ce urmărea ce se întâmplă pe coŹridoarele bine cunoscute, Harry descoperi și altceva. Harta arăta o serie de alte coridoare și tunele, prin care nu fusese niciodată, și care păreau să ducă... — Da, drept la Hogsmeade, strigă Fred, ca și cum i-ar fi ghicit gândurile, urmărind cu degetul unul dintre coridoaŹre. Sunt șapte în total. Filch știe doar de astea patru... Și Fred îi arătă culoarele respective. — Dar noi suntem singurii care le mai știm și pe astea trei! Lasă-l la o parte pe ăsta, din spatele oglinzii. L-am folosit noi anul trecut, dar acum l-au zidit, e complet blocat. Iar pe ăsta nu cred să-l fi folosit nimeni, deoarece Salcia Bătăușă se află chiar la unul dintre capetele lui. Acesta însă duce chiar în pivnița de la „Lorzii mierii”. L-am folosit de foarte multe ori. După cum bine vezi, se intră chiar pe aici, prin cocoașa statuii de pe culoar. — Lunaticul, Șobo, Amprentă și Corn, oftă George, mânŹgâind titlul pergamentului, le datorăm atât de mult... — Oameni de bază, care nu au precupețit nici un efort să furnizeze fel de fel de șmecherii pentru viitoarea generație de delincvenți, zise Fred solemn. — Așa e, întări George. Nu uita să faci să dispară totul, după ce ai aflat ce vrei... — ... și nu lăsa pe nimeni altcineva să vadă harta asta, zise și Fred. — Lovește-o ușor cu bagheta și spune: „Năzbâtie îndepliŹnit㔠și totul va dispărea, ca și cum n-ar fi fost. — Așa că, tinere, făcu Fred, imitându-l perfect pe Percy, ai grijă cum te porți! — Ne vedem în Hogsmeade, făcu George, zâmbindu-i complice. Ieșiră din clasă, amândoi radiind de mulțumire. Harry rămase pironit locului, neputându-și lua ochii de la harta miraculoasă. Văzu punctulețul „Doamna Norris” oŹprindu-se puțin și adulmecând ceva de pe podea. Dacă Filch într-adevăr nu știa... Dar, în timp ce sta acolo, mut de admirație, lui Harry îi veniră în minte cuvintele domnului Weasley, care îi spusese lui Ginny: „Niciodată să nu te încrezi în ceva care gândește singur, dacă nu vezi unde își ține creierul!” Harța asta era unul dintre obiectele magice, periculoase, despre care îi avertizase domnul Weasley... „Furnizori de șmecherii magice”... Dar, la urma urmelor, își liniști Harry conștiința, el nu vroia să folosească harta decât pentru a merge și el la Hogsmeade... Doar nu vroia să fure sau să atace pe cineva... Iar Fred și George o folosiseră ani de zile, fără să li se întâmple nimic... Harry urmări cu degetul pasajul secret spre Hogsmeade. Apoi, brusc, ca și cum ar fi urmat niște ordine, Harry răsuŹci pergamentul, îl ascunse sub robă și se îndreptă spre ușa clasei. Desfăcu puțin pergamentul și se uită. Nu era nimeni pe culoar. Ieși cu multă precauție și se strecură în spatele statuii vrăjitoarei cu un singur ochi. Ce trebuia să facă acum? Desfășură iarăși harta și observă cu uimire că apăruse alt punctișor, „Harry Potter”. Acest punct stătea chiar unde stătea el, la jumătatea culoarului de la etajul trei. Harry privi cu atenție. Punctișorul părea acum că lovește ușor statuia, cu bagheta lui magică. Harry își scoaŹse și el bagheta și lovi ușor statuia. Nu se întâmplă nimic. Privi iar pe hartă. Lângă punctul care era chiar el, apăruse o mică bulă, în care scria „Dissendium!” — Dissendium! șopti Harry, lovind din nou statuia cu bagheta. Imediat, cocoașa statuii se deschise, ca pentru a lăsa să treacă o persoană foarte subțire. Harry răsuci din nou harta și o ascunse în faldurile robei, după care, scrutând coridoŹrul, la dreapta și la stânga, își băgă întâi capul prin cocoașă, apoi își trase și restul corpului. Alunecă o vreme pe o pantă de piatră, apoi ateriză pe pământul rece și umed. Se ridică în picioare, privind în jur. Era întuneric-beznă. Ridică bagheta și murmură: „Lumos!” Văzu că se afla într-un tunel foarte îngust, de pământ. Luă harta, o atinse ușor cu bagheta și zise: „Năzbâtie îndepliniŹtă!” Harta dispăru complet. O împături cu grijă și o ascunse bine, apoi, cu inima bătând să-i spargă pieptul, și fericit, și temător, Harry începu să înainteze prin tunel. Tunelul avea o mulțime de cotituri. Părea mai degrabă vizuina unui iepure-gigant. Harry începu să meargă mai reŹpede, împiedicându-se la tot pasul de solul denivelat, cu bagheta ridicată în fața nasului său. Drumul părea să dureze de secole, dar Harry nu vedea în față decât minunatele dulciuri și bomboane... După aproxiŹmativ o oră, după cum aprecie Harry, tunelul începu să urce. Gâfâind, Harry zori și mai mult pasul. Fața îi ardea, dar picioarele îi erau reci-bocnă. După zece minute, văzu în fața lui niște scări de piatră, tocite de vreme. Atent să nu facă nici cel mai mic zgomot, Harry începu să le urce. O sută de trepte, două sute, nu mai știa. Pierduse șirul, atent să nu îi alunece piciorul. Apoi, fără veste, se izbi cu creștetul de ceva tare. Părea să fie o trapă. Harry stătea acolo, frecându-și vârful capului, ascultând cu atenție. Nu se auzea nici un zgomot deasupra lui. Încetișor, împinse trapa și trase cu ochiul în jur. Se afla într-o pivniță, plină cu lăzi și cutii de lemn. Harry urcă în pivniță și închise trapa binișor, în urma lui. Aceasta se potrivi atât de bine cu podeaua prăfuită, încât nimeni nu ar fi putut să spună că acolo se afla vreo ușă. Harry se furișă spre scara de lemn, care ducea sus, de unde acum se auzeau voci, ca să nu mai vorbim de sunetul unui clopoțel, ori de câte ori se deschidea și se închidea ușa. Stând și întrebându-se ce trebuia să facă, auzi deschizânŹdu-se o altă ușă, mult mai aproape de el. Cineva se pregătea să coboare în pivniță. — Și mai adu și o cutie cu jeleuri în formă de melci, nu mai am aproape deloc! strigă o voce de femeie. Pașii coborau. Harry își ținu răsuflarea, ascuns după o ladă de lemn, atent la ce făcea omul. Acesta umbla în niște lăzi, în partea opusă locului în care se afla Harry. Acum era momentul. Poate că nu avea să i se mai ivească o altă șansă... Încet și cu grijă, Harry începu să urce scările de lemn. Întoarse capul și văzu un spate enorm și o chelie străluciŹtoare, aplecată asupra unei lăzi. Harry ajunse la ușa din capătul scărilor, o deschise și se trezi în fața casei de bani de la „Lorzii mierii”. Se furișă pe lângă ea, apoi, după câțiva pași, își îndreptă spinarea. Erau atâția studenți de la Hogwarts, încât nimeni nu îl privi cu atenție. Se strecură printre ei, rotindu-și ochii în toate părțile și neputându-se împiedica să zâmbească numai gândindu-se la fața lacomă pe care ar fi făcut-o Dudley, dacă l-ar fi văzut unde era el în acel moment. Erau zeci de rafturi, pline cu cele mai incredibile dulciŹuri, după care îți lăsa gura apă. Nuga cu cremă, pătrate de ciocolată, cu garnitură de cremă de nucă de cocos, de cuŹloare roz, zeci și zeci de feluri de ciocolată, așezate la rând, bomboane cu fel de fel de arome, mingiuțe de șerbet, care pluteau prin aer, exact așa cum îi povestise Ron. Pe alt peŹrete, se vedeau așa-numitele „Efecte speciale”, adică gumă de mestecat care exploda (umplând camera nu mici bule care nu se spărgeau zile în șir), bombonelele de mentă, care îți curățau dinții, bombonelele cu piper, care făceau să-ți ia foc gura, șoricei de înghețată, care te făceau să chițăi după ce îi mâncai, bomboane de mentă în formă de broască (după ce le mâncai, ți se părea că simți cum sar în stomacul tău), bomboane fragile, în formă de pană de scris, și tot soiul de bomboane care explodau în fel și chip. Harry se alătură unui grup de studenți din anul VI, care se îngrămădiseră în fața unui raft, pe care scria „Gusturi neobișnuite”. Aici îi văzu și pe Ron și pe Hermione, care studiau niște bombonele cu gust de sânge. Se furișă în spatele lor. — Nu, nu cred că lui Harry i-ar plăcea bomboanele astea, cred că sunt pentru vampiri, o auzi el pe Hermione spunând. — Dar astea? o întrebă Ron, vârându-i sub nas niște bomŹboane care semănau cu gândacii de bucătărie. — În nici un caz! făcu Harry. Ron aproape că scăpă vasul cu bomboane. — Harry! exclamă Hermione. Ce faci aici? Cum ai... Cum ai ajuns aici? — Uau! făcu Ron cu admirație. Ai învățat cum să te mateŹrializezi în diferite locuri! — Ei na! zise Harry, coborând vocea ca să nu îl audă cei din anul VI, când le povesti prietenilor lui despre „Harta Ștrengarilor”. — Cum de nu mi-au dat-o mie? întrebă Ron revoltat. Doar eu sunt fratele lor! — Dar Harry n-o s-o păstreze pentru el, zise Hermione, ca și cum numai simpla idee de a o păstra ar fi îngrozit-o. O să i-o dea profesoarei McGonagall, nu-i așa, Harry? — Nu, n-o să i-o dau! sări Harry. — Nu ești în toate mințile? o certă Ron. Cum să dea din mână un lucru atât de valoros? — În plus, dacă i-o dau, zise Harry, o să trebuiască să spun de unde o am și așa Filch o să afle că Fred și George au subŹtilizat-o din biroul lui! — Dar cum rămâne cu Sirius Black? întrebă Hermione. În felul acesta, ar putea să pătrundă în castel. Profesorii ar treŹbui să știe despre existența acestor culoare secrete! — N-are cum să pătrundă prin aceste culoare. Despre patru dintre ele știe și Filch. Unul este zidit, așa că nimeni nu poate pătrunde pe acolo, altul este păzit, ca să zic așa, de Salcia Bătăușă, iar altul este cel prin care am venit eu, iar intrarea lui este atât de bine mascată, încât Black nu ar putea să o vadă. În afară de cazul în care ar ști deja de el... Harry ezită puțin, dar Ron îl liniști, arătându-i o înștiŹințare, prinsă pe partea dinăuntru a ușii magazinului. DIN ORDINUL MINISTRULUI MAGIEI Clienții sunt avertizați, că până la noi ordine, Dementorii vor patrula pe străzile din Hogsmeade, în fiecare seară, imeŹdiat după apusul soarelui. Această măsură a fost luată penŹtru a spori siguranța cetățenilor din Hogsmeade și se va renunța la ea o dată cu prinderea lui Sirius Black. Așa că este recomandabil pentru toată lumea să își termine cumpăŹrăturile pe care le are de făcut, înainte de căderea nopții. La Mulți Ani! — Vedeți? întrebă Ron, încet. Aș vrea să-l văd și eu pe Black încercând să se strecoare la „Lorzii mierii”, cu DeŹmentorii patrulând prin fața magazinului. Oricum, HerŹmione, proprietarii magazinului ar ști imediat dacă le-a spart cineva magazinul, doar locuiesc deasupra! — Da, dar..., zise ea, străduindu-se să abordeze acum o altă problemă. N-ar fi trebuit să vii, Harry, doar nu ai nici o învoire semnată... Dacă află cineva, nu știu pe unde scoți cămașa! Și încă nu e seară! Dacă Sirius Black își face apariția chiar acum? — Cu greu l-ar putea observa pe Harry acum, zise Ron, arătând spre perdeaua deasă de zăpadă, care se vedea prin fereastră. Hai, Hermione, nu mai fi așa! E Crăciunul, Harry are și el nevoie de puțină distracție! Hermione își mușcă buzele, extrem de preocupată. — Ce, o să mă pârăști tu? o întrebă Harry, zâmbind. — Sigur că nu, cum crezi așa ceva? Dar... Zău așa, Harry... — Ai văzut guma aia de mestecat care face explozie, Harry? îl întrebă Ron și îl trase spre standul respectiv. Și jeleurile în formă de melci? Dar bomboanele acide? Îmi amintesc că Fred și George mi-au dat una care mi-a făcut o gaură în mijlocul limbii. Ce i-a mai altoit mama cu mătura! Ron se uită la bomboanele acide, zâmbind. — Ce ziceți, l-aș putea păcăli pe Fred dacă i-aș zice că bomŹboanele astea cu gust și formă de gândaci de bucătărie sunt arahide în coajă, de fapt? După ce Ron și Hermione au plătit pentru dulciurile cumpărate, toți trei ieșiră în viscolul de afară. Hogsmeade arăta ca o felicitare de Crăciun. Căsuțele și magazinele erau ascunse sub un strat de zăpadă străluciŹtoare. Pe uși erau agățate coronițe făcute din rămurele de brad și împodobite festiv, iar în copaci ardeau lumânări vrăjite. Harry tremura. Nici el, nici Ron și nici Hermione nu aveau pelerinele pe ei. Continuară să meargă de-a lungul străzii cu capetele plecate, ca să facă față rafalelor de vânt. Ron și Hermione strigau la tot pasul prin fularele de la gura: — Poșta... — „Zonko” e acolo... — Am putea să mergem să vizităm și „Urlet în noapte”... — Știți ce? făcu Ron, căruia îi clănțăneau dinții de frig. Mai bine mergem la „Trei mături”, să bem niște Berezero! Harry nici că dorea altceva. Vântul sufla cu putere și nici nu își mai simțea mâinile de frig. Traversară și în câteva clipe intrau deja în micul han. Era foarte aglomerat, mult zgomot, căldură și fum. O vrăŹjitoare scundă, foarte drăguță, îi servea la bar pe cei trei vrăjitori scandalagii, care ceruseră ceva. — Este Madam Rosmerta. Mă duc să aduc băuturile, zise Ron, înroșindu-se puțin la față. Harry și Hermione își făcură loc spre fundul sălii, unde se afla o masă liberă, între fereastră și bradul de Crăciun, care se afla chiar lângă cămin. După cinci minute, veni și Ron cu băutura caldă, în trei căni pline cu spumă. — La mulți ani! zise el, ridicând cana. Harry bău cu poftă. Era cea mai bună băutură pe care o băuse vreodată și care îi încălzi până și ultima părticică a corpului. O adiere îi flutură părul. Se deschisese ușa de la „Trei mături”. Harry privi peste rama ochelarilor și mai-mai să se înece. În bar intraseră profesoara McGonagall și profesorul Flitwick, răspândind zăpadă împrejur. La scurt timp, fură urmați de Hagrid, care era cufundat într-o discuție aprinsă cu un om impozant, cu joben verde-smarald și pelerină prinsă pe umăr. Nimeni altul, decât Cornelius Fudge, MinisŹtrul Magiei! Într-o clipă, Ron și Hermione se repeziră spre Harry, împingându-l sub masă și vărsându-i Bereazero pe el. Ud tot și cu ochii țintă la profesori, Harry îi văzu îndreptându-se spre bar, împreună cu Fudge. Se opriră puțin, după care pașii li se îndreptară chiar spre locul unde se aflau ei. Undeva, deasupra lui, Hermione șopti: — Mobiliarbus! Bradul de Crăciun se săltă puțin de la locul lui, se deplasă și ateriză chiar în fața mesei lor, ascunzându-i de privirile profesorilor. Printre ramurile dese, Harry văzu patru scaŹune de la masa din dreapta lor deplasându-se puțin în spate și lăsând să se așeze pe ele cei trei profesori și Ministrul Magiei. Imediat, de masa lor se apropiară două picioare, încălțate în pantofi cu tocuri înalte, și Harry auzi o voce de femeie: — Apa minerală, vă rog? — A mea! răspunse vocea profesoarei McGonagall. — O halbă de bere... — Aici, Rosmerta, zise Hagrid. — Siropul de vișine și sifonul cu cuburi de gheață și umbreluță de... — Mmm! se auzi profesorul Flitwick plescăind de plăcere. — Atunci, romul de curmale este al dumneavoastră, domŹnule Ministru... — Da, mulțumesc, Rosmerta, zise vocea lui Fudge. Ce mai faci, mă bucur că te văd iar... Nu vrei să bei și tu ceva cu noi? — Mulțumesc, domnule Ministru... Harry observă tocurile înalte îndepărtându-se spre bar și revenind repede la masa cu pricina. Inima îi bătea să îi sparŹgă pieptul. Cum de nu se gândise că acela era și pentru proŹfesori ultimul sfârșit de săptămână din trimestru? Oare cât aveau de gând să stea acolo? Îi trebuia ceva timp să ajungă iar la „Lorzii mierii”, dacă dorea să ajungă în noaptea aceea la Hogwarts... Simți piciorul Hermionei bâțâindu-se nervos. — Ce vă aduce aici, domnule Ministru? întrebă Madam Rosmerta. Harry văzu corpul masiv al lui Fudge întorcându-se, ca și cum ar fi verificat dacă nu trăgea cineva cu urechea. Apoi, zise în șoaptă: — Sirius Black, cine altul? Cred că ai auzit ce s-a întâmplat la școală, de Halloween... — Da, am auzit ceva, admise Madam Rosmerta. — Ai spus la toată lumea, Hagrid? întrebă profesoara McGonagall exasperată. — Credeți că Sirius Black se mai află prin împrejurimi, domnule Ministru? întrebă Madam Rosmerta îngrijorată. — Sunt sigur! zise Fudge scurt. — Știți că Dementorii mi-au răscolit barul de două ori? întrebă Madam Rosmerta, cam înțepată. Mi-au speriat de moarte clienții... Asta e rău pentru mine, domnule Ministru! — Rosmerta dragă, doar știi că nici eu nu-i am la suflet, zise Fudge, neliniștit, dar asta e... Paza bună trece primejdia rea. M-am întâlnit cu câțiva dintre ei. Turbează de furie că Dumbledore nu-i lasă dincolo de porțile castelului. — Și bine face, accentuă profesoara McGonagall. Cum să predăm cu ororile alea alături? — Da, ai mare dreptate, zise și Flitwick, bălăbănindu-și un picior. — Oricum, continuă Fudge, ei se află aici pentru a vă proŹteja de ceva și mai rău. Doar știți de ce e în stare Sirius Black... — Eu încă mă îndoiesc de un lucru, zise Madam Rosmerta. Tot nu-mi vine să cred că a trecut de partea forŹțelor întunericului tocmai Sirius Black... Îmi amintesc de el atât de bine, de când era student la Hogwarts. Dacă mi-ar fi spus cineva atunci ce o să ajungă, i-aș fi zis că a băut prea multă bere. — Și încă nu știi totul, Rosmerta, zise Fudge. Cele mai rele fapte nu sunt cunoscute decât de câțiva. — Cele mai rele? murmură Madam Rosmerta, moartă de curiozitate. Adică mai rău decât să omori oamenii aceia nefericiți, în plină zi? — Da, Madam Rosmerta, răspunse Fudge. — Nu pot să cred! Ce poate fi mai rău de atât? — Spui că-ți amintești de el de la Hogwarts, Rosmerta, murmură profesoara McGonagall. Știi cine era prietenul lui cel mai bun? — Sigur! răspunse ea, zâmbind. Doar erau nedespărțiți, nu? De câte ori au venit aici! Întotdeauna mă făceau să râd până nu mai puteam. Perechea nedespărțită: Sirius Black și James Potter! Harry scăpă din mână cana goală. Ron îi făcu semn cu piciorul. — Exact! zise profesoara McGonagall. Black și Potter. Șefii micului lor grup. Amândoi inteligenți - deosebit de inteliŹgenți, vreau să spun - dar nu cred să mai fi întâlnit alți doi care să facă atâtea năzbâtii... — Știu și eu? zise Hagrid. Poate doar Fred și George Weasley... — Ai fi putut să zici că sunt frați, zise și profesorul FlitŹwick. Nedespărțiți, într-adevăr! — Cum să nu fie? spuse Fudge. Potter credea în el orbeșŹte. Si nimic nu s-a schimbat nici când au părăsit școala. Black a fost martor la cununia lui James cu Lily. Apoi, l-au ales pe Black nașul lui Harry. Băiatul nu știe nimic, desigur. Vă dați seama ce suferință ar fi pentru el... — Pentru că Black s-a dovedit a fi în cârdășie cu Știm-Noi-Cine? întrebă Madam Rosmerta. — Mai rău, draga mea, zise Fudge, coborând și mai mult vocea. Nu mulți cunosc faptul că James și Lily Potter aflaseră deja că Știm-Noi-Cine era pe urmele lor. DumŹbledore, care întotdeauna a făcut tot posibilul să-i conŹtracareze faptele lui Știm-Noi-Cine, avea o serie de spioni destoinici. Unul dintre ei i-a spus despre James și Lily, iar Dumbledore i-a pus imediat în gardă. I-a sfătuit chiar să se ascundă. Dar se știe prea bine că Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-TreŹbuie-Rostit nu era cineva de care să te poți ascunde așa de ușor. Dumbledore le-a mai spus că singura lor șansă era Vraja Fidelius. — Adică? întrebă Madam Rosmerta curioasă-foc. Profesorul Flitwick își drese glasul. — Este o vrajă extrem de complexă, începu el, și implică ascunderea unui secret în adâncul unei ființe vii, de mare încredere, a unui așa-numit Păstrător de Secrete. În felul acesta, un astfel de secret este imposibil de aflat, dacă nu este divulgat chiar de Păstrătorul de Secrete. Fără contriŹbuția acestuia, Știm-Noi-Cine ar fi putut să-i caute mult și bine pe James și pe Lily, în sătucul unde trăiau de ani de zile, și nu i-ar fi găsit niciodată, chiar dacă și-ar fi lipit nasul de fereastra sufrageriei lor. — Black era Păstrătorul de Secrete al familiei Potter? șopti Madam Rosmerta. — Normal, zise profesoara McGonagall. James i-a zis lui Dumbledore că Black ar prefera să moară decât să-i trădeze, că Black avea de gând să-și găsească și el o ascunzătoare... Cu toate astea, Dumbledore tot își făcea griji. Îmi amintesc că s-a oferit să fie chiar el Păstrătorul lor de Secrete... — Fiindcă îl bănuia pe Black? întrebă Madam Rosmerta. — Știa cu certitudine că cineva din preajma familiei Potter îl ținea la curent pe Știm-Noi-Cine cu tot ce se întâmpla acolo, zise profesoara McGonagall, încruntându-se. Ba chiar ne-a bănuit și pe noi că am trecut de partea întunericului și îi transmiteam o mulțime de informații lui Știm-Noi-Cine. — Dar James Potter a insistat ca Black să fie Păstrătorul lui de Secrete? — Da, așa a făcut, zise Cornelius Fudge, și la numai o săpŹtămână după Vraja Fidelius... — Black i-a trădat? întrebă Madam Rosmerta, cu răsuŹflarea tăiată. — Da. Black se săturase cu rolul lui de agent dublu și avea de gând să-și declare credința față de Știm-Noi-Cine. Ba chiar se pare că plănuise momentul morții familiei Potter. Dar, așa cum cunoaștem cu toții, Știm-Noi-Cine și-a găsit nașul în micul Harry Potter. Cu puterile pierdute, teribil de slăbit, a dispărut fără urmă... Și așa, l-a lăsat pe Black în cea mai proastă poziție. Stăpânul lui a dispărut, tocmai când el își arătase adevărata față de trădător. Nu avea altă șansă, decât să încerce să fugă... — Nemernicul, trădătorul, îl afurisi Hagrid în gura mare, încât jumătate din bar întoarse privirile spre el. — Șșșt! îl readuse la tăcere profesoara McGonagall. — Am dat nas în nas cu el, zise Hagrid, probabil că ultiŹma oară înainte de a-i omorî pe bieții oameni. Eu l-am salŹvat pe Harry din casa distrusă, după moartea lui James și a lui Lily. L-am scos dintre ruine pe bietul micuț, cu cicatricea aceea îngrozitoare pe frunte... În plus, îi muriseră și ambii părinți... Atunci a apărut Sirius Black, pe motocicleta aia a lui. Nu știam ce căuta acolo. N-am știut niciodată că era PăsŹtrătorul de Secrete al familiei Potter. De-abia auzise despre ce făcuse Știm-Noi-Cine, că se și înființase să vadă ce mai era de făcut. Iar eu, știți ce-am făcut? Ei bine, l-am consolat pe trădătorul acela ticălos! urlă iar Hagrid. — Hagrid, te rog, interveni profesoara McGonagall, nu mai țipa așa! — De unde era să știu? Am crezut că era supărat de moarŹtea prietenilor lui... Si când colo, era trist de ce i se întâmŹplase stăpânului său, lui Stim-Noi-Cine! Apoi mi-a zis: „HaŹgrid, dă-mi-l mie pe Harry, eu trebuie să am grijă de el, doar sunt nașul lui...” Ha! Auzi! Dar eu aveam ordine clare de la Dumbledore și nu i l-am dat pe Harry, i-am zis că trebuie să meargă la mătușa și la unchiul lui. Black a încercat să mai zică ceva, dar în cele din urmă a renunțat. Mi-a dat chiar motocicleta lui, să-l duc pe Harry acolo. „Eu n-o să mai am nevoie de ea” mi-a zis... Trebuia să-mi închipui că e ceva necurat, doar știam cât de mult ținea la motocicleta lui. Atunci, de ce să mi-o dea mie? De ce să nu mai aibă nevoie de ea? Fiindcă era foarte ușor de depistat cu ea, de-aia! Dumbledore știa că el fusese Păstrătorul de Secrete al lui James și al lui Lily, iar Black era pe deplin conștient că după noaptea aceea nu mai avea altă șansă, decât să fugă! Era o chestiune de ore până ce Ministerul Magiei i-ar fi luat urma. Dar dacă i l-aș fi dat pe Harry, ei? Pariez că i-ar fi dat druŹmul în mare, când s-ar fi aflat deasupra ei! Fiul prietenului său cel mai bun! Dar când un vrăjitor o ia pe căi întunecate, nimeni și nimic nu mai contează pentru el... Urmă o lungă tăcere, după cele spuse de Hagrid. Apoi, Madam Rosmerta zise cu satisfacție: — Dar n-a reușit să scape! Ministerul Magiei l-a prins chiar a doua zi! — Din păcate, nu noi l-am găsit, zise Cornelius Fudge, ci Peter Pettigrew, alt prieten de-al lui James. Înnebunit de duŹrere, fără îndoială, și știind că Black fusese Păstrătorul de Secrete al lui Potter, Pettigrew a pornit el singur în urmăŹrirea lui Black. — Peter Pettigrew? Grăsanul ăla bondoc, care se ținea toaŹtă ziua scai de ei, la Hogwarts? întrebă Madam Rosmerta. — Îi venera, pur și simplu, pe Potter și pe Black, zise proŹfesoara McGonagall. N-a făcut niciodată parte din grupul lor, în care toți erau deosebiți, cu talente ieșite din comun și foarte inteligenți. Adesea m-am purtat foarte sever cu bietul băiat... Vă dați seama cât regret acum, zise ea și nasul i se înfundă, ca și cum ar fi căpătat brusc guturai. — Ei lasă, Minerva, sări Fudge să o consoleze. De unde era să știi că o să moară ca un erou? Martori oculari - Încuiați, desigur, cât ne-am mai chinuit să le ștergem memoria - au declarat cu câtă vitejie l-a încolțit Pettigrew pe Black. Și că l-au auzit spunând cu tristețe: „James! Lily! Sirius, cum ai puŹtut?” După care și-a scos bagheta magică. Dar Black era mai iute, desigur... L-a făcut praf și pulbere! Profesoara McGonagall își suflă nasul și continuă: — Ce băiat nesocotit! Cum de și-a imaginat? Doar știa că nici la duel nu se pricepea prea bine... Trebuia să lase totul în grija Ministerului Magiei... — Vă spun eu că, dacă ajungeam înaintea lui Pettigrew, mugi Hagrid, nu m-aș mai fi încurcat cu nici o baghetă! I-aș fi smuls brațele și picioarele, unul câte unul! — Vorbești și tu, Hagrid, ca să te afli în treabă! îl mustră Fudge. Numai Marii Maeștri din Escadrila Legii i-ar mai fi putut face față lui Black. Pe vremea aia, eram Ministru-adŹjunct la departamentul „Catastrofe Magice” și am ajuns primul la locul faptei, după ce Black i-a omorât pe bieții oameni. Si... Si n-o să uit niciodată ce-am văzut. Si astăzi mai visez uneori scena. Se căscase un crater în mijlocul șoselei, până la țevile de canalizare. Peste tot erau împrăștiate cadavre, iar Încuiații țipau înnebuniți. Și Black stătea acolo râzând, în fața a ce mai rămăsese din bietul Pettigrew: o grămăjoară de haine însângerate și un... un fragment din... Vocea lui Fudge se curmă brusc, după ce se auziră cinci nasuri suflate în batistă. — Și asta a fost tot, Rosmerta, zise Fudge, întunecat. Black a fost ridicat de douăzeci de Mari Maeștri din Escadrila Legii și dus la Azkaban, iar Pettigrew a primit Ordinul MerŹlin, Clasa I, ca un fel de consolare - dacă se poate spune așa ceva - pentru biata lui mamă. Madam Rosmerta suspină. — E adevărat că Black a înnebunit? — Aș vrea să fie așa, zise Fudge încetișor. Sunt convins că moartea stăpânului său l-a debusolat o vreme. Moartea lui Pettigrew și a acelor Încuiați nu putea să fie decât acțiunea unui om nebun, încolțit și disperat... O faptă crudă... Fără nici un rost... Dar l-am văzut pe Black la ultima mea inspecŹție la Azkaban. Știți că majoritatea prizonierilor de acolo stau și bolborosesc singuri în întuneric, cu privirile pierŹdute... dar am fost șocat să văd cât de normal părea Black. Vorbea cât se poate de rațional. Ai fi crezut că era doar plicŹtisit... M-a întrebat, cât se poate de rece, dacă am terminat de citit ziarul, fiindcă i-au lipsit foarte mult careurile de cuvinte încrucișate de când se afla la Azkaban. Da, am fost foarte uimit să văd ce mică influență avuseseră Dementorii asupra lui. Și doar era cel mai bine păzit deținut de acolo... Dementorii stăteau zi și noapte în fața ușii lui! — Dar de ce credeți că a evadat, domnule Ministru? întreŹbă Madam Rosmerta. Doar nu ca să i se alăture iar - DoamŹne păzește! - lui Știm-Noi-Cine?! — Păi, zise Fudge, foarte evaziv, cred că ăsta e planul lui... Dar sperăm să punem mâna pe el, înainte de asta. Știm-Noi-Cine, singur și fără prieteni, e una... dar să i se alăŹture cel mai credincios discipol al lui... Mă cutremur numai la gândul ce s-ar putea întâmpla... Se auzi un zgomot de pahare puse pe masă. — Cornelius, n-ai uitat că azi iei cina cu Dumbledore? zise profesoara McGonagall. Ar fi bine să ne grăbim spre castel, dacă vrem să ajungem la timp. Sub nasul lui Harry, una câte una, perechile de picioare preluară din nou greutatea posesorilor lor. Tivurile peleŹrinelor defilară prin fața ochilor lui Harry. Tocurile înalte se îndreptară spre bar. Ușa barului se deschise din nou, zăpaŹda fu suflată iar înăuntru, iar profesorii, împreună cu Fudge, dispărură. — Harry? Fețele lui Ron și Hermione apărură pe sub fața de masă. Se uitau la el îngrijorați, fără să scoată un cuvânt.