CAPITOLUL IX
CRUNTA ÎNFRÂNGERE
Profesorul Dumbledore îi trimise pe Cercetași înapoi, în Marea Sală, unde se întâlniră, zece minute mai târziu, și cu ceilalți din celelalte case. Astropufii, Cercetașii, Ochii-de-șoim și Viperinii, cu toții aveau priviri nedumerite. Împreună cu toți profesorii, le zise Dumbledore, imeŹdiat ce profesoara McGonagall și profesorul Flitwick închiŹseră ușile Marii Săli, am de gând să cercetez amănunțit castelul. Teamă mi-e că, pentru propria voastră siguranță, va trebui să dormiți aici în noaptea asta. Vreau ca Perfecții să stea de gardă la intrări, iar de voi o să răspundă Șefii de promoție, de la băieți și de la fețe. Orice neregulă trebuie să mi se aducă la cunoștință fără întârziere, mai zise el, uitându-se la Percy, care se agita plin de importanță și nu își mai încăpea în piele de mândrie. Profesorul Dumbledore făcu o pauză, dar, când aproape să iasă din Marea Sală, adăugă: Oh, da... o să aveți nevoie de... Cu o simplă mișcare de baghetă, dădu mesele la o parte și le ridică la perete, iar cu altă mișcare de baghetă umplu Marea Sală cu saci de dormit pufoși. Somn ușor, le zise Dumbledore, închizând ușa după el. Marea Sală începu să vuiască. Cercetașii le spuneau celorŹlalți ce se întâmplase. Toată lumea, în sacii de dormit! strigă Percy. Hai, terŹminați cu vorba. În zece minute, stingerea! Să rămânem împreună, le zise Ron lui Harry și Hermionei. Luară trei saci de dormit și se duseră într-un colț. Credeți că Black mai este în castel? șopti Hermione îngrijorată. După cum se vede, Dumbledore așa crede, zise Ron. Ce noroc am avut că a încercat să intre în noaptea asta, zise Hermione, în timp ce intrau îmbrăcați în sacii de dorŹmit și își scoteau coatele afară, pregătindu-se să stea de vorbă. Singura noapte când nu eram în turn... Probabil că a pierdut noțiunea timpului, fiind mereu pe fugă, zise Ron. A uitat că este noaptea de Halloween, altŹfel ar fi dat buzna aici. Hermione se cutremură. În jurul lor, toată lumea se întreba același lucru: cum reușise să intre în castel. Probabil că este maestru în Apariții, își dădu cu părerea cineva de la Ochi-de-Șoim, aproape de ei. S-a materializat așa, pur și simplu, din senin! Probabil că era și deghizat, interveni în discuție un Astropuf din anul V. Sau ar fi putut să intre în zbor, sugeră Dean Thomas. Pentru numele lui Dumnezeu, izbucni Hermione, uiŹtându-se supărată la Ron și la Harry. Oare eu sunt singura care am citit Hogwarts. Scurtă istorie? Probabil, făcu Ron. De ce? Deoarece castelul este protejat nu numai de pereți, de mult mai multe, așa scrie acolo, dacă vreți să știți... Există fel de fel de vrăji care opresc pe oricine să intre pe furiș. Nu poți să te materializezi, pur și simplu, în interiorul casteluŹlui. Și tare aș vrea să știu ce deghizare i-ar putea păcăli pe Dementori! Ei păzesc absolut toate intrările în castel. Și nici în zbor n-ar fi reușit să intre... L-ar fi observat. Iar Filch cuŹnoaște toate coridoarele secrete, probabil că le-au blocat pe toate... Sting lumina, anunță Percy. Toată lumea, în sacii de dormit si nici o vorbă! Lumânările se stinseră imediat. Singura lumină argintie care se mai vedea venea de la fantome, care acum îi asculŹtau cu sfințenie pe Perfecți, și de la tavan, care, la fel ca și cerul de afară, sclipea de stele. Ținând seama de asta și de șușoteala care tot nu încetase, lui Harry i se părea că doarŹme afară, ascultând foșnetul vântului. O dată pe oră, venea câte un profesor să vadă dacă totul era în ordine. La ora trei noaptea, când toată lumea adorŹmise, intră profesorul Dumbledore. Se duse la Percy, care până atunci patrulase printre saci, potolindu-i și îndemnânŹdu-i să doarmă. Percy se afla foarte aproape de locul unde își puseseră sacii Harry, Ron și Hermione, care se prefăceau că dorm. Auzeau pașii lui Dumbledore apropiindu-se. Ați dat de vreo urmă, domnule profesor? întrebă Percy în șoaptă. Nici una. E totul în regulă aici? Da, totul e în ordine, zise Percy. N-am avut probleme. Foarte bine. N-are rost să-i mutăm acum. Am găsit alt paznic pentru gaura din portret. Temporar, cel puțin. MâiŹne dimineață se pot duce liniștiți la locurile lor. Și doamna cea grasă, domnule? Se ascunde într-o hartă de la etajul doi. Se pare că nu a vrut să-l lase pe Black să intre și el a atacat-o. O să-l pun pe domnul Filch să o restaureze. Harry auzi ușa deschizându-se iar și alți pași se apropiară. Domnule director? Era Plesneală. Harry își ținu răsuflarea, ascultând cu atenție. Tot etajul trei a fost verificat în amănunțime. Nu e acolo. Filch a cercetat pivnița și coridoarele secrete, fără să dea nici el de nimic. Dar Turnul Astronomic? Camera profesoarei Trelawney? Hambarul unde stau bufnițele? Am cercetat peste tot.. Prea bine, Severus. Nici nu mă așteptam ca Black să își piardă vremea în castel. Aveți vreo teorie despre felul în care a intrat aici, domŹnule director? întrebă Plesneală. Harry ridică puțin capul, ca să își elibereze și cealaltă ureŹche. Mai multe, Severus, care de care mai neverosimile... Harry întredeschise ochii ca să vadă unde stăteau profeŹsorii. Dumbledore stătea cu spatele la ei, dar putu vedea fața îngrozită a lui Percy. Plesneală era în profil și părea foarte supărat. Vă amintiți discuția pe care am avut-o, domnule direcŹtor? La începutul trimestrului? întrebă Plesneală, care abia întredeschidea buzele, ca și cum ar fi vrut să nu îl audă nici măcar Percy. Da, Severus, răspunse Dumbledore și era ceva ameŹnințător în vocea lui. Se pare - aproape imposibil altfel - că Black nu putea să intre în școală fără ajutor din interior. Mi-am exprimat temerile când l-ați numit pe... Eu cred că nimeni din castel nu l-a ajutat pe Black să intre, zise Dumbledore și tonul său era atât de categoric, încât Plesneală nu mai zise nimic, înțelegând că discuția se încheiase. Trebuie să cobor până la Dementori, le-am proŹmis că îi informez după ce terminăm de cercetat castelul. Nu s-au oferit să vă ajute, domnule? întrebă Percy. O, ba da, zise Dumbledore sumbru, dar mă tem că nici un Dementor nu va pune piciorul în castel, cât timp mai sunt eu director! Percy rămase mofluz. Dumbledore părăsi Marea Sală, mergând repede și fără să facă zgomot. Plesneală mai răŹmase câteva clipe, privind în urma lui Dumbledore cu multă nemulțumire, după care plecă și el. Harry se întoarse spre Ron și Hermione. Amândoi aveau ochii larg deschiși, reflectând stelele de pe tavan. Ce-a fost asta? întrebă Ron. * Următoarele câteva zile, nimeni nu mai vorbi decât despre Sirius Black. Teoriile legate de felul în care acesta pătrunsese în castel deveniseră mai mult decât fanteziste. Hannah Abbot, de la Astropufi, își petrecu mai toată ora de Ierbologie, povestind - cui avea vreme să o asculte - că Black se putea transforma într-un tufiș înflorit. Pânza sfâșiată a portretului doamnei grase fu luată de pe perete și tabloul fu înlocuit, temporar, cu cel al lui Sir CadoŹgan, călare pe poneiul lui grăsuț. Sir Cadogan își petrecea cea mai mare parte a timpului provocându-i pe toți la duel, iar restul timpului se gândea la fel de fel de parole, care de care mai complicate, pe care le schimba de cel puțin două ori pe zi. E complet sonat, se plângea Seamus Finnigan lui Percy. Nu am putea găsi pe altcineva? Nimeni altcineva n-a vrut slujba asta, îi zise Percy. TaŹblourile sunt speriate de ce i s-a întâmplat doamnei grase. Numai Sir Cadogan a fost suficient de viteaz ca să accepte postul. Dar altceva îl preocupa pe Harry, nicidecum Sir CadoŹgan. Harry era acum supravegheat mult mai îndeaproape. Profesorii găseau fel de fel de scuze să îl însoțească pe coriŹdoare, iar Percy Weasley (la recomandarea mamei lui, băŹnuia Harry) îl urmărea peste tot, ca un câine de pază creŹdincios. Și ca să pună capac la toate, profesoara McGonagall îl chemă pe Harry în biroul ei, cu o figură atât de sumbră, încât Harry a fost convins că murise cineva. Nu mai are nici un rost să-ți ascundem adevărul, Potter, începu ea, pe un ton foarte serios. Știu că o să te surprindă, dar Sirius Black... Știu că vrea să ajungă la mine, o întrerupse Harry. L-am auzit pe tatăl lui Ron, când îi spunea soției lui. Lucrează la Ministerul Magiei, doar știți... Profesoara McGonagall păru foarte îngrijorată. Se uită la Harry câteva clipe, apoi zise: Ei bine, în cazul ăsta, o să înțelegi prea bine, Potter, de ce nu sunt de acord să te mai antrenezi seara pentru Campionatul de Vâjthaț. Acolo, numai cu echipa ta, ești foarte expus... Dar avem primul meci sâmbătă! strigă el revoltat. Trebuie să mă antrenez, doamnă profesoară! Profesoara McGonagall îl privi țintă. Știa cât de încântat era Harry de perspectivele echipei Cercetașilor de a câștiga cupa. Și, la urma urmelor, chiar ea îl recomandase pentru postul de căutător în echipa de Vâjthaț. Harry așteptă cu suŹfletul la gură. Hmm, făcu profesoara McGonagall, uitându-se la tereŹnul plin de noroi, numai Dumnezeu știe cât aș dori să câștiŹgăm cupa anul ăsta... Cu toate astea, Potter... aș fi foarte bucuroasă să fie prezent la antrenament și un profesor. O s-o rog pe Madam Hooch să vă supravegheze antrenamentele. * Vremea se înrăutățea tot mai mult, pe măsură ce primul meci de Vâjthaț se apropia. Îndârjiți, Cercetașii se antrenau neabătuți, chiar și mai serios sub privirile atente ale lui Madam Hooch. La ultimul lor antrenament, înainte de meŹciul de sâmbătă, Oliver Baston le dădu niște vești deloc îmŹbucurătoare. Nu jucăm cu Viperinii, îi anunță el foarte supărat. Mi-a zis Flint. Jucăm cu Astropufii. De ce? întrebară toți în cor. Flint zice că din cauză că nu i s-a vindecat mâna căutătoŹrului lor, zise Baston, strângând furios din dinți. Adevărul e însă altul: nu vor să joace pe vremea asta! Știu că le scad mult șansele... Toată ziua, suflase vântul cu putere și plouase fără înceŹtare. Chiar în timp ce vorbea Baston, din depărtare se auzi un tunet. N-are nimic la mână! strigă Harry furios. Se preface! Știu, dar n-avem cum să dovedim asta, zise Baston cu necaz. Și ne-am antrenat pentru cazul în care jucam cu Viperinii... Stilul Astropufilor e diferit, trebuie să schimbăm tactica. Au acum un nou căutător, care e și căpitanul echipei, Cedric Diggory... Angelina, Alicia și Katie chicotiră. Ce-aveți? întrebă Baston, supărat că tratau problema așa de ușor. Păi, e tipul ăla înalt și foarte chipeș, nu-i așa? întrebă Angelina. Puternic și serios, adăugă și Katie și începură să se hlizească iar. E serios, fiindcă e prea tont să lege două vorbe, zise Fred cu năduf. Nu știu de ce îți faci atâtea probleme, Oliver. O să fie floare la ureche să-i batem pe Astropufi. Ultima dată când am jucat cu ei, Harry a prins hoțoaica numai duŹpă cinci minute, îți amintești? Da, dar erau cu totul alte condiții! strigă Baston, cu ochii bulbucați. Diggory i-a organizat foarte bine și e un bun căutător! Mi-era teamă că așa o să ziceți! Nu trebuie să ne culcăm pe-o ureche! Trebuie să fim vigilenți! Viperinii stau la pândă să ne prindă pe picior greșit! Trebuie să câștigăm meciul ăsta! Oliver, calmează-te, zise Fred, oarecum îngrijorat. Crede-ne că îi luăm pe Astropufi foarte în serios... Serios! * În ziua dinaintea meciului, vântul bătea cu și mai multă putere ca de obicei și turna cu găleata. Era așa de întuneric în clase și pe coridoare, încât a fost necesar să se aprindă luminile. Viperinii păreau foarte triști că nu joacă. Mai ales Draco... Ah, dacă nu m-ar fi durut brațul așa de tare, se văita el, în timp ce vântul izbea cu putere în ferestre. Harry nu se putea gândi la nimic altceva, decât la meciul de a doua zi. Oliver Baston se repezea până la el, în fiecare recreație, și îi dădea fel de fel de sfaturi. A treia oară când veni la el, Baston se lungi atât de mult cu vorba, încât Harry își dădu seama că întârziase zece minute la ora de Apărare contra Magiei Negre. O luă la fugă pe coridor, cu Oliver după el, care striga: Diggory are o viteză uluitoare în plan orizontal, poate că ar fi bine să faci mai multe lupinguri... Harry se opri în fața clasei unde se ținea ora de Apărare contra Magiei Negre, își trase sufletul, apăsă clanța și se strecură înăuntru. Mă scuzați, domnule profesor Lupin... Dar nu era profesorul Lupin la catedră, ci Plesneală. Lecția a început de zece minute, Potter, zise el. Asta înŹseamnă zece puncte de la Cercetași! Stai jos! Dar Harry rămase în picioare. Unde este domnul profesor Lupin? întrebă el. Este mult prea bolnav ca să predea azi, zise Plesneală cu un zâmbet strâmb. Dacă nu mă înșel, Potter, parcă ți-am zis să stai jos, nu? Dar Harry nu se clinti din loc. Ce-a pățit? Ochii lui Plesneală sclipiră. Nu e în pericol de moarte, zise el, ca și cum și-ar fi dorit să fie. Încă cinci puncte de la Cercetași și, dacă îți mai spun o dată să stai jos, vă mai iau cincizeci. Harry se îndreptă agale spre locul lui și se așeză. PlesŹneală își roti ochii prin clasă. Așa cum vă spuneam când m-a întrerupt Potter, profeŹsorul Lupin nu a lăsat nimic scris asupra subiectelor pe care le-ați dezbătut deja... Vă spun eu, domnule, dacă doriți! Am învățat despre Bongi, Pălăriile Roșii, Carpi și Fluidem, zise Hermione pe nerăsuflate, și urma să facem... Stai jos! îi zise Plesneală cu răceală. Nu ți-am cerut nici o informație. Comentam doar lipsa de organizare a profesoŹrului Lupin. Este cel mai bun profesor pe care l-am avut până acum la Apărare contra Magiei Negre, zise Dean Thomas cu mult curaj, însoțit de murmurele de aprobare ale întregii clase. Plesneală arăta mai fioros ca niciodată. Da, voi vă mulțumiți cu puțin... Mai ales că nu vă dă cine știe ce de învățat. Pălăriile Roșii și Fluidem se învață în anul I. Azi o să discutăm despre... Harry îl observă frunzărind ultimele pagini ale manualuŹlui, unde Plesneală știa fără nici o îndoială că nu ajunseseră încă. Oamenii-lup! zise Plesneală. Dar, domnule profesor, zise Hermione, care nu se mai putu abține. Nu trebuia să facem despre oamenii-lup încă, ci despre Hinchipuni... Domnișoară Granger, începu el cu o voce extrem de calmă, am impresia că eu predau acum, nu dumneavoastră. Și eu vă spun să deschideți cartea la pagina trei sute nouăzeci și patru. Toată lumea! Imediat! Cu priviri revoltate și bombănind, toți deschiseră cărțile la pagina indicată. Care dintre voi îmi poate spune care este diferența între un om-lup și un lup adevărat? întrebă Plesneală. Se lăsă o tăcere deplină. Toți tăceau mâlc, în afară de Hermione, a cărei mână zvâcni în aer, ca de obicei. Nimeni? întrebă el, ignorând-o pe Hermione și arboŹrând zâmbetul lui strâmb. Nu v-a spus niciodată profesorul Lupin despre diferența cea mai evidență dintre... V-am spus doar, zise deodată Parvati, nu am ajuns încă acolo, suntem la... LINIȘTE! urlă Plesneală. Asta-i bună! N-aș fi crezut niciodată ca niște elevi de anul III să nu fie în stare să recuŹnoască imediat un om-lup, atunci când se întâlnesc cu el. O să am grijă să-l informez pe domnul director cât de în urmă sunteți cu materia... Vă rog, domnule profesor, zise Hermione, care rămăŹsese cu mâna în aer, vă spun eu. Omul-lup diferă de lup prin mici deosebiri, cum ar fi boțul mai... Este a doua oară când vorbiți neîntrebată, domnișoară Granger, îi zise el, cât se poate de acru. Încă cinci puncte de la Cercetași, pentru aerul lor de atotștiutori! Hermione se făcu roșie ca focul, lăsă mâna jos și își plecă în pământ ochii plini de lacrimi. Ca dovadă a faptului că Plesneală era urât de toată clasa, toți îl priveau cu reproș, deși fiecare îi zisese Hermionei, cel puțin o dată, că o făcea pe atotștiutoarea, iar Ron, care îi spunea Hermionei cel puțin de două ori pe zi lucrul acesta, zise: Ne-ați pus o întrebare și ea știe răspunsul. De ce mai întrebați, dacă nu vreți să aflați răspunsul? Toată clasa își dădu seama că Ron întinsese prea tare coarda. Toți își ținură răsuflarea când îl văzură pe Plesneală îndreptându-se încet spre Ron. Ești pedepsit, Weasley, zise Plesneală, cu un ton care se vroia mieros, apropiindu-și fața mult de a lui Ron. Și dacă mai aud că îmi critici felul de a preda, o s-o încurci rău de tot! Nimeni nu mai scoase un cuvânt tot restul orei. Se apuŹcară și își făcură singuri notițe din carte despre oamenii-lupi, în timp ce Plesneală patrula printre rânduri și verifica felul în care profesorul Lupin predase până atunci. Hm... cam subțire explicația asta... Asta e incorectă, Carpii se întâlnesc cel mai des în Mongolia. Și ți-a dat opt pentru lucrarea asta? Eu nu ți-aș fi pus nici trei! Când sună clopoțelul, Plesneală îi mai ținu puțin și le zise: O să-mi faceți o lucrare despre oamenii-lup, pe care o să mi-o predați mie, personal, și despre felul în care pot fi omorâți. Vreau să fie de cel puțin două pergamente și să fie gata până luni dimineață. E vremea ca cineva să pună luŹcrurile la punct, la materia asta. Weasley, mai rămâi puțin, să vorbim despre pedeapsă... Harry și Hermione părăsiră clasa împreună cu restul colegilor. Așteptară până ce fură siguri că nu-i mai aude Plesneală, după care izbucniră. Plesneală nu s-a purtat niciodată astfel, cu nici unul dinŹtre profesorii noștri de Apărare contra Magiei Negre, chiar dacă tânjea după post, îi zise Harry lui Hermione. Ce are cu Lupin? Crezi că e din cauza Bongului? Nu știu, zise Hermione gânditoare, dar tare aș vrea să se facă bine mai repede domnul profesor Lupin. Ron li se alătură, zece minute mai târziu, clocotind de furie. Știți ce m-a pus... - și îl numi într-un fel pe Plesneală, care o făcu pe Hermione să exclame Ron! - să fac? TreŹbuie să curăț ploștile din spital! Fără nici un fel de vrajă! zise Ron, respirând greu, cu pumnii încleștați. De ce nu s-o fi ascuns Sirius Black în biroul lui Plesneală? Ne scăpa de el o dată pentru totdeauna! * Ziua următoare, Harry se sculă mult prea de dimineață. Era încă întuneric afară. Pentru o clipă, crezu că rafalele de vânt îl treziseră, apoi simți o răsuflare la ceafă și sări din pat. Era Peeves, care plutea pe lângă Harry și îi sufla în ureche. De ce m-ai trezit? îl întrebă Harry furios. Peeves mai suflă o dată, și mai tare, în ceafa lui Harry, apoi ieși din cameră, chicotind. Harry își căută ceasul deșteptător și se uită la el. Era paŹtru și jumătate. Bodogănindu-l pe Peeves, se trânti iar în pat, sperând să mai adoarmă, dar nu era chiar atât de simŹplu. Acum, că era treaz, nu putea să nu audă vântul urlând cu furie, și tunetele de afară. Din când în când, se auzea chiar și trosnetul copacilor din Pădurea Interzisă. În câteva ore, avea să se afle pe terenul de Vâjthaț, zburând prin ploaie și frig. În cele din urmă, renunță la ideea de a mai trage un pui de somn, își luă mătura, frumosul lui Nimbus 2000, și ieși din dormitor. Când deschise ușa să iasă, Harry simți ceva frecându-i-se de picioare. Abia avu timp să se aplece și să-l prindă pe Șmecherilă de mijloc, împiedicându-l să se strecoare în dorŹmitor. Știi ce? îi zise Harry, privindu-l bănuitor. Înclin să cred că Ron are dreptate în privința ta. Sunt o mulțime de șoaŹreci pe aici, de ce nu-i vânezi pe ei? Hai, du-te de-aici, zise el și îl împinse pe Șmecherilă cu piciorul spre scara în spirală, lasă-l pe Pungașul în pace! Zgomotul furtunii era și mai puternic în camera de zi. Harry știa prea bine că meciul nu avea să fie amânat. MeŹciurile de Vâjthaț nu se amânau din cauza unei simple furŹtuni cu tunete. Începuse să se îngrijoreze. Baston i-l arătase pe Cedric Diggory pe coridor. Era un băiat înalt, din anul V, mult mai solid ca Harry. Căutătorii erau de obicei ușori și aveau viteză mare, dar pe o asemenea vreme, greutatea lui Cedric era un mare avantaj, nu risca să îl dezechilibreze vânŹtul sau să-i schimbe direcția. Harry așteptă, abătut, ivirea zorilor, în fața focului din cămin. Din când în când, îl mai dădea jos pe Șmecherilă de pe scara în spirală, în încercarea acestuia de a ajunge iar în dormitorul băieților. În cele din urmă, Harry se gândi că sosise ora micului dejun și se îndreptă singur spre gaura din portret. Stop și pune mâna pe spadă, lașule! strigă Sir Cadogan. O, mai taci din gură, făcu Harry plictisit. Ajunse la masă și se mai învioră puțin în fața unei căni cu lapte. Între timp, sosise și restul echipei. O să fie un meci îngrozitor, zise Baston, fără să se atingă de nimic. Nu te mai văita atât, îi zise Alicia, doar n-o să ne toŹpească un pic de ploaie! Dar era mult, mult mai mult decât un pic. Atât de iubit era acest sport, încât toată școala se sculase ca să asiste la meci. Plecară spre terenul de joc, cu capetele plecate, penŹtru a rezista rafalelor puternice de vânt, iar umbrelele se dovediră inutile, fiind rapid smulse sau întoarse pe dos de vânt. Chiar înainte de a intra la vestiar, Harry îi văzu pe DraŹco, Crabbe și Goyle înghesuiți sub o umbrelă enormă. Draco arăta spre Harry și toți se prăpădeau de râs. Echipa Cercetașilor își puse costumele de un roșu aprins și așteptă obișnuitul discurs mobilizator al lui Baston, dar acesta se lăsa așteptat. Baston se străduia să spună ceva, dar nu reușea decât să înghită cu greu. În cele din urmă se lăsă păgubaș și le făcu semn să-l urmeze. Vântul era atât de puternic, încât îi făcea să se clatine, în drum spre stadion. Chiar dacă erau aclamați de mulțime, nu puteau să audă din cauza tunetelor și a rafalelor de vânt. Ploaia îi acoperea ochelarii și Harry se întreba cum va putea să vadă hoțoaica, în condițiile acelea. Astropufii se apropiau din partea cealaltă a stadionului, purtând costume galbene. Căpitanii se apropiară și își strânŹseră mâinile. Diggory îi zâmbi lui Baston, dar acestuia parcă i se încleștaseră maxilarele și nu reuși decât să încline capul. Mai mult ghiciră cuvintele lui Madam Hooch: Urcați pe mături! Harry își desprinse cu greu piciorul din nămol și încalecă pe Nimbus 2000. Madam Hooch duse fluierul la gură și se auzi vag un șuierat. Meciul începuse. Harry se ridică iute de la pământ, dar mătura lui se clătiŹna sub puterea vântului. Se prinse și mai vârtos de coada măturii și își continuă zborul prin ploaie. În cinci minute, era ud până la piele și tremura de frig, abia putând să își vadă coechipierii și adversarii, darămite hoțoaica aurie. Zbura dintr-o parte în alta a terenului, pe lângă contururi vagi, roșii și galbene, fără să aibă nici măcar cea mai mică idee despre desfășurarea meciului, în general. Din cauza vântului, nu putea să audă nici o frântură din ce spunea comentatorul sportiv. Mulțimea încerca să se adăŹpostească sub pelerine de ploaie și umbrele întoarse pe dos. Harry fu gata să fie lovit de două ori de un balon-ghiulea, pe care nu îl văzuse din cauza ochelarilor aburiți și pe care curgeau șiroaie de ploaie. Harry pierduse și noțiunea timpului. Îi era din ce în ce mai greu să-și mențină echilibrul pe mătură. Cerul se întuŹneca tot mai mult, ca și cum noaptea se hotărâse să vină mai devreme. De două ori intră în cineva, fără ca măcar să știe dacă era un coechipier sau un adversar. Toți erau uzi fleașcă și ploua atât de des, încât nu puteai să-i deosebești unul de altul. Auzi fluierul lui Madam Hooch și, la lumina unui fulger, îl observă pe Baston făcându-le semn să coboare. Echipa se adună în jurul lui Baston, în noroiul de pe teren, adăpostiți sub o umbrelă mare. Care e scorul? Avem un avantaj de cincizeci de puncte, îi anunță Baston, dar, dacă nu prinde Harry mai repede hoțoaica, riscăm să jucăm pe întuneric. N-am nici o șansă cu ploaia asta, zise Harry, arătându-le ochelarii șiroind de apă. În acel moment, lângă Harry apăru Hermione, care, nu se știe din ce cauză, radia de fericire. Harry, mi-a venit o idee! zise ea. Dă-mi repede ocheŹlarii! Harry îi dădu ochelarii și, sub privirile curioase ale întregii echipe, Hermione îi atinse ușor cu bagheta ei magiŹcă și rosti: Impervius! Poftim! zise ea triumfător, întinzându-i ochelarii lui Harry. Acum resping apa! Baston o privi ca și cum i-ar fi venit să o sărute, de buŹcurie. Splendid! Genial! strigă el, în timp ce Hermione se duŹcea la loc, în tribună. OK, băieți, să mergem! Vraja făcută de Hermione se dovedi foarte eficientă. Harry era amorțit de frig, ud-leoarcă, așa cum nu mai fusese vreodată, dar acum putea să vadă. Însuflețit de speranță, zbura de colo-colo, sperând să vadă hoțoaica, ferindu-se de baloanele-ghiulea, plonjând pe sub Diggory, care se avânta în direcția opusă... Se auzi un alt tunet, urmat de un fulger în zigzag. Situația se înrăutățea, fiind din ce în ce mai periculos. Trebuia să prindă hoțoaica repede, altfel... Se întoarse, intenționând să ajungă iar la mijlocul terenuŹlui, când, la lumina altui fulger, zări ceva care îi distrase atenția complet: silueta unui câine mare și negru, profilat clar pe cer, stând nemișcat, pe rândul cel mai de sus de bănci. Mâna lui Harry slăbi strânsoarea și mătura lui căzu câțiva centimetri. Scuturând din cap, Harry se pregăti să-și reia poŹziția. Câinele dispăruse. Harry! auzi strigătul disperat al lui Baston, dinspre poarta lor. Harry, în spatele tău! Harry se întoarse. Cedric era în fața lui, iar între ei scliŹpea ceva auriu... Înnebunit, Harry se repezi spre hoțoaica aurie. Hai, hai! își îndemnă el mătura. Mai repede! Dar se întâmplă ceva ciudat. O tăcere stranie cuprinse stadionul. Parcă și vântul, deși tot atât de puternic, renunŹțase să vuiască. Era ca și cum cineva ar fi oprit brusc suneŹtul, ca și cum Harry ar fi surzit deodată. Ce se întâmpla? Apoi, un fior rece ca gheața, foarte familiar, îl învălui și îi pătrunse în suflet, când observă ceva mișcându-se sub el, jos, pe stadion... Fără să vrea, Harry își dezlipi privirile de la hoțoaica aurie și privi în jos. Cel puțin o sută de Dementori, cu fețele acoperite de glugi negre, se uitau în sus, arătând spre el. Era ca și cum o apă rece ca gheața îi inunda trupul, înecându-l. Apoi auzi din nou... Strigătul acela scos de cineva din interiorul lui... Un strigăt de femeie... Nu Harry, te rog, nu Harry! La o parte, fată nesocotită, piei din calea mea! Nu Harry, te rog... Omoară-mă pe mine în schimb... Harry își simți creierul învăluit într-o, ceață albă... Ce făcea? De ce zbura? Trebuia să o ajute... Avea nevoie de ajuŹtorul lui... ca să nu fie ucisă... Cădea, aluneca tot mai jos, prin aerul înghețat... Nu Harry, te rog... fie-ți milă... Cineva râdea cu răutate, femeia țipa deznădăjduit... Și Harry nu mai știu nimic de el. Noroc că pământul era moale, auzi el. Am fost convins că a murit... Dar nu și-a spart nici măcar ochelarii! Harry auzea toate acele voci șoptite, dar tot nu se lăŹmurea ce i se întâmplase. Nu avea nici cea mai mică idee nici unde se afla, nici cum ajunsese acolo sau ce făcea înainŹte de a ajunge acolo... Nu știa decât că îl durea fiecare centiŹmetru al corpului, ca și cum l-ar fi bătut cineva... A fost lucrul cel mai groaznic pe care l-am văzut în viața mea! Cel mai groaznic... fețele acelea acoperite cu glugi neŹgre... rece... frig... țipătul... Harry deschise brusc ochii. Era în aripa spitalului. CoeŹchipierii lui, murdari de noroi din cap până-n picioare, erau adunați în jurul patului său. Ron și Hermione erau și ei acolo, arătând de parcă tocmai ar fi ieșit dintr-un bazin de înot. Harry! strigă Fred, care era extrem de palid, sub noŹroiul de pe față. Cum te simți? Totul se derulă cu viteza fulgerului în mintea lui Harry. Trăsnetele... Spectrul... Hoțoaica aurie... Dementorii... Ce s-a întâmplat? întrebă el, sculându-se brusc în capul oaselor. Te-ai prăbușit, răspunse Fred. Cât să fi fost? Vreo cinciŹsprezece metri? Am crezut că ai murit, zise Alicia, care încă mai tremura. Hermione scoase un mic țipăt. Avea ochii foarte roșii. Dar meciul? întrebă Harry. Se rejoacă? Nimeni nu răspunse. Harry înțelese adevărul și stomacul i se strânse dureros. Doar n-am... pierdut? Diggory a prins hoțoaica, zise George. Imediat după ce te-ai prăbușit tu. Nu și-a dat seama ce se întâmplase. Când te-a văzut la pământ, a încercat să obțină anularea meciului. A vrut să se rejoace, dar nu era drept... Chiar și Baston a recunoscut... Au câștigat cinstit... Unde este Oliver? întrebă Harry, dându-și seama că Baston nu era lângă patul său. E la dușuri, încearcă să se înece, glumi Fred. Harry își puse capul pe genunchi și se prinse cu mâinile de cap. Fred îi puse mâna pe umăr și încercă să îl consoleze. Ei lasă, Harry, e prima oară când ai ratat și tu hoțoaica... Trebuia să ți se întâmple odată și odată, zise și George. Campionatul nu e pierdut, suntem conduși numai cu o sută de puncte, nu-i așa? continuă Fred. Dacă Astropufii pierd în fața echipei Ochilor-de-Șoim iar noi îi batem pe Ochi-de-Șoim și pe Viperini... Astropufii trebuie să piardă cu cel puțin două sute de puncte, zise George. Dar dacă ei îi bat pe Ochi-de-Șoim... În nici un caz! Ochi-de-Șoim sunt mult mai buni. Și dacă Viperinii pierd în fața Astropufilor? Totul depinde cu câte puncte... Avem de recuperat o sută de puncte... Harry stătea nemișcat în pat. Pierduseră... Pentru prima oară pierduse un meci de Vâjthaț... După zece minute sau cam așa ceva, apăru Madam Pomfrey care le spuse că e timpul să plece. Venim mai târziu iar, îi zise Fred. Nu te mai necăji, Harry, rămâi tot cel mai bun căutător pe care l-am avut vreŹodată. Ieșiră cu toții, lăsând în urma lor numai dâre de noroi. Madam Pomfrey închise ușa în urma lor, nemulțumită. Ron și Hermione se apropiară de patul lui Harry. Dumbledore era furios de-a dreptul, începu Hermione. Eu nu l-am mai văzut niciodată așa. S-a repezit pe stadion, de cum a văzut că te prăbușești, a ridicat bagheta și ți-a înceŹtinit oarecum căderea. Apoi, a îndreptat bagheta spre DeŹmentori, trimițând zeci de scântei spre ei. Aceștia s-au făcut imediat nevăzuți... Dumbledore era furios că pătrunseseră pe stadion. L-am auzit noi întrebând cum de fusese posibil așa ceva... Apoi, prin alte vrăji, continuă Ron, a făcut să apară o targă, pe care te-a pus și te-a purtat prin aer spre aripa spitaŹlului. Am crezut cu toții că ai... Vocea lui Ron se stinse, dar Harry păru să nu-l audă. Nu se gândea decât la ce i se întâmplase iar din cauza DemenŹtorilor și la țipătul acela de femeie... Ridică privirile, întâmŹplător, și văzu fețele îngrijorate ale lui Ron și Hermione. Se grăbi repede să spună ceva, ca să le mai alunge îngrijorarea. A avut cineva grijă de mătura mea? Ron și Hermione schimbară priviri furișe între ei. Păi... Păi, ce? întrebă Harry, plimbându-și privirile de la unul la altul. Păi... după ce ai căzut tu, se bâlbâi Hermione, a... a zbuŹrat cât colo... Și? Si... Si a nimerit în... Salcia Bătăușă... Harry simți un junghi în stomac. Salcia Bătăușă era un copac extrem de violent, din apropierea castelului. Și? întrebă el iar, temându-se deja de răspuns. Păi, continuă Ron, tu știi prea bine de ce e în stare... Nu-i place să fie lovită... Profesorul Flitwick a adus ăsta, zise Hermione, ridicând un sac de la picioarele patului, cu puțin înainte de a-ți veni tu în simțiri... Și deșertă pe pat zeci de așchii și bucăți de lemn, sinŹgurele rămășițe ale frumosului Nimbus 2000, credincioasa mătură a lui Harry, învinsă în cele din urmă...