Harry Potter – Prizonier la Azcaban

— CAPITOLUL II —

CUMPLITA GREȘEALĂ A MĂTUȘE MARGE

Dimineața următoare, când coborî la micul dejun, Harry îi găsi pe cei trei Dursley deja așezați în jurul mesei de bucătărie. Se uitau la un televizor nou-nouț, un cadou de bun-venit-în-vacanța-de-vară pentru Dudley, care făcuse maŹre zarvă și se plânsese agasant de lungul drum dintre frigiŹder și televizorul din sufragerie. Dudley își petrecuse cea mai mare parte a vacanței în bucătărie, cu ochii lui mici, ca de porc, ațintiți pe ecranul televizorului și cu cele cinci bărŹbii tremurându-i în timp ce mânca non-stop. Harry se așeză între Dudley și Unchiul Vernon, un bărŹbat masiv, aproape fără gât și cu o mustață stufoasă. DeparŹte de a-i ura „La Mulți Ani” lui Harry, nici unul dintre memŹbrii familiei Dursley nu dădu nici un semn că ar fi observat că Harry intrase în bucătărie. Harry era însă mult prea obișŹnuit cu purtarea lor, pentru a-i mai păsa. Își luă o bucată de pâine prăjită și apoi ridică privirea către crainicul de la teleŹvizor, care era la mijlocul unei relatări despre evadarea unui pușcăriaș. — ... oamenii sunt avertizați că Black este înarmat și exŹtrem de periculos. A fost instalată o linie specială, la care se poate raporta imediat orice informație despre Black. — Nu era nevoie să ne mai spună că e un răufăcător! răcni Unchiul Vernon, holbându-se la prizonier, pe deasupra ziaŹrului. Uitați-vă în ce hal e, parazit împuțit! Ce păr slinos! Aruncă o privire răutăcioasă către Harry, al cărui păr ciuŹfulit a constituit întotdeauna o sursă de enervare pentru Unchiul Vernon. Însă, în comparație cu omul de la televiŹzor, a cărui față suptă era înconjurată de o încâlceală până la cot, Harry se simți într-adevăr foarte îngrijit pieptănat. Crainicul reapăruse. — Ministrul Agriculturii și Pescuitului va anunța astăzi... — Stai așa! răcni Unchiul Vernon, holbându-se furios la crainic. Nu ne-ai spus de unde a evadat! La ce ajută asta? Smintitu' ar putea fi chiar acum pe strada noastră! Mătușa Petunia, osoasă și cu o față ca de cal, se întoarse rapid și se uită imediat pe fereastra de la bucătărie. Harry știa că Mătușa Petunia ar fi fost pur și simplu înnebunită de fericire să fie ea cea care sună la linia specială. Era cea mai băgăcioasă femeie din lume și își petrecuse cea mai mare parte din viață spionându-și vecinii, plictisitor de pașnici. — Când or să învețe, zise Unchiul Vernon, bătând cu pumnul său mare și vinețiu în masă, că numai spânzurătoaŹrea îi poate potoli pe oamenii ăștia? — Foarte adevărat, zise Mătușa Petunia, care se mai uita încă în curtea vecinilor. Unchiul Vernon își goli ceașca de ceai, se uită la ceas și adăugă: — Ar fi bine să plec cât mai repede, Petunia, trenul lui Marge vine la zece. Harry, care era cu gândul la „Trusa pentru întreținerea cozilor de mătură”, fu readus cu picioarele pe pământ, ca și cum ar fi căzut brusc, cu o bufnitură puternică. — Mătușa Marge? spuse Harry pe nerăsuflate. Vi-Vine aici? Mătușa Marge era sora Unchiului Vernon. Deși nu era rudă de sânge cu Harry (a cărui mamă fusese sora Mătușii Petunia), băiatul fusese obligat să-i spun㠄mătușă”, de când se știa. Mătușa Marge trăia la țară, într-o casă cu o curte maŹre, unde creștea buldogi. Rareori venea în casa de pe Aleea Boschetelor, pentru că nu se putea dezlipi de prețioșii ei câini, însă fiecare vizită a ei rămânea întipărită dureros în mintea lui Harry. La petrecerea dată când Dudley împlinise cinci ani, Mătușa Marge îl pocnise pe Harry în fluierul piciorului penŹtru ca acesta să nu-i mai bată nepotul la jocul pe care îl jucau cei doi copii. Câțiva ani mai târziu, apăruse de CrăŹciun cu un robot computerizat pentru Dudley și o cutie de biscuiți pentru câine, pe care i-o dăduse lui Harry. Cu ocazia ultimei sale vizite, cu un an înainte de a începe cursurile la Hogwarts, Harry îl călcase din greșeală pe labă pe câinele ei preferat. Spintecătorul, căci așa îl chema pe câine, îl alergaŹse pe Harry prin toată grădina, forțându-l să se urce într-un pom, iar Mătușa Marge a refuzat să-l îndepărteze pe câine de copac, până după miezul nopții. Amintirea acestui inciŹdent încă mai aducea lacrimi de râs în ochii lui Dudley. — Marge va rămâne aici timp de o săptămână, se rățoi Unchiul Vernon, și dacă tot suntem la subiectul ăsta - înŹdreptă amenințător un deget gras către Harry - trebuie să lămurim niște lucruri înainte să o luăm de la gară! Dudley rânji și își dezlipi privirea de pe televizor. MoŹmentele în care Unchiul Vernon îl chinuia pe Harry erau cele mai distractive pentru Dudley. — În primul rând, mârâi Unchiul Vernon, să ai grijă să foŹlosești o limbă civilizată, când vorbești cu Mătușa Marge. — Bine, zise Harry cu amărăciune, dacă va face și ea la fel când vorbește cu mine. — În al doilea rând, zise Unchiul Vernon, purtându-se de parcă nici nu auzise răspunsul lui Harry, având în vedere că Marge nu știe nimic despre anormalitatea ta, nu vreau nici un fel de... chestii de-ale tale, cât stă aici. Să te porți frumos, ai înțeles? — Dacă se va purta și ea, spuse Harry printre dinți. — Și în al treilea rând, zise Unchiul Vernon, ochii săi mici și răi fiind acum doar două cute pe fața sa mare și congesŹtionată, i-am spus lui Marge că te duci la „Sf. Brutus”, școala de corecție pentru delincvenți incurabili. — Cum? strigă Harry. — Si vei susține și tu această poveste, băiete, sau o să ai mari probleme! răcni Unchiul Vernon. Harry rămase acolo, palid și înfuriat, privindu-l pe UnŹchiul Vernon, abia venindu-i să își creadă urechilor. Mătușa Marge, în vizită o săptămână întreagă... Era cel mai groaznic cadou de ziua lui, pe care i-l făcuse familia Dursley vreodată, chiar dacă punea la socoteală și perechea de șosete vechi ale Unchiului Vernon. — Ei bine, Petunia, zise Unchiul Vernon, ridicându-se greoi, mă duc la gară. Vrei să vii cu mine, Dudlicuț? — Nu, zise Dudley, a cărui atenție se reîndreptase asupra televizorului, acum că Unchiul Vernon terminase cu ameŹnințările la adresa lui Harry. — Dudlicuț trebuie să se facă frumos pentru mătușica lui, zise Mătușa Petunia, netezindu-i părul des și blond. Mămica i-a cumpărat un papion nou, tare drăguț! Unchiul Vernon îl bătu pe Dudley pe umărul lui grăsan. — Atunci, ne vedem curând, spuse el și ieși din bucătărie. Lui Harry, care rămăsese îngrozit, ca într-un fel de tranŹsă, îi veni brusc o idee strălucită. Abandonându-și pâinea prăjită pe masă, se ridică repede și îl urmă pe Unchiul VerŹnon până la ușă. Unchiul Vernon își punea haina pe care și-o punea întotŹdeauna când mergea cu mașina. — Nu vorbeam cu tine, se rățoi el, văzându-l pe Harry când se întoarse. — De parcă aș vrea să vin, zise Harry rece. Vreau să te rog ceva... Unchiul Vernon îl privi bănuitor. — Elevii din al treilea an la Hog... Vreau să spun, la școala mea, pot vizita un sat din apropiere, începu Harry. — Și ce? se rățoi Unchiul Vernon, luând cheile de la maŹșină dintr-un cui de lângă ușă. — Am nevoie să-mi semnezi un permis, ca să pot face lucrul acesta, zise Harry dintr-o suflare. — Si de ce as face asta? se răsti Unchiul Vernon. — Păi, zise Harry, alegându-și cuvintele cu grijă, nu-mi va fi foarte ușor să o conving pe Mătușa Marge că mă duc la Sf... cum ai spus... — „Sf. Brutus”, școala de corecție pentru delincvenți incuŹrabili! răcni Unchiul Vernon și Harry fu mulțumit să disŹtingă un car de disperare în vocea Unchiului Vernon. — Exact, zise Harry, uitându-se calm către fața lătăreață și congestionată a Unchiului Vernon. Este prea mult de ținut minte... O să trebuiască să par convingător, nu? Dacă o să-mi scape ceva... din greșeală? — O să-ți sune apa-n cap, asta o să ți se întâmple! tună Unchiul Vernon, apropiindu-se de Harry cu pumnul ridicat. Dar Harry rămase pe poziție. — Sunetul apei din capul meu n-o s-o facă pe Mătușa MarŹge să uite ce aș putea să-i spun, spuse el încruntat. Unchiul Vernon se opri, cu pumnul încă ridicat, pe față întipărindu-i-se o grimasă îngrozitoare. — Dar dacă îmi semnezi permisul, continuă Harry repede, jur că o să țin minte la ce școală se presupune că merg și o să mă comport ca un Încu... de parcă aș fi normal și toate celelalte. Harry își putea da seama că Unchiul Vernon cântărea faptele, chiar dacă dinții îi erau dezgoliți și îi pulsa o venă la tâmplă. — Bine, răbufni el într-un sfârșit. O să-ți urmăresc comŹportamentul cu mare atenție în timpul vizitei lui Marge. Dacă te porți frumos până la sfârșit, nu sari peste cal și spui ce te-am învățat eu, o să-ți semnez permisul ăla afurisit! Se întoarse, deschise ușa cu putere și o trânti atât de tare, încât căzu unul dintre ochiurile mici de geam, din partea de sus. Harry nu se mai întoarse în bucătărie. Se duse la etaj, în camera lui. Dacă urma să se comporte ca un Încuiat adeŹvărat, era cazul să înceapă de pe atunci. Încet și cu tristețe, își strânse toate cadourile și felicitările primite și le ascunse sub scândura dezlipită din podea, lângă temele pentru școală. Apoi se duse la colivia lui Hedwig. Errol părea să-și fi revenit. Și el și Hedwig dormeau, cu capetele sub aripi. Harry oftă, apoi îi trezi pe amândoi. — Hedwig, spuse el abătut, o să trebuiască să dispari o săptămână. Du-te cu Errol. Ron o să aibă grijă de tine. O să-i scriu un bilețel, să-i explic. Și nu te mai uita așa la mine - în ochii mari ca de chihlimbar ai lui Hedwig se citea disprețul - nu este vina mea! Este singurul mod în care mi se permite să vizitez Hogsmeade, împreună cu Ron și cu Hermione. Zece minute mai târziu, Errol și Hedwig (care aveau legat de picior câte un bilețel pentru Ron) se repeziră afară, pe fereastră, și curând dispărură cu totul. Harry, care se simțea îngrozitor, puse colivia goală în dulap. Dar lui Harry nu îi rămase mult timp să-și plângă de milă, fiindcă imediat se auziră urletele Mătușii Petunia, care îl striga să vină să întâmpine oaspetele cum se cuvine. — Fă ceva cu părul ăla! îl înghionti ea, când Harry ajunse în hol. Harry știa însă că degeaba s-ar fi chinuit să-și aranjeze părul. Mătușa Marge adora, pur și simplu, să-l critice, așa că era cu atât mai fericită, cu cât găsea mai multe prilejuri să-l certe. Curând, se auzi scrâșnetul pneurilor mașinii Unchiului Vernon, care parca pe alee, apoi se auziră uși trântite și pași grăbiți spre casă. — Du-te și deschide ușa! șuieră Mătușa Petunia printre dinți. Harry simți un ghem în stomac când deschise larg ușa. Mătușa Marge stătea deja în prag. Semăna foarte bine cu Unchiul Vernon. Avea aceeași față lătăreață, bovină, foarte congestionată, cu mustață chiar, deși nu așa de stufoasă ca a Unchiului Vernon. Într-o mână ținea o valiză uriașă, iar cu cealaltă mângâia creștetul unui buldog bătrân și fioros. — Unde este Dudlicuț, nepoțelul meu iubit? Dudley păși legănat spre ea, cu părul lins pe frunte și cu un papion la gât, abia vizibil din cauza multiplelor lui bărŹbii. Mătușa Marge își azvârli valiza către Harry, lovindu-l în stomac, și îl strânse la piept pe Dudley, după care îl sărută zgomotos pe obraz. Harry știa prea bine că lui Dudley i se promisese o reŹcompensă grasă, numai ca să se lase îmbrățișat de Mătușa Marge, așa că nu fu surprins când în mâna acestuia apăru aproape instantaneu o bancnotă de douăzeci și cinci de lire. — Petunia! exclamă iar Mătușa Marge, trecând ca o furŹtună pe lângă Harry, ca și cum băiatul ar fi fost un simplu cuier neînsuflețit. Mătușa Marge și Mătușa Petunia se sărutară, sau mai degrabă Mătușa Marge își lipi maxilarul masiv de obrajii scheletici ai Mătușii Petunia. Unchiul Vernon intră și el în casă, zâmbind jovial și înŹchizând ușa după el. — Vrei un ceai, Marge? întrebă el. Și Spintecătorului, ce să-i dau? — O să-i dau eu puțin ceai în farfurioara mea, zise Mătușa Marge și se îndreptară spre bucătărie cu toții, lăsându-l pe Harry singurel și cu valiza în mână. Dar Harry era mulțumit, profita de orice ocazie ca să stea cât mai departe de Mătușa Marge. Așa că începu să urce scările cu valiza în mână, spre dormitorul pentru oaspeți. Încet, încetișor, ca să nu fie nevoit să dea ochii cu Mătușa Marge prea curând. Când se întoarse în bucătărie, Mătușa Marge fusese deja servită cu ceai și prăjiturele, iar într-un colț, Spintecătorul sorbea zgomotos din farfurioară. Harry o văzu pe Mătușa Petunia clipind nervos din ochi, privind cum stropii de ceai și balele câinelui îi murdăreau podeaua sclipitoare. Mătușa Petunia ura animalele. — Cine are grijă de ceilalți câini, Marge? întrebă Unchiul Vernon. — L-am rugat pe Colonelul Fubster să aibă grijă de ei, cât lipsesc, tună Mătușa Marge. A ieșit la pensie, așa că nu-i strică să se ocupe cu ceva. Dar pe el trebuia să-l iau cu mine, suferă cumplit când sunt plecată. Spintecătorul scoase câteva mârâieli, în timp ce Harry se așeza pe un scaun. Asta atrase atenția Mătușii Marge către Harry. — Hm! Tot aici ești, nu-i așa? se răsti ea. — Da, răspunse Harry. — Și nu mai spune „Da” cu tonul ăsta nerecunoscător! mârâi Mătușa Marge. Ar trebui să le mulțumești lui Vernon și Petuniei pentru că te-au lăsat să stai la ei! Eu te-aș fi triŹmis imediat la un orfelinat, dacă mi te-ar fi lăsat cineva pe treptele casei mele! Tare ar fi vrut să-i spună că ar fi preferat să stea la orfeŹlinat, decât cu ea, dar gândul la Hogsmeade îl făcu să se abțină. Schiță chiar un zâmbet chinuit. — Nu te strâmba la mine! strigă Mătușa Marge. Văd că nu s-a schimbat nimic în purtările tale, de când am fost ultima dată aici! Sorbi o gură de ceai, după care își șterse mustața și întrebă: — Și unde l-ai trimis la școală, Vernon? — La St. Brutus, se grăbi Unchiul Vernon să răspundă. E un institut foarte bun pentru cazurile disperate... — Aha, aprobă Mătușa Marge. Și folosesc bastonul la instiŹtutul ăsta? — Păi... Unchiul Vernon făcu apoi un semn scurt, pe la spatele Mătușii Marge. — Da, zise Harry, cu multă convingere. Și, ca să facă lucrurile cum trebuie, adăugă repede: — Aproape tot timpul! — Excelent! aprobă Mătușa Marge, fericită. Eu nu sunt de acord cu aiurelile astea, cum că bătaia ar trebui interzisă. E meritată din plin în nouăzeci și nouă de cazuri din o sută! Și te-a bătut des? — O, da, făcu Harry, nici nu mai știu de câte ori! Mătușa Marge privi pe sub sprâncene. — Mie tot nu-mi place tonul cu care îmi vorbești, zise ea, bănuitoare. Dacă spui asta atât de liniștit, înseamnă că nu te-au altoit cum trebuie! Petunia, dacă aș fi. În locul tău, eu aș scrie la școală și le-aș recomanda să fie mai severi! Poate fiindcă se temea că Harry o să uite de înțelegerea dintre ei, Unchiul Vernon schimbă brusc subiectul. — Ai auzit la știrile de dimineață despre prizonierul evaŹdat, Marge? întrebă el. * Mătușa Marge începea să se simtă ca acasă. Harry nu se putu abține să se gândească la felul în care ar decurge viața lui, dacă ea nu ar fi venit în vizită. Unchiul Vernon și Mătușa Petunia îl încurajau mai tot timpul să stea cât mai la o parte din calea lor, iar Harry profita din plin de lucrul acesta. Mătușa Marge însă ar fi dorit să-l țină sub supraveghere mereu și să-l bombardeze cu răutăți și sfaturi de bună purŹtare. Simțea o plăcere deosebită să-l compare pe Harry cu dragul ei Dudley, căruia îi dădea o mulțime de cadouri, privindu-l cu reproș pe Harry, ca și cum s-ar fi mirat că băiaŹtul nu avea și el un cadou pentru Dudlicuț. Sublinia foarte des anumite aspecte din înfățișarea sau purtarea lui Harry, care, după părerea ei, îl făceau atât de neplăcut în ochii celor din jur. — Nu trebuie să te învinovățești pe tine, Vernon, pentru ce a ieșit din băiatul ăsta, zise ea la masă, în a treia zi a ședeŹrii ei la familia Dursley. Dacă e ceva putred pe dinăuntru, n-ai ce să-i faci! Harry încercă să se concentreze asupra mâncării din farŹfurie, dar simțea cum îi ard obrajii de mânie. „Gândește-te la Hogsmeade”, încerca el să se calmeze. „Nu zice nimic, nu ridica tonul...” Mătușa Marge se întinse după paharul ei cu vin. — Este una dintre regulile de bază la dresarea câinilor, spuse ea. Dacă e ceva în neregulă cu cățeaua, atunci puiul... În acel moment, paharul din mâna Mătușii Marge se făcu țăndări. O mulțime de cioburi se împrăștiară peste tot, făŹcând-o pe Mătușa Marge să scuipe și să închidă ochii. — Marge! strigă Mătușa Petunia. Ai pățit ceva? — Nu te îngrijora, dragă, zise Mătușa Marge. Probabil că l-am strâns prea tare. Așa mi s-a întâmplat și acasă la ColoŹnelul Fubster, zilele trecute. Nu-ți face probleme, doar știi cât de puternică sunt... Dar Mătușa Petunia și Unchiul Vernon îl priveau deja, băŹnuitori, pe Harry, care se gândi că ar fi mai prudent să se scoale de la masă cât mai repede. Așa și făcu, deși încă nu se servise desertul. Ajuns în hol, se sprijini de perete și respiră adânc. De multă vreme nu-și mai pierduse controlul, ca să facă lucruŹrile să explodeze. Nu trebuia să se mai întâmple așa ceva. Învoirea pentru Hogsmeade era tot ce conta, iar dacă se mai întâmplau astfel de lucruri ar fi avut probleme serioase cu Ministerul Magiei. Harry nu avea încă vârsta corespunzătoare și i se interŹzicea să facă vrăji în afara școlii. Și nu era la prima abatere. Numai vara trecută i se atrăsese atenția că, dacă mai face vrăji în casa din Aleea Boschetelor, de la numărul patru, Ministerul Magiei îl va expulza de la Hogwarts, Academia de Magie, Farmece și Vrăjitorii. Harry auzi scaunele la bucătărie și știu că terminaseră masa, așa că se grăbi să se ducă în camera lui. * Harry își petrecu următoarele zile, chinuindu-se să se gândească la „Trusa pentru îngrijirea cozilor de mătură”, ori de câte ori Mătușa Marge se lega de el. Acest lucru îi era de mare ajutor, deși probabil că avea o privire absentă, care o făcea pe Mătușa Marge să declare că băiatul nu era în toaŹte mințile, fără nici o discuție. În cele din urmă, Slavă Domnului, veni și ultima zi a vizitei Mătușii Marge. Mătușa Petunia găti un prânz pe cinste, iar Unchiul Vernon destupă mai multe sticle de vin. TrecuŹseră deja de supă și de somonul afumat, fără ca nimeni să facă vreo referire la defectele lui Harry. În timpul desertuŹlui, Unchiul Vernon îi plictisi pe toți cu o tiradă despre serŹviciul lui, la „Grunnings”, compania de fabricat burghie. După aceea, Mătușa Petunia servi cafeaua, iar Unchiul Vernon aduse o sticlă de coniac. — Marge, nu vrei și tu un păhărel? întrebă el. Mătușa Marge băuse deja o groază de vin. Fața îi era și mai roșie ca de obicei. — Da, unul mic, chicoti ea. Puțin mai mult, te rog... Așa, încă puțin... Bravo! Dudley înfuleca a patra bucată de plăcintă. Mătușa PeŹtunia își sorbea cafeaua cu degetul mic ridicat puțin. Harry ar fi dat orice să se facă nevăzut în camera lui, dar întâlni privirea cruntă a Unchiului Vernon și înțelese că trebuia să mai suporte. — Ah, ce bun! făcu Mătușa Marge, plescăind zgomotos, în timp ce lăsa pe masă paharul gol. Te-ai întrecut pe tine, PeŹtunia! Eu, cu doisprezece câini, n-am timp de așa o masă. Îmi pregătesc ceva rapid și gata! Îi veni să râgâie și o făcu, mângâindu-și stomacul umflat. — Scuze! Ah, cât îmi place să văd un copil sănătos și cu poftă de mâncare, zise ea admirativ, privindu-l drăgăstos pe Dudley. O să ajungi un bărbat pe cinste, Dudlicuț, ca tatăl tău! Vernon, mai pune-mi puțin coniac, te rog! — Pe când ăsta... Și Mătușa Marge făcu un semn spre Harry, care își simți stomacul tresăltând. „Trusa!” se gândi el repede. — Și ce privire are! continuă Mătușa Marge. Ascunsă și rea! Și la câini poți observa lucrul acesta uneori. L-am pus pe Colonelul Fubster să-l înece pe unul, anul trecut. Tare era rău și neam prost! Harry se străduia să-și amintească ce scria pe pagina doiŹsprezece a manualului „Întreține-ți tu singur mătura”, la capitolul „Vrăji pentru a trata măturile încăpățânate”. — E chestie de moștenire, așa cum vă spuneam zilele treŹcute. Neamul prost, tot neam prost rămâne! Nu că aș avea ceva cu familia voastră, zise ea și o mângâie afectuos pe braț pe Mătușa Petunia, dar sora ta a fost oaia neagră a familiei. Se întâmplă și în cele mai bune familii. S-a mai și încurcat cu un derbedeu și iată rezultatul în fața noastră! Harry se holba în farfurie, dar ceva ciudat îi suna în ureŹchi. „Apucați mătura strâns de coadă și...”, mai încercă el în gând, dar îi fu imposibil să-și mai amintească ce urma. Vocea Mătușii Marge îi sfredelea creierii, ca și cum ar fi fost unul dintre burghiele Unchiului Vernon. — Și Potter ăsta, nu mi-ați zis niciodată cu ce se ocupa, continuă ea și își mai turnă coniac în pahar (și pe fața de masă!), spre groaza Mătușii Petunia și a Unchiului Vernon, care erau cât se poate de crispați. Dudley își ridicase capul din farfuria cu plăcintă, privinŹdu-și părinții cu interes. — Păi... nu lucra, propriu-zis, începu Unchiul Vernon, privindu-l cu coada ochiului pe Harry. Era șomer! — Nici nu-mi închipuiam altfel! făcu Mătușa Marge, sorbind satisfăcută din paharul cu coniac și ștergându-și apoi bărbia cu mâneca. Un terchea-berchea, bun de nimic, un leneș, un... — Nu e adevărat! strigă Harry, deodată. Se făcu liniște deplină. Harry nu își mai amintea să fi fost vreodată mai supărat. — Să mai bem niște coniac! sări Unchiul Vernon, care se făcuse alb ca varul, și răsturnă ce mai rămăsese în sticlă în paharul Mătușii Marge. Și tu, băiete, te poți duce la culcare, nu te mai holba! — Nu, Vernon, de ce? întrebă Mătușa Marge, cu ochii injectați fixați cu răutate asupra lui Harry. Continuă, contiŹnuă! Ești mândru de părinții tăi, nu-i așa? Ai și de ce! Au făcut acel accident de mașină, beți, probabil... — N-au murit în nici un accident de mașină! strigă Harry, ridicându-se în picioare. — Ba da, într-un accident de mașină, mincinosule, și te-au lăsat pe tine pe capul rudelor tale cinstite, care muncesc pe rupte, spumega Mătușa Marge, ca să te țină pe tine, un obraznic și un mincinos, un... Dar Mătușa Marge se opri brusc. Cuvintele păreau că refuză să îi mai iasă din gâtlej. Mătușa Marge se umfla de furie și se tot umfla, fără să se mai oprească! Fața stracojie i se lăbărțase și mai mult, ochii i se bulbucaseră, iar limba îi ieșise afară. În clipele următoare îi plesniră câțiva nasturi de la jacheta ei roșie, de tweed, fiind izbiți cu putere de perete. Arăta ca un balon monstruos, stomacul i se revărsa acum de sub jacheta fără nasturi, iar degetele i se umflaseră ca niște cârnați... — Marge! urlară Unchiul Vernon și Mătușa Petunia într-un glas, în timp ce corpul umflat al Mătușii Marge se desprinŹsese de pe scaun și se îndrepta spre tavan. Acum era rotundă, otova peste tot, ca o geamandură cu ochi mici ca de purcea, cu mâinile și picioarele depărtate, și se îndrepta spre tavan, abia icnind. Spintecătorul lătra ca turbat, sărind cât putea de sus. — Nuuuuuu! Unchiul Vernon o apucă de un picior și încercă să o tragă spre pământ, dar aproape că fu și el ridicat de la podea! În clipa următoare, Spintecătorul se repezi și își înfipse colții în piciorul Unchiului Vernon! Harry o zbughi din sufragerie, înainte ca cineva să-l poată opri și se ascunse în nișa de sub scară. Ușa nișei se deschise brusc, ca prin farmec, când ajunse el în dreptul ei. În câteŹva secunde, Harry își dusese deja cufărul până la ușa de la intrare. O zbughi apoi sus, pe scări, în camera lui. Se aplecă sub pat, desprinse scândura din podea și își luă de acolo cărțile și cadourile pe care le primise de ziua lui. Luă în grabă și colivia goală a lui Hedwig și ajunse lângă cufăr, tocŹmai când Unchiul Vernon ieșea din sufragerie, șchiopătând, cu piciorul însângerat. — Vino înapoi! IMEDIAT! S-o faci cum era! ACUM! Dar o furie cumplită pusese stăpânire pe Harry. Deschise cufărul și își scoate bagheta magică, pe care o îndreptă către Unchiul Vernon. — A meritat-o! A meritat din plin tot ce i s-a întâmplat! Nu vă apropiați de mine! mai zise el amenințător. Prinse mânerul ușii și dădu să iasă. - Plec! zise el. M-am săturat! Mi-a ajuns! În clipa următoare se și afla în stradă, în întuneric, trăgând cufărul greu după el și ținând colivia goală sub braț.