CAPITOLUL VII
BONGUL DIN DULAP
Draco nu mai apăru la ore până marțea următoare, dimineața târziu, mult după ce începuse ora de PoŹțiuni, pe care Cercetașii și Viperinii o făceau împreună. Apăru în clasa din pivniță, dându-și o groază de ifose, cu mâna bandajată și susținută de o eșarfă. Juca teatru, după părerea lui Harry, ca și cum ar fi fost un erou supraviețuitor al unei bătălii aprige. Cum te simți? îl întrebă Pansy Parkinson plină de comŹpătimire. Te doare rău? Da, destul, răspunse el, făcând o grimasă de durere, dar Harry îl văzu făcându-le cu ochiul lui Crabbe și lui Goyle când Pansy se uită în altă parte. Bine, ia loc, zise Plesneală condescendent. Cu priviri complice, Harry și Ron îl maimuțăriră pe proŹfesor. Lor nu li s-ar fi adresat niciodată așa, dacă ar fi întârziat la ore. Dar Draco avea regim privilegiat la orele lui Plesneală, care era șeful casei Viperinilor și întotdeauna își favoriza elevii. În acel moment, preparau o nouă poțiune, Intrarea la Apă. Draco își așeză ceaunul în apropiere de Harry și de Ron, așa că își pregăteau ingredientele la aceeași masă. Domnule, se văită Draco, am nevoie de ajutor, nu pot tăia rădăcinile astea de margarete. Din cauza mâinii, știți... Weasley, fă bine și taie-i și lui rădăcinile, zise Plesneală, fără să ridice privirea. Ron se făcu roșu ca racul la față. N-ai nimic la mână, îi zise el printre dinți lui Draco. Draco îi zise peste masă: Weasley, ai auzit doar ce-a zis domnul profesor, taie-mi și mie rădăcinile! Ron puse mâna pe cuțit și tăie de mântuială rădăcinile, astfel încât acestea erau de diferite dimensiuni. Domnule profesor, strigă Draco, Weasley și-a bătut joc de rădăcinile mele! Plesneală se apropie de masă, se uită la rădăcini, apoi îi aruncă lui Ron unul dintre zâmbetele lui neplăcute, de sub părul lui negru, lung și slinos. Fă schimb de rădăcini cu Reacredință, Weasley! porunŹci el. Dar, domnule... Ron își petrecuse ultimul sfert de oră ca să taie cu migală rădăcinile, să fie de dimensiuni egale. În momentul ăsta! mai zise Plesneală, cu cel mai ameŹnințător ton posibil. Ron împinse rădăcinile sale, frumos tăiate, spre Draco, apoi puse iar mâna pe cuțit. Acum aș avea nevoie de ajutor ca să decojesc smochina asta zbârcită, zise iar Draco, abia stăpânindu-și râsul. Potter, fă bine și decojește-i-o! strigă Plesneală la Harry, aruncându-i privirea aceea încărcată de ură, pe care o păsŹtra numai pentru el. Harry luă smochina, în timp ce Ron se chinuia să îndrepte ce se mai putea la rădăcini. Harry o decoji în grabă și i-o aruncă lui Draco peste masă, fără să zică nici un cuŹvânt. Draco arboră rânjetul său bine cunoscut, mai larg ca niciodată. Ți-ai văzut prietenul în ultimul timp? întrebă el. Pe Hagrid, vreau să spun... Nu te privește pe tine, îl repezi Ron, în locul lui Harry. Mi-e teamă că n-o să mai predea multă vreme, continuă Draco, batjocoritor. Tata nu e prea încântat de rana mea... Mai trăncănește tu mult și o să vezi ce e aia rană, cu adevărat! îl repezi Ron. ... și s-a plâns la guvernatorii școlii. Și la Ministrul Magiei. Doar știți că tata este foarte influent. Și o rană ca asta..., suspină el, uitându-se cu falsă tristețe la brațul său. Cine știe dacă brațul meu va mai fi vreodată la fel... Deci asta pui la cale, izbucni Harry, tăind capul unei omizi, din cauză că îi tremura mâna de nervi. Faci tot posiŹbilul ca Hagrid să fie concediat! Păi, da, zise el, coborând vocea. În parte, Potter. Dar mai ara și alte avantaje... Weasley, taie-mi omizile! Câteva ceaune mai încolo, Neville avea mari probleme. De obicei, Neville era pur și simplu desființat la orele de Poțiuni. Erau cele mai neplăcute ore pentru el, iar groaza inspirată de Plesneală le făcea de zece ori mai înspăimântăŹtoare. Poțiunea lui, care se presupunea a fi de un verde strălucitor, devenise... Cum de-a ieșit portocalie, Poponeață? tună Plesneală, după ce luă cu polonicul din poțiunea lui Neville. Oare nu-ți intră chiar nimic în tărtăcuța aia? Nu ai fost atent când am spus că ajunge numai o singură splină de șobolan? Și n-am zis clar că e nevoie numai de foarte puțină zeamă de lipiŹtoare? Cum să te fac să înțelegi, Poponeață? Neville începea să se înroșească la față și părea gata să izbucnească în plâns. Vă rog, domnule, lăsați-mă pe mine să-l ajut, interveni Hermione. Nu-mi amintesc să vă fi invitat să vă dați ifose, domniŹșoară Granger, zise Plesneală, sarcastic, și Hermione se făcu la fel ca Neville la față. Poponeață, la sfârșitul orelor, să-i dai câteva picături de poțiune broaștei tale, să vedem ce se întâmplă! Poate că în felul acesta n-o să mai greșești altă dată! Și Plesneală se îndepărtă, lăsându-i pe Neville fără grai, de teamă. Ajută-mă, șopti el către Hermione. Auzi, Harry, zise Seamus Finnigan, aplecându-se să împrumute balanța de la Harry, ai citit Profetul zilei de azi? Se pare că Sirius Black a fost localizat. Unde? întrebară Ron și Harry, într-un glas. Draco veni mai aproape, să audă mai bine. Nu departe de aici, zise Seamus, care era emoționat de ultimele vești. A fost o Încuiată cea care l-a zărit. Desigur că ea n-a înțeles mare lucru. Încuiații ăștia cred că Black e un delincvent oarecare, nu? Așa că a folosit telefonul obișnuit. Când a ajuns acolo Ministrul Magiei, Black plecase de mult. Nu departe de aici..., repetă Ron, uitându-se cu înțeles la Harry. Se întoarse și îl văzu pe Draco ascultând atent. Ce-i, Reacredință, vrei cumva să-ți mai decojesc ceva? Ochii lui Draco sclipiră cu răutate și se ațintiră asupra lui Harry. Se aplecă apoi peste masă și-i zise ironic: Ce-i, Potter, intenționezi cumva să-l prinzi tu singur pe Sirius Black? Da, ai ghicit! îi zise Harry zeflemitor. Gura lui Draco se curbă într-un zâmbet malițios. Ei, dacă eram eu în locul tău, continuă el cu răutate, făceam ceva până acum. Nu stăteam cu mâinile încrucișate, ca un băiat cuminte... M-aș fi dus să-l caut! Ce tot bâigui acolo, Draco? îl ironiza Ron. Ce, chiar nu știi, Potter? întrebă Draco și ochii i se îngustară iar, plini de răutate. Ce să știu? Draco râse pe înfundate. Da, poate că nu vrei să-ți riști capul, zise el. Vrei să îl păstrezi pentru Dementori, nu-i așa? Dar eu, în locul tău, aș fi căutat să mă răzbun! Despre ce tot boscorodești tu acolo? întrebă Harry, dar în acel moment, Plesneală îi anunță: Cred că ați terminat de pus ingredientele. Poțiunea trebuie să stea puțin acoperită, înainte de a fi consumată. Dați-vă puțin la o parte, cât stă ea așa, apoi o s-o încercăm pe broasca lui Poponeață... Crabbe și Goyle râseră în gura mare, în timp ce Neville amesteca înnebunit poțiunea lui. Hermione îi șoptea ce să facă, pe furiș, pentru ca să nu se prindă Plesneală. Ron și Harry strânseră restul de ingrediente și plecară să se spele pe mâini și să-și spele polonicele la chiuveta dintr-un colț al camerei. Ce-o fi vrut să spună Draco? îl întrebă Harry pe Ron, în timp ce își băga mâinile sub jetul de apă rece ca gheața. De ce să vreau să mă răzbun pe Black? Doar nu mi-a făcut nimic... încă... Inventează și el, nu-l știi? zise Ron cu dispreț. Vrea să te facă să te simți prost... Cum se apropia sfârșitul lecției, Plesneală se îndreptă spre ceaunul lui Neville, care era mai mult mort decât viu de frică. Veniți cu toții în jurul ceaunului, zise Plesneală, cu ochii sclipitori. Să vedem ce i se întâmplă broaștei lui PopoŹneață. Dacă a preparat cum trebuie poțiunea, broasca o să se micșoreze, până o să ajungă de mărimea unui mormoloc. Dacă nu, așa cum bănuiesc eu, broasca o să se otrăvească. Cercetașii priveau îngroziți, în timp ce Viperinii abia așteptau. Plesneală îl luă pe Trevor, broscoiul lui Neville și băgă o linguriță în poțiunea lui Neville, care acum avea cuŹloarea verde. Îi dădu lui Trevor câteva picături. Urmă un moment de tăcere deplină, timp în care Trevor înghiți poțiunea. Se auzi un mic POC! și în palma lui PlesŹneală se zvârcolea acum mormolocul Trevor! Cercetașii izbucniră în aplauze. Plesneală privea acru, după care scoase o sticluță din buzunar și picură câțiva stropi peste mormoloc. Trevor își recăpătă pe dată dimenŹsiunile. Cinci puncte de la Cercetași! zise Plesneală și făcu să le dispară orice zâmbet de pe fețele Cercetașilor. V-am zis doar să nu îl ajutați, domnișoară Granger! Sunteți liberi! Harry, Ron și Hermione urcară treptele din holul de la intrare. Harry încă se mai gândea la ce spusese Draco, în timp ce Ron îl afurisea de zor pe Plesneală. Ne-a luat cinci puncte, fiindcă poțiunea a fost bine făcută! De ce nu ai zis nimic, Hermione? Trebuia să-l fi minŹțit, să zici că Neville a făcut poțiunea singur! Nu se auzi nici un răspuns. Ron făcu ochii roată. Unde e Hermione? întrebă el. Harry se uită și el în jur. Erau în capul scărilor și își vedeau de sus colegii care se îndreptau spre masă. Era imediat în spatele nostru, zise Ron, încruntându-se. Draco trecu pe lângă ei, încadrat de Crabbe și Goyle. Se strâmbă la Harry și merse mai departe. Uite-o! exclamă Harry. Hermione gâfâia ușor, urcând grăbită scările. Cu o mână își ținea geanta, iar cu cealaltă încerca să ascundă ceva în falŹdurile robei sale. Cum ai făcut asta? se miră Ron. Ce anume? întrebă Hermione, alăturându-li-se. Acum un minut erai în spatele nostru și în clipa urmăŹtoare erai iar la picioarele scării. Cum? făcu Hermione încurcată. Ei bine, a trebuit să mă întorc... am uitat ceva... Oh, nu! Geanta cu cărți a lui Hermione crăpă de-a lungul și Harry putu să vadă cel puțin douăsprezece cărți, mari și grele, înŹghesuite acolo. De ce le cari pe toate cu tine? o întrebă Ron. Doar știi câte materii mi-am ales, zise ea, cu răsuflarea tăiată. Vrei să le ții puțin? Dar - Ron întorcea pe toate părțile cărțile pe care i le dăduse Hermione să le țină - n-ai avut nici una dintre materiile astea azi! Doar Apărare contra Magiei Negre mai avem în după-amiaza asta! Da, așa e, zise Hermione și își puse la loc cărțile. Sper că avem ceva bun de mâncare. Mor de foame! Și Hermione se repezi spre Marea Sală. N-ai și tu impresia că Hermione ne ascunde ceva? îl întrebă Ron pe Harry. * Profesorul Lupin nu era în clasă când ajunseră la ora de Apărare contra Magiei Negre. Se așezară, își scoaseră cărțile, penele și pergamentele și începură să trăncănească între ei, când ușa se deschise și apăru profesorul Lupin. Le aruncă un zâmbet vag și își puse pe catedră geanta uzată de vreme. Arăta la fel de jerpelit ca de obicei, dar mai sănătos ca atunci când îl văzuseră în tren, de parcă s-ar fi bucurat de câteva mese copioase. Bună ziua, le zise el. Vă rog să vă puneți cărțile în genți, astăzi vom avea o lecție practică. Nu aveți nevoie decât de baghetele magice. Schimbară priviri curioase între ei, în timp ce își puneau cărțile la loc. Nu mai avuseseră niciodată vreo lecție practică la Apărare contra Magiei Negre, dacă nu puneau la socoteală lecția de anul trecut, când Gilderoy, fostul lor proŹfesor, adusese în clasă o colivie cu zâne și le dăduse drumul, invitându-i apoi să încerce să le bage la loc în colivie. Acum, zise profesorul Lupin, după ce văzu că au terŹminat, urmați-mă, vă rog! Uimiți, dar curioși, se sculară și îl urmară pe profesorul Lupin afară din clasă. El îi conduse pe coridoarele lungi și pustii. La o cotitură, elevii îl văzură pe Peeves, strigoiul, care plutea prin aer, cu capul în jos, și se chinuia să astupe cu gumă de mestecat broasca unei uși. Peeves nu le dădu nici o atenție, dar când îl văzu pe proŹfesorul Lupin începu să cânte unul dintre cântecele lui răutăcioase: Lunaticul Lupin, tra-la-la, lunaticul Lupin, a-ha-ha-ha! Deși era de obicei grosolan și greu de stăpânit, față de profesori avea totuși un oarecare respect. Se uitară toți reŹpede spre profesorul Lupin, să vadă dacă înghițea obrăzniŹcia aceea. Spre surprinderea lor, acesta continua să zâmŹbească. Dacă aș fi în locul tău, Peeves, zise el, zâmbind amabil, aș scoate guma din gaura cheii. Profesorul Filch n-o să poată intra în camera lui... Filch era supraveghetor la Hogwarts. Avea un temperaŹment imposibil, de vrăjitor ratat, și mereu se războia cu stuŹdenții și cu Peeves. Peeves nu-i dădu nici o atenție și scuipă, arogant, o căpșună. Oftând, profesorul Lupin își scoase bagheta. O să vedeți acum o vrajă nu prea spectaculoasă, dar foarte utilă! le zise el, peste umăr. Fiți atenți! Ridică bagheta la nivelul umărului și o îndreptă spre Peeves, după care zise: BUFPOC! Cu viteza unui glonț, bucata de chewing-gum ieși din gaura cheii și se îndreptă spre nara stângă a lui Peeves, care se răsuci în loc și se făcu nevăzut, blestemând de mama focului. Extraordinar, domnule! zise Dean Thomas cu multă admirație. Mulțumesc, Dean, zise profesorul Lupin, punând baŹgheta la loc. Mergem mai departe? Porniră iar la drum, de data asta privindu-l cu mult mai mult respect pe profesorul jerpelit. Îi conduse pe un alt coŹridor și se opriră chiar în fața cancelariei. Intrați, vă rog, zise profesorul Lupin, deschizându-le ușa și dându-se puțin la o parte ca să intre ei. Cancelaria, o cameră lungă, cu scaune desperecheate, era goală, cu excepția unui singur profesor: Plesneală, care stăŹtea într-un fotoliu scund. Când cancelaria se umplu de elevi, se întoarse spre ei. Ochii îi sclipeau cu dispreț. Lasă deschis, Lupin, zise el. Prefer să nu fiu martor la asta! Se sculă și traversă cancelaria, cu roba fluturând în urma lui. La ușă, se răsuci pe călcâie și zise: Probabil că nu te-a pus în gardă nimeni, Lupin, dar în clasa asta există un Neville Poponeață. Te sfătuiesc să nu-i dai nimic greu de făcut. Asta, dacă nu cumva stă lângă el domnișoara Granger să-i picure instrucțiuni în ureche. Neville se făcu roșu ca focul. Harry îl fulgeră cu privirea pe Plesneală. Era suficient că-și bătea joc de Neville la orele lui, nu mai era nevoie să-l facă de râs și în fața altor profesori. Profesorul Lupin ridică din sprâncene. Tocmai mă pregăteam să-l rog pe Neville să mă ajute, zise el, și sunt sigur că o să se descurce de minune! Fața lui Neville se făcu (dacă era posibil!) și mai roșie. Plesneală își strânse buzele, dar ieși trântind ușa după el. Să începem, zise profesorul Lupin, conducându-i spre partea din spate a cancelariei, unde nu se afla altceva decât un dulap vechi, în care își țineau profesorii hainele. Când profesorul Lupin se apropie de dulap, acesta făcu o mișcare bruscă și se trânti de perete. Nu vă temeți, zise profesorul Lupin, văzându-i pe câțiva că făcuseră un pas înapoi. E doar un Bong în interior. Mulți arătau ca și cum asta era ceva de care trebuia să le fie teamă. Neville îi arunca profesorului Lupin priviri teroriŹzate, iar Seamus Finnigan vedea acum clar cum cineva învârtea mânerul ușii dulapului. Bongilor le plac spațiile închise, întunecoase, continuă profesorul Lupin, cum ar fi dulapurile, spațiile de sub paŹturi sau de sub chiuvete... Am întâlnit unul căruia îi plăcea să locuiască în interiorul ceasului unui bunicuț. Acesta din dulap s-a mutat aici ieri și i-am cerut permisiunea direcŹtorului să mă lase să exemplific cu anul III felul în care poate fi anihilat și izgonit. Desigur că prima întrebare care vă vine în minte este: Ce-i aia un Bong? Hermione ridică imediat mâna. Este ceva care își poate schimba forma după dorință! Oricum, în ceva despre care știe că îngrozește cel mai mult persoana în fața căreia se arată. Nici eu n-aș fi putut să vă explic mai bine, făcu profeŹsorul Lupin, spre fericirea Hermionei. Bongul din dulapul de față nu are încă nici o formă, fiindcă nu știe cine va desŹchide ușa și, deci, în ce se va transforma. Nimeni nu știe cum arată un Bong când este singur, dar oricine îi va da drumul o să dea cu ochii de ce se teme el cel mai tare. Asta înseamnă că avem un mare avantaj asupra lui, zise profesorul Lupin, părând să nu ia în seamă expresia îngrozită a lui Neville. Ai înțeles, Harry? Să încerci să răspunzi cu Hermione alături, care nu avea liniște, cu mâna ridicată cât mai sus, era o mare aventură, dar Harry se aventură. Păi, începu el, fiindcă suntem atât de mulți, nu știe încă ce formă să ia. Exact! zise profesorul Lupin și Hermione lăsă mâna jos, puțin dezamăgită. Cel mai bine este să nu fiți singuri, când aveți de-a face cu un Bong. Atunci, se zăpăcește, nu știe ce să facă. În ce să se transforme, într-un cadavru fără cap sau într-un melc carnivor? Am văzut o dată un Bong care, încerŹcând să sperie doi oameni deodată, s-a transformat numai pe jumătate în melc carnivor, de care nu s-a speriat nimeni. Vraja care pune la punct un Bong este foarte simplă, dar necesită mare putere de concentrare. Lucrul care îl dă gata pe un Bong este râsul. Ceea ce trebuie să faci este să-l forŹțezi să se preschimbe în ceva hazliu. Să facem exerciții, fără baghetă, deocamdată. Spuneți după mine: Ridiculus! Ridiculus! strigă clasa în cor. Bine, zise profesorul Lupin, foarte bine... Din păcate, asta a fost partea ușoară. Numai cuvântul în sine, nu este de ajuns. Și aici, intervii tu, Neville. Dulapul tresări din nou, dar nu atât de mult ca Neville, care înainta spre dulap, ca și cum s-ar fi dus la spânzurăŹtoare. Perfect, Neville, îl încurajă profesorul Lupin. Mai întâi, ce zici tu că te înspăimântă cel mai tare? Buzele lui Neville se mișcară, dar nu ieși nici un sunet. N-am auzit, Neville, zise profesorul Lupin cu blândețe. Neville se uită în jur cu o privire rugătoare, ca și cum ar fi implorat pe cineva să-i vină în ajutor, și spuse abia auzit: Profesorul Plesneală... Toți izbucniră în râs. Chiar și Neville schiță un zâmbet jenat. Profesorul Lupin rămăsese gânditor însă. Profesorul Plesneală... Hm... Neville, tu locuiești cu bunica, nu-i așa? Da, dar n-aș vrea ca Bongul să se transforme în ea! Nu, nu, nu asta am vrut să spun, zâmbi profesorul Lupin. Mă întreb ce fel de haine poartă ea... Neville păru surprins, dar zise: Întotdeauna aceeași pălărie, înaltă și cu un vultur împăiat la vârf. Și o rochie lungă... verde, normal... iar uneŹori și o eșarfă din blană de vulpe. Are și poșetă? Da, una mare și roșie, zise Neville. Când Bongul o să iasă din dulap o să ia forma profeŹsorului Plesneală, zise Lupin. Tu ridici bagheta, zici cuvânŹtul magic, Ridiculus, și te concentrezi asupra hainelor pe care le poartă bunica. Dacă te concentrezi cum trebuie, proŹfesorul Plesneală va fi obligat să intre în hainele bunicii, cu pălăria caraghioasă pe cap și cu poșeta roșie în mână. Râsul cutremură pereții, iar dulapul se mișcă și mai tare. Dacă Neville reușește, atunci Bongul o să vrea să vă speŹrie pe voi. Așa că gândiți-vă puțin la ce vă sperie cel mai tare și cum ați putea să faceți acel lucru să pară cât mai caraŹghios. Se lăsă tăcere. Harry se gândi... Ce îl speria pe el cel mai tare? Primul său gând fu Cap-de-Mort, dar înainte să apuce să se gândească la ceva caraghios în legătură cu el, altă imagine îi apăru în minte... O mână hidoasă, strălucitoare, ieșind din faldurile unei pelerine negre... o respirație șuierătoare dintr-o gură neŹvăzută... apoi frigul cumplit și senzația de înec... Harry se cutremură din toate încheieturile. Își reveni repede și se uită să vadă dacă observase cineva. Ron murŹmura: Taie-i piciorul! și fu sigur la ce se gândea Ron. Teama lui cea mai mare erau păianjenii. Sunteți gata? întrebă profesorul Lupin. Harry simți că-i este frică. Nu era gata încă. Cum ar fi putut să facă un Dementor să pară mai puțin înspăimântăŹtor? Nu dori însă să mai ceară un răgaz, văzându-i pe toți aprobând din cap și suflecându-și mânecile. Neville începe, anunță profesorul Lupin. Dați-vă puțin înapoi, da? O să vă chem pe urmă pe rând... Așa, câțiva pași înapoi... Să-l lăsăm pe Neville să încerce... Toată lumea se retrase, sprijinindu-se de perete, lăsându-l pe Neville singur în fața dulapului. Era palid și înspăimânŹtat, dar își suflecase mânecile și ridicase bagheta. Număr până la trei, Neville, zise profesorul Lupin, îndreptându-și și el bagheta spre dulap. Unu, doi, trei... Acum! Un jet de scântei ieși din capătul baghetei profesorului Lupin, care lovi mânerul dulapului și acesta se deschise brusc. Cu nasul coroiat și figură amenințătoare, profesorul Plesneală ieși din dulap, fulgerându-l cu privirea pe Neville. Neville se trase speriat înapoi, ridică bagheta, dar cuvinŹtele nu vroiau să iasă din gura lui. Plesneală se aplecase mult deasupra lui, căutând ceva în faldurile robei. R-R-Ridiculus! reuși să îngaime Neville. Se auzi un zgomot ca o plesnitură de bici. Profesorul Plesneală se clătină puțin. Acum era îmbrăcat într-o rochie lungă, cu tiv de dantelă, și purta o pălărie înaltă, pe care se afla un vultur împăiat, mâncat de molii. În mână, îi atârna o poșetă mare, roșie. Clasa izbucni în hohote nestăvilite de râs. Bongul se opri, privind confuz. Parvati, tu urmezi! strigă profesorul Lupin. Parvati păși înainte, pregătită să-l înfrunte pe Bong. AcesŹta se întoarse spre ea, se auzi alt Bong! și în fața fetei stăŹtea acum o mumie, cu bandajele pătate de sânge. Se îndrepŹtă spre fată, mergând încet și târându-și picioarele, cu braŹțele rigide ridicate... Ridiculus! strigă Parvati. Un bandaj se înfășură de piciorul mumiei, aceasta se clăŹtină și căzu cu burta la pământ, capul rostogolindu-i-se mai departe. Seamus, la rând! zise profesorul Lupin. Seamus veni spre Bong. BONG! În locul mumiei stătea acum o femeie cu părul negru până la pământ, cu o față scheletică, verde-pământie, și aripi de vultur, o Harpie. Deschise gura larg și un sunet nepământean umplu încăperea, un vaiet prelung care îi făcu lui Harry părul măciucă. Ridiculus! strigă Seamus. Harpia scoase un sunet hârâit și se prinse cu mâinile de gât. Vocea îi pierise cu totul. BONG! Și ea se transformă într-un șobolan care se învârtea în jurul cozii, căutând să și-o muște. BONG! Și Bongul se preschimbă într-un șarpe cu clopoței care începu să se târască încet, înainte de... BONG!... a deveni un simŹplu ochi însângerat. Vedeți? Nu mai știe ce să facă! zise profesorul Lupin. Dean, hai și tu! Dean înaintă grăbit. BONG! Ochiul deveni o mână tăiată, care începu să se târască pe podea, ca un crab. Ridiculus! strigă Dean. BONG! Și mâna se transformă într-o cursă de șoareci. Excelent! Ron, tu urmezi! Ron făcu un pas înainte. BONG! Se auziră câteva țipete. Un păianjen gigant, înalt de aproape doi metri și acoperit cu păr, se îndrepta spre Ron, clănțănind din foarfecele pe care îl avea la picioare. Pentru o clipă, Harry crezu că Ron a înțepenit de frică, dar... Ridiculus! zise el și picioarele păianjenului dispărură. Păianjenul căzu la pământ și începu să se rostogolească. Lavander Brown fugi țipând. Păianjenul se opri chiar la picioarele lui Harry, care ridică bagheta, gata pregătită, dar... Aici! strigă profesorul Lupin, venind spre păianjen. BONG! Păianjenul fără picioare dispăruse. Pentru o cliŹpă, toți se uitară curioși, să vadă ce apăruse în locul păianjenului. Văzură un glob de cristal, alb-argintiu, care plutea în aer, în fața profesorului Lupin. Ridiculus! zise acesta plictisit. BONG! Hai, Neville, să terminăm cu el! îl îndemnă profesorul Lupin, de îndată ce Bongul se transformase într-un scârbos gândac de bucătărie. BONG! Plesneală revenise. De data asta, Neville înaintă hotărât. Ridiculus! strigă el. Plesneală apăru pentru o clipă în hainele caraghioase ale bunicii lui Neville. Băiatul începu să râdă cu poftă, după care Bongul explodă, împrăștiind fum și cenușă! Excelent! exclamă profesorul Lupin și clasa izbucni în aplauze. Foarte bine, Neville. Și voi v-ați comportat exceŹlent! Să vedem... Câte cinci puncte pentru Cercetașii care au avut de-a face cu Bongul, zece lui Neville, fiindcă el l-a înfruntat de două ori, și câte cinci lui Harry și Hermione... Dar eu n-am făcut nimic, zise Harry. Tu și Hermione mi-ați răspuns corect la întrebări, la începutul orei, zise profesorul Lupin. Bravo, încă o dată, a fost o oră excelentă! Ca temă pentru acasă... Citiți din carte despre Bong și faceți un rezumat până lunea viitoare. Asta e tot. Vorbind cu însuflețire, elevii părăsiră cancelaria. Harry era însă departe de a fi vesel. Profesorul Lupin l-a oprit înaŹdins când i-a venit lui rândul să înfrunte Bongul. De ce? Fiindcă îl văzuse leșinând în tren și crezuse că nu e cine știe ce de capul lui? Crezuse că o să leșine din nou? Dar nimeni nu părea să-și fi dat seama de acest lucru. Ai văzut ce i-am făcut Harpiei? întreba Seamus. Și mâinii aceleia scârboase, zicea Dean, fluturându-și propria mână. Și cum arăta Plesneală cu pălăria! Mă întreb de ce se teme profesorul Lupin de globul acela, făcu Lavander gânditoare. A fost cea mai frumoasă oră de Apărare contra Magiei Negre pe care am avut-o vreodată, nu-i așa? întrebă Ron emoționat, în timp ce se îndreptau spre locul unde își lăsaseră gențile. Pare un profesor foarte bun, zise Hermione, dar tare aș fi vrut și eu să mă confrunt cu Bongul... Și în ce s-ar fi transformat pentru tine? întrebă Ron, ironic. Într-o lucrare de nota nouă si nu de zece?