CAPITOLUL III
AUTOBUZUL SALVATOR
Câteva străzi mai încolo, Harry se sprijini de un gard jos, de pe Aleea Magnoliei, epuizat de greutatea cufărului. Stătea liniștit, dar mânia încă îi clocotea în vene, iar sângele îi zvâcnea la tâmple. După zece minute de odihnă, pe strada întunecată, fu cuprins de panică. Oricum ai fi luat-o, nu fusese niciodată într-o situație mai disperată. Era singur în lumea Încuiaților, într-un întuneric deplin, fără să știe încotro să o ia. Și, ceea ce era și mai grav, făcuse vrăji serioase, mai mult ca sigur că urma să fie exmatriculat de la Hogwarts! încălcase grav de tot Decretul de restricție impus vrăjitorilor minori și chiar era surprins că Ministerul Magiei nu-și trimisese încă repreŹzentanții. Harry tremura și se uita îngrijorat în susul și în josul Aleii Magnoliilor. Ce urma să se întâmple cu el? O să fie arestat sau o să fie alungat, pur și simplu, din lumea magiei? Se gândi la Ron și la Hermione și inima i se făcu și mai mică. Delincvent sau nu, Harry era convins că prietenii lui ar fi făcut orice ca să-l scape de pedeapsă. Dar ei erau plecați în străinătate și, cum n-o avea pe Hedwig, nu putea să ia legăŹtura cu ei. Nu avea nici bani de-ai Încuiaților la el. Avea ceva aur vrăjitoresc la fundul cufărului, dar averea pe care i-o lăsaŹseră părinții se afla la Londra, în Banca Vrăjitorilor, la Gringotts. Nu va fi în stare să care după el cufărul până la Londra niciodată. Doar dacă... Se uită la bagheta pe care o ținea strâns în mână. Dacă tot era exmatriculat (bătăile inimii i se întețiră), ce mai conŹtau câteva vrăji? Avea și pelerina care îl făcea invizibil, pe care o moștenise de la tatăl lui. Ce-ar fi să vrăjească puțin cufărul ca să-l facă mai ușor și să-l lege de coada măturii? Apoi, îmbrăcat cu pelerina, să zboare până la Londra! Să se ducă apoi la seiful lui de la Gringotts și, cu banii lăsați de părinți, să-și înceapă viața de proscris... Era o perspectivă îngrozitoare, dar nici să stea acolo, în puterea nopții, lipit de perete! Cum le-ar fi explicat el polițiștilor din lumea ÎnŹcuiaților ce căuta el acolo, în plină noapte, cu un cufăr înțeŹsat cu manuale vrăjitorești și cu o coadă de mătură? Harry se aplecă și începu să scoată lucrurile din cufăr, punându-le alături, în căutarea pelerinei magice. Dar se îndreptă brusc din șale și privi în jurul lui. Avea o stranie senzație că cineva îi urmărea mișcările. Strada era pustie însă și ferestrele întunecate. Se aplecă din nou asupra cufărului, dar imediat se ridică iar, cu mâna încleștată pe baghetă. Mai degrabă simțise, deŹcât văzuse, că cineva stătea în spațiul dintre garajul din spaŹtele lui și gard. Nu trebuia decât să se întoarcă și avea să se lămurească dacă era doar o pisică fără stăpân sau... altceva în spatele lui. Lumos! șopti Harry și capătul baghetei sale se aprinse, lumina aproape orbindu-l. Ridică bagheta deasupra capului și văzu o lumină pe pereții de piatră ai casei de la numărul doi. Ușa garajului străluci și ea, iar în spațiul dintre garaj și gard văzu doi ochi mari, strălucitori. Harry se dădu câțiva pași înapoi și se împiedică de cufăr. Bagheta îi zbură din mână, în timp ce el căuta să se sprijine în mâini, ca să-și amortizeze căderea. Se auzi un... BANG!... asurzitor și Harry fu orbit de o lumină puternică. Cu un strigăt se rostogoli pe asfalt, tocŹmai la timp, fiindcă în locul pe care stătuse el cu o clipă înainte se opriră două roți mari, scrâșnind din greu. După cum se lămuri imediat, roțile mari și negre aparțineau unui autobuz mov-aprins, cu trei etaje, care apăruse ca din senin. Pe parbriz, apăru scris cu litere aurii Autobuzul Salvator. Preț de o secundă, Harry se întrebă dacă totul nu se daŹtora loviturii primite la cap în cădere. Apoi, din autobuz sări șoferul, într-o uniformă mov și ea, care începu să vorbească tare în liniștea nopții: Fii bine venit în Autobuzul Salvator, care asigură transŹportul în cazuri extreme pentru vrăjitori sau vrăjitoare! Ia-ți bagheta și urcă la bord, te duc oriunde dorești! Numele meu este Stan Shunpike și o să fiu șoferul tău în noaptea... Șoferul se opri brusc, fiindcă tocmai atunci îl observă pe Harry, care încă mai zăcea pe asfalt. Harry apucă bagheta și sări în picioare. Ajuns aproape, Harry văzu că Stan era doar cu puțin mai mare ca el. Nu avea mai mult de optsprezece sau nouăsprezece ani, cu pistrui decolorați și cu urechi mari, clăpăuge. Dar ce faci aici? întrebă Stan, renunțând la tonul proŹfesional. Am căzut! zise Harry. Ei, nu zău? chicoti Stan. Doar nu crezi că stăteam de plăcere pe jos, mormăi Harry. Își rănise unul dintre genunchi și mâna pe care se spriŹjinise în momentul căzăturii. Își aminti brusc de ce căzuse și se uită în spațiul dintre garaj și gard. Văzu Autobuzul SalŹvator, cu luminile aprinse. Nu se vedea nimeni înăuntru. La ce te uiți? întrebă Stan. Era ceva mare și... negru acolo... Ca un câine... numai că era mult mai mare, zise Harry și arătă cu degetul spre garaj. Se uită apoi la Stan care rămăsese cu gura căscată și cu privirea pironită la cicatricea lui Harry, de pe frunte. Ce-i aia? întrebă Stan. Nimic, ce să fie? întrebă Harry, netezindu-și părul peste cicatrice. În caz că l-ar fi căutat cei de la Ministerul Magiei, cicatriŹcea l-ar fi dat de gol. Cum te cheamă? insistă Stan. Neville Poponeață! răspunse Harry, menționând primul nume cunoscut care îi venise în minte. Harry se urcă repede în autobuz și spuse, sperând să-i disŹtragă atenția lui Stan: Deci, ăsta este autobuzul tău... Si... merge? Da, oriunde vrei tu! făcu Stan, mândru. Numa' să fie pe pământ, că pe sub apă, nu merge! Doar mi-ai făcut semn să opresc, nu? Ai ridicat bagheta, nu? Da, zise Harry, repede. Cât mă costă până la Londra? Unșpe stecli, răspunse Stan, dar pentru paișpe, ai ciocoŹlată cu lapte la discreție, iar pentru cinșpe, o sticlă cu apă caldă și o periuță de dinți, de ce culoare vrei! Harry scotoci în cufăr, scoase o monedă și i-o dădu lui Stan, după care ridicară amândoi cufărul în autobuz, cu coŹlivia goală pusă în echilibru pe el. Nu existau scaune, ci șase paturi de alamă, ascunse de după niște draperii. La capătul fiecărui pat, se afla câte o lumânare care lumina pereții cu panele. Un vrăjitor piperniŹcit, din spatele autobuzului, se ridică în capul oaselor și mormăi în somn: Nu, nu acum, tocmai puneam la marinat niște melci! După care se lăsă pe pat, se întoarse pe partea cealaltă și își continuă somnul. Ai numa' ăsta, nu? întrebă Stan și băgă cufărul sub paŹtul care se afla imediat în spatele fotoliului șoferului, care stătea cu mâinile pe volan. El e Ernie Prang, șoferul nostru. El e Neville Poponeață, Ern! Ernie Prang, un vrăjitor mai în vârstă, cu ochelari cu multe dioptrii, dădu din cap, în timp ce Harry își aranjă nerŹvos părul peste cicatrice și se așeză pe pat. La drum, Ern, zise Stan și se așeză în fotoliul de lângă cel al șoferului. Se auzi iar un alt BANG! și Harry se trezi trântit în pat, pe spate, din cauza vitezei autobuzului. Ridicându-se cu grijă, Harry privi pe fereastră și văzu că acum se aflau pe alte străzi. Stan privea încântat fața uimită a lui Harry. Aici ne aflam când am văzut că ne faci semn să oprim! zise Stan. Unde suntem, Ern, prin Scoția? Îhî, făcu Ernie. Dar cum de nu aud Încuiații zgomotul făcut de autoŹbuz? întrebă Harry. Ei, na! pufni Stan cu dispreț. Aia? Nici nu privesc, nici nu ascultă cu atenție! Habar n-au de nimic! Mai bine du-te și trezește-o pe doamna Marsh, Stan, zise Ernie. Ajungem la Abergavenny într-un minut! Stan trecu pe lângă patul lui Harry și dispăru pe niște scări de lemn. Harry continua să se uite pe fereastră, încă foarte neliniștit. Ernie părea să nu stăpânească volanul prea bine. Autobuzul se tot urca pe trotuar, dar nu lovea nimic. Felinarele, cutiile poștale, pubelele, săreau pur și simplu din fața autobuzului și reveneau la poziția lor, imediat ce acesta se îndepărta. Stan reapăru la capătul scărilor, urmat de o vrăjitoare îmŹbrăcată într-o pelerină verde-pal. Ați ajuns, doamnă Marsh, zise Stan și apăsă pe frână, în timp ce paturile se deplasară câțiva centimetri spre partea din față a autobuzului. Doamna Marsh își duse o batistă la gură și coborî din maŹșină. Stan îi aruncă bagajul și închise repede ușile. Alt BANG! și ajunseră pe o alee de țară, de data asta, dând la o parte copacii! Harry n-ar fi fost în stare să doarmă nici dacă ar fi călăŹtorit cu un autobuz obișnuit, ca să nu mai vorbim de ăsta care făcea un zgomot infernal și făcea salturi bruște, de sute de kilometri. Se lăsă pe spate și stomacul i se strânse din nou, gândindu-se ce se va întâmpla cu el și dacă familia Dursley reușise să o dea jos de pe tavan pe Mătușa Marge. Stan începu să frunzărească Profetul Zilei' și să citească printre dinți. O fotografie marc a unui bărbat cu fața suptă și cu păr lung, slinos și încâlcit, clipea spre Harry încetișor, de pe prima pagină a ziarului. Chipul i se părea tare cunoscut. Tipul ăsta! sări Harry, uitând pentru o clipă de necaŹzurile lui. A fost la buletinul de știri de la televiziunea ÎncuŹiaților! Stan se reîntoarse la prima pagină și chicoti: Sirius Black, dădu el din cap. Sigur că a fost la televiŹzor, Neville! Da' pe ce lume te afli? Stan îl privi cu superioritate pe Harry și îi întinse ziarul. Ar trebui să citești mai mult, Neville, zise el. Harry luă ziarul și citi la lumina lumânării: BLACK ÎNCĂ ÎN LIBERTATE! Sirius Black, probabil cel mai faimos prizonier din toate timpurile, închis în Fortăreața Azkaban, nu a reușit sa fie încă prins, așa cum a confirmat astăzi Ministerul Magiei. Facem tot ce putem ca să-l capturăm, a zis Ministrul MaŹgiei, Cornelius Fudge, în dimineața aceasta, și apelăm la comunitatea vrăjitorilor să-și păstreze calmul. Fudge a fost criticat de câțiva membri ai Federației VrăjiŹtorilor pentru că l-a pus la curent pe Primul-Ministru al Încuiaților despre această criză. Păi, cum credeți, am fost nevoit să o fac, a zis Cornelius Fudge, foarte uitat. Sirius Black e un nebun furios, e un periŹcol pentru oricine îi iese în cale, vrăjitor sau nu. Primul-MiŹnistru mi-a dat cuvântul său că nu va sufla o vorbă nimănui despre adevărata identitate a lui Sirius Black. Și, hai să fim serioși, oare l-ar crede cineva, chiar dacă ar face-o? În timp ce Încuiaților li s-a adus la cunoștință că Black are o pușcă (un fel de baghetă de metal folosită de Încuiați penŹtru a se masacra între ei), comunitatea magică se teme de un masacru ca cel de acum doisprezece ani, când Black a omorât treisprezece oameni cu un singur blestem! Harry privi în ochii înfundați în orbite ai lui Black, singurii care păreau vii pe fața aceea cadaverică. Harry nu se întâlnise niciodată cu un vampir, dar văzuse poze în cartea de la cursul Apărare contra Magiei Negre, iar Black, cu fața lui ca ceara, arăta chiar ca un vampir. Ți se face părul măciucă, nu? întrebă Stan, privindu-l pe Harry, în timp ce acesta citea. A omorât treisprezece oameni cu un singur blestem? întrebă Harry, întinzându-i ziarul lui Stan. Da, răspunse Stan. În fața tuturor, cu martori, ce mai! Ziua în amiaza mare! Câte necazuri s-au întâmplat din cauza lui, nu-i așa, Ern? Da, zise Ernie, îngândurat. Stan se întoarse în fotoliu, pentru a-l privi mai bine pe Harry. Black a fost mare suporter al lui Știi-Tu-Cine, spuse Stan. Al lui Cap-de-Mort? întrebă Harry, fără să-și dea seama. Pistruii lui Stan se albiră și ei, iar Ernie trase așa de tare de volan, încât o întreagă fermă trebui să se dea la o parte din fața Autobuzului Salvator. Nu ești în toate mințile? îl întrebă Stan. Pentru ce a treŹbuit să-i pomenești numele? Mii de scuze, zise Harry. Am uitat... Ai uitat! făcu Stan. Îmi bate inima, mai să-mi sară din piept! Deci, Black a fost suporterul lui Știm-Noi-Cine? întrebă Harry, precaut de data asta. Da, zise Stan, încă frecându-se în dreptul inimii. Așa e, i-a fost foarte credincios lui Știi-Tu-Cui... Se zice că atunci când micul Harry Potter - Harry își aranja iar părul pe frunte - l-a făcut pe Știi-Tu-Cine să-și piardă puterile, toți credincioșii lui și-au dat seama că nu mai era nimic de făcut și au încercat să scape neobservați. Nu și Sirius Black! El era convins că îi va urma la conducere lui Știi-Tu-Cine... OriŹcum, când l-au încolțit într-o stradă plină de Încuiați, Black și-a scos bagheta și a măturat jumătate de stradă. Au fost omorâți doisprezece Încuiați și un vrăjitor. Oribil, nu? Și știi ce a mai făcut după asta? Ce? întrebă Harry. Stan continuă, coborând și mai mult vocea. A râs! zise Stan. Stătea acolo și râdea! Iar când au sosit întăriri de la Ministerul Magiei, s-a supus și a mers cu ei în liniște, dar tot râzând. Așa a făcut! Și știi de ce? Fiindcă e nebun, de-aia! E nebun, nu-i așa, Ern? Dacă nu era când a fost dus la Azkaban, cu siguranță că acum e! adăugă Ernie cu vocea lui joasă. Eu mi-aș pune capăt zilelor, înainte de a fi dus acolo. Dar așa-i trebuie, penŹtru tot ce-a făcut! Au avut mari probleme până au șters urmele. Auzi, doisprezece Încuiați morți în plină zi! Ce au zis că s-a întâmŹplat, Ern? O explozie de la o conductă de gaze! mormăi Ernie. Și acum e în libertate! zise Stan, privind la fața suptă a lui Black. Nimeni până la el nu a mai reușit să scape de la Azkaban! Nu-i așa, Ern? Să mă tai, dacă știu cum a făcut! Ți se ridică părul pe spinare, nu? Doar nu ai nici o șansă în fața paznicilor de la Azkaban, nu-i așa, Ern? Pe Ernie îl trecură fiorii. Nu vrei să vorbim despre altceva, Stan? întrebă el, cuŹtremurându-se. Mi se face rău numai când mă gândesc! Stan puse ziarul la o parte, fără prea mare tragere de inimă, iar Harry își lipi iar nasul de fereastră, mai neliniștit ca niciodată. Își închipuia ce ar fi spus Stan pasagerilor săi, dacă ar fi știut pe cine transporta în acel moment. (Ai auzit ce-a făcut Harry Potter ăla, Ern? A umflat-o pe mătușa lui până când a pocnit biata femeie! Și mai încerca să scape cu fața curată!) Și el, Harry, încălcase legea vrăjitorilor la fel ca Sirius Black. Faptul că o umflase pe Mătușa Marge nu era suficient ca să fie dus direct la Azkaban? Harry nu știa nimic despre închisoarea vrăjitorilor, dar toți vorbeau despre ea cu cea mai mare teamă. Hagrid, paznicul de la Hogwarts, petreŹcuse două luni acolo, anul trecut. Harry nu uitase nici acum privirea îngrozită a lui Hagrid, când auzise unde vor să-l ducă. Și doar Hagrid era unul dintre cei mai curajoși oaŹmeni pe care îi cunoscuse Harry! Autobuzul Salvator mergea în întuneric, împrăștiind în toate părțile tufișurile, cabinele telefonice, copacii, iar Harry zăcea îngrijorat, pe patul lui cu saltea de puf. Stan își aminti că Harry plătise și pentru ciocolată cu lapte, dar îi vărsă cana pe pernă, la o mișcare mai bruscă a mașinii. Pe rând, vrăjitori și vrăjitoare, îmbrăcați în pelerine și papuci, coborau de la etajele de sus și părăseau autobuzul. Toți păreau foarte fericiți că li s-a terminat călătoria. În cele din urmă, în autobuz rămase numai Harry. Ei bine, Neville, unde anume vrei să te lăsăm în LonŹdra? întrebă Stan, frecându-și mâinile. Pe Aleea Diagon! răspunse Harry. Așa să fie! exclamă Stan. BANG! Mergeau de-a lungul lui Charing Cross Road. Harry stătea în picioare și vedea cum clădirile și băncile se dădeau la o parte din calea autobuzului. Începea să se lumineze de zi. Trebuia să rămână cât mai neobservat până când se desŹchidea banca, să-și ia banii și apoi să plece... Unde, habar nu avea... Ernie apăsă pe frână și autobuzul se opri scrâșnind în fața unei cârciume dărăpănate, Ceaunul crăpat, în spatele căreia se afla intrarea pe Aleea Diagon. Mulțumesc, îi zise Harry lui Ernie. Coborî scările și îl ajută pe Stan să dea jos, pe trotuar, cufărul și colivia lui Hedwig. La revedere, Stan, își luă rămas-bun Harry. Dar Stan nu dădu semne că l-ar fi auzit. Stătea în picioare, cu ochii țintă la intrarea în cârciumă. A, aici erai, Harry, zise o voce. Înainte de a se întoarce să vadă a cui era vocea, Harry simți o mână pe umăr. În același timp, Stan exclamă: Ern, Ern, vino repede să vezi și tu! Măi să fie! Harry se uită la posesorul mâinii de pe umărul său și simți cum i se revarsă în stomac o găleată cu bucăți de gheaŹță: era Cornelius Fudge, în persoană! Stan veni imediat lângă ei. Cum i-ați spus lui Neville, domnule Ministru? întrebă el emoționat. Fudge, un omuleț impozant, într-o pelerină prinsă cu un ac decorativ pe umăr, se uită lipsit de expresie și obosit la Stan. Neville? repetă el, încruntându-se. El e Harry Potter! Știam eu! strigă Stan. Ern, Ern, știi cine era Neville? Era Harry Potter! Vino să-i vezi cicatricea! Da, bine, făcu Fudge, împăciuitor. Mă bucur că AutoŹbuzul Salvator l-a adus pe Harry Potter teafăr, dar eu și Harry trebuie să intrăm, avem de discutat ceva... Fudge îl strânse și mai mult de umăr și Harry se trezi conŹdus în cârciuma Ceaunul crăpat. Un tip gârbovit intră pe ușa din spatele barului și se apropie de tejghea, cu o lanŹternă în mână. Era Tom, proprietarul cârciumei, slab și știrb. Ați dat de el până la urmă, domnule Ministru, zise el. Ce doriți? O bere? Un coniac? Mai degrabă niște ceai, zise Fudge, fără să-l slăbească din strânsoare pe Harry. Se auziră niște gâfâituri în spatele lor și își făcură apariția Stan și Ernie. Aduceau cufărul lui Harry și colivia lui HedŹwig și erau foarte emoționați. De ce ne-ai spus că te numești Neville? întrebă Stan, în timp ce Ernie se uita plin de interes peste umărul lui Stan. Tom, dorim un separeu, te rog, accentua Fudge cuvinŹtele. La revedere, făcu Harry, cu o privire vinovată, în timp ce îl urma pe Fudge spre separeul, pe care îl alesese Tom. La revedere, Neville, strigă Stan. Fudge și Harry merseră pe un culoar, conduși de lumina lanternei lui Tom, și ajunseră într-un mic separeu. Tom pocni din degete și un foc vesel se aprinse în cămin, după care se înclină și părăsi separeul. Stai jos, Harry, îl îndemnă Fudge, arătându-i un scaun în apropiere de foc. Harry se așeză, simțind că i se face pielea-găinii cu tot foŹcul din cămin. Fudge își scoase pelerina și o puse alături, după care își ridică puțin pantalonii de la costumul verde-prăŹzuliu și se așeză în fața lui Harry. Mă numesc Cornelius Fudge și sunt Ministrul Magiei, zise el. Harry știa deja acest lucru. Îl mai văzuse o dată, dar atunci Harry purta pelerina care îl făcea invizibil, pe care i-o lăsase moștenire tatăl său. Fudge nu avea însă cum să știe acel lucru. Tom, hangiul, reapăru, cu un șorț peste cămașa de noapŹte și cu o tavă cu ceai și pesmeciori. Așeză tava pe masa dinŹtre Harry și Fudge și părăsi separeul, închizând ușa după el. Ei bine, Harry, începu Fudge, turnând ceai în căni, treŹbuie să-ți mărturisesc că ne-ai cam pus pe jar. Să-ți părăsești unchiul și mătușa în felul acesta... Începusem să cred că... Ei, slavă Domnului, bine că ești întreg! Fudge își unse un pesmecior cu unt și împinse tava spre Harry. Mănâncă, Harry, pari foarte slăbit. Ei bine, cred că ești curios să știi cum ne-am descurcat cu domnișoara Marjorie Dursley, pe care ai lăsat-o pe tavan. În urmă cu câteva ore, am trimis în casa de pe Aleea Boschetelor, de la numărul patru, doi reprezentanți ai departamentului Descântece și Dezlegări de Vrăji. Domnișoara Dursley a fost înțepată, ca să se dezumfle, și i s-a modificat memoria, ca să nu-și mai amintească niciodată de incident. Cam asta e, nu s-a întâmŹplat nimic grav. Fudge îi zâmbi lui Harry, peste marginea ceșcuței cu ceai, mai degrabă ca un unchi care își privește nepotul favorit. Harry, care nu-și mai revenea din uimire, deschise gura să spună ceva, dar nu își găsi cuvintele și închise gura la loc. Ești cumva îngrijorat de reacția mătușii și a unchiului tău? continuă Fudge. Ei bine, trebuie să-ți spun că sunt suŹpărați la culme, dar s-au învoit să te primească iar în vacanŹță, cu condiția să îți petreci Crăciunul și Paștele la Hogwarts. Harry reuși să-și înlăture nodul din gât și strigă: Întotdeauna am rămas la Hogwarts de Crăciun și de Paște! Și nu vreau să mă mai întorc niciodată la ei! Ei, și tu! încercă să-l potolească Fudge, îngrijorat. Sunt sigur că o să gândești altfel după ce o să te mai calmezi. Sunt totuși familia ta și ții la ei, desigur... undeva acolo, foarte adânc, în sufletul tău... Harry renunță să-și mai susțină punctul de vedere în fața lui Fudge. Era foarte curios să afle ce se va întâmpla cu el în continuare. Nu mai rămâne decât să ne gândim, zise Fudge, ungânŹdu-și tacticos un al doilea pesmecior, unde o să-ți petreci restul vacanței. Îți propun să-ți iei o cameră la Ceaunul Crăpat în aceste două săptămâni și... Dar ce pedeapsă o să primesc? întrebă Harry. Pedeapsă? se miră Fudge. Doar am încălcat legea vrăjitorilor minori, zise Harry. Ei, dragul meu băiat, doar n-o să te pedepsim pentru un nimic ca ăsta! zise Fudge, fluturându-și pesmetul, cu neŹrăbdare. A fost un accident! Nu trimitem oamenii la AzkaŹban numai fiindcă și-au umflat mătușa! Dar asta nu avu darul să-l liniștească, fiindcă Harry își aminti experiența lui cu Ministerul Magiei. Anul trecut, începu Harry, am primit un avertisment serios fiindcă un spiriduș a trântit pe jos tortul făcut de mătușa mea! Mi s-a spus că voi fi eliminat de la Hogwarts la următoarea abatere! Dacă privirea nu-l înșela, lui Harry i se păru că Fudge nu se simte tocmai la largul lui. Depinde de motivul care a provocat vraja, începu Fudge, stânjenit, lucrurile se mai schimbă... Doar nu vrei să fii exmatriculat, nu-i așa? Sigur că nu vreau! sări Harry. Atunci, ce-i cu agitația asta? râse Fudge, ușurat. Hai, ia și tu un pesmecior, cât mă duc eu să văd dacă Tom are o cameră pentru tine. Fudge ieși din separeu, iar Harry rămase cu privirea ațintită după el. Se întâmpla ceva ciudat, cât se poate de straniu. De ce l-ar fi așteptat Fudge la Ceaunul Crăpat, dacă nu avea de gând să-l pedepsească pentru ce făcuse? Dacă se gândea mai bine, era foarte neobișnuit ca un minisŹtru să se implice personal în treburi minore ca acestea... Fudge se întoarse, însoțit de Tom, hangiul. Camera unsprezece e liberă, Harry, îl anunță Fudge. Cred că o să te odihnești bine. Un lucru vreau să lămurim: nu te plimba prin Londra Încuiaților! Rămâi în Aleea Diagon și să te întorci la Ceaunul Crăpat înainte de căderea nopții, ne-am înțeles? L-am rugat pe Tom să te supravegheze. Bine, fu de acord Harry, dar de ce... Fiindcă nu vrem să te rătăcești iar! râse Fudge. E mult mai bine să știm unde ești... Adică, vreau să spun... Fudge se opri și își drese glasul, luându-și pelerina. Eu am plecat, am multă treabă, doar știi... Ați aflat ceva de Black sau încă nu? întrebă Harry. Mâinile lui Fudge dădură drumul marginii argintate a pelerinei. Dar cum? strigă el. A, ai aflat din ziar, probabil... Nu încă, dar e doar o chestiune de timp. Paznicii de la Azkaban nu dau greș niciodată și... sunt mai furioși ca oricând! Fudge se cutremură puțin. La revedere! În timp ce-și strângeau mâinile, lui Harry îi veni o idee. Domnule Ministru, pot să vă întreb ceva? Da, sigur, zâmbi Fudge. În anul trei, la Hogwarts, ni se permite să vizităm HogŹsmeade, dar unchii mei nu mi-au semnat învoirea. N-ați putea dumneavoastră... Fudge era foarte stânjenit. Păi... nu... Îmi pare rău, Harry, dar eu nu sunt nici tatăl, nici tutorele tău... Dar sunteți Ministrul Magiei! Dacă mi-ați da dumneaŹvoastră voie... Nu, regret, Harry, dar regulile sunt reguli, zise Fudge, hotărât. O să vizitezi Hogsmeade anul viitor. De fapt, e mai bine dacă nu te-ai duce anul ăsta... Da... Ei, la revedere, disŹtrează-te cât mai ești în vacanță, Harry! Și cu o ultimă strângere de mână, Fudge ieși din încăŹpere. Tom se îndreptă spre Harry, privindu-l binevoitor. Urmați-mă, vă rog, domnule Potter, zise el. Am dus deja în cameră cufărul și colivia. Harry îl urmă pe Tom pe o scară frumoasă de lemn până la camera cu numărul unsprezece, gravat pe o tăbliță de aramă. Tom deschise respectuos ușa. Camera avea un pat care părea foarte confortabil, mobilă de stejar lustruit, un cămin în care ardea un foc îmbietor, iar pe marginea dulapului stătea... Hedwig! strigă Harry. Bufnița albă ca neaua deschise ciocul și bătu drăgăstos din aripi. Aveți o bufniță foarte deșteaptă, făcu Tom. A ajuns la zece minute după dumneavoastră. Dacă mai vreți ceva, domnule Potter, nu ezitați să spuneți. Tom se mai înclină o dată și ieși din cameră. Harry stătu multă vreme pe marginea patului, cu mințile aiurea, mângâind-o pe Hedwig. Cerul se schimbase rapid, de la albastru-intens la gri-închis, ca de oțel, străpuns pe alocuri de sclipiri rozalii și aurii. Lui Harry nu îi venea să creadă că părăsise casa din Aleea Boschetelor doar în urmă cu câteva ore, că nu fusese exmatriculat și că urma să peŹtreacă două săptămâni fără nici un Dursley! Oh, a fost o noapte foarte agitată, Hedwig, zise Harry, căscând. Și, fără ca măcar să-și scoată ochelarii, se întinse pe pat și adormi buștean.