Harry Potter – Prizonier la Azcaban

— CAPITOLUL VIII—

FUGA FEMEII GRASE DIN TABLOU

În scurt timp, „Apărarea contra Magiei Negre” deveni maŹteria favorită a majorității elevilor. Numai Draco și banda lui de gorile aveau ceva de cârtit împotriva profesorului Lupin. — Uitați-vă ce haine are, zicea el, când profesorul Lupin trecea pe lângă el. Se îmbracă la fel ca spiridușii noștri de casă! Dar nimănui nu-i păsa că hainele profesorului Lupin erau decolorate și cârpite. Următoarele lui lecții au fost la fel de interesante ca și prima. După Bongi, au studiat Pălăriile Roșii, ființe asemănătoare spiridușilor, foarte rele, care apăreau acolo unde se făceau vărsări de sânge, în hruŹbele castelelor sau pe câmpurile de bătălie, căsăpindu-i pe cei învinși. Au trecut apoi la Carpi, care trăiau în apă și seŹmănau cu maimuțele, numai că erau acoperiți cu solzi. Aveau gheare lungi, gata să înhațe pe oricine le încălca teriŹtoriul. Harry ar fi dorit să îi placă la fel de mult și celelalte materii. Cele mai îngrozitoare erau orele de „Poțiuni”. PlesŹneală era mai răzbunător ca niciodată și toată lumea știa de ce. Zvonul că Bongul luase forma lui și felul în care îl îmbrăŹcase Neville, cu hainele bunicii lui, se răspândise în toată școala cu viteza fulgerului. Lui Plesneală întâmplarea nu i se părea deloc hazlie. Ochii i se îngustau cu răutate, ori de câte ori auzea numele profesorului Lupin, iar pe Neville îl teroriza mai rău ca niciodată. Harry ajunsese să fie îngrozit și de orele profesoarei Trelawney, din camera ei misterioasă din turn, unde desŹcifrau semne și simboluri. Încerca să evite pe cât putea să o privească direct, ca să nu-i vadă ochii plini de lacrimi, ori de câte ori se uita la el. Nu avea cum să o placă pe profesoara Trelawney, deși majoritatea colegilor o tratau cu un respect vecin cu venerația. Parvati Patil și Lavander Brown obișŹnuiau să-i facă vizite și în pauzele de prânz și întotdeauna se întorceau de la ea cu aere de superioritate, ca și cum ele ar fi știut lucruri pe care ceilalți nu le știau. În același timp, când i se adresau lui Harry, vorbeau cu el blând și cu multă condescendență, ca și cum acesta s-ar fi aflat pe patul de moarte. Nimănui nu îi plăceau orele de „Grija pentru creaturile magice”, care, după aventurile din prima zi, deveniseră foarŹte plictisitoare. Asistau acum la ore nesfârșite despre TriŹrâme, care erau cele mai plicticoase ființe vii. — De ce să ne pierdem timpul cu ele? se revolta Ron, după încă o oră în care tăiase salată și o băgase pe gâtul subŹțirel al Trirâmelor. Dar la sfârșitul lui octombrie, Harry începu să se ocupe cu altceva, mult mai plăcut, care compensa insatisfacția de până atunci. Se apropia Campionatul de Vâjthaț și Oliver Baston, căpitanul echipei Cercetașilor, îi convocă într-o seaŹră de marți la o întrunire, pentru a discuta tacticile de joc în viitorul campionat. Erau șapte jucători într-o echipă de Vâjthaț: trei înaintași, care aveau sarcina de a înscrie goluri, adică de a introduce balonul (cam cât o minge de fotbal) într-unui din coșurile înalte de circa un metru și jumătate, de la capetele terenuŹlui, doi prinzători, echipați cu măciuci serioase, care treŹbuiau să abată și să trimită departe baloanele-ghiulea (două mingi mai mici, negre și grele, care atacau jucătorii), un porŹtar, care avea grijă ca balonul să nu intre în coș, și un căutăŹtor, care avea sarcina cea mai grea dintre toți, aceea de a depista și a prinde hoțoaica aurie (o minge mică, aurie, de mărimea unei alune), eveniment cu care se încheia jocul, adăugând alte o sută cincizeci de puncte la scorul de până atunci echipei care reușea să o prindă prima. Oliver Baston, care avea șaptesprezece ani, era în anul VII (și ultimul!) la Hogwarts. Se simțea în vocea lui un fel de disŹperare, în momentul în care li se adresă celorlalți coechiŹpieri, în vestiarele de la marginea terenului de Vâjthaț. — Este ultima noastră șansă - a mea, vreau să spun - de a câștiga Campionatul de Vâjthaț, le spuse el, pășind nervos prin fața lor, dintr-o parte în alta. O să termin școala anul ăsta, n-o să mai am alt prilej de a câștiga. Cercetașii nu au mai câștigat deloc în ultimii șapte ani. E adevărat, am avut și ghinion, rănirile din Campionatul de anul trecut... Baston înghiți cu greu, ca și cum amintirile îi readuseseră un nod în gât. — Dar cu toții știm prea bine că avem o echipă a naibii de bună, cea mai bună din școală! zise el, lovind cu pumnul în palma celeilalte mâini, în ochi aprinzându-i-se iar scânteia aceea de dorință fierbinte. Avem trei super-înaintași... Și Baston arătă spre Alicia Spinnet, Angelina Johnson și spre Katie Bell. — Avem doi prinzători imbatabili... — Oprește-te, Oliver, ne faci să ne rușinăm, ziseră Fred și George Weasley, într-un glas, pretinzând că li se înroșiseră obrajii. — Și avem un căutător care n-a ratat niciodată hoțoaica aurie! mai zise Baston, uitându-se la Harry cu un fel de mânŹdrie furioasă. Și mai sunt și eu, desigur! — Da, și noi suntem de părere că ești foarte bun, Oliver, zise George. — Un portar dat naibii! făcu Fred. — În ultimii doi ani, își reluă Baston discursul, numele nostru ar fi trebuit să fie gravat pe Cupa Campionatului de Vâjthaț. De când îl avem pe Harry în echipă, am zis că totul e floare la ureche. Și totuși n-am obținut Cupa... Anul ăsta e ultima noastră șansă de a ne înscrie numele pe Cupă... Baston le vorbise cu multă pasiune și hotărâre, încât nici măcar Fred și George nu mai făcură glume. — Oliver, fii liniștit, zise Fred, anul ăsta Cupa e a noastră! — O să reușim, Oliver, îl asigură și Angelina. — Cu certitudine, adăugă și Harry. Mai hotărâtă ca niciodată, echipa Cercetașilor își începu antrenamentele, de trei ori pe săptămână. Vremea era tot mai rece și mai ploioasă, zilele se scurtaseră, dar nici noŹroiul, nici vântul, nici ploaia nu reușiră să clatine hotărârea lui Harry ca echipa lor să câștige în cele din urmă cupa de argint. Într-o seară, când se întoarse de la antrenament în cameŹra de zi a Cercetașilor, obosit, dar mulțumit de felul în care se desfășurase antrenamentul, Harry îi găsi pe toți agitați și emoționați.. — Ce s-a întâmplat? îi întrebă el pe Ron și pe Hermione, care stăteau în cele mai bune fotolii, lângă foc, și terminau niște hărți la „Astronomie”. — Primul week-end la Hogsmeade, zise Ron, arătând spre un bilețel de pe vechea tablă cu anunțuri. La sfârșitul lui octombrie, de Halloween. — Excelent, făcu Fred, care intrase imediat după Harry, prin gaura din portret. Trebuie să merg la „Zonko”, aproaŹpe că mi s-au terminat Bomboanele Urât-mirositoare! Harry se lăsă într-un fotoliu de lângă Ron, dispărându-i toată buna dispoziție. Hermione observă imediat. — Lasă, Harry, îl consolă ea, sunt sigură că data viitoare o să poți merge și tu. O să-l prindă pe Sirius Black curând. Deja a fost văzut o dată... — Black nu e așa de prost să încerce ceva tocmai la Hogsmeade, zise Ron. Întreab-o pe profesoara McGonagall dacă îți dă voie să vii și tu, Harry. Cine știe peste câte secole o fi „data viitoare”! — Ron! îl certă Hermione. Harry trebuie să stea în școală, doar știi... — Nu se poate să fie singurul din anul III care să rămână în școală, susținu Ron în continuare. Du-te și întreab-o pe doamna profesoară, Harry! — Da, cred că o să mă duc, zise Harry, luându-și inima în dinți. Hermione deschise gura să spună ceva, dar în momentul acela îi ateriză în poală Șmecherilă. Din gură îi atârna un păianjen mare și urât. — Chiar trebuie să mănânce chestiile astea în fața noastră? întrebă Ron scârbit. — Deșteptul meu, îl lăudă Hermione. Și l-ai prins tu sinŹgurel? Șmecherilă mestecă încet-încet păianjenul, privindu-l obraznic pe Ron. — Așa, încurajează-l să stea pe lângă noi, sări Ron. Doar știi că Pungașul doarme în geanta mea! Harry începu să caște. Îi era foarte somn, dar trebuia să-și termine și el harta la „Astronomie”. Își trase geanta în fața lui, scoase cerneala și pana și începu să deseneze. — Poți să o copiezi pe a mea, dacă vrei, îi zise Ron lui Harry, arătându-i harta. Hermione, care era împotriva copiatului, își strânse buzele, dar nu zise nimic. Șmecherilă continua să se uite țintă la Ron și să-și miște vârful cozii lui stufoase. Apoi, fără de veste, făcu un salt. — Au! strigă Ron, trăgându-și geanta în care își înfipsese Șmecherilă ghearele. Jos! Dă-i drumul, animal nesuferit! Degeaba încerca Ron să tragă geanta din ghearele lui, Șmecherilă se prinsese bine de ea și mieuna și scuipa sălŹbatic. — Ron, să nu-i faci ceva! strigă Hermione. Toți cei din camera de zi a Cercetașilor priveau amuzați scena. Ron învârtea geanta, cu Șmecherilă cu tot, iar PunŹgașul fu azvârlit afară. — PRINDE ANIMALUL! urlă Ron la Hermione, în timp ce Șmecherilă dăduse drumul la ce mai rămăsese din geantă și acum îl vâna pe Pungașul. George Weasley se întinse să-l prindă, dar nu reuși. Pungașul se strecură printre zeci de perechi de picioare și se ascunse sub un dulap. Șmecherilă se opri în fața dulaŹpului, se lăsă pe burtă și începu să dea furios cu laba din față pe sub dulap, încercând să-l scoată de acolo pe Pungașul. Ron și Hermione se grăbiră într-acolo. Hermione îl apuŹcă pe Șmecherilă de mijloc și îl feri din calea lui Ron. Ron se lăsă și el pe burtă și, cu multă dificultate, reuși să-l tragă pe Pungașul afară, apucându-l de vârful cozii. — Uită-te și tu la el, zise Ron furios, arătându-i-l pe Pungașul, e numai pielea și osul, bietul de el. Să ții monstrul ăla departe de noi! — Șmecherilă n-are de unde să știe că nu e bine ce face, îi luă Hermione apărarea. Toate pisicile vânează șoareci, nu? — E ceva straniu cu animalul ăsta, zise Ron, luptându-se să-și convingă șobolanul să intre în buzunarul lui. A auzit când am spus că Pungașul este în geantă! — Prostii! zise Hermione. L-a mirosit! Altfel cum crezi că... — Motanul ăsta are ceva cu Pungașul, ascultați-mă pe mine! continuă Ron, fără să țină seama că cei din jur începuseră să chicotească. Pungașul a fost primul aici! Și e bolnav! Ron plecă din camera de zi și începu să urce scările spre dormitoarele băieților. * A doua zi, lui Ron tot nu-i trecuse supărarea pe HermiŹone. Abia îi adresă câteva cuvinte pe tot drumul spre ora de „Ierbologie”, deși el, Harry și Hermione lucrau împreună la același proiect științific, cu Pufopăstăi. — Cum se mai simte Pungașul? întrebă Hermione, timid, în timp ce curățau plantele de Pufopăstăi și puneau boabele strălucitoare într-o găleată de lemn. — Se ascunde sub salteaua de la patul meu și tremură de mama-focului, asta face, zise Ron, nervos, și vărsă găleata, împrăștiind boabele pe pământul din seră. — Hei, ai grijă, Weasley, sări profesoara Lăstar, în timp ce boabele înfloreau sub ochii lor. Următoarea oră aveau „Transfigurări”. Harry, care se hoŹtărâse să ceară permisiunea profesoarei McGonagall de a merge la Hogsmeade, împreună cu toți colegii lui, aștepta la coadă, în urma tuturor, ca să intre în clasă, tot gândindu-se cum s-o abordeze pe profesoară. Deodată, se întâmplă ceva la capătul din față al cozii. Lavander Brown părea că plânge. Parvati Patil o ținea de mijloc și le explica ceva lui Seamus Finnigan și lui Dean Thomas, care o ascultau foarte serioși. — Ce-i cu tine, Lavander? întrebă Hermione, când ea, Harry și Ron se apropiară de grupul curioșilor. — A primit o scrisoare de acasă, prin care este anunțată că iepurașul ei favorit a murit, șopti Parvati. L-a mâncat o vulpe! — Oh, îmi pare rău, Lavander, o compătimi Hermione. — Trebuia să-mi închipui, suspină Lavander. Știți ce zi e azi? — Păi... — Vineri, șaisprezece octombrie! „Lucrul acela, de care te temi atât, se va întâmpla într-o vineri, pe șaisprezece octomŹbrie”, cită ea. Vă amintiți? Doamna profesoară Trelawney a avut dreptate! Toată clasa se adunase acum în jurul ei. Seamus dădu din cap, îngrijorat. Hermione ezită puțin, apoi îndrăzni să o întrebe: — Te temeai tu cel mai tare că pe Binky o să-l mănânce o vulpe? — Ei, nu că o să-l mănânce o vulpe, zise Lavander, privind-o cu reproș pe Hermione, dar mă temeam să nu moară! — Oh, zise Hermione și făcu o pauză, ezitând iar. Și Binky... era bătrân? — Nu, nu, era pui, zise Lavander, suspinând. Parvati o luă pe după umeri. — Dar de ce ți-era frică să nu moară? insistă Hermione. Parvati o privi iar cu reproș. — Păi, să o luăm logic, zise Hermione și se întoarse cu fața spre restul colegilor. Binky nici măcar n-a murit azi. Astăzi a primit Lavander vestea - Lavander începu iar să se jelească - și e clar că nu se temea de asta, fiindcă vestea a fost un șoc pentru ea! — Las-o în pace, Lavander, se băgă și Ron, pentru ea nu contează animalele favorite ale altor persoane... Din fericire, profesoara McGonagall deschise ușa în acel moment, altfel, după privirile fioroase pe care și le aruncau Ron și Hermione, cine știe unde s-ar fi ajuns! Intrară în claŹsă și se așezară de o parte și de alta a lui Harry și nu își adreŹsară nici un cuvânt cât dură lecția. Harry nu se hotărâse încă în ce fel să înceapă, când se auzi clopoțelul care anunța sfârșitul orei, dar profesoara McGonagall aduse ea însăși vorba despre Hogsmeade. — Un moment, vă rog, le zise ea, văzându-i că se preŹgăteau să plece. Deoarece eu sunt șefa casei voastre, vă rog să-mi prezentați învoirile pentru a merge la Hogsmeade, până la Halloween. Nu aveți învoiri, nu mergeți, să fie clar! Neville ridică mâna. — Vă rog, doamnă profesoară, eu cred că mi-am pierdut... — Bunica ta mi-a trimis-o direct mie, Neville, zise profeŹsoara McGonagall. A crezut că așa e mai sigur. Ei bine, asta e tot, puteți pleca! — Întreab-o acum, șopti Ron la urechea lui Harry. — Dar..., începu Hermione. — Du-te, Harry, îl îndemnă Ron cu încăpățânare. Harry așteptă până nu mai rămase decât Ron, apoi se duse la catedră. — Da, Potter? Harry respiră adânc. — Doamnă profesoară, începu el, unchiul și mătușa mea au... Eh... uitat să-mi semneze învoirea... Profesoara McGonagall îl privi insistent prin ochelarii ei pătrați, dar nu zise nimic. — Așa că... ce credeți... aș putea și eu... să merg la Hogsmeade? Profesoara McGonagall, cu privirile în pământ, își aranja hârtiile de pe catedră. — Mi-e teamă că nu, Potter, ai auzit ce am spus. N-aveți învoiri, nu mergeți! Astea-s regulile! — Dar, doamnă profesoară, doar știți că unchiul și mătușa mea sunt Încuiați... Nu înțeleg ei prea bine despre ce este vorba... Hogsmeade... învoirea... și alte chestii, zise Harry, susținut de înclinările din cap ale lui Ron. Dacă îmi dați voie dumneavoastră... — Dar eu nu-ți dau voie! zise ea scurt și își băgă hârtiile într-un sertar. Formularul spune clar că părintele sau tuŹtorele sunt cei care pot semna învoirea. Se întoarse și îl privi. Lui Harry i se păru că vede ceva ciuŹdat în ochii ei. Să fi fost milă?! — Îmi pare rău, Potter, dar ăsta e ultimul meu cuvânt! Haide, du-te, o să întârzii la ora următoare! * Nu mai era nimic de făcut. Ron o făcu de două parale pe profesoara McGonagall, ceea ce o necăji pe Hermione. — Nu-i nimic, orice rău spre bine, zise Hermione, ceea ce îl înfurie și mai tare pe Ron. Harry trebui să îndure toată ora următoare să-i audă pe toți vorbind emoționați despre excursia la Hogsmeade și unde or să se ducă mai întâi, odată ajunși acolo. — Dar mai e și petrecerea de Halloween, doar știi, încerŹcă Ron, cu un ultim efort, să-l înveselească pe Harry. — Da, făcu Harry a lehamite, ce să spun... Petrecerea de Halloween era ceva super, dar Harry s-ar fi bucurat să participe la ea a doua zi, după ce se întorcea la Hogwarts, împreună cu prietenii lui. Nimeni nu reuși să-l bine dispună pe Harry, oricât se strădui. Dean Thomas, care mânuia grozav pana, se oferi să falsifice semnătura UnŹchiului Vernon, dar, deoarece Harry îi spusese deja profeŹsoarei McGonagall că nu are semnătura lui, oferta cădea. Ron sugeră, nu prea convins, pelerina care îl făcea invizibil, dar Hermione respinse cu hotărâre ideea, amintindu-le că Dumbledore le spusese că Dementorii puteau să vadă prin ea. Percy avu cea mai slabă contribuție, încercând să-l conŹsoleze. — S-a făcut atâta caz de Hogsmeade, zise el, cu seriozitate, dar te asigur, Harry, că nu e așa precum se zice. Da, desiŹgur, magazinul cu dulciuri e grozav, dar „Zonko” e de-a dreptul periculos. Și conacul „Urlet în noapte” merită întotŹdeauna să fie văzută, dar în afară de astea, nu pierzi nimic. * În dimineața de Halloween, se sculă și merse la micul dejun împreună cu ceilalți. Se simțea total deprimat, deși făcea tot posibilul să mascheze lucrul acesta. — O să-ți aducem o mulțime de dulciuri, când ne întoarŹcem de la „Lorzii mierii” zise Hermione, neștiind ce să mai facă de mila lui. — Da, un munte, întări și Ron. În fața dezamăgirii lui Harry, Ron și Hermione uitaseră cearta lor provocată de Șmecherilă. — Nu vă faceți griji pentru mine, zise Harry cu un ton care lui i se părea foarte degajat. Ne întâlnim la petrecerea de Halloween. Distracție plăcuță! Îi conduse în holul de la intrare, unde Filch, îngrijitorul, stătea la ușă și îi verifica pe o listă interminabilă, privindu-i bănuitor pe toți și asigurându-se că nimeni dintre cei fără învoire nu încerca să se strecoare pe lângă el. — Rămâi aici, Potter? întrebă Draco, flancat de Crabbe și de Goyle. Ți-e frică să nu fie vreun Dementor, cumva? Harry nu-l băgă în seamă, urcând singur scările de marŹmură. O luă pe coridoarele pustii, îndreptându-se spre Turnul Cercetașilor. — Parola? întrebă doamna grasă din tablou, trezindu-se brusc din moțăială. — Fotuna Major, zise Harry absent. Gaura din portret se deschise și el trecu prin ea, ajunŹgând în camera de zi a Cercetașilor. Era plină cu elevi din anul I și II sau elevi mai mari care merseseră de atâtea ori la Hogsmeade, încât nu-i mai tenta. — Harry! Harry! Salut, Harry! Era Colin Creevey, un băiat din anul II care era căzut în admirație în fața lui Harry și nu pierdea nici un prilej să stea de vorbă cu el. — Nu te-ai dus și tu la Hogsmeade, Harry? De ce? Știi ce, zise Colin și privi mândru spre colegii lui, nu vrei să vii să stai cu noi? — Nu, Colin, mulțumesc, zise Harry care n-avea chef deŹloc să stea în mijlocul unei mulțimi care să se holbeze la fruntea lui și să-i admire cicatricea. Trebuie să mă duc la bibliotecă, am de făcut niște lucrări. După asta, nu îi rămase altceva de făcut, decât să facă stânga împrejur și să plece iar prin gaura din portret. — Nu știu de ce m-ai mai trezit acum un minut, zise doamna grasă, cât se poate de arțăgoasă, dându-i drumul lui Harry să treacă iar prin gaura din portret. Amărât, Harry cutreieră coridoarele spre bibliotecă, dar pe la jumătatea drumului se răzgândi - nu avea chef de studiu - și o luă pe coridorul din dreapta. Dădu nas în nas cu Filch, care verificase ultimii elevi care mergeau la HogŹsmeade. — Ce faci aici? pufni Filch bănuitor. — Nimic! răspunse Harry, cât se poate de adevărat de altfel. — Nimic! făcu Filch, ridicând din umeri iritat. Să i-o spui lu' mutu'! Unde te furișezi așa, de unul singur? De ce nu te-ai dus și tu la Hogsmeade, împreună cu ceilalți să cumperi Bomboane Urât-mirositoare, Praf de scărpinat sau Viermi gelatinoși? Harry ridică din umeri. — Du-te imediat în camera de zi a Cercetașilor! îl repezi Filch, petrecându-l cu privirea până ce Harry dispăru după colț. Dar Harry nu se întoarse în camera de zi. Urcă scările cu gând să meargă la hambarul unde stăteau bufnițele, s-o vadă pe Hedwig. Mergea alene pe coridor, când o voce dintr-o camera zise: — Harry?! Harry se uită să vadă cine vorbise și îl văzu pe profesorul Lupin, în ușa biroului său. — Ce faci aici? întrebă profesorul Lupin, cu o voce mult diferită de cea a lui Filch. Unde sunt Ron și Hermione? — Hogsmeade, zise Harry laconic, căutând să pară indiŹferent. — Aaa, făcu profesorul Lupin și se gândi câteva clipe, uitându-se la Harry. De ce nu intri puțin? Tocmai mi s-a trimis un Fluidem, pentru viitoarea lecție. — Un ce? întrebă Harry. Îl urmă pe Lupin, în biroul acestuia. Într-un colț, se vedea un bazin mare, cu apă. O creatură de un verde bolŹnăvicios și cu coarne mici și ascuțite stătea cu fața lipită de peretele de sticlă al bazinului. În același timp, își îndoia și își întindea degetele lungi și subțiri. — Un demon de apă, răspunse profesorul Lupin la întreŹbarea lui Harry. Nu o să avem mari probleme cu ăsta, acum că am avut deja de-a face cu Carpii. Șmecheria e să-l faci să-și slăbească strânsoarea. Ai observat ce degete are, anormal de lungi? Puternice, dar foarte fragile. Fluidemul își arătă colții, apoi se ascunse într-un colț, după niște alge. — Vrei un ceai? îl întrebă el pe Harry, îndreptându-se spre ceainic. Eu tocmai îmi pregăteam unul. — Da, mulțumesc, zise Harry, stânjenit. Lupin atinse de câteva ori ceainicul cu bagheta și imediat pe gura ceainicului ieșiră aburi. — Stai jos, îl invită profesorul Lupin, luând capacul de pe o cutie prăfuită. Am doar pliculețe de ceai, dar cred că te-ai săturat de... frunze de ceai! Harry se uită la el și văzu o sclipire glumeață în ochii lui. — Știți și dumneavoastră? întrebă Harry. — Mi-a zis profesoara McGonagall, zise Lupin, întinzându-i o cană cu ceai, ciobită pe alocuri. Sper că nu-ți faci griji, nu? — Nu, zise Harry. Harry se gândi o clipă dacă să-i spună despre câinele pe care îl văzuse pe Aleea Magnoliilor, dar se hotărî să n-o facă. Nu vroia ca profesorul Lupin să creadă că era laș, mai ales de când își dăduse seama că acesta nu îl credea în stare să facă față unui Bong. Gândurile lui Harry păreau să i se fi citit pe față, căci proŹfesorul Lupin întrebă: — Te îngrijorează ceva, Harry? — Nu, minți Harry, sorbind o gură de ceai și uitânduse la Fluidem, care îl amenința cu pumnul. Ba da! Vă amintiți ziua când ne-ați învățat să înfruntăm un Bong? — Da, zise Lupin încetișor. — De ce nu m-ați lăsat să mă înfrunt cu el? întrebă Harry, direct. Lupin ridică din sprânceană. — Credeam că ți-a fost clar de ce, Harry, zise el surprins. Harry fu luat pe nepregătite, fiindcă el se aștepta ca proŹfesorul Lupin să nege acel lucru. — De ce? întrebă el din nou. — Ei bine, zise el, încruntându-se, fiindcă bănuiesc că dacă te-aș fi lăsat, Bongul ar fi luat forma lui Cap-de-Mort... Harry tresări. Nu numai că nu acesta era răspunsul la care se aștepta Harry, dar profesorul Lupin rostise numele adevărat al Lordului Întunericului. Singura persoană pe care o mai auzise făcând acest lucru (în afară de el, bineînŹțeles) era Dumbledore. — Da, se pare că m-am înșelat, spuse profesorul Lupin, înŹcruntându-se și mai mult. Dar așa am crezut și nu mi s-a părut o idee bună ca el să se materializeze în fața întregii clase. Cred că s-ar produce mare panică. — Da, la el m-am gândit, la început, recunoscu Harry, dar apoi mi-am amintit de Dementori... — Așa, deci, făcu profesorul Lupin, gânditor, și zâmbi apoi, văzând uimirea de pe fața lui Harry. Asta arată, Harry, că cel mai mult ți-e frică de... frică. Foarte înțelept, Harry. Harry nu știu ce să spună, așa că mai luă o gură de ceai. — Deci ai fost convins că nu te cred în stare să-i faci față Bongului, nu-i așa? întrebă Lupin cu șiretenie. — Păi... da, zise Harry și pe dată se simți mai ușurat. DomŹnule profesor, dumneavoastră știți multe despre Dementori... Se întrerupse, din cauza unei bătăi în ușă. — Intră! strigă profesorul Lupin. Ușa se deschise și își făcu apariția Plesneală. Ținea în mâini un pocal încă fumegând. Se opri când îl văzu pe Harry, ochii îngustându-i-se cu ură. — Ah, Severus, zise profesorul Lupin, mulțumesc mult. Lasă-l aici, te rog, pe birou. Plesneală puse pocalul pe birou și își plimbă privirile de la Harry la Lupin. — Tocmai îi arătam lui Harry Fluidemul pe care l-am primit, zise Lupin amabil, arătând spre bazinul cu apă. — Fascinant! zise Plesneală, fără ca măcar să se uite în direcția indicată. Ar trebui să bei chestia aia chiar acum, Lupin. — Da, da, așa o să fac, spuse Lupin. — Am făcut un întreg ceaun, dacă mai ai nevoie, continuă Plesneală. — Da, probabil că o să mai beau o porție mâine, Severus. Mulțumesc încă o dată. — N-ai pentru ce, zise Plesneală, dar în ochii îi apăru o sclipire care nu-i plăcu deloc lui Harry. Plesneală ieși din cameră, mergând cu spatele spre ușă și urmărindu-le fiecare mișcare. Harry se uită, curios, la pocal. Lupin zâmbi. — Profesorul Plesneală a fost foarte amabil și mi-a pregătit o poțiune, zise Lupin. N-am fost niciodată un as la poțiuni, iar aceasta este și foarte complexă. Luă pocalul și mirosi. — Ce păcat că zahărul îi anulează efectul, zise el, după ce luă o înghițitură și se scutură din tot corpul. — De ce... Profesorul Lupin îl privi și răspunse la întrebarea neterŹminată: — M-am simțit cam slăbit și eram foarte palid. Poțiunea asta este singura care mă ajută. Ce bine că lucrez alături de profesorul Plesneală! Nu sunt mulți vrăjitori care știu să o prepare. Profesorul Lupin mai sorbi puțin din cupă și Harry simți deodată imboldul să îl facă să scape cupa pe jos. — Profesorul Plesneală este foarte interesat de materia pe care o predați, se trezi el spunând. — Da? întrebă Lupin, fără să pară foarte interesat și mai bău puțin din poțiune. — Se zice că..., zise Harry, ezitând puțin, ar face orice penŹtru a obține acest post! Lupin dădu peste cap pocalul și se strâmbă. — Dezgustător! zise el. Ei, Harry, acum trebuie să-mi văd de treabă. Ne vedem la banchet. — Da, zise Harry, punând cana de ceai pe masă. Pocalul golit continua să fumege. * — Uite! zise Ron, mai multe n-am putut căra! Un șuvoi de bomboane colorate căzu în brațele lui Harry. Se lăsase înserarea. Ron și Hermione tocmai intraseră în camera de zi, cu obrajii îmbujorați din cauza vântului rece. Arătau ca și cum petrecuseră cea mai frumoasă zi din viața lor. — Mulțumesc, zise Harry, luând o bomboană cu piper. Cum a fost? Unde ați fost? Se părea că fuseseră peste tot: la „Trucuri diavolești”, magazin specializat în echipamente vrăjitorești, la „Zonko”, magazin de jocuri și păcăleli, la „Trei mături”, unde au băut Berezero, bere fără alcool, și în foarte multe alte locuri. — Să fi văzut Poșta, Harry! Peste două sute de bufnițe, toate așteptând pe rafturi, aranjate pe culori, în funcție de viteza de expediție! La „Lorzii mierii” aveau fel de fel de fondante și ofereau mostre gratuit. Uite, ca asta... — Credem că am văzut și un vârcolac, pe cuvânt, iar la „Trei mături” existau fel de fel de lucruri... — Păcat că nu ți-am putut aduce și niște Berezero, te încălzește foarte bine... — Tu ce-ai făcut? întrebă Hermione, îngrijorată, ai termiŹnat vreo lucrare? — Lupin m-a invitat la o ceașcă de ceai, timp în care a venit și Plesneală... Și le povesti totul de-a fir-a-păr. Când auzi de pocalul cu poțiune, Ron rămase cu gura căscată. — Și Lupin a băut-o? strigă el. Nu e în toate mințile! Hermione se uită la ceas. — Haideți să mergem jos, banchetul începe în cinci minute... Ieșiră prin gaura din portret, încă discutând aprins despre Plesneală. — Dar dacă ar fi... știți voi, zise Hermione, privind nelinișŹtită în jur, încercat să-l... otrăvească... n-ar fi făcut-o de față cu Harry... — Da, poate ai dreptate, zise Harry. Ajunseră în holul de la intrare, care fusese decorat cu suŹte de dovleci cu lumânări în ei, iar pe sus zburau zeci de liŹlieci vii. Peste tot, dansau puzderie de serpentine care păŹreau șerpișori de apă colorați, pe tavanul întunecat a furtună. Mâncarea era delicioasă. Chiar și Ron, și Hermione, care plesneau de atâtea dulciuri, își luară încă o porție din fiecare preparat. Harry se uită la masa profesorilor. ProfeŹsorul Lupin părea fericit și vesel, așa cum era de obicei. Purta o discuție aprinsă cu Flitwick, profesorul de „FarmeŹce”. Harry își plimbă privirile de-a lungul întregii mese, până ajunse la Plesneală. I se părea lui sau Plesneală îl privea insistent, mai des decât ar fi fost normal, pe profeŹsorul Lupin? Banchetul luă sfârșit cu un program distractiv, prezentat de fantomele de la Hogwarts. Apărură din pereți și din mese, formând un șir strălucitor. Nick Aproape-Făr-de-Cap, fantoma din Turnul Cercetașilor, avu un succes deosebit cu interpretarea propriei lui semidecapitări. Fusese o seară atât de frumoasă, încât buna dispoziție a lui Harry nu dispăru nici când Draco îi strigă batjocoritor: — Hei, Potter, Dementorii îți transmit salutări! Harry, Ron și Hermione plecară împreună cu colegii lor către Turnul Cercetașilor, dar când ajunseră pe culoarul care ducea la portretul doamnei grase, îl văzură înconjurat de o mulțime de lume. — De ce oare nu intră nimeni? întrebă Ron curios. Harry privi pe deasupra capetelor. Gaura din tablou părea închisă. — Lăsați-mă să trec, vă rog, zise Percy și păși înainte, plin de importanță. — Ce se întâmplă, de ce nu intrați? se auzi vocea lui Percy. Nu se poate să fi uitat parola... Dați-mi voie, eu sunt Șeful de promoție... Apoi, se lăsă o tăcere de moarte. Începând din față, un fior străbătu coada până la ultimul om. Deodată, se auzi voŹcea brusc îngrijorată a lui Percy: — Să se ducă cineva să-l aducă pe domnul profesor Dumbledore. Repede! Toți ridicau sau întorceau capetele. Cei de la coadă ajunŹseseră să stea pe vârfuri de-acum. — Ce se întâmplă? întrebă Ginny, care tocmai sosise. Într-o clipă, apăru profesorul Dumbledore, făcându-și loc până la portret. Cercetașii se dădură la o parte să-i facă loc, iar Harry, Ron și Hermione profitară ca să se apropie și ei, să vadă mai bine despre ce era vorba. — O, Doamne! exclamă Hermione și îl apucă pe Harry de braț. Doamna cea grasă dispăruse, iar tabloul ei era sfâșiat cu sălbăticie, pe podea zăcând bucăți de pânză pictată. O porŹțiune mare din tablou fusese smulsă, pur și simplu. Dumbledore aruncă o privire sumbră tabloului distrus. Se întoarse în loc și îi văzu pe profesorii McGonagall, Lupin și Plesneală, venind în fugă spre el. — Trebuie s-o găsim! zise Dumbledore. Minerva, te rog să te duci la Filch și să-l pui să caute în toate picturile, până o găsește pe doamna grasă. — Ați vrea voi! se auzi un chicotit răutăcios. Era Peeves, strigoiul, care zbura pe deasupra capetelor, afișând o figură plină de încântare, așa cum făcea întotŹdeauna când se producea vreo catastrofă. — Ce vrei să spui, Peeves? întrebă Dumbledore calm și Peeves își mai pierdu din rânjet. Nu îndrăznea să întindă coarda cu Dumbledore. Își luă o figură mieroasă, care era chiar mai neplăcută ca rânjetul lui, și zise: — Vai, domnule director, păcat de ea... Se ascunde ca să nu fie văzută în halul în care e. Am văzut-o alergând ca o aŹpucată, din peisaj în peisaj, pe coridorul de la etajul patru. Se ascundea după fiecare copac și plângea de ți se rupea inima, biata de ea... Peeves era însă departe de a fi convingător în compasiŹunea lui. — A spus cine a făcut așa ceva? întrebă Dumbledore, cu aceeași voce calmă. — O, da, domnule profesor, spuse el cu o voce care preŹvestea explozia. S-a supărat foarte tare pe ea când nu l-a lăsat să intre. Veni deasupra lui Dumbledore și adăugă, privindu-l printre picioare: — Are un temperament îngrozitor Sirius Black ăsta!