CAPITOLUL XII
PATRONUS
Harry știa că Hermione fusese de bună-credință, dar asta nu îl împiedica să fie foc și pară contra ei. Fusese proŹprietarul celei mai bune mături din lume pentru câteva ore dar acum, din cauză că-și băgase ea nasul unde nu-i fierbea oala, nici măcar nu știa dacă o să o mai vadă înapoi vreoŹdată. Și cum avea să arate frumoasa lui mătură, ultramoŹdernă, după ce i se vor fi aplicat toate testele anti-blesteme? Și Ron era furios pe Hermione. După el, să-i aplici unui Fulger nou-nouț testele anti-blesteme era o adevărată criŹmă! Hermione, deși era convinsă că procedase corect, înceŹpuse să evite camera de zi. Harry și Ron bănuiau că își găsiŹse refugiu în bibliotecă și nu făceau nimic ca să o scoată de acolo. Așa că fură chiar bucuroși când colegii lor se întoarŹseră la școală, imediat după Anul Nou, făcând să răsune iaŹrăși turnul lor de zgomot și voie bună. Chiar în prima noapte după începerea următorului triŹmestru, Baston îl căută pe Harry. Te-ai distrat bine de Crăciun? îl întrebă Baston și, fără să aștepte răspunsul lui Harry, se așeză și continuă, coboŹrând vocea. M-am tot gândit, pe perioada Crăciunului, Harry... La ultimul meci, știi tu... Dacă Dementorii își fac apariția și la următorul meci? Nu ne putem permite lucrul acesta, așa că... Baston făcu o pauză, încurcat. M-am gândit și eu la asta, interveni Harry. Profesorul Lupin mi-a promis că mă învață cum să le fac față. Începem săptămâna asta, n-a avut timp până la Crăciun... Aha, făcu Baston și fata i se destinse într-un zâmbet. În cazul ăsta, cu siguranță că nu vreau să renunț la un căutător atât de bun ca tine! Ți-ai comandat altă mătură? Nu, zise Harry. Păi, ce mai aștepți? Grăbește-te! Nu poți folosi Steaua Căzătoare contra Ochilor-de-Șoim! A primit un Fulger, de Crăciun! sări Ron. Un Fulger? Vorbești serios? Un Fulger adevărat? Stai, nu te bucura așa de tare, zise Harry, negru de suŹpărare. Mi-a fost confiscată! Si îi explică pe îndelete ce se întâmplase și că acum mătuŹra lui era supusă testelor anti-blesteme. Blestemată? Cum ar fi putut fi blestemată? De către cine? Sirius Black! zise Harry. Se presupune că vrea să pună mâna pe mine și McGonagall e de părere că s-ar fi putut să mi-o fi trimis el. Făcând cu mâna un semn a lehamite, ca și cum ar fi înlăŹturat orice posibilitate ca un criminal notoriu să fie pe urŹmele căutătorului său, Baston zise: Dar Black nu și-ar fi putut permite să cumpere o mătură marca Fulger! E un fugar, cu întreaga țară pe urŹmele lui. Cum ar fi putut să intre într-un magazin cu proŹduse de calitate și să cumpere un Fulger? Da, și eu zic la fel, spuse Harry, dar McGonagall... Lui Baston îi pieri culoarea din obraji. Mă duc să vorbesc cu ea! promise el. O să o fac să înțeŹleagă că n-are nici un sens... Doar și ea dorește cu ardoare, la fel ca noi toți, să câștigăm Cupa... O să vezi, Harry... Auzi, un Fulger... * Lecțiile începură chiar de a doua zi. Nimănui nu îi era pe plac că trebuia să petreacă două ore la rând afară, în frig, dar Hagrid făcuse o vatră mare, în care ardea un foc zdraŹvăn, în care se desfătau salamandrele lui. Luară parte, de fapt, la niște ore deosebit de plăcute, adunând frunze și lemnișoare uscate, pentru a menține tot timpul focul aprins. Șopârlele iubitoare de dogoare se hârjoneau, împrăștiind buștenii încinși. Ora de Previziuni despre viitor se dovedi mult mai puțin interesantă. Profesoara Trelawney îi învăță să ghicească în palmă și nu pierdu ocazia să îi spună lui Harry că avea cea mai scurtă linie a vieții, pe care o văzuse ea vreodată. Urma ora de Apărare contra Magiei Negre și Harry ardea de nerăbdare să ajungă în clasă. După conversația avută cu Baston, Harry dorea să înceapă cât mai curând lecțiile de contracarare a puterii Dementorilor. A, da, făcu profesorul Lupin, când îi aminti Harry la sfârșitul orei despre promisiunea făcută. Să vedem... Ce-ai zice de marți seara, la ora opt? Clasa unde se țin orele de Istoria magiei ar trebui să fie destul de încăpătoare... Doar nu putem aduce un Dementor adevărat, să te antrenezi pe el... Încă pare bolnav, nu-i așa? îi zise Ron lui Harry, în timp ce se îndreptau amândoi spre Marea Sală, pentru masa de prânz. Ce crezi că are? Se auzi un țâțâit dezaprobator în spatele lor. Era HerŹmione, la picioarele unei armuri, chinuindu-se să închidă geanta care gemea de atâtea cărți. De ce te țâțâi la noi? o întrebă Ron nervos. Ba deloc! zise ea cam de sus, reușind să-și salte iar geanŹta pe umăr. Ba da! Te-am auzit! Când ne întrebam de ce suferă Lupin... Păi, nu e evident? întrebă ea cu un aer de superioritate care te scotea din minți. Dacă nu vrei, nu ne spune și gata! o făcu Ron pe indiŹferentul. Bine, zise ea și trecu pe lângă ei. Habar n-are, zise Ron, privind cu ranchiună după HerŹmione. Vrea doar să intre în vorbă cu noi! * Marți seara, la ora opt, Harry părăsi Turnul Cercetașilor și se îndreptă spre clasa unde se țineau orele de Istoria maŹgiei. Când ajunse el acolo, era întuneric și nu se vedea niŹmeni în clasă. Aprinse luminile, cu bagheta magică, și se puse pe așteptat. După numai cinci minute, apăru și profeŹsorul Lupin, cu o cutie mare sub braț, pe care o înghesui în pupitrul profesorului Binn. Ce e ăsta? întrebă Harry. Un alt Bong, zise Lupin, scoțându-și haina. De marți tot caut prin castel și, spre norocul nostru, am mai găsit unul. Stătea în debaraua lui Filch! El o să întruchipeze aproape fidel un Dementor. Se va transforma automat într-un DeŹmentor, când va da nas în nas cu tine și noi o să practicăm pe el. Pot să-l pun în clasa mea, când nu facem ore acolo. E un dulap sub catedră, care o să-i placă foarte mult. Bine, făcu Harry, ca și cum nu ar fi înțeles mare lucru, dar era bucuros că profesorul Lupin găsise un înlocuitor atât de bun pentru un Dementor. Așa..., făcu profesorul Lupin și își scoase bagheta magiŹcă, îndemnându-i pe Harry să facă la fel. Vraja pe care vreau să te învăț, Harry, este foarte complicată, se învață în anii mai mari... Depășește Nivelele Obișnuite de Vrăjitorie. Se numește Vraja Patronus. Și cum se procedează? întrebă Harry nervos. Dacă este executată corect, apare un Patronus, răsŹpunse Lupin, care este un fel de Anti-Dementor, un fel de protector, care se interpune ca un scut între tine și DeŹmentor. Harry se văzu deodată la adăpostul unei figuri uriașe, de mărimea lui Hagrid, care ținea o măciucă în mână. Un Patronus este un fel de forță pozitivă, continuă proŹfesorul Lupin, un fel de proiecție a sentimentelor cu care se hrănesc Dementorii - speranță, fericire, dorința de a supraŹviețui - dar care nu simte disperare, ca toate ființele omeŹnești, deci Dementorii nu-i pot face nici un rău. Dar trebuie să te previn, Harry, că vraja ar putea fi mult prea complexă pentru tine. Chiar mulți vrăjitori, care cunosc mult mai multe, au dificultăți în executarea ei. Și cum arată un Patronus? întrebă Harry curios. Capătă o formă unică pentru fiecare vrăjitor care îl conŹjură. Și cum poate fi conjurat? Cu o incantație care reușește numai dacă te poți conŹcentra îndeajuns, cu toată puterea ființei tale, pe o singură amintire fericită din viața ta. Harry se gândi la cel mai fericit moment din viața lui. Nimic din perioada în care a stat la familia Dursley, desiŹgur... În cele din urmă, se opri asupra momentului în care a încălecat pentru prima oară o mătură. Am găsit! strigă el, încercând să se concentreze asupra momentului și să retrăiască senzația de fericire, dar și de gol în stomac. Incantația, zise profesorul Lupin, sună în felul acesta: Expecto patronum! Te-ai concentrat asupra unui moment fericit din viața ta? O, da! exclamă Harry, gândindu-se intens la acel moŹment. Expecto patrono... Pardon!... patronum... Expecto patronum! Ceva țâșni vag din vârful baghetei sale, ceva argintiu și fără prea mare consistență. Ați văzut? întrebă Harry încântat. S-a întâmplat ceva... Foarte bine, zâmbi Lupin. Ești gata să încerci vraja asuŹpra unui Dementor? Da, șopti Harry, strângând tare bagheta în mână și păŹșind în centrul clasei. Încerca să se concentreze asupra primului zbor pe mătuŹră, dar ceva încerca să se infiltreze în gândurile lui. În câteŹva clipe, urma să audă iar strigătul deznădăjduit al mamei sale și el nu vroia... Sau... Așa să fie oare? Lupin deschise capacul cutiei. Un Dementor se ridică încet din cutie, cu fața acoperită de glugă și întoarsă spre Harry. Din faldurile pelerinei ieșea o mână scârboasă, cadaverică. Dementorul ieși și se îndreptă încet spre Harry, hârâind zgomotos când trăgea adânc aer în piept. Un val de răceală îl cuprinse pe Harry... Expecto patronum! strigă Harry. Expecto patronum! Expecto... Dar clasa și Dementorul începeau să-și piardă contuŹrurile... Harry simțea că se prăbușește iar prin ceața albă și densă. Vocea mamei sale răsuna mai sfâșietor ca niciodată în capul lui... Nu Harry! Te implor! Fac orice, dar nu Harry... La o parte, fată nesocotită... Harry! Harry reveni la viață. Zăcea cu fața la pământ. Vedea iar conturul clasei. Nu era nevoie să întrebe ce se întâmplase... Îmi pare rău, zise el, în timp ce o sudoare rece i se preŹlingea pe frunte. Ți-ai revenit? întrebă Lupin. Da, zise Harry și se rezemă de o bancă. Poftim! zise Lupin și îi întinse o broscuță de ciocolată. Mănâncă asta și pe urmă mai încercăm o dată. Nu mă aștepŹtam să reușești din prima încercare. De fapt, aș fi fost uluit să reușești. E din ce în ce mai rău, zise Harry, mușcând din capul broscuței. Glasul ei se auzea și mai tare... și vocea lui Cap-de-Mort... Lupin se făcu mai palid ca de obicei. Harry, dacă nu vrei să mai încerci, nu e nici o proŹblemă... Te înțeleg prea bine... Nu! strigă Harry, îndesând restul ciocolatei în gură. Trebuie! Dacă mai apar Dementorii pe terenul de Vâjthaț când jucăm contra Ochilor-de-Șoim? N-am voie să mă mai prăbușesc o dată. Dacă pierdem meciul ăsta, pierdem și Cupa! Bine, zise Lupin, atunci alege, te rog, o altă amintire fericită, asta se pare că n-a avut prea multă putere... Harry se gândi intens și în minte îi veni un moment din anul trecut, când casa Cercetașilor câștigase Campionatul dintre case. Gata? întrebă Lupin, gata să deschidă capacul cutiei, în care ascunsese Bongul. Gata! zise Harry, încercând să se gândească numai la momente fericite din viața lui și nu la clipa în care urma să apară Bongul. Acum! zise Lupin, ridicând capacul. Camera se întunecă din nou și un suflu înghețat cuprinse totul. Dementorul ieși, îndreptându-se încet spre Harry. Expecto patronum! comandă Harry. Expecto patroŹnum! Expec... Ceața albă îi învălui simțurile... Contururi nedeslușite, enorme, îl înconjurară de pretutindeni... Apoi, auzi o altă voce, bărbătească, de data asta... înnebunită de groază și ea... Lily, ia-l pe Harry și fugi! E EL! Fugi! Eu încerc să-l rețin...,, Se auzi cineva fugind... O ușă care se deschise, apoi se trânti la loc... Un râs pițigăiat, plin de răutate... Harry! Harry! Trezește-te... Lupin îl pălmuia, ca să-l facă să-și vină în simțiri. De data asta nu îi trebui decât o clipă ca să înțeleagă de ce se afla pe podeaua prăfuită. Am auzit vocea tatălui meu, murmură el. Este prima oară când aud vocea lui... Încerca să-l rețină pe Cap-de-Mort, ca să îi dea mamei mele timp să fugă cu mine... Harry își dădu seama că pe fața lui lacrimile i se amesteŹcau cu sudoarea rece. Ca să nu-și dea seama Lupin, se aplecă și își șterse fața cu poala robei, prefăcându-se că se leagă la șiret. L-ai auzit pe James? întrebă Lupin, cu o voce stranie. Da, ridică Harry capul, acum că își ștersese lacrimile. Cum, I-ați cunoscut și dumneavoastră pe tata? Da, zise Lupin. De fapt, eram prieteni buni la Hogwarts... Ascultă, Harry, poate ar trebui să ne oprim... E de ajuns pentru azi. Vraja asta este teribil de complexă... n-ar fi trebuit să te fac să treci prin tot chinul ăsta... Nu, zise Harry, ridicându-se în picioare. Mai încerc o dată! Nu m-am concentrat asupra unei imagini îndeajuns de fericite, de aceea n-a mers... Momentul în care aflase că este vrăjitor și urma să nu mai locuiască la familia Dursley în perioada cât era la Hogwarts! Dacă nici asta nu era o amintire fericită, atunci nu știa ce îl mai putea ajuta... Începu să se concentreze, amintindu-și cum se simțise când aflase că nu mai era nevoit să rămână în casa de la numărul patru, de pe Aleea Boschetelor. Harry se sculă în picioare, gata să înfrunte iar Bongul. Gata? întrebă profesorul Lupin, cu o figură care părea să spună că face acest lucru contrar rațiunii sale. Bine... Acum! Deschise capacul pentru a treia oară și Dementorul începu să se îndrepte spre Harry. Clasa se întunecă din nou și fu învăluită de un frig cumplit... Expecto patronum! strigă Harry. Expecto patronum! Expecto patronum! Țipătul răsună iar în capul lui Harry, numai că de data asta părea că vine de la un radio prost reglat. Mai încet... Și mai încet... Tot îl mai putea vedea pe Dementor... Apoi, din capătul baghetei lui Harry ieși o umbră argintie, uriașă, care se interpuse între el și Dementor. Harry tot își mai simțea picioarele ca de vată, dar de data asta era în picioare... Deși nu știa pentru cât timp... Ridiculus! strigă Lupin, făcând un pas înainte. Se auzi un BONG!... și Patronus dispăru, împreună cu Dementorul. Harry se lăsă într-un scaun, simțindu-se obosit, ca și cum ar fi alergat mai mulți kilometri. Picioarele îi treŹmurau. Cu coada ochiului, îl văzu pe profesorul Lupin cum îl obligă pe Bong să intre la loc. Excelent! exclamă profesorul Lupin, venind spre Harry. Excelent, Harry, ăsta a fost un început bun! Mai putem încerca o dată? Vă rog, domnule profesor! Nu, acum nu! În nici un caz! A fost suficient pentru o singură seară. Poftim... Și îi întinse o ciocolată, dintre cele mai bune. Mănâncă, Harry, ia cât mai multă ciocolată, altfel MaŹdam Pomfrey o să-mi ia capul! Data viitoare, la aceeași oră, da? Da, zise Harry și mușcă din ciocolată. Profesorul Lupin stingea luminile din clasă, care se reaŹprinseseră o dată cu dispariția Dementorului. Deodată, lui Harry îi trecu un gând prin cap. Domnule profesor, zise el, dacă l-ați cunoscut pe tata, atunci desigur că l-ați cunoscut și pe Sirius Black... Profesorul Lupin se întoarse brusc. De unde ți-a venit ideea asta? întrebă el aspru. Păi, de nicăieri... Adică, știu că tata era prieten cu Black, pe vremea când învățau împreună la Hogwarts... Lupin se relaxa. Da, sigur că îl cunoșteam. Sau cel puțin așa am crezut... Gata, Harry, du-te, s-a făcut deja foarte târziu... Harry părăsi clasa, o luă pe coridor, iar când dădu colțul, se așeză pe postamentul armurii, ca să își termine ciocolata, regretând că adusese vorba despre Black, fiindcă era eviŹdent că lui Lupin nu îi convenise deloc. Apoi, gândurile lui Harry se întoarseră la mama și la tatăl lui... Se simțea stors și gol pe dinăuntru, deși mâncase atâta ciocolată. Era îngrozitor să ți se învârtească prin cap vocile părinților tăi, chiar înainte de moartea lor. Nu le mai auzise de când era bebeluș. Dar știa că nu va fi în stare niciodată să producă un Patronus puternic cu adevărat, atâta timp cât își dorea doar pe jumătate să nu mai audă vreodată vocile părinților lui... Sunt morți, își spuse el, și faptul că le auzi vocile, n-o să-i aducă nicicum înapoi. Mai bine să-mi revin și să mă adun, dacă vreau să câștigăm cupa la Vâjthaț! Se ridică în picioare, mânca și ultima bucățică de ciocoŹlată și plecă spre Turnul Cercetașilor. * Ochi-de-Șoim jucaseră împotriva Viperinilor la o săptăŹmână după începerea trimestrului. Viperinii câștigaseră, deși la scor foarte strâns. Aceasta era o veste bună pentru Cercetași, după cum îi anunțase și Baston, fiindcă, în cazul în care i-ar fi bătut și ei pe Ochi-de-Șoim, treceau pe locul doi. Așa că Baston mări numărul antrenamentelor la cinci pe săptămână. Aceasta însemna că, dacă punea la socoteală și orele Anti-Dementori, pe care le făcea cu Lupin și care îl epuizau mai mult decât șase antrenamente la Vâjthaț, lui Harry nu îi mai rămânea decât o singură seară pe săpŹtămână ca să-și pregătească temele pentru acasă. Chiar și așa, Harry nu părea atât de epuizat ca Hermione, asupra căŹreia multele ore suplimentare începuseră să își spună cuvânŹtul. În fiecare noapte, o puteai vedea pe Hermione într-un colț al camerei de zi, cu cărțile întinse pe mai multe mese, cu hărțile de Aritmanție, cu dicționarele de rune sau cu diagrame care îi înfățișau pe Încuiați ridicând greutăți, de exemplu. La toate acestea se adăugau sute de fișe și notițe. Abia mai avea timp să adreseze câte un cuvânt cuiva și se enerva când era întreruptă. Cum se descurcă oare? îl întrebă Ron în șoaptă pe Harry, arătând spre Hermione. Harry tocmai se chinuia cu o lucrare despre Otrăvurile nedetectabile, pe care le-o dăduse Plesneală. Ridică priviriŹle spre Hermione, care abia se mai vedea de după un malŹdăr de cărți, și întrebă absent: Cu ce să se descurce? Cu toate materiile suplimentare la care s-a înscris, răsŹpunse Ron. Am auzit-o în dimineața asta vorbind cu profeŹsoara Vector, vrăjitoarea care le predă Aritmanția. VorŹbeau despre ora pe care au avut-o ieri, dar Hermione n-avea cum să fie acolo, fiindcă a fost cu noi la orele lui Hagrid despre Grija pentru creaturile magice! Iar Ernie Macmillan mi-a zis că nu lipsește de la nici o oră de Studiul despre Încuiați, dar majoritatea acestora sunt în același timp cu orele de Previziuni despre viitor și nici de la astea n-a lipsit niciodată! Harry nu avea timp să dezbată misterul participării HerŹmionei la toate orele în același timp, fiind preocupat mai mult să-și termine lucrarea dată de Plesneală. Două secunde mai târziu fu întrerupt iar, de Baston, de data asta. Vești proaste, Harry, începu el încurcat. Vin de la proŹfesoara McGonagall, la care m-am dus să vorbesc despre Fulger... M-a muștruluit că nu-mi aleg prioritățile cum treŹbuie, că sunt mai preocupat de câștigarea cupei, decât de viața ta... Asta fiindcă i-am zis că nu-mi pasă dacă te aruncă mătura la pământ după ce prinzi hoțoaica. S-o fi văzut în ce hal țipa la mine, de parcă cine știe ce aș fi spus... Apoi am întrebat-o cât mai durează testele anti-blesteme... Se opri puțin, ca să o poată maimuțări mai bine pe proŹfesoara McGonagall: Cât va fi necesar, Baston! Cred că trebuie să-ți coŹmanzi o mătură, Harry... Există formulare de comandă la sfârșitul cărții Care mătură? Comandă-ți și tu un Nimbus 2001, așa cum are Draco. N-am de gând să-mi cumpăr nimic din ce consideră el că e bun! făcu Harry sec. * Ianuarie se scurse pe nesimțite și veni februarie, fără să aducă nici o schimbare în vremea cumplit de rece. Meciul contra Ochilor-de-Șoim era tot mai aproape, dar Harry tot nu își comandase altă mătură. Harry o întreba pe profesoaŹra McGonagall ce mai știe despre Fulgerul lui, după fieŹcare oră de Transfigurare. Secondat de Ron, bineînțeles, care aștepta plin de speranță, în timp ce Hermione trecea pe lângă ei, cu fața întoarsă. Nu, Potter, încă nu pot să ți-o dau înapoi, îi răspunse profesoara McGonagall, a douăsprezecea oară când urma să fie întrebată același lucru. Nici măcar nu îl lăsase să deschidă gura. I-am făcut majoritatea testelor anti-blesteme, dar profesorul Flitwick se teme ca nu cumva să i se fi aplicat măturii Vraja Răsucirii. O să te anunț eu când terminăm! Și te rog să nu mă mai plictisești cu întrebarea asta! Și pentru ca lucrurile să stea și mai prost, lecțiile Anti-DeŹmentor nu mergeau chiar atât de bine, precum sperase Harry. În mai multe încercări la rând, fusese în stare să producă un Patronus, dar atât de slab, încât acesta nu reușise să opreasŹcă înaintarea Dementorului. Nu reușea să îl facă decât să plutească, exact ca un nor semitransparent, în urma acestor încercări Harry rămânând secătuit și stors de energie. Se simțea neputincios și era furios pe el însuși, știindu-se vinoŹvat că de-abia aștepta să audă iar vocile părinților săi, oricâtă durere îi producea acel lucru. Aștepți prea multe de la tine, îi zise profesorul Lupin, în cea de-a patra săptămână de încercări. Pentru un vrăjitor de treisprezece ani, e deja o realizare că ai făcut să apară un Patronus, oricât de slab ar fi acesta. În plus, acum nu mai leșini, nu-i așa? Am crezut că Patronus va face Dementorul să dispară sau măcar să-l oprească, zise Harry, descurajat. Un adevărat Patronus face acest lucru, într-adevăr, dar tu ai realizat deja foarte mult, într-un timp atât de scurt. Dacă mai apar și la meciul viitor de Vâjthaț, vei fi în stare să-i ții la distanță măcar atâta timp cât să poți ateriza pe pământ, în siguranță. Dar ați spus că o să-mi vină și mai greu, dacă sunt mai mulți Dementori la un loc... Am încredere deplină în tine, zâmbi profesorul Lupin. Poftim, drept răsplată, o să-ți dau ceva ce n-ai mai băut niciodată. Și scoase două sticle din geanta lui. Berezero! exclamă Harry, fără să se gândească. Da, îmi place foarte mult! Lupin ridică sprânceana. Oh, zise repede Harry, Ron și Hermione mi-au adus și mie să gust, când s-au întors de la Hogsmeade... Aha, făcu Lupin, dar continuă să îl privească bănuitor. Bine... Hai să bem pentru victoria Cercetașilor asupra OchiŹlor-de-Șoim! Deși eu n-ar trebui să fiu de partea nimănui, ca profesor... Băură în tăcere, când, deodată, Harry dădu glas gândului care îl măcina de multă vreme: Ce este sub gluga unui Dementor? Profesorul Lupin lăsă sticla jos și zise gânditor: Hmm... Ei bine, cei care i-au văzut fața nu mai pot să ne spună cum arată, fiindcă un Dementor nu-și ridică gluga decât ca să folosească ultima lui armă, cea mai de temut. Care anume? A fost numită Sărutul Dementorului sau Sărutul Morții, spuse profesorul Lupin, cu un zâmbet chinuit. Asta face un Dementor când vrea să distrugă pe cineva complet. Așa că bănuiesc că există un fel de gură sub glugă, deoarece își clămpăne maxilarele și deschide gura, apropiind-o de vicŹtimă pentru a-i suge sufletul. Harry vărsă o picătură din sticlă, fără să vrea. Cum adică, întrebă el, omoară... Nu, zise Lupin, ce face un Dementor e mult mai rău ca moartea. Poți exista fără suflet, atâta timp cât îți bate inima și-ți funcționează creierul, dar nu mai ești conștient de niŹmic, nu mai ai amintiri, nu mai ai nimic... Și nu există speŹranță să-ți mai revii. Pur și simplu continui să exiști și atât! Sufletul îți este pierdut pentru totdeauna... Mai luă o gură și continuă: Asta îl așteaptă pe Black... A zis și în Profetul zilei de azi. Ministrul Magiei le-a dat voie Dementorilor să facă asta, de îndată ce pun mâna pe Black. Harry se gândi puțin la grozăvia de a-ți fi supt sufletul pe gură, dar imediat gândurile îi zburară spre Black. O merită din plin! zise el. Crezi? întrebă profesorul Lupin, încetișor. Chiar ești convins că cineva, oricine, merită așa ceva? Harry ar fi vrut să îi povestească lui Lupin tot ce auzise la Trei mături, cum Black îi trădase părinții, dar asta ar fi însemnat să admită că fusese la Hogsmeade fără permisiŹunea nimănui și știa că profesorul Lupin nu ar fi apreciat acest lucru. Așa că își termină Bereazero și părăsi clasa unde se țineau orele de Istoria magiei. O parte din el ar fi vrut să nu fi întrebat niciodată ce se ascunde sub gluga unui Dementor, fiindcă adevărul era de-a dreptul oribil. Era atât de pierdut în gânduri, imaginânŹdu-și ce trebuie să simți când ți se absoarbe sufletul pe gură, încât nici nu o observă pe profesoara McGonagall pe coriŹdor și intră în ea. Potter, fii atent pe unde mergi! Mă scuzați, doamnă profesoară... Tocmai te-am căutat în camera de zi a Cercetașilor. Uite cum stau lucrurile... Am făcut cam tot ce știam și nu pare să fie nimic rău cu mătura ta. Asta înseamnă că ai un prieten foarte bun pe undeva, Potter... Harry rămase cu gura căscată. În mâna profesoarei McŹGonagall apăruse frumosul lui Fulger, mai minunat ca niciodată. Mi-l dați înapoi? întrebă Harry neîncrezător. Nu glumiți? Nu glumesc, zise profesoara McGonagall și în acel moŹment zâmbea cu adevărat. Cred că trebuie să te obișnuiești cu mătura înainte de meciul de sâmbătă, nu-i așa? Și... Potter, încearcă să câștigăm, da? Altfel, ăsta va fi al optulea an consecutiv când suntem învinși, așa cum a ținut profeŹsorul Plesneală să-mi reamintească în seara asta... Mut de uimire și de încântare, Harry se grăbi, cu Fulger pe umăr, spre Turnul Cercetașilor. De cum intră pe culoarul lor, Harry îl văzu pe Ron, care râdea cu gura până la urechi. Ți-a dat-o? Excelent! Mă lași s-o încerc și eu mâine? Sigur... Cum să nu? spuse Harry, fericit cum nu mai fuŹsese niciodată în ultima lună. Știi... ar trebui să te împaci cu Hermione... A fost bine intenționată... Da, ai dreptate, zise Ron. E în camera de zi acum, învață... Nimic nou, nu? În timp ce se apropiau de intrarea în Turnul Cercetașilor, îl văzură pe Neville rugându-se de Sir Cadogan să-i dea druŹmul să intre. Am scris-o pe ceva, zicea Neville cu lacrimi în glas, dar probabil că mi-a căzut din buzunar pe undeva... Ha! Să i-o spui lu' mutu'! strigă Sir Cadogan. Apoi, observându-i pe Harry și pe Ron, continuă teatral: O, bravi cavaleri, veniți și puneți-l în lanțuri pe acest zevzec, care a vrut să pătrundă forțat în turnul nostru! O, ia mai taci din gură, îl repezi Ron și împreună cu Harry încercară să-l liniștească pe Neville. Am pierdut parola, se văită Neville. Și de-abia reușisem să-l conving să-mi dea parolele de săptămâna asta, fiindcă mereu le schimbă... Nu știu ce s-a întâmplat cu ele... Superstraniu! zise Harry parola. Sir Cadogan păru foarte dezamăgit și cu greu se dădu la o parte, să-i lase să intre în camera de zi. Se auziră deodată zeci de exclamații și cu toții năvăliră în jurul lui Harry, ca să-i admire mătura ultimul tip. De unde o ai, Harry? Mă lași și pe mine să o încerc? Tu ai încercat-o, Harry? Cum merge? Ochi-de-Șoim n-au nici o șansă față de Fulgerul tău! Ei au Curatlună 7! Pot doar să o țin și eu puțin, Harry? După aproximativ zece minute, timp în care Fulger treŹcu din mână în mână, admirat din toate unghiurile, mulțiŹmea se împrăștie, iar Harry și Ron putură să o vadă, în sfârŹșit, pe Hermione, singura care nu se repezise să admire măŹtura, cufundată în studiu și evitându-le privirea. Harry și Ron se apropiară de ea. Hermione ridică privirea. Mi-a dat-o înapoi, Hermione, zise Harry, zâmbind la ea și arătându-i mătura. Vezi, Hermione? nu se putu abține Ron să nu zică. Mătura n-avea nimic! Da, dar ar fi putut avea, făcu Hermione. Bine că cel puțin știm sigur că nu este blestemată! Da, ai dreptate, admise Harry. Mă duc sus, să o pun bine! Lasă-mă pe mine să o duc, se rugă Ron. Tot trebuie să-i dau Pungașului tonicul. Ron luă mătura cu multă grijă, ca și cum ar fi fost făcută din sticlă și începu să urce scările, spre dormitoarele băŹieților. Pot să stau și eu lângă tine? o întrebă Harry pe Hermione. Sigur că da, zise ea și dădu la o parte un maldăr de perŹgamente, eliberând un scaun. Harry își aruncă o privire și văzu lucrarea interminabilă de la Aritmanție, pe care încă mai strălucea cerneala, o lucrare la fel de lungă pentru Studiul despre Încuiați (De ce au nevoie Încuiații de electricitate?) și traducerea unui text scris în rune, de care se apuca Hermione tocmai atunci. Cum de reușești să te descurci cu atâtea materii? o întrebă Harry. Ei, muncă multă, știi tu, zise Hermione. Stând atât de aproape de ea, Harry văzu că Hermione arăta aproape la fel de extenuată ca Lupin. De ce nu renunți la câteva? întrebă Harry, în timp ce ea căuta dicționarul de rune. Cum să fac asta? întrebă ea scandalizată. Aritmanția arată îngrozitor, zise Harry, uitându-se la niște hărți extrem de complicate, cu multe cifre. Nu, nu este deloc! Și e atât de interesantă! zise HerŹmione cu pasiune. E materia mea favorită! Este... Dar Harry nu mai apucă să afle ce era atât de minunat la Aritmanție. În acel moment, se auzi un urlet dinspre dorŹmitorul băieților. Nimeni nu mai scoase nici un cuvânt, rămânând ca niște stane de piatră, cu ochii țintă la scări. Se auziră tropăieli, din ce în ce mai aproape, și își făcu apariția Ron, trăgând după el un cearșaf. UITE! urlă el din toți rărunchii, îndreptându-se furios spre masa la care stătea Hermione. UITE! mai zise el și îi aruncă cearșaful în fată. Ron, dar ce... PUNGAȘUL! UITE! PUNGAȘUL! Hermione se trase din fața lui Ron, rămânând cu gura căscată de uimire. Harry se uită la cearșaful din mâna lui Ron. Pe el erau niște pete, ca de... SÂNGE! strigă Ron în tăcerea mormântală, care se lăsaŹse. A MURIT, BIETUL DE EL! ȘI ȘTII CE ERA PE PODEA? N-Nu, abia șopti Hermione. Ron aruncă ceva pe traducerea Hermionei. Harry și Hermione se aplecară să vadă mai bine. Deasupra caracteŹrelor ascuțite, se aflau câteva fire de păr de culoare portoŹcalie! Păr de pisică!