CAPITOLUL XVIII
LUNATICUL, ȘOBO, AMPRENTĂ ȘI CORN
Le luă câteva secunde bune, ca să fie în stare să își dea seama de absurditatea situației. Apoi, Ron dădu glas gândurilor pe care le avea și Harry: Nu sunteți întregi la minte! Nici unul dintre voi! Ridicol! zise și Hermione abia șoptit. Peter Pettigrew e mort! El l-a ucis acum doisprezece ani! strigă Harry, arătând spre Black, iar fața i se contorsioŹnă violent. Am vrut, rânji Black, descoperindu-și dinții îngălbeniți. Dar micul Pettigrew a fost mai iute ca mine... Nu și de data asta însă... Șmecherilă fu aruncat la pământ, în timp ce Black se întindea să pună mâna pe Pungașul. Ron țipă de durere, sub greutatea lui Black. Sirius! NU! strigă Lupin, așezându-se între Black și Ron. Nu poți să faci asta, fără să le explicăm... Trebuie să înțeleagă ce s-a întâmplat... Le explicăm după aceea, mârâi Black, încercând să îl dea la o parte pe Lupin. În tot acest timp, Pungașul se zbătea și scotea țipete disŹperate. Ron era numai zgârieturi, pe față și pe gât, în încerŹcarea șobolanului de a scăpa din mâinile băiatului. Dar... Sirius... au dreptul să știe! gâfâi Lupin, luptându-se cu Black. A fost atâta vreme animalul favorit al lui Ron... Sunt unele lucruri, pe care nici măcar eu nu le înțeleg... Îi datorezi mai ales lui Harry o explicație, Sirius! Black renunță să mai încerce să pună mâna pe Pungașul, deși tot îl mai țintuia cu ochii lui înfundați în orbite. PunŹgașul se ascunsese în palmele lui Ron, zgâriate și mușcate. Bine, atunci, se învoi Black, spune-le ce ai de spus, dar repede, Remus. Vreau să comit acum crima pentru care am stat la Azkaban atâția ani... Sunteți nebuni amândoi, nebuni de legat! strigă Ron, tremurând din toate încheieturile și parcă cerând ajutorul prietenilor lui. M-am săturat de toată povestea asta! Încercă să se ridice, sprijinindu-se pe piciorul sănătos, dar Lupin aținti bagheta asupra Pungașului. Trebuie să mă asculți, Ron, zise profesorul Lupin. Numai să-l ții bine pe Peter cât mă asculți... NU E PETER! E PUNGAȘUL! urlă Ron, încercând să facă șobolanul să intre la loc, în buzunarul lui. Pungașul însă se lupta din toate puterile. Ron se clătină, gata să își piardă echilibrul. Harry îl prinse la timp și îl obliŹgă să se așeze pe pat. Apoi, ignorându-l pe Black, se întoarse spre Lupin. Dar au fost martori care l-au văzut pe Pettigrew murind, zise Harry. O stradă întreagă! Au spus doar ce au crezut că văd! zise Black, privind cu sălbăticie la șobolanul care încă se mai zbătea să scape din mâinile lui Ron. Toată lumea a crezut că Sirius l-a omorât pe Peter, zise Lupin, dând din cap. Chiar și eu... Până în seara asta, când am văzut clar pe hartă. Harta Ștrengarilor nu minte nicioŹdată! Peter trăiește, Harry, și Ron îl ține în mână! Harry se uită la Ron, iar când ochii li se întâlniră, amânŹdoi se înțeleseră din priviri: Și Black, și Lupin își pierduseră mințile! Povestea lor nu avea nici cap, nici coadă. Cum puŹtea Pungașul să fie Peter? Probabil că șederea la Azkaban reușise să-l facă pe Black să își piardă mințile, dar cum de îi făcea jocul profesorul Lupin? Interveni și Hermione, surprinzător de calmă, ca și cum ar fi încercat să îl facă pe profesorul Lupin să renunțe la farsa aceea... Domnule profesor, începu ea, Pungașul nu poate fi Peter Pettigrew... Nu poate fi adevărat, doar știți asta... De ce nu poate fi adevărat? întrebă profesorul Lupin, foarte calm și el, ca și cum ar fi fost la ore și Hermione ar fi ridicat o problemă care trebuia dezbătută. Fiindcă... Fiindcă toată lumea ar fi știut dacă Pettigrew era un Animagus. Am învățat despre Animagi cu doamna profesoară McGonagall și am studiat și eu lista cu cei care sunt capabili de acest lucru. Ministerul Magiei ține o strictă evidență a lor, indicând în ce fel de animal se pot transforŹma și ce semne și particularități au... Și... am căutat-o și pe doamna profesoară pe listă și am văzut că nu au fost decât șapte Animagi în secolul acesta și Pettigrew nu era printre ei... Harry tocmai o admira pe Hermione cât de serios se pregătea ea la lecții, când Lupin izbucni în râs. Așa e, Hermione! zise el. Dar Ministerul Magiei n-a știut niciodată că la Hogwarts au mai existat trei Animagi, neincluși pe nici o listă! Remus, te-am rugat să te grăbești, interveni Black, privindu-l cu ură pe Pungașul, care se zbătea neputincios. Am așteptat doisprezece ani să mă răzbun pe el, nu mai pot... Bine, se învoi profesorul Lupin, dar trebuie să mă ajuți, Sirius, eu știu doar începutul... Lupin se opri. În spatele lor, se auzise un zgomot. Ușa se deschise ca prin farmec. Toți ochii se uitară țintă la ea, apoi Lupin scoase capul afară din cameră, dar pe palier nu era nimeni. Nu e nimeni... Locul e bântuit de stafii! zise Ron. Nu e bântuit de nici o stafie, zise Lupin, continuând să se uite mirat la ușă. N-a fost niciodată... Zgomotele și striŹgătele pe care le auzeau sătenii mi se datorau mie... Își dădu părul cărunt din ochi, se gândi puțin și zise: De aici a început totul... de îndată ce am devenit om-lup... Nu s-ar fi întâmplat nimic, dacă nu aș fi fost mușcat de un alt om-lup și dacă nu aș fi fost atât de nesocotit, încât... Se opri puțin, părând foarte obosit. Ron dădu să zică ceva, dar Hermione îl potoli imediat, privindu-l cu foarte mare atenție pe Lupin. Eram foarte mic când am fost mușcat. Părinții mei au încercat totul, dar pe vremea aceea nu exista leac. Poțiunea pe care mi-o face Plesneală a fost foarte recent descoperită. Ea mă face să nu fiu un pericol pentru alții dacă o iau reguŹlat, toată săptămâna dinainte de a fi lună plină. Mă zvârcoŹlesc în camera mea, un biet lup care nu prezintă pericol, și aștept să nu mai fie lună plină... Însă înainte de a se desŹcoperi Poțiunea Lupis, eram un adevărat pericol, mă transŹformam într-un monstru, o dată pe lună. Pe atunci, era imposibil să fiu admis student la Hogwarts. Nici un părinte n-ar fi fost de acord să-și expună copilul pericolului pe care îl reprezentam. Dar a fost numit director la Hogwarts domŹnul Dumbledore, care s-a dovedit foarte înțelegător. El a fost de părere că, dacă se iau o serie de precauții, nu vedea nici un pericol ca eu să nu studiez la Hogwarts... Lupin oftă și se uită la Harry. Ți-am spus, Harry, că Salcia Bătăușă a fost plantată în anul în care am ajuns eu la Hogwarts. Adevărul e că a fost plantată tocmai fiindcă venisem eu la Hogwarts... Și Lupin îi privi pe toți, trist. Tunelul care duce la ea a fost construit ca să îl pot folosi eu. O dată pe lună mă închideam aici și mă transforŹmam în lup. Salcia a fost plantată la capătul tunelului, ca nu cumva să dea cineva întâmplător peste mine, în momentul în care eram periculos. Harry nu prea vedea cum avea asta legătură cu ce îl inteŹresa pe el, dar asculta și el atent. Nu se mai auzeau decât chițăielile disperate ale Pungașului. În acele zile, transformarea mea în lup era foarte dureroasă. Eram izolat de restul oamenilor, ca să nu îi mușc cumva, așa că mă mușcam și mă zgâriam pe mine însumi. Sătenii auzeau zgomotele și urletele mele, punându-le pe seama unor spirite violente. Dumbledore încurajă aceste zvonuri, astfel încât chiar și azi, când conacul este liniștit, oamenii tot îl ocolesc... Dar, deși transformarea în lup era dureroasă, eram fericit cum nu mai fusesem vreodată. Acum aveam și eu prieteni... Trei prieteni foarte buni... Sirius Black... Peter Pettigrew... și, bineînțeles, James Potter, tatăl tău, Harry. Nu se putea ca prietenii mei să nu observe că dispăream o dată pe lună. Inventam o groază de povești. O dată, le-am spus că era bolnavă mama și că trebuia să mă duc să o văd... Eram îngrozit că n-or să mai vrea să fim priŹeteni, când vor descoperi ce sunt de fapt... Dar ei, ca și tine Hermione, și-au dat seama de adevăr... Și nu m-au părăsit! Din contră! Ca să îmi facă aceste perioade mai suportabile, au devenit și ei Animagi. Și tata? întrebă Harry mirat. Da, bineînțeles, zise Lupin. Trei ani de zile au cercetat fără încetare, dar în cele din urmă au descoperit cum puŹteau face lucrul acesta. Tatăl tău și Sirius erau cei mai inteliŹgenți studenți de la Hogwarts și ăsta a fost un adevărat noŹroc, fiindcă transformările în animale pot avea urmări foarŹte periculoase... De aceea, Ministerul Magiei ține o atât de strânsă evidență a celor în stare de așa ceva. Peter a fost foarte mult ajutat de Sirius și de tatăl tău ca să reușească. În cele din urmă, în anul V, au reușit! Puteau să se transforme fiecare în câte un animal, atunci când o doreau. Dar cum v-a ajutat pe dumneavoastră lucrul acesta? întrebă Hermione mirată. Nu puteau să-mi țină tovărășie ca oameni, așa că stăteau cu mine ca animale. Un lup este periculos pentru oameni mai ales. Se furișau afară din castel în fiecare lună, la adăŹpostul pelerinei lui James. Peter, sub înfățișarea celui mai mic animal, se putea strecura mai ușor sub ramurile salciei și acționa butonul de pe una dintre rădăcinile ei. Salcia se potolea și ei străbăteau tunelul până la mine. Sub influența lor, am devenit mult mai puțin periculos. Aveam tot înfăŹțișare de lup, dar mintea mea nu mai nutrea gânduri sălbatiŹce când eram în apropierea lor. Mai repede, Remus, zise Black, care îl țintuia cu priŹvirea pe Pungașul, cu un fel de foame în priviri. Ajung și la miezul problemei, Sirius, ajung imediat și acolo... Acum, că ne puteam transforma toți în animale, ni se deschideau în față infinite posibilități. Noaptea, părăseam Urlet în noapte și cutreieram satul și împrejurimile casŹtelului. Sirius și James își aleseseră special niște animale uriŹașe în care să se transforme, ca să poată ține în frâu un lup. Mă îndoiesc că a mai existat vreodată un student care să știe mai multe ca noi despre castel și despre Hogsmeade... Și astŹfel am ajuns să alcătuim Harta Ștrengarilor și să o semŹnăm cu poreclele noastre. Sirius este Amprentă. Peter era Șobo. James era Corn. Ce fel de animal..., începu Harry, dar Hermione îl fulŹgeră cu privirea. Și tot era periculos să lași un lup în libertate... Dacă îi păcălea pe toți și mușca pe cineva? Și azi mă chinuie gândul acesta, oftă Lupin. Făceam multe boacăne, de care ne amuŹzam apoi copios. Eram și noi tineri și fără griji, mândri de istețimea noastră... Adesea, mă simțeam vinovat că îi înșeŹlam încrederea lui Dumbledore... El mă adusese la HogŹwarts, cum n-ar fi făcut-o nimeni altcineva, și eu încălcăm regulile pe care le stabilise el pentru siguranța mea și a ceŹlorlalți. N-a știut niciodată nici faptul că aveam trei prieteni buni care se puteau transforma în animale, în mod ilegal. Dar tentația era prea mare. De fiecare dată când ne întâlŹneam și plănuiam viitoarele noastre aventuri, uitam de toate... Fața lui Lupin se înăspri și în voce i se simțea dezgustul. Tot anul ăsta m-am luptat cu mine însumi, întrebându-mă dacă să-i spun lui Dumbledore sau nu că Sirius e un AnimaŹgus. Dar n-am făcut-o. De ce? Fiindcă am fost laș. Fiindcă ar fi trebuit să-i spun că i-am înșelat încrederea cât am fost la școală și că i-am făcut și pe alții să se abată de la reguli... Iar încrederea lui Dumbledore era și este totul pentru mine! M-a primit la Hogwarts când eram copil și m-a acceptat și ca proŹfesor, într-o perioadă când nimeni nu-mi dădea de lucru fiindcă eram ce eram... Astfel mi-am liniștit conștiința, spuŹnându-mi că dacă Sirius ar fi pătruns în castel, ar fi făcut-o numai folosind Magia Neagră, pe care o învățase de la Cap-de-Mort, că faptul că era un Animagus nu avea nici o importanță. Deci Plesneală a avut oarecum dreptate în priŹvința mea... Plesneală? întrebă Black, luându-și pentru prima oară ochii de la Pungașul și îndreptându-i spre Lupin. Ce legăŹtură are el? E și el la Hogwarts, Sirius, răspunse Lupin. Predă aici... Lupin se uită la Harry, Ron și Hermione. E și el la școală și a luptat din răsputeri contra numirii mele ca profesor de Apărare contra Magiei Negre. Tot anul i-a împuiat capul lui Dumbledore să nu se încreadă în mine. Are și el motivele lui... Înțeleg... Sirius i-a jucat o festă, la care am avut o mare contribuție și eu... Black se arătă satisfăcut. Să-i fie învățătură de minte! zise el. Ne-a spionat tot timŹpul să afle ce punem la cale... A sperat tot timpul că o să descopere ceva care să ducă la exmatricularea noastră de la Hogwarts... Severus era foarte curios să știe unde dispar eu în fieŹcare lună, le spuse Lupin lui Harry, lui Ron și lui Hermione. Eram în același an și... Eh... nu prea ne simpatizam reciproc. Nu-i plăcea mai ales de James. Cred că era invidios pe talenŹtul lui James la Vâjthaț... Oricum, într-una din seri, m-a văzut, în timp ce mă ducea Madam Pomfrey spre Salcia BăŹtăușă, ca să mă transform. Sirius găsi amuzant să îi spună lui Plesneală că, dacă vroia să afle unde mă duceam, n-avea decât să apese cu un băț lung butonul de pe rădăcina salciei și să se ia după mine. Bineînțeles că Plesneală n-a rezistat ispitei și a făcut ce-i spusese Sirius. Dacă ar fi trecut mai deŹparte de această încăpere, ar fi dat nas în nas cu un lup mare și fioros. Dar lui James, auzind ce făcuse Sirius, i s-a părut foarte periculos și s-a dus după Plesneală să-l opreasŹcă. Plesneală a apucat totuși să mă vadă, la capătul tuneluŹlui. Dumbledore i-a interzis să spună cuiva, dar din acel moment a știut ce sunt... Deci, de aceea nu vă are la inimă Plesneală, fiindcă este convins că ați participat la farsă, zise Harry. Exact! făcu o voce scârboasă, din spatele lui Lupin. Severus Plesneală își scoase pelerina lui Harry, cu bagheŹta îndreptată spre Lupin.