CAPITOLUL VI
GHEARE ȘI FRUNZE DE CEAI
Primul de care dădură cu ochii Ron, Harry și HermiŹone, a doua zi când coborâră la micul dejun în Marea Sală, fu Draco Reacredință, care părea că le spunea mai multor Viperini o poveste foarte distractivă. Când trecură pe lângă ei, Draco se prefăcu apucat de o criză de convulsii, spre marele haz al celorlalți. Ignoră-i, zise Hermione, care se afla în spatele lui Harry. Nu merită... Hei, Potter, strigă Pansy Parkinson, o fată de la VipeŹrini, cu fața ca de mops. Potter, vin Dementorii! Buhuhuuu! Harry se lăsă să cadă într-un scaun de la masa CerceŹtașilor, alături de George Weasley. Orarul celor din anul III, zise George, întinzându-le niște liste. Harry, ce-i cu tine? Reacredință, îl informă Ron, așezându-se în partea cealaltă a lui George și aruncând priviri crunte spre masa Viperinilor. George se uită și el într-acolo, la timp să-l vadă pe Draco prefăcându-se că leșină. Ce bufon, făcu George, plictisit. N-o mai făcea atât pe viteazul aseară, când a venit Dementorul și în partea noasŹtră de tren. A venit fuga în compartimentul nostru, nu-i așa, Fred? Aproape că făcuse pe el, întări și Fred, privind disŹprețuitor spre Draco. Nici eu nu eram în apele mele, admise George. Îngrozitori, Dementorii ăștia... Parcă simțeai că-ți pătrunde frigul în oase, nu-i așa? Da, dar voi n-ați leșinat, zise Harry, șoptit. Nu te mai gândi la asta, îl îmbărbăta George. Tata a treŹbuit să se ducă o dată la Azkaban - îți amintești, Fred? - și ne-a zis că a fost cel mai înfiorător loc, pe unde a mers vreŹodată. A venit acasă slăbit și tremurând din toate încheieŹturile... Dementorii sug, pur și simplu, fericirea din jurul lor. Mulți prizonieri înnebunesc din cauza asta. Ei lasă, că mai vedem noi dacă o să mai râdă atât, după primul meci de Vâjthaț, zise Fred. Cercetașii contra VipeŹrinilor, primul meci al campionatului, n-ați uitat, nu? Singura dată când s-au înfruntat direct, într-un meci de Vâjthaț, Draco a ieșit șifonat rău. Simțindu-se cât de cât mai vesel, Harry își luă în farfurie cârnăciori și roșii înăbușite. Hermione examina noul orar. O, ce bine! exclamă ea. Începem chiar de azi câteva noi materii. Hermione, zise Ron, uitându-se peste umărul ei și înŹcruntându-se, cred că ți-au greșit orarul. Ai peste zece ore pe zi, nu e posibil... Nu e timp suficient. Mă descurc eu, zise Hermione. Am aranjat cu doamna profesoară McGonagall. Dar, uite, numai în dimineața asta! nu se lăsă Ron. Ora nouă, ora de Previziuni despre viitor. Și mai jos, tot ora nouă, Studiul despre Încuiați... Și, uite, (Ron se aplecă și mai mult asupra orarului, nevenindu-i să creadă), mai jos, tot ora nouă, Aritmanția! Eu știu că ești grozavă, HerŹmione, dar nici chiar așa! Cum o să faci să fii în trei locuri deodată? Ei și tu, făcu Hermione. Bineînțeles că n-o să fiu în trei locuri în același timp... Atunci, cum... Dă-mi și mie marmelada, te rog, zise Hermione. Dar... Ron, și ce-ți pasă ție dacă orarul meu e... puțin cam încărcat? îl repezi Hermione. Ți-am zis doar că am aranjat cu doamna profesoară McGonagall! Tocmai atunci, în Marea Sală intră Hagrid, îmbrăcat în jacheta lui din blană de cârtiță și ținând în mâna lui enormă un dihor mort. Cum vă simțiți? întrebă el, în drum spre masa profesoŹrilor. Azi avem prima oră împreună. Imediat după prânz! Am timp să pregătesc totul până atunci. Sper să iasă bine... Prima lecție... Eu, profesor... Oh!... Zâmbi spre ei, mergând spre masa profesorilor, încă legănând dihorul în mână. Mă întreb ce vrea să pregătească până la prânz, se miră Ron, cu o undă de neliniște în glas. Marea Sală începu să se golească, pe măsură ce elevii și profesorii plecau la ore. Ron se uită pe orarul lui. Ar trebui să plecăm, ora de Previziuni despre viitor se ține în Turnul de Nord. Ne ia vreo zece minute ca să ajungem acolo. Terminară de mâncat în grabă, își luară la revedere de la Fred și de la George și se îndreptară spre holul de la intrare. Când trecură pe lângă masa Viperinilor, Draco se maiŹmuțări iar, prefăcându-se că îi venea să leșine. Hohotele ViŹperinilor îl urmăriră pe Harry până ajunse în hol. Drumul până în Turnul de Nord a durat mult. Deși petreŹcuseră doi ani la Hogwarts, nu vizitaseră niciodată Turnul de Nord. Trebuie să fie vreo scurtătură, intră Ron în panică, atunci când terminară de urcat al șaptelea rând de trepte și ajunseseră într-un culoar necunoscut, unde nu se afla nimic, în afară de un tablou mare și de un snop de iarbă, agățat pe perete. Cred că trebuie să o luăm pe aici, zise Hermione, arăŹtând spre un culoar care se deschidea în partea dreaptă. Nu se poate, făcu Ron. Încolo e sudul. Uite, se vede și un pic din lac. Harry se uita la tablou. Acesta înfățișa un ponei cenușiu și gras, care își băgase botul în iarba de pe perete și păștea nepăsător. Harry se obișnuise ca personajele picturilor de la Hogwarts să își părăsească ramele și să se viziteze între ele, dar, ori de câte ori avea prilejul, se oprea să le admire. La puțin timp, în pictură își făcu apariția un cavaler în armură, scund și masiv, care își căuta poneiul. După petele de iarbă proaspete, de la genunchii pantalonilor săi, se vedea clar că tocmai căzuse de pe cal. Aha! începu el să urle, când îi văzu pe Ron, pe Harry și pe Hermione. Cine sunteți voi, netrebnicilor, care îndrăzŹniți să-mi încălcați teritoriul? Sau poate ați venit să vă disŹtrați pe socoteala mea, fiindcă am căzut, ei? Scoateți sabia imediat, vă provoc la duel! Se uitau uimiți la cavalerul scund și caraghios, care își scosese sabia și o agita violent prin aer, țopăind în sus și în jos. Dar, cum sabia era prea lungă pentru el, la o mișcare greșită, își pierdu echilibrul și căzu cu fața la pământ. Ai pățit ceva? întrebă Harry, îngrijorat și apropiindu-se de tablou. Înapoi, fanfaron nesuferit! Înapoi, nemernicule! Cavalerul puse mâna iar pe sabie și o folosi ca să se spriŹjine de ea și să se ridice din iarbă, dar lama se înfipse adânc în pământ, și oricât s-a străduit el nu a mai fost în stare să o tragă afară. În cele din urmă, se lăsă iar în genunchi și își ridică viziera ca să își șteargă fața transpirată. Noi căutăm Turnul de Nord, zise Harry, profitând de oboseala cavalerului. Nu cumva știți dumneavoastră drumul? O expediție de cercetare! strigă vesel cavalerul și furia i se topi pe dată, clănțănindu-și armura. Urmați-mă, prieteni, și promit să găsim drumul împreună sau să pierim până la unul! Mai trase o dată de sabie, dar nu reuși să o clintească din pământ, și încercă să încalece poneiul, dar fără succes. Pe jos, atunci! zise el. La drum, bravi cavaleri și preafruŹmoasă domniță! Și dispăru imediat pe coridor, prin partea stângă a tabloului. Se luară după el, ghicind drumul după zgomotul arŹmurii. Din când în când, reușeau să îl și vadă cum alerga înainte, din tablou în tablou. Capul sus, curaj, bravii mei, continua el să strige, greul de-abia acum începe! Reușiră să îl vadă plecându-se în fața unui grup de doamŹne în crinolină, într-un tablou de la baza unei scări în spirală. Gâfâind din greu, Harry, Ron și Hermione urcară în fugă treptele în spirală, simțind că amețesc tot mai tare, până când auziră murmur de voci, deasupra capetelor și înțeleŹseră că ajunseseră unde trebuia. La revedere! îl auziră pe cavaler, care acum se afla lângă niște călugări cu înfățișări sinistre. Drum bun, camaraŹzii mei de arme! Și dacă vreodată o să aveți nevoie de o iniŹmă vitează și de o sabie de oțel, nu ezitați să apelați la Sir Cadogan! Da, mulțumim, așa o să facem, strigă Ron, iar după ce cavalerul dispăru iar din tablou adăugă: Dacă o să avem neŹvoie de cineva deranjat la cap! Urcară și ultimele câteva trepte și ajunseră pe un culoar mic și îngust, unde se adunase deja întreaga clasă. Nu exista nici o ușă pe pereții acestui culoar. Ron îi făcu semn lui Harry spre o trapă circulară cu o plăcuță de alamă, de pe tavan. Sybil Trelawney, citi Harry ce scria pe plăcuță. ProŹfesoară de Previziuni despre viitor. Și cum o să ajungem acolo? Ca și cum ar fi fost un răspuns la întrebarea lui, trapa se deschise brusc și o scară argintie se desfășură până la piŹcioarele lui Harry. Toți rămaseră tăcuți. După tine, zise Ron, ironic, așa că Harry trebui să urce primul. Harry ajunse în cea mai stranie sală de curs pe care o văŹzuse vreodată, ceva între o mansardă și o ceainărie demoŹdată. În clasă, erau înghesuite cel puțin douăzeci de mese rotunde. În jurul meselor, se aflau fotolii, acoperite cu huse de creton, și perne moi, așezate direct pe podea. În clasă era o lumină difuză, purpurie. Draperiile erau trase la ferestre, iar veiozele de la fiecare masă erau acoperite cu câte o eșarŹfă de un roșu închis. Era foarte cald, iar focul care ardea în cămin degaja și un miros puternic, cam grețos. Pe foc era așezat un ceainic mare, de cupru. Pe policioarele care se înŹtindeau de-a lungul întregului perete circular se aflau pene prăfuite, cioturi de lumânări, zeci de pachete jerpelite de cărți de joc, nenumărate globuri de cristal și o mulțime de ceșcuțe de ceai. Ron și restul clasei se adunară în jurul lui Harry, vorbind pe șoptite. Dar profa, unde este? întrebă Ron. Din umbră, se auzi deodată o voce domoală și misteŹrioasă. Bine ați venit, zise vocea. Ce fericire să vă văd, în cele din urmă, în lumea fizică, reală. La prima impresie, Harry fu convins că vede o insectă mare și strălucitoare. Profesoara Trelawney apăru în lumina focului și cu toții văzură că era foarte slabă. Ochelarii ei cu dioptrii foarte mari îi măreau și mai mult ochii, și așa destul de bulbucați. Profesoara avea pe umeri un șal străveziu, cu paiete, și o mulțime de lănțișoare și șiraŹguri de mărgele îi atârnau în jurul gâtului ca un fus. Pe brațe avea fel de fel de brățări, iar pe degete, o puzderie de inele. Stați, copii, luați loc, zise ea, în timp ce elevii se cocoțau în fotolii sau se cufundau în pernele moi. Harry, Ron și Hermione se așezară împreună, în jurul unei mese rotunde. Bine ați venit la cursul pentru prezicerea viitorului, zise profesoara Trelawney, care se așeză într-un fotoliu din fața focului. Sunt profesoara Trelawney. Probabil că nu m-ați mai văzut până acum, fiindcă eu sunt convinsă că, dacă mă găsesc prea des în mijlocul lumii agitate din școală, îmi slăbește puterea Ochiului Interior. Nimeni nu făcu nici un comentariu la acea extraordinară declarație. Profesoara Trelawney își aranja șalul cu delicaŹtețe și continuă: Deci v-ați hotărât să alegeți Previziuni despre viitor, cea mai dificilă dintre artele magice. Trebuie să vă previn de la început că, dacă nu aveți darul de a vedea dincolo de luŹcrurile palpabile, acel Ochi Interior, nu prea o să pot să vă învăț mare lucru. Cărțile nu vă pot duce prea departe în caŹzul ăsta... La aceste cuvinte, Ron și Harry se uitară unul la altul, semnificativ, și apoi la Hermione. Mulți vrăjitori, oricât de talentați ar fi ei la transformări sau la dispariții misterioase, nu pot desluși tainele viitorului, continuă profesoara Trelawney, ochii ei enormi urmărind cu atenție fețele îngrijorate din fața ei. Este un Har oferit doar unora - foarte puțini - dintre noi. Ție, băiete (și se uită spre Neville), ce-ți mai face bunica? Cred că bine, se bâlbâi Neville, tremurând nervos. Eu nu aș fi prea sigură dacă aș fi în locul tău, zise proŹfesoara Trelawney, lumina focului făcând să îi sclipească cerceii de smarald. Lui Neville i se puse un nod în gât Profesoara Trelawney continuă: Anul acesta vom vorbi despre metodele de bază în arta prezicerii viitorului. În primul trimestru, vom învăța să citim în frunzele de ceai. Următorul trimestru va II dedicat ghiciŹtului în palmă. Apropo, draga mea (și se uită spre Parvati Patil), teme-te de omul cu părul roșu! Parvati îi aruncă o privire îngrozită lui Ron, care stătea chiar lângă ea, și își întoarse capul în partea cealaltă. În trimestrul trei, continuă profesoara Trelawney, vom învăța să ghicim în globul de cristal. Asta numai dacă terŹminăm cu semnele prevestite de limbile de foc. Din păcate, cursurile vor II întrerupte în februarie, din cauza unei epiŹdemii serioase de gripă. Chiar și eu îmi voi pierde vocea, din cauza ei. În jurul Paștelui, cineva dintre noi ne va părăsi pentru totdeauna. Se lăsă o tăcere apăsătoare, în urma acestei preziceri, dar profesoara Trelawney păru să nu își fi dat seama de acest lucru. Draga mea, zise ea către Lavander Brown, care era cea mai aproape și se făcuse mică în fotoliul ei, vrei să-mi dai și mie ceainicul acela de argint? Lavander răsuflă ușurată, se ridică și luă de pe raft ceaiŹnicul uriaș, pe care îl puse pe masa din fața profesoarei Trelawney. Mulțumesc, draga mea. Și, apropo, lucrul acela, de care te temi atât, se va întâmpla într-o vineri, pe șaisprezece ocŹtombrie. Lavander începu să tremure. Acum, vă rog să vă împărțiți pe perechi. Luați câte o ceșcuță de ceai și veniți la mine să vă pun ceai în ea. Așezați-vă apoi și beți tot, până rămân doar frunzele pe fundul ceștii. Răsuciți ceașca de trei ori, apoi întoarceți-o cu fața în jos, pe farfurioară. Așteptați până se usucă puțin și apoi dați-i ceașŹca partenerului, ca să o interpreteze. La paginile cinci și șase din cartea Deslușirea viitorului, veți găsi câteva indicații despre cum trebuie să citiți modelele formate de frunze. Eu o să mă plimb printre voi, ajutându-vă și dându-vă indiŹcații. O, dragul meu (și îl prinse pe Neville de braț), vrei să fii bun ca, după ce o să spargi prima ceșcuță, să-ți alegi alta dintre cele albastre? Astea roz îmi plac foarte mult... Și așa se întâmplă! De cum se apropie Neville de raft, se și auzi un zgomot de porțelan spart! Profesoara Trelawney se repezi cu mătura și fărașul să strângă cioburile. Da, așa cum îți spuneam, dragul meu, ia acum o ceșŹcuță albastră... Mulțumesc... Harry și Ron merseră să li se umple ceștile, după care se întoarseră la masa lor. Se opăriră la limbă, în încercarea de a bea ceaiul cât mai repede. Învârtiră frunzele în ceșcuță, așa cum fuseseră instruiți, apoi întoarseră ceașca pe dos și o așezară pe farfurioara ei. Așa, zise Ron și amândoi deschiseră cartea la paginile cinci și șase. Să vedem ce o să citești în ceașca mea! Niște chestii maronii și scârboase, râse Harry. Mirosul greu din încăpere îl făcea să se simtă somnoros și îi amorțea simțurile. Deschideți-vă mințile, dragii mei, strigă profesoara Trelawney din penumbră, și încercați să vedeți ce e dincolo de frunze! Harry încercă să se adune. Da, îi zise el lui Ron, parcă văd un fel de cruce... Cartea zice că asta înseamnă că te așteaptă multe încercări și neŹcazuri - îmi pare rău - dar văd și ceva care ar putea însemŹna o rază de soare... Uite ce scrie... mare fericire... Deci, o să suferi, dar o să ai și o mare bucurie! Cred că trebuie să-ți duci Ochiul Interior la oculist, crede-mă, îi zise Ron și amândoi încercară să-și înăbușe râsul, văzând privirile profesoarei Trelawney îndreptate spre ei. E rândul meu, zise Ron, uitându-se în ceașca lui Harry, cu fruntea încruntată de efort. Văd ceva ca un coif negru... Poate că o să lucrezi la Ministerul Magiei... Întoarse ceașca pe partea cealaltă și continuă. Iar chestia asta arată ca o ghindă... Să vedem ce înseamŹnă, zise el, uitându-se în carte. Dacă o dă vântul jos, bani mulți... Excelent, poți să-mi împrumuți și mie câțiva! Și aici, se mai vede ceva... Un animal... Da, ăsta parcă ar fi capul... Pare a fi un hipopotam... ba nu, o oaie... Profesoara Trelawney se îndreptă spre ei, în momentul în care Harry nu își mai putu stăpâni râsul. Lasă-mă să văd și eu, dragă, zise ea, privind cu reproș către Ron. Începu să răsucească ceșcuța lui Harry în sensul invers acelor ceasornicului și să o studieze cu atenție. Hm... un șoim... Ai un dușman puternic, dragule... Dar toată lumea știe asta! sări Hermione. Profesoara Trelawney se întoarse spre ea. Da, așa este, continuă Hermione cu hotărâre. Toată lumea știe despre Harry și Știm-Noi-Cine! Harry și Ron se uitară la ea cu un amestec de uimire și admirație. Nu o mai auziseră pe Hermione să îi vorbească astfel unui profesor. Profesoara Trelawney nu se obosi să îi răspundă, ci continuă să învârtească ceșcuța lui Harry și să se uite la ea. Măciucă... Atac... Oh, dragul meu, nu e o ceșcuță prea fericită... Mie mi s-a părut că văd un coif ascuțit, zise Ron, cu o privire șmecheră. E un craniu... Pericol în calea ta, dragule... Toată lumea asculta transfigurată și îngrozită, când o auziră pe profesoara Trelawney scoțând un țipăt ascuțit, după ce învârti o ultimă dată ceșcuța lui Harry. Se auzi alt zgomot de porțelan spart: Neville spărsese a doua ceșcuță! Profesoara Trelawney se prăbuși într-un foŹtoliu din apropiere, cu mâna la inimă și cu ochii închiși. Dragul meu, băiat... Nu, e mai bine să nu-ți spun... Nu mă întreba, se văită ea. Ce-ați văzut, doamnă profesoară? întrebă Dean Thomas curios. Toată lumea se ridică în picioare și se adună în jurul mesei la care stăteau Harry și Ron, înghesuindu-se cât mai aproape de profesoara Trelawney, pentru a vedea mai bine ce arătau frunzele din ceașca lui Harry. Dragul meu, zise profesoara Trelawney și deschise ochii îngroziți, ai Spectrul! Ce am? făcu Harry. Vedea prea bine că nu era singurul care nu înțelesese. Dean Thomas ridica din umeri spre el, iar Lavander Brown îl privea mirată. Dar cei mai mulți dintre colegii lui își acoŹperiseră gura cu palma, îngroziți. Spectrul, dragule, Spectrul! zise profesoara Trelawney, mirată că Harry nu știa despre ce era vorba. Spectrul câinelui gigantic, care bântuie cimitirele! Un semn, dragul meu, care prevestește... moartea! Stomacul lui Harry se strânse dureros. Câinele de pe coŹperta cărții Semne care prevestesc moartea: Ce trebuie să faci când știi că urmează să ți se întâmple ceva groaznic... Câinele din întunecimile Aleii Magnolia... Lavander își duse și ea mâna la gură. Toată lumea, în afară de Hermione, care se duse în spatele profesoarei Trelawney și zise cu hotărâre: Mie nu mi se pare că arată a câine! zise ea scurt. Profesoara Trelawney se uită la Hermione cu o neplăcere crescândă. Iartă-mă, draga mea, îi zise ea, înțepat, dar nu prea se vede nici o aură în jurul tău... Ești foarte puțin receptivă la ce ne ascunde viitorul... Seamus Finnigan își înclina capul dintr-o parte în alta. Dacă privești din partea asta, pare un Spectru, dar dacă privești din partea cealaltă, pare mai degrabă un măgar, zise el, aplecându-se spre stânga. Să-mi spuneți și mie când vă hotărâți, dacă o să mor sau nu! strigă Harry, spre uimirea tuturor. (Chiar și a lui!) Nimeni însă nu părea dispus să îl privească în ochi. Ajunge pentru azi, zise profesoara Trelawney, cu cea mai misterioasă voce posibil. Strângeți-vă lucrurile și plecați... În liniște, toată lumea duse ceșcuțele pe masa profesoarei Trelawney. Toți își puseră cărțile în genți. Până și Ron evita să îl privească în ochi pe Harry. Până când ne vedem data viitoare, le spuse profesoara Trelawney, vă doresc mult noroc la toți. O, dragule, zise ea, arătând spre Neville, data viitoare o să întârzii, așa că să pui mâna pe carte, să ne ajungi din urmă! Harry, Ron și Hermione coborâră în tăcere pe scara proŹfesoarei Trelawney și se îndreptară spre clasa unde își ținea lecțiile de Transfigurare profesoara McGonagall. Le luă atât de mult timp să găsească drumul înapoi, încât, deși pleŹcaseră mai devreme de la ora de Previziuni despre viitor, abia ajunseră la timp. Harry se așeză chiar în fundul clasei, dar tot i se părea că toți ochii sunt ațintiți spre el. Într-adevăr, colegii lui îi arunŹcau tot timpul priviri furișe, ca și cum s-ar fi așteptat ca Harry să moară din clipă în clipă. Aproape că nu auzi nimic din ce le spunea profesoara McGonagall despre Animagi, vrăjitori care aveau puterea să se preschimbe în orice aniŹmal doreau. Nu văzu nici măcar că se transformase ea înŹsăși, sub ochii lor, într-o pisică vărgată, care avea în jurul ochilor niște semne care aminteau de ochelarii profesoarei. Nu înțeleg ce se întâmplă cu voi astăzi, zise profesoara McGonagall, preschimbându-se la loc, cu un pocnet slab și privindu-i cu atenție. Nu că aș ține la lucrul ăsta, dar asta este prima dată când transformările mele nu sunt aplaudate la scenă deschisă. Toate privirile se întoarseră spre Harry, dar nimeni nu scoase un cuvânt. Hermione ridică timid mâna. Nu vă supărați, doamnă profesoară, începu ea, dar tocŹmai venim de la ora de Previziuni despre viitor, unde am învățat să ghicim în frunze de ceai, și... A, da, asta era, zise profesoara McGonagall, încruntânŹdu-se deodată. Nu trebuie să-mi spuneți mai multe, domŹnișoară Granger. Hai, spuneți-mi, care dintre voi o să moară anul ăsta? Toată clasa se holbă la ea. Eu, zise Harry, în cele din urmă. Așa deci, zise profesoara McGonagall, fixându-l pe Harry cu ochii ei ca două mărgele. Atunci, lasă-mă să-ți spun, Potter, că Sybil Trelawney a prezis moartea câte unui elev pe an, de când a venit la Hogwarts. Nimeni n-a murit încă. Descifrarea semnelor unei morți iminente este modul ci favorit de a ura bun venit noilor elevi. Să nu credeți că îmi vorbesc de rău colegii... Profesoara McGonagall se întrerupse și cu toții observară că nările i se albiseră. După care continuă, cu un ton mai calm: ... dar Previziuni despre viitor este una dintre cele mai imprecise discipline magice. N-o să vă ascund că eu însămi am foarte puțină răbdare în această privință. Este foarte adevărat că vizionarii sunt foarte rari, iar profesoara Trelawney... Se opri din nou, ca să continue apoi cu un ton jovial: Îmi pari în cea mai bună formă, Potter, așa că să știi că nu te scutesc de temele pentru acasă. Dacă însă o să mori, nimeni n-o să-ți ceară să-ți faci temele! Hermione râse, iar Harry se simți ceva mai bine. Parcă nu te mai impresionau atât niște biete frunze de ceai, deŹparte de lumina roșie, difuză, și de parfumul greoi din clasa profesoarei Trelawney. Cu toate acestea, nu toată lumea era convinsă. Ron era tot îngrijorat și Lavander șopti: Dar cum rămâne cu ceașca spartă de Neville? După ora de Transfigurare, se repeziră buluc spre MaŹrea Sală, unde îi aștepta prânzul. Ron, înveselește-te, zise Hermione, împingând spre el un platou cu ghiveci. Ai auzit doar ce a spus profesoara McGonagall. Ron își luă o porție de ghiveci în farfurie, dar nu se apucă de mâncat. Harry, întrebă el, pe șoptite, dar nu ai văzut nicăieri nici un câine mare și negru, nu-i așa? Ba da, răspunse Harry, chiar în noaptea în care am fuŹgit de la mătușa mea. Ron scăpă furculița, care clănțăni pe farfurie. Vreun câine vagabond, probabil, zise Hermione cu calm. Ron o privi, ca și cum se îndoia că mai era în toate mințile. Hermione, Harry a văzut Spectrul și asta... asta e rău, zise el. Unchiul meu, Bilius, a văzut... Spectrul și... a murit... în douăzeci și patru de ore! Coincidență, zise Hermione, absentă, turnându-și încă puțin suc de dovleac. Habar n-ai despre ce vorbești! strigă Ron, începând să se enerveze. Spectrul sperie de moarte pe majoritatea vrăjiŹtorilor! Ei, așa mai vii de-acasă, zise Hermione cu superioritate. Văd Spectrul și mor... de frică! Spectrul nu este un semn, ci chiar cauza morții! Și, după cum vezi, Harry este încă prinŹtre noi, fiindcă nu e prost să vadă Spectrul și să zică, ei bine, a venit vremea să-mi trag clopotele! Ron deschise gura să zică ceva, dar rămase fără grai în fața Hermionei, care își scosese cartea de Aritmanție și o proptise în fața ei, sprijinită de cana cu suc. Cred că Previziuni despre viitor e cam la întâmplare, zise ea, răsfoind cartea, să ajungă la pagina care o interesa. E multă ghiceală în chestia asta... Dar nu era nimic de ghicit în figura Spectrului din cana lui Harry! se încinse Ron. Parcă tu n-ai văzut același lucru, nu se lăsă Hermione. Parcă i-ai zis că vezi o oaie, nu? Avea dreptate doamna profesoară Trelawney, când zicea că nu ai aură! Sau mai degrabă nu vrei să recunoști că nu ești la fel de tare la toate materiile! O atinsese unde o durea mai tare. Hermione închise cu putere cartea de Aritmanție, făcând bucățele de carne și de morcovi să zboare cât colo. Dacă să fii bun la Previziuni despre viitor înseamnă să vezi Spectrul în frunzele de ceai, atunci cred că n-o să mai studiez materia asta multă vreme! Ora de Previziuni despre viitor a fost o porcărie, în comparație cu ora de Aritmanție! Își luă geanta și se îndepărtă. Ron se strâmbă în urma ei. Ce tot vorbește? îl întrebă el pe Harry. Nici măcar n-a avut încă ora de Aritmanție! * După prânz, Harry se bucură că iese din castel. Ploaia din ziua trecută curățise atmosfera și cerul era limpede, deși cam întunecat, iar iarba era proaspătă și umedă. Se duceau la ora de Grija pentru creaturile magice. Ron și Hermione nu-și vorbeau. Hermione mergea în tăcere pe lângă ei. Coborau dealul spre coliba lui Hagrid, care se afla la marginea Pădurii Interzise. Când văzu în fața lor trei siluete bine cunoscute, Harry își dădu seama că probabil aveau ore comune cu Viperinii. Draco le spunea ceva, gesticulând agitat, în timp ce Crabbe și Goyle se prăŹpădeau de râs. Harry putea să pună pariu că știa ce le poŹvestea Draco. Hagrid își aștepta elevii în ușa colibei sale. Era îmbrăcat cu jacheta lui din blană de cârtiță, cu Colț lângă el, și de-abia aștepta să înceapă ora. Hai, mai repede, îi îndemna el. Am pregătit ceva extraŹordinar pentru voi! Precis că o să vă placă lecția! Gata? Sunteți toți? Atunci, urmați-mă! Pentru o clipă, Harry se temu că Hagrid îi conducea spre Pădurea Interzisă. Harry avusese o mulțime de experiențe neplăcute acolo, cât să-i ajungă pentru toată viața. Dar Hagrid schimbă direcția și cinci minute mai târziu se aflau lângă un fel de țarc, în care nu era nimic. Toată lumea să se înșire de-a lungul gardului! strigă el. Așa... Să vedeți cu toții. Acum, vă rog să vă deschideți cărțile... Cum? întrebă Draco, cu o voce acră și nesuferită. Poftim? întrebă Hagrid. Cum să ne deschidem cărțile? întrebă iar Draco, scoțânŹdu-și Cartea, monstruoasă despre monștri, care era strâns legată cu o sfoară. Și ceilalți își scoaseră cărțile. Unii le legaseră cu cureaua, așa cum făcuse și Harry, alții le înghesuiseră în saci sau le prinseseră foile cu capse. Nu a reușit nimeni să-și deschidă cartea? întrebă HaŹgrid, încurcat. Păi, trebuie s-o mângâiați, zise Hagrid, ca și cum ar fi fost clar ca bună ziua! Luă cartea Hermionei, smulse banda de Magicscotch cu care fusese legată. Cartea încercă să îl muște, dar Hagrid își trecu degetul de-a lungul cotorului cărții, care tremură puŹțin, apoi se deschise și rămase liniștită în mâna lui. Măi, da' ce proști am fost, rânji Draco ironic. Cum de nu ne-a dat prin cap să le mângâiem? Am crezut că... o să vă distreze, zise Hagrid, nesigur, cu ochii la Hermione. Da, ce să spun, făcu Draco, ne-am prăpădit de râs! Ce poate fi mai inteligent, decât să ni se dea cărți care mușcă sau ne smulg brațul din loc? Gura, Draco! îl repezi Harry. Hagrid își lăsase privirile în jos, iar Harry dorea ca prima lecție a lui Hagrid să fie un succes. Da..., bine, zise Hagrid, care părea să-și fi pierdut șirul gândurilor. Atunci, da... acum aveți cărți... și avem nevoie de... creaturile magice... Mă duc să le aduc, așteptați puțin... Hagrid se îndreptă spre Pădurea Interzisă și dispăru penŹtru câteva minute. Doamne, locul ăsta se duce de râpă, se strâmbă Draco. Prostănacul ăsta să ne predea nouă! Tata o să aibă un acces de furie când o să-i spun! Gura, Draco! îl repezi iar Harry. Ai grijă, Potter, e un Dementor în spatele tău! Aaahhhhh! strigă Lavander Brown, arătând în partea opusă a țarcului. Spre ei se îndreptau în fugă vreo douăsprezece dintre ceŹle mai bizare creaturi, pe care le văzuse Harry în viața lui. Corpul, picioarele dinapoi și coada erau ca de cal, dar picioaŹrele din față erau ca niște aripi de vultur, iar capetele, tot de vultur. Niște vulturi giganți, cu ciocuri de culoarea oțelului și ochi enormi, portocalii. Ghearele de la picioarele din față aveau peste treizeci de centimetri lungime și arătau înspăiŹmântător. Aceste creaturi aveau la gât zgărzi de piele, conŹtinuate cu lese, care se aflau în mâinile uriașe a lui Hagrid. Animalele îl trăgeau cu putere pe Hagrid, făcându-l să alerge după ele, oricât de uriaș ar fi fost el. Hei, stop! strigă el, trăgând de lese și aducând creaŹturile în apropiere de locul unde se aflau elevii lui. Toată lumea se dădu câțiva pași înapoi când Hagrid se apropie cu ciudățeniile acelea. Hipogrifi! strigă Hagrid, fericit și făcându-le cu mâna. Frumoși, nu? Harry începea să-i dea oarecum dreptate lui Hagrid. O dată ce treceai de șocul inițial, de a vedea niște creaturi, juŹmătate cal, jumătate pasăre, începeai să vezi ce penaj fruŹmos și ce păr lucios aveau și cât de lin se făcea trecerea de la păr la pene. Fiecare avea o altă culoare: gri-metalic, bronz, rozaliu, maroniu-strălucitor și negrii ca cerneala. Acum, zise Hagrid, vă rog să vă apropiați puțin. Nimeni nu se arătă doritor să facă acest lucru. Numai Harry, Ron și Hermione se apropiară cu multă grijă de gard. Primul lucru pe care trebuie să-l știți despre Hipogrifi, le zise Hagrid, este că sunt foarte mândri. Se supără foarte ușor. Aveți grijă ca nu cumva să jigniți vreun Hipogrif, fiindcă s-ar putea să fie ultimul lucru pe care îl veți mai face. Draco, Crabbe și Goyle nu ascultau ce spune Hagrid. ȘuŹșoteau între ei și Harry era aproape sigur că puneau la cale ceva, ca să saboteze lecția lui Hagrid. Trebuie să aștepți întotdeauna ca Hipogriful să facă prima mișcare, continuă Hagrid. Așa e politicos, nu-i așa? Te duci la el, faci o plecăciune în fața lui și aștepți. Dacă face și el o plecăciune spre tine, înseamnă că ai voie să-l atingi. Dacă nu se înclină în fața ta, atunci îndepărtează-te repede, fiindcă ghearele lui sunt foarte ascuțite! Așa... Cine vrea să încerce primul? Aproape toți făcură un pas înapoi, drept răspuns. Chiar și Harry, Ron și Hermione nu se prea încumetau. Hipogrifii dădeau sălbatic din cap. Nu părea să le placă să stea priŹponiți acolo. Nimeni? întrebă Hagrid, cu o privire rugătoare. O să încerc eu, zise Harry. Se auziră strigăte speriate în spatele lui și Lavander și Parvati îi șoptiră: Ai grijă, Harry, frunzele de ceai... Harry nu le băgă în seamă și sări gardul în țarcul cu Hipogrifi. Bravo, Harry! îl lăudă Hagrid. Să vedem cum te desŹcurci cu Buckbeak. Se duse spre unul dintre Hipogrifi, îl luă mai la o parte și îi scoase zgarda. Cei de dincolo de gard își țineau răsuŹflarea. Ochii lui Draco se îngustaseră cu răutate. Ușurel, Harry, îl sfătui Hagrid. Privește-l adânc în ochi și încearcă să nu clipești. Hipogrifii devin neîncrezători, dacă începi să clipești prea mult... Harry își simțea ochii lăcrimând, dar nu clipi. Buckbeak își întorsese capul mare și ascuțit spre Harry, privindu-l feroce cu un ochi portocaliu. Bravo, Harry, îl încuraja Hagrid. Așa... Acum apropie-te și fă o plecăciune. Lui Harry nu-i surâse prea tare ideea de a-și expune ceafa ciocului ascuțit al Hipogrifului, dar făcu întocmai. Se înclină scurt, apoi așteptă. Hipogriful încă îl privea de sus. Nici nu se clinti. Ah, făcu Hagrid, asta e... Dă-te înapoi, Harry! Ușor... Dar, spre marea uimire a lui Harry, Hipogriful își îndoi genunchii acoperiți cu solzi și se aplecă. Era o reverență, fără îndoială! Bravo, Harry! strigă Hagrid, în al nouălea cer. Excelent! Acum poți să-l mângâi! Mângâie-l pe cioc, Harry! Convins că ar fi fost mult mai înțelept să se retragă, Harry se apropie de Hipogrif și întinse mâna. Îl mângâie pe cioc de câteva ori și Hipogriful închise ochii alene, ca și cum i-ar fi plăcut. Colegii izbucniră în aplauze, în afară de Draco, Crabbe și Goyle, care păreau foarte dezamăgiți. Ei, Harry, acum cred că te lasă să-l și călărești! îi zise Hagrid. Asta era prea mult pentru Harry! Era obișnuit să călăŹrească pe o coadă de mătură, nu știa dacă ar fi fost la fel pe un Hipogrif. Uite, continuă Hagrid, aici trebuie să încaleci, imediat după încheietură, și ai grijă să nu-i smulgi vreo pană, nu-i place... Harry încăleca pe Buckbeak și acesta se ridică în picioare. Nu știa de ce să se țină. În fața ochilor nu vedea decât pene! La drum! îl îndemnă Hagrid pe Hipogrif și îl bătu ușor pe spate. Fără de veste, aripile lungi de aproape trei metri înceŹpură să fâlfâie de o parte și de alta a lui Harry. Abia avu timp să înlănțuie gâtul Hipogrifului cu brațele, că se și trezi în aer. Nu era ca pe mătură și Harry se hotărî pe loc ce preŹfera. Aripile Hipogrifului îl loveau pe ambele părți și îi atinŹgeau și picioarele, dându-i senzația că e gata să cadă. Simțea penele alunecoase în mâna lui, dar nu îndrăznea să se prindă de ele. În locul mișcării line a lui Nimbus 2000, Harry se simțea hurducat în față și în spate, după cum dădea Hipogriful din aripi. Buckbeak dădu de câteva ori ocol țarcului, după care se pregăti să aterizeze, momentul de care Harry se temea cel mai mult. Se lăsă tot mai pe spate, pe măsură ce Buckbeak se înclina spre pământ. Simțea că e gata să alunece spre cioŹcul Hipogrifului. Apoi, simți o bufnitură, datorită aterizării pe cele patru picioare inegale. Abia avu timp să se reechiliŹbreze și să-și îndrepte spatele. Bravo, Harry! striga Hagrid fericit. Toată lumea aplauda și chiuia, cu excepția lui Draco, Crabbe și Goyle. Mai vrea cineva să încerce? întrebă Hagrid. Încurajați de succesul lui Harry, alți câțiva intrară în țarc, iar Hagrid le scoase zgarda Hipogrifilor. Peste tot vedeai numai reverențe temătoare, din partea copiilor. Neville se retrase de mai multe ori din fața Hipogrifului său, fiindcă acesta nu părea dispus să-i întoarcă reverența. Ron și Hermione își aleseseră Hipogriful maroniu, în timp ce Harry îi asista. Draco, Crabbe și Goyle îl aleseseră pe Buckbeak. Acesta se înclinase în fața lui Reacredință, care îl mângâiase pe cioc, privind triumfător în jur. E foarte ușor, se lăuda Draco în gura mare, ca nu cumŹva să nu-l audă Harry. Am bănuit că e așa, dacă a reușit și Potter... Pariez că nu ești periculos deloc, nu-i așa brută hidoasă? Se întâmplă într-o fracțiune de secundă. Ghearele ascuțite se abătură asupra lui Draco. Acesta scoase un striŹgăt cumplit. Hagrid se repezi imediat să îi pună lesa lui Buckbeak, în timp ce Draco se tăvălea pe iarbă, cu hainele pline de sânge. Mor! urla Draco, îngrozind întreaga clasă. Mor, uitați-vă la mine! M-a omorât! Nu mori, n-ai nici o grijă, zise Hagrid, care se făcuse alb ca varul. Să mă ajute cineva, trebuie să-l scot din țarc... Hermione deschise ușa țarcului, în timp ce Hagrid îl ridiŹcase deja pe Draco. Când trecură pe lângă el, Harry văzu o tăietură adâncă în brațul lui Draco. Sângele picura fără înŹcetare, în timp ce Hagrid alerga cu Draco spre castel. Impresionați de ceea ce văzuseră, elevii o luară agale spre castel. Viperinii tunau și fulgerau împotriva lui Hagrid. Ar trebui să-l concedieze imediat! suspina Pansy ParŹkinson. A fost vina lui Draco, zise Dean Thomas. Crabbe și Goyle luară o poziție amenințătoare. Urcară treptele castelului. Mă duc să văd ce face, îi anunță Pansy Parkinson și o luă la fugă pe scările de marmură din holul de la intrare. Viperinii, încă protestând împotriva lui Hagrid, o luară spre camerele lor de la subsol. Harry, Ron și Hermione se îndreptară spre Turnul Cercetașilor. Credeți că o să se facă bine? îi întrebă Hermione, nerŹvoasă. Sigur că da, o liniști Harry. Madam Pomfrey vindecă tăieturile cât ai clipi. El știa prea bine că Madam Pomfrey putea să vindece și răni mult mai serioase. E îngrozitor că i s-a întâmplat asta lui Hagrid, chiar în prima lui oră, nu-i așa? zise Ron foarte preocupat. Cred că Draco a vrut să-i strice ora cu tot dinadinsul... Au fost primii la masă, în seara aceea, în speranța că îl vor vedea pe Hagrid, dar acesta nu era acolo. Doar n-o să-l concedieze pentru asta, nu-i așa? întrebă Hermione foarte îngrijorată, neatingându-se nici de friptuŹră, nici de plăcinta cu rinichi. Sper că nu, zise Ron, fără să poată mânca nici el. Harry se uită la masa Viperinilor. Mai mulți Viperini, printre care și Crabbe, și Goyle, discutau ceva aprins. Harry era convins că își pregăteau propria lor versiune despre feŹlul în care fusese rănit Draco. Ei, nu se poate spune că prima noastră zi înapoi la HogŹwarts n-a fost o zi plină de aventuri, zise Ron sumbru. Se duseră în camera de zi a Cercetașilor, încercând să-și facă temele primite la ora de Transfigurări. Dar nu le stăŹtea deloc capul la ele și își aruncau mereu ochii pe fereastră. Se vede lumină la fereastra lui Hagrid, zise Harry, deŹodată. Ron se uită la ceas. Dacă ne grăbim, putem da o fugă până la el, e încă deŹvreme... Nu știu dacă e bine, zise Hermione și Harry îi surprinse privirea ațintită asupra lui. Dar am voie să mă plimb în curtea castelului! zise Harry, arătându-i că a priceput. Sirius Black nu poate trece de Dementori, nu? Așa că își puseră caietele deoparte și se îndreptară spre gaura din portret, bucuroși că nu întâlniră pe nimeni în cale, mai ales că nu erau chiar siguri că aveau voie să iasă la ora aceea. Iarba era încă umedă și părea neagră în penumbra amurŹgului. Ajunseră la ușa colibei lui Hagrid, bătură la ușă și o voce ursuză îi pofti înăuntru. Hagrid stătea la masa lui de lemn, într-o bluză cu mâneci scurte. Colț, câinele său credincios, stătea cu capul pe genunchii lui. Dintr-o privire, văzură că Hagrid băuse mult. În fața lui se afla o cană mare aproape cât o găleată, iar Hagrid părea să-și poată concentra cu greu privirile asupra lor. Record, nu? întrebă el, când îi recunoscu. Cred că n-a mai existat profesor la Hogwarts, care să fie în funcție doar o zi... Dar n-ai fost concediat încă, încercă să-l încurajeze HerŹmione. Da, încă, bine zici, făcu Hagrid, necăjit la culme, și mai sorbind o gură din ce era în cana din fața lui. Dar... în curând... după ce Reacredință o să-i spună... Cum se mai simte? întrebă Ron, așezându-se. Nu era grav, nu-i așa? Madam Pomfrey și-a dat toată silința, dar el tot mai geme, plin de bandaje... Se preface! sări Harry. Madam Pomfrey poate vindeca orice. Ați văzut doar cum a făcut să-mi crească oasele la loc, anul trecut. Draco o să exagereze însă cât o să poată! Probabil că au fost anunțați și guvernatorii școlii, până acum, zise Hagrid, trist. Or să spună că am vrut să mă dau mare... că trebuia să las Hipogrifii pentru mai târziu... să încep cu Trirâmele sau cu ceva de genul ăsta... Dar am vrut să fie ceva interesant, să vă placă... Oh, e numai vina mea... E vina lui Draco! exclamă Hermione cu multă hotărâre. Noi suntem martori, completă și Harry. Doar ne-ai spus că Hipogrifii atacă imediat ce sunt insultați! E vina lui că nu te-a ascultat! O să-i spunem lui Dumbledore ce s-a întâmplat de fapt. Da, nu fi îngrijorat, Hagrid, zise și Ron, noi suntem de partea ta! Lacrimi grele se iviră la colțurile ochilor lui negri. Se repezi la Harry și la Ron și îi îmbrățișă cu toată forța, gata să le frângă oasele. Ajunge cât ai băut, Hagrid, îi zise Hermione. Luă cana de pe masă și se duse să o verse afară. Da, probabil că are dreptate, făcu Hagrid, dându-le drumul din îmbrățișare. Harry și Ron se îndepărtară de Hagrid, clătinându-se și masându-și coastele. Hagrid se duse după Hermione. De afară, se auzi un pleoscăit puternic. Ce-a făcut? o întrebă Harry, îngrijorat, pe Hermione, care se întorcea cu cana goală. Și-a băgat capul în butoiul cu apă rece, zise fata, punând cana deoparte. Hagrid intră în colibă, cu apa picurându-i din pletele lungi și din barbă, încercând să se șteargă la ochi. Așa e mai bine, cum fac câinii, zise el și scutură din cap, stropindu-i pe toți. A fost foarte drăguț din partea voastră că ați venit să mă vedeți. Chiar aveam nevoie de... Hagrid se opri brusc, holbându-se la Harry, ca și cum abia atunci și-ar fi dat seama că se afla în coliba lui. Ce-i cu tine aici? urlă el, speriindu-i de erau gata să o ia la fugă. Nu știi că nu ai voie să ieși din castel, după ce se întunecă? Și voi doi? Cum de l-ați lăsat? Hagrid se repezi spre Harry, trăgându-l spre ușă. Hai! zise el supărat. Vă duc eu la castel. Și să nu mai veniți la mine după ce se înserează! Nu merit atâta atenție!