CAPITOLUL XXI
SECRETUL HERMIONEI
Ce întâmplare neplăcută... Foarte neplăcută... E un miracol că n-a murit nimeni... N-am mai auzit așa ceva... De tunet... Noroc că ai fost tu cu ei, Severus... Mulțumesc, domnule Ministru... Ordinul Merlin, Clasa II, cred... Dacă pot, chiar Clasa I... Vă mulțumesc din suflet, domnule Ministru! Ce tăietură urâtă... Black ți-a făcut-o, desigur... De fapt, domnule Ministru, Potter, Granger și Weasley sunt de vină... Nu se poate! Black i-a vrăjit! Mi-am dat seama imediat! Vraja ConŹfundus, desigur, judecând după comportamentul lor. PăŹreau toți să creadă că ar exista posibilitatea ca Black să fie nevinovat! Nu erau răspunzători de faptele lor! Pe de altă parte, Black ar fi putut profita de intervenția lor ca să scaŹpe... Era evident că erau convinși că puteau să-l prindă ei singuri pe Black! Au scăpat ca prin urechile acului. Asta însă le-a dat o mare încredere în ei, din păcate... Mai ales lui Potter, care întotdeauna s-a bucurat de un regim privileŹgiat... Ei, Plesneală, vezi tu, toți avem o mică slăbiciune penŹtru Potter... Și totuși, credeți că e bine pentru el să i se ofere un astŹfel de tratament special? Eu am încercat întotdeauna să îl tratez ca pe oricare alt student... Și orice alt student ar fi imediat exmatriculat! Fie doar și pentru faptul că și-a pus prietenii într-un așa de mare pericol. Gândiți-vă numai, domnule Ministru, a încălcat toate regulile școlii! După toaŹte măsurile de protecție luate special pentru el, să plece noaptea din castel, în compania unui om-lup și a unui crimiŹnal! În plus, am motive să cred că a fost la Hogsmeade, fără permisiunea nimănui... Ei, Plesneală, o să vedem... O să vedem... Sunt copilării prostești... Harry asculta, cu ochii închiși. Se simțea amețit. CuvinŹtele pe care le auzea păreau să își facă loc cu greu de la ureŹche spre creier, îi venea greu să înțeleagă despre ce vorŹbeau. Își simțea picioarele ca de plumb și pleoapele la fel, fără să poată să le deschidă. Ar fi vrut să zacă acolo tot restul vieții lui... Comportamentul Dementorilor este uluitor și de neînțeles... Ai idee ce i-a făcut să se retragă, Severus? Nu, domnule Ministru. Când mi-am venit în simțiri, ei se retrăgeau deja spre pozițiile lor de la intrarea în castel... Extraordinar! Și totuși, Black, Harry și fata... Toți zăceau inconștienți, când am ajuns eu la ei. L-am legat fedeleș, desigur, pe Black și am pus și farmece asupra lui, normal, după care i-am adus pe toți la castel. Urmă o pauză. Creierul lui Harry părea să se dezmorŹțească încet, încet, făcându-l pe Harry să simtă un gol tot mai mare în stomac... Reuși să deschidă ochii. Vedea totul ca prin ceață. Cineva îi scosese ochelarii de la ochi. Zăcea pe un pat de spital. La capătul salonului, reuși să o zărească pe Madam Pomfrey, aplecată asupra unui pat. Harry zâmbi. Pe sub brațul lui Madam Pomfrey, văzuse claia de păr ca focul a lui Ron. Harry întoarse capul pe pernă. Pe patul din dreapta lui, se afla Hermione. În lumina lunii, Harry văzu că Hermione ținea ochii larg deschiși, ca și cum ar fi fost împietrită. Când văzu că Harry se trezise, îi făcu semn să tacă și arătă spre ușa întredeschisă. De pe coridor, se auzeau vocile lui PlesŹneală și Fudge. Madam Pomfrey se îndrepta acum prin întuneric spre patul lui Harry. Se întoarse spre ea și văzu că ținea în mână cea mai mare ciocolată pe care o văzuse vreodată. Ți-ai revenit! zise ea scurt. Puse ciocolata pe noptiera lui Harry și cu un ciocănel începu să o spargă în bucăți. Ce face Ron? întrebară Harry și Hermione, într-un glas. O să supraviețuiască! zise ea, încruntându-se. Cât desŹpre voi, o să stați aici, până zic eu! Potter, ce vrei să faci? Harry se ridicase în capul oaselor, își pusese ochelarii și își luase bagheta magică. Trebuie să vorbesc cu domnul director, zise el. Potter, zise ea, încercând să-l potolească, stai liniștit, l-au prins pe Black! E închis într-o cameră de la etaj. Dementorii sunt gata să-i dea Sărutul Morții, din clipă în clipă... Cum? Harry sări din pat. Hermione făcuse și ea la fel. Dar zgoŹmotul făcut de ei fusese deja auzit pe coridor. Fudge și PlesŹneală își făcură apariția. Harry! Harry, ce-i cu tine? întrebă Fudge îngrijorat. Trebuie să stai în pat! I-ați dat ciocolată, Madam Pomfrey? Domnule Ministru, ascultați-mă! strigă Harry. Sirius Black este nevinovat! Peter Pettigrew și-a înscenat moartea! L-am văzut cu ochii noștri, în seara asta! Nu puteți să le perŹmiteți Dementorilor să-i facă asta lui Black! E... Dar Fudge clătina capul încetișor, cu un zâmbet de înțelegere pe chip. Știu că ați suferit Vraja Confundus... Ați trecut prin încercări cumplite... Întinde-te la loc, avem noi grijă de toate... BA NU! urlă Harry. AȚI CONDAMNAT UN OM NEŹVINOVAT! Domnule Ministru, ascultați-ne! strigă și Hermione. Venise lângă Harry și îl privea rugător pe Fudge. Și eu l-am văzut pe Pettigrew! Era șobolanul lui Ron... E un AniŹmagus... Pettigrew, vreau să spun... Vedeți, domnule Ministru, în ce stare de confuzie sunt? interveni Plesneală. Vedeți ce le-a făcut Black? BA NU SUNTEM ÎN NICI O STARE DE CONFUZIE! își ieși Harry din fire. Domnule Ministru! Domnule profesor! Mă văd nevoită să insist să plecați, zise Madam Pomfrey. Potter e pacientul meu și nu trebuie să fie stresat... Dar nu sunt stresat deloc! zise Harry, furios și pe Madam Pomfrey. Încerc doar să le explic ce s-a întâmplat! Dar nu vor să mă asculte deloc... Madam Pomfrey însă îndesă o bucată enormă de ciocoŹlată în gura lui Harry, care se înecă și începu să tușească. Madam Pomfrey profită de ocazie și îl băgă iar în pat. Vă rog, domnule Ministru, plecați... Copiii ăștia au nevoie de multă îngrijire... Ușa se deschise din nou. Era Dumbledore. Harry înghiți cu greu bucata de ciocolată și se ridică iar. Domnule profesor, Sirius Black... Pentru numele lui Dumnezeu! strigă Madam Pomfrey, isterizată de-acum, ce e ăsta, spital sau ce? Domnule direcŹtor mă văd nevoită să insist... Te rog să mă scuzi, Poppy, dar trebuie să le spun ceva domnului Potter și domnișoarei Granger, zise Dumbledore foarte calm. Tocmai am vorbit cu Sirius Black... Probabil că v-a spus și dumneavoastră aceeași poveste pe care a implantat-o și în mintea lui Potter, nu-i așa? întreŹbă Plesneală. Ceva despre un șobolan și cum că Pettigrew ar fi în viață... Da, într-adevăr, așa mi-a spus, făcu Dumbledore, privinŹdu-l atent pe Plesneală, prin ochelarii lui în formă de semiŹlună. Și ce spun eu nu contează deloc? izbucni Plesneală. Peter Pettigrew n-a fost în conacul bântuit și nici n-am văzut vreo urmă de-a lui în jurul castelului! Asta fiindcă vă pierduseți cunoștința, domnule profeŹsor, zise Hermione, de bună-credință. Si nici n-ați venit la timp ca să auziți... Domnișoară Granger, ȚINE-ȚI GURA! Ei, și tu, Severus! interveni Fudge. Domnișoara nu și-a revenit încă, fii și tu înțelegător... Aș vrea să vorbesc numai cu Harry și cu Hermione, zise Dumbledore, fără nici un fel de menajamente. Cornelius, Poppy, Severus, vă rog să ne lăsați singuri! Dar, domnule director, izbucni Madam Pomfrey, au nevoie de tratament, de odihnă... Mai târziu, zise Dumbledore. Insist... Madam Pomfrey își strânse buzele, ofensată, și ieși din încăpere, trântind ușa după ea. Fudge se uită la ceasul mare, de aur, care îi atârna din buzunarul de la vestă. Cred că au sosit Dementorii, zise el. Mă duc să-i priŹmesc. Te aștept sus, Dumbledore. Fudge se duse la ușă și o ținu deschisă pentru Plesneală, dar acesta nu dădu semne că ar vrea să iasă. Sper că nu credeți o iotă din ce v-a îndrugat Black, șopti el, cu ochii țintă la Dumbledore. Vreau să mă lăsați singur cu Harry și cu Hermione, repetă Dumbledore. Plesneală făcu un pas spre Dumbledore. Sirius Black a dovedit că e capabil de crimă, încă de la șaisprezece ani, zise el. Sper că n-ați uitat asta, domnule director? Ați uitat că odată, demult, a încercat să mă omoaŹre și pe mine? Memoria mea este la fel de bună ca întotdeauna, Severus, zise Dumbledore, fără să-și piardă cumpătul. Plesneală se răsuci pe călcâie și ieși pe ușa pe care încă o mai ținea deschisă Fudge. După ce ușa se închise în urma lor, Dumbledore se întoarse spre Harry și Hermione. AmânŹdoi începură să vorbească în același timp... Domnule profesor, Black v-a spus adevărul! L-am văzut cu ochii noștri pe Pettigrew... ... a reușit să scape, când profesorul Lupin s-a transforŹmat în lup... ... e șobolan... ... laba lui din față, adică atunci și-a tăiat el însuși un deget... Pettigrew l-a atacat pe Ron, nu Sirius... Dumbledore ridică mâna să oprească torentul de vorbe. Ascultați-mă cu atenție și vă rog să nu mă întrerupeți, fiindcă nu avem decât foarte puțin timp la dispoziție, zise el calm. Nu există nici o dovadă care să susțină spusele lui Black, în afară de mărturia voastră. Și mărturia unor vrăjiŹtori de treisprezece ani nu va convinge pe nimeni. O stradă întreagă a zis că l-a văzut pe Sirius omorându-l pe Pettigrew. Chiar eu am depus mărturie la Ministerul Magiei că Sirius a fost Păstrătorul de Secrete al familiei Potter. Profesorul Lupin poate confirma și el, zise Harry, fără a fi în stare să se abțină. Profesorul Lupin este acum în adâncurile Pădurii InterŹzise și nu poate confirma nimic! Când va redeveni om, va fi prea târziu, Sirius va fi mai mult decât mort. În plus, mărŹturia unui om-lup nu va avea prea mare importanță. Iar fapŹtul că Lupin și Black erau buni prieteni... Dar... Ascultă-mă, Harry! Nu mai avem timp, înțelegi? Vedeți și singuri cât de convingătoare este versiunea profesorului Plesneală... Dar el îl urăște pe Sirius, strigă Hermione disperată, din cauza unei farse stupide din tinerețe... Sirius nu s-a purtat nici el ca un om nevinovat. A ataŹcat-o pe doamna grasă din tablou, a intrat în dormitorul băieților cu un cuțit în mână... Fără Pettigrew, nu avem nici o șansă să comutăm pedeapsa lui Sirius. Dar dumneavoastră ne credeți, nu-i așa? Da, vă cred, zise Dumbledore, încet, dar eu nu am puteŹrea să fac lumea să vadă adevărul sau să răstorn hotărârea Ministrului Magiei! Harry se uită la fața gravă a lui Dumbledore și simți că îi fuge pământul de sub picioare. Se obișnuise cu ideea că Dumbledore putea să rezolve toate problemele. Se așteptase ca și de data asta Dumbledore să aibă o soluție miraculoasă. Dar, de data asta, nu... I se nărui și ultima speranță. Ceea ce ne lipsește, zise Dumbledore și își plimbă ochii de la Harry la Hermione, este mai mult timp... Dar, începu Hermione, însă se opri brusc, rămânând cu privirea fixă. Oh... Fiți atenți, le zise Dumbledore, vorbind rar și clar. SiŹrius este închis în biroul profesorului Flitwick, la etajul șapte. A treisprezecea fereastră din Turnul de Vest. Dacă totul decurge fără incidente, o să puteți salva mai mult de o singură viață inocentă, în noaptea asta. Dar luați aminte, amândoi: nu trebuie să fiți văzuți de nimeni! Domnișoară Granger, cunoașteți prea bine riscurile... Nu trebuie să fiți văzuți! Harry nu mai înțelegea nimic. Dumbledore se întoarse și porni spre ușă. Ajuns acolo, le mai aruncă o ultimă privire. Acum, o să vă încui aici. E, zise el, consultându-și ceaŹsul, douăsprezece fără cinci minute. Domnișoară Granger, trei întoarceri ar trebui să fie suficiente... Mult noroc! Noroc? se miră Harry, de îndată ce ușa se închise în urma lui Dumbledore. Trei întoarceri? Despre ce vorbea? Ce trebuie să facem? Dar Hermione căuta ceva pe sub roba ei. Scoase de acolo un lanț superb de aur. Harry, vino! zise ea grăbită. Repede! Harry se apropie de ea, complet uluit. Văzu că Hermione avea în jurul gâtului lanțul de aur, de care atârna o clepsidră. Poftim și ție! zise ea și aruncă lanțul și în jurul gâtului lui. Ești gata? Gata pentru ce? întrebă Harry, nedumerit la culme. Hermione întoarse clepsidra de trei ori. Camera întunecoasă de spital dispăruse. Lui Harry i se părea că zbura, foarte repede și de-a-ndărătelea. Forme și culori amestecate treceau repede pe lângă el. Urechile înceŹpură să îi vâjâie. Încercă să strige, dar nu își auzi propria voce... Apoi, simți iar pământul sub picioare și totul căpătă sens. Stătea alături de Hermione în holul de la intrare, pustiu în acel moment. Prin ușa întredeschisă, o rază de soare răzŹbătea pe podeaua pietruită. Se uită îngrijorat la Hermione, simțind lanțul de aur în jurul gâtului. Hermione, ce... Intră aici! zise ea și îl apucă de mână pe Harry, trăgânŹdu-l spre ușa unei camere de serviciu. Hermione deschise ușa și îl împinse pe Harry înăuntru, printre mături și găleți. Închise apoi repede ușa după ei. Cum... Ce se întâmplă, Hermione? Ne-am întors în timp, șopti Hermione, scoțând lanțul de aur de la gâtul lui Harry. Suntem cu trei ore în urmă... Harry se ciupi de pulpă. Îi veni să urle de durere, dar asta elimina posibilitatea să fi avut vreun coșmar bizar. Dar... Șșt! Vine cineva! Cred că... Cred că suntem noi! Hermione asculta cu urechea lipită de ușă. Se aud pași care coboară... Da, cred că suntem noi, când am plecat spre Hagrid... Vrei să spui, șopti Harry, că suntem în camera asta și în același timp coborâm scările? Da, răspunse Hermione, tot cu urechea lipită de ușă. Sunt sigură că noi suntem! Și mergem foarte încet, fiindcă ne aflăm sub pelerina ta... Se opri brusc, continuând să-și ciulească urechile. Acum coborâm scările de la intrare... Hermione stătea pe o găleată întoarsă. Extrem de îngriŹjorat, Harry ar fi dorit să mai afle câte ceva... De unde ai clepsidra? Se cheamă Clepsidra Timpului, șopti Hermione, și mi-a dat-o profesoara McGonagall, ca să pot participa la toate orele suplimentare, pe care mi le-am ales. M-a pus să jur că n-o să spun la nimeni. A fost nevoită să facă fel de fel de demersuri la Ministerul Magiei, ca să mi se permită să am și eu așa ceva. Le-a spus că sunt o elevă model și că niciodată, sub nici o formă, n-o să folosesc clepsidra în alte scopuri, în afară de participarea la orele de studiu... Așa reușeam să particip la mai multe ore în același timp... Acum, înțelegi? Dar... Harry, nu înțeleg ce vrea Dumbledore să facem... Cum putem să-l ajutăm pe Sirius, dacă ne întoarcem cu trei ore înapoi? Harry se uită la fața ascunsă în umbră a lui Hermione. Probabil că acum s-a întâmplat ceva ce am putea să schimbăm... Dar ce? întrebă el pe șoptite. Acum trei ore, mergeam spre coliba lui Hagrid... Da, așa e, zise Hermione. Am auzit cum plecam din castel... Harry se încruntă. Îi trebuia întreaga concentrare de care era în stare să se gândească la ce puteau face. Dumbledore a zis că vom putea salva mai mult de o viață nevinovată... Și imediat își dădu seama! O să-l salvăm și pe Buckbeak, Hermione! Dar cum îl poate ajuta asta pe Sirius? Dumbledore ne-a spus a câta fereastră este biroul lui FlitŹwick, acolo unde este închis Sirius! Îl ducem pe Buckbeak acolo și îl salvăm pe Sirius pe fereastră! Pe spinarea lui Buckbeak! O să scape amândoi! După fața lui Hermione, Harry își dădu seama că fata era îngrozită. Ce să facem, trebuie să încercăm, nu-i așa? zise Harry. Se ridică în picioare și își lipi și el urechea de ușă. Parcă nu se mai aude nimeni... Să mergem! Harry deschise ușa cu grijă. Holul era gol. Cât de repede puteau și cât mai fără zgomot, se repeziră pe scările de piaŹtră. Umbrele se lungeau, iar peste vârfurile copacilor văzură iar strălucirea arămie a soarelui. Dacă se uită acum cineva pe fereastră..., scânci Hermione și se întoarse spre castel. Să alergăm în pădure, propuse Harry. Ne ascundem după copaci și pândim momentul. Da, dar trebuie să trecem pe lângă sere, zise Hermione. Și trebuie să nu ne uităm nici la ușa de la intrarea în coliba lui Hagrid, fiindcă altfel ne vedem pe noi! Gândindu-se la ce spusese Hermione, Harry începu să alerge spre pădure. Hermione îl urma îndeaproape. TreŹcură pe lângă grădina cu legume, apoi pe lângă sere, unde se opriră o clipă să-și tragă sufletul, după care o luară iar la fugă, ocolind cu grijă Salcia Bătăușă și îndreptându-se spre adăpostul pădurii. Ascuns după copaci, Harry se opri și privi după Hermione. Veni și ea în câteva secunde, gâfâind din greu. Până acum, e bine, zise ea, abia trăgându-și sufletul. Trebuie să ne strecurăm pe lângă coliba lui Hagrid. Ferește-te să fii văzut, Harry! Merseră tot pe la marginea pădurii, ascunși de copaci. Când ajunseră foarte aproape de casa lui Hagrid, auziră un ciocănit la ușă. Se ascunseră repede după un stejar bătrân și priviră spre colibă. În ușă apăru Hagrid, livid la față și treŹmurând tot, uitându-se să vadă cine ciocănise la ușă. Și Harry își auzi propria voce! Noi suntem! șoptea el. Suntem sub pelerina care ne face invizibili. Dă-ne drumul înăuntru, ca să ne-o putem scoate. N-ar fi trebuit să veniți, zicea Hagrid. Asta e cel mai straniu lucru pe care l-am făcut până acum, șopti Harry. Să mai înaintăm puțin, îi zise Hermione, trebuie să fim cât mai aproape de Buckbeak... Se strecurară cu grijă printre copaci, până văzură HipoŹgriful nervos, legat de un gard din apropierea aleii cu doŹvlecii plantați de Hagrid. Acum? șopti Harry. Nu încă! zise Hermione. Dacă îl furăm acum, Consiliul va spune că Hagrid i-a dat drumul... Trebuie să așteptăm până îl văd ei că e legat de gard! Asta înseamnă că o să mai avem la dispoziție aproximativ șaizeci de secunde! zise Harry. Totul părea imposibil. În acel moment, se auzi un zgomot de porțelan spart, din interiorul colibei lui Hagrid. Hagrid! A spart cana cu lapte! zise Hermione. În curând, o să-l găsesc pe Pungașul... Și, într-adevăr, aproape imediat, se auzi țipătul speriat și surprins al Hermionei. Hermione, zise Harry, ce-ar fi să intrăm și să-l luăm pe Pettigrew... Nu! strigă Hermione speriată. Nu înțelegi că încălcăm cea mai importantă regulă a vrăjitoriei? Nimeni nu are voie să schimbe timpul! Ai auzit ce a zis domnul profesor... Dacă suntem văzuți... Păi, am fi văzuți doar de noi și de Hagrid! Harry, ce-ai zice dacă te-ai vedea pe tine însuți dând buzna în coliba lui Hagrid? întrebă Hermione. Păi, aș zice că nu sunt în toate mințile! răspunse Harry. Sau că e vorba de Magie Neagră... Exact! Și n-ai mai înțelege nimic! S-ar putea chiar să te ataci pe tine însuți! Înțelegi acum? Profesoara McGonagall mi-a povestit că s-au întâmplat lucruri îngrozitoare cu vrăjiŹtori care au modificat timpul... Mulți dintre ei, și-au omorât duplicatul din trecut sau din viitor, fără să înțeleagă ce se petrecea! Bine, se lăsă Harry convins. A fost numai o idee. Am crezut că... Dar Hermione îl înghionti și arătă în direcția castelului. Harry privi într-acolo și îi văzu coborând treptele de piatră pe Dumbledore, pe Fudge, pe bătrânul reprezentant al Consiliului și pe Macnair. Acum, urmează să ieșim noi din coliba lui Hagrid! șopti Hermione. Și, într-adevăr, Hagrid deschise ușa și Harry se văzu pe el, pe Hermione și pe Ron ieșind din colibă. Era, desigur, cea mai stranie senzație din viața lui: să stea acolo, ascuns după copac, și să se privească pe sine însuși, lângă parcela cu dovleci. Lasă, Beaky, lasă, o să fie bine..., îi zicea Hagrid lui Buckbeak, încercând să-l liniștească. Apoi îl văzură întorcându-se spre ei și îl auziră zicând: Vă dau drumul prin spate... Și apoi, comentariile lor: Hagrid, nu putem să te lăsăm singur... O să le spunem cum a fost în realitate... Nu pot să-l omoare... Plecați! zise Hagrid, furios. Și așa mi-e destul de greu... Nu vreau să vă știu și pe voi în pericol... Harry o văzu apoi pe Hermione aruncând pelerina peste el și peste Ron și o auzi spunând: Mai repede... Nu vreau să văd sau să aud... Vă rog... Auziră apoi niște ciocănituri la ușa lui Hagrid. Sosise micul pluton de execuție. Hagrid dădu din cap și se întoarse în colibă, lăsând ușa întredeschisă. Harry văzu cum iarba din jurul colibei lui Hagrid se mișcă sub pașii a trei perŹsoane, care se grăbeau să plece de acolo. Erau el, Ron și Hermione... Dar acum, Harry și Hermione puteau auzi ce se întâmplase după plecarea lor. Unde este monstrul? auziră vocea rece a lui Macnair. A... Afară, reuși Hagrid să spună. Harry se retrase în umbra copacului, văzându-l pe MacŹnair că se uită pe fereastră, după Buckbeak. Apoi, îl auziră pe Fudge: Păi... mai trebuie să citesc actul oficial prin care ești înștiințat de execuție, Hagrid... O s-o fac repede, apoi tu și Macnair trebuie să-l semnați. Trebuie să fie prezent și MacŹnair, așa e procedura... Fața lui Macnair plecă de la fereastră. Venise momentul. Atunci ori niciodată! Tu rămâi aici, îi șopti Harry Hermionei. Mă duc singur! Când auzi iar vocea lui Fudge, Harry ieși de după copac, sări gardul și se apropie de Buckbeak. Consiliul pentru Eliminarea Creaturilor Periculoase a hotărât ca Hipogriful pe nume Buckbeak, numit de acum înainte CONDAMNAT, să fie executat pe 6 iunie, la apusul soarelui... Foarte atent ca nu cumva să clipească, Harry se uită fix în ochii fioroși și portocalii ai Hipogrifului și se înclină în fața lui. Buckbeak îndoi și el puțin genunchii lui acoperiți cu solzi, apoi reveni la poziția inițială. Harry se apucă să desŹfacă sfoara care îl ținea pe Buckbeak legat de gard. Execuția se va face prin decapitare, de către Macnair, călăul numit de Consiliu... Hai, Buckbeak, îl îndemnă Harry, vino cu mine... Vreau să te ajut... Încetișor... Hagrid, aici trebuie să semnezi, se auzi iar vocea lui Fudge. Harry reuși să dezlege sfoara și trase de ea, dar Buckbeak se înțepeni pe picioarele din față. Hai, să terminăm odată, se auzi vocea reprezentantului Consiliului. Hagrid, poate ar fi mai bine ca tu să rămâi aici... Nu, vreau să fiu alături de el... Nu pot să-l las singur, în asemenea momente... Se auziră pași în interiorul colibei, apropiindu-se de ușă. Buckbeak, mișcă-te odată! șuieră Harry și trase mai tare de funia din jurul gâtului Hipogrifului. Hipogriful începu să meargă, dând din aripi, supărat. Erau la circa jumătate de metru de pădure, putând fi obserŹvați foarte ușor, dacă cineva ar fi ieșit atunci din colibă. Un moment, Macnair, se auzi vocea lui Dumbledore. Parcă trebuia să semnezi și tu... Pașii se opriră. Harry trase iar de sfoară. Buckbeak începu să meargă ceva mai repede. De după copaci, se ivi fața îngrijorată a Hermionei. Grăbiți-vă! le zise ea. Harry mai auzea încă vocea lui Dumbledore, din interiŹorul colibei. Smuci funia din jurul lui Buckbeak. Mormăind supărat, Buckbeak porni în galop. Repede! Repede! gemu Hermione, ieșind de după coŹpaci și apucând și ea de funie, pentru a-l trage pe Buckbeak. Buckbeak o luă la fugă. Harry întoarse capul. Grădina lui Hagrid nu se mai vedea deloc. Acum, ne oprim, zise Hermione, ca nu cumva să ne audă... Ușa colibei lui Hagrid se deschise cu zgomot. Harry, HerŹmione și Buckbeak rămaseră încremeniți. Până și HipoŹgriful părea să asculte cu cea mai mare atenție. Liniște... Apoi... Unde este? întrebă reprezentantul Consiliului. Unde a dispărut monstrul? Era legat aici! exclamă furios călăul. L-am văzut cu ochii mei! De nemaipomenit! exclamă Dumbledore și în vocea lui se citea bucuria. Beaky! făcu Hagrid. Se auzi un vâjâit și apoi toporul se înfipse în ceva. ProŹbabil că Macnair îl aruncase cu furie în gard. Apoi, toată luŹmea începu să vorbească deodată. Auziră clar vocea lui HaŹgrid, printre suspine: A fugit! A fugit! Binecuvântat fie cioculețul lui! ProŹbabil că s-a smuls din funie! Deșteptul meu! Buckbeak începu să tragă iar de funie, încercând să se ducă la Hagrid. Harry și Hermione se opintiră să îl țină în loc, înfigându-și călcâiele în pământ. Probabil că l-a dezlegat cineva! șuieră Macnair. Să cerŹcetăm împrejurimile, să mergem în pădure... Macnair, îl întrebă Dumbledore, chiar crezi că dacă l-a furat cineva, l-a pus să meargă pe pământ? Cercetează văzŹduhul, dacă vrei... Hagrid, tare mi-ar plăcea o cană cu ceai... Sau un coniac, dacă ai! Oh... Sigur, sigur, domnule director... Poftiți în colibă! Harry și Hermione continuară să asculte, în tăcere. AuŹziră pași, blestemele călăului, apoi ușa se închise și totul se cufundă în liniște. Acum, ce facem? șopti Harry, privind în jur. Trebuie să stăm și să așteptăm până ajung ei iar la casŹtel, zise Hermione. Numai după aceea, mergem să-l salvăm pe Sirius! N-o să fie închis în biroul lui Flitwick decât după vreo două ore... Oh, o să fie foarte dificil... Se uită îngrijorată spre adâncul pădurii. Soarele avea să dispară în curând. Nu putem să mai stăm, șopti Harry. Altfel, n-o să mai vedem Salcia Bătăușă și n-o să mai putem s-o ocolim... Ai dreptate, fu Hermione de acord și apucă strâns fuŹnia din jurul gâtului Hipogrifului. Dar nu uita, Harry, nu trebuie să fim văzuți! Înaintară pe la marginea pădurii, întunericul începând să-i învăluie din toate părțile. Se opriră în spatele unui pâlc de copaci și se uitară după salcie. Uite-l pe Ron! zise Harry, deodată. O siluetă învăluită în umbră alerga pe pajiște și strigătele ei răsunau în liniștea apusului. Nu te atinge de el! La o parte! Pungașule, vino aici! Apoi, văzură alte două siluete, materializându-se din neŹant. Harry se văzu pe sine, urmat de Hermione, amândoi alergând după Ron. Apoi îl văzură pe Ron plonjând. L-am prins! Tu pleacă de-aici, motan nesuferit! Uite-l și pe Sirius! strigă Harry. În secunda următoare, un dulău negru ieși de sub rădăŹcinile salciei. Îl doborî la pămînt pe Harry, apoi începu să-l tragă pe Ron după el... Pare chiar mai groaznic, privit de aici, șopti Harry, văzând cum Ron dispare printre rădăcinile salciei. Au! Uite, ne pocnește salcia, și pe mine și pe tine... Ce senzație straŹnie... Salcia Bătăușă își rotea crengile de la bază, încercând să-i lovească. Se văzură amândoi încercând să evite loviturile și să se apropie de trunchi. Apoi salcia rămase nemișcată. A apăsat Șmecherilă pe butonul de pe rădăcină! șopti Hermione. Acum, ne strecurăm noi pe sub crengi... Gata, am intrat în tunel! Imediat după intrarea lor în tunelul subteran, salcia înŹcepu să se zbată iar cu furie. Câteva secunde mai târziu, auŹziră pași apropiindu-se. Erau Dumbledore, Macnair, Fudge și bătrânelul din partea Consiliului... Se îndreptau spre castel. Imediat ce am intrat în tunel! zise Harry. Ah, dacă ar fi fost și Dumbledore cu noi... Apoi, Harry continuă, cu amărăciune: Da, dar ar fi venit și Fudge și Macnair... Pariez că Fudge i-ar fi dat ordin lui Macnair să-l omoare pe Sirius imediat! Îi urmăriră pe cei patru urcând treptele castelului, până ce dispărură prin ușa masivă de stejar. Pentru câteva seŹcunde, împrejurimile rămaseră pustii, apoi se auziră pași. E Lupin! zise Harry, în timp ce se uitau la silueta care cobora în fugă treptele castelului, îndreptându-se spre Salcia Bătăușă. Harry se uită spre cer. Luna intrase cu totul în nori. Văzură cum Lupin ia o creangă și acționează butonul de pe rădăcinile salciei. Copacul își opri zbaterile și Lupin disŹpăru și el prin tunelul subteran. Ah, cum de n-a văzut pelerina... De ce n-a luat-o? șopti Harry, întorcându-se spre Hermione. Dacă m-aș duce acum și aș lua-o, Plesneală nu ar mai putea să intre și... Harry, nu trebuie să fim văzuți! Cum poți să stai fără să faci nimic? o certă Harry. Doar să te uiți și atât... Mă reped să iau pelerina! Harry, nu! Și Hermione îl apucă de marginea robei, exact la timp, fiindcă tocmai venea Hagrid, cântând de mama-focului și îndreptându-se spre castel, cu o sticlă în mână. Se împletiŹcea ușor și bălăbănea întruna sticla... Vezi? făcu Hermione. Vezi ce s-ar fi putut întâmpla? Trebuie să nu fim văzuți! Nu, Buckbeak! Hipogriful făcea încercări disperate să se smulgă din funie și să se ducă la Hagrid. Harry apucă și el de funie, străŹduindu-se, alături de Hermione, să țină Hipogriful în loc. Continuară să îl privească pe Hagrid care mergea pe șapte cărări, până când acesta dispăru din vedere. Buckbeak se potoli, plecându-și trist capul. După nici două minute, ușa castelului se deschise iar și Plesneală coborî scările în fugă, spre Salcia Bătăușă. Harry își strânse pumnii, când îl văzu pe Plesneală oprinŹdu-se puțin și ridicând ceva de la pământ. Era pelerina lui... Jos mâinile de pe ea! șuieră Harry. Șșșt! îl potoli Hermione. Plesneală acționă și el butonul care oprea salcia și dispăru din vedere, punându-și pelerina pe umeri. Asta a fost, șopti Hermione. Suntem toți înăuntru. Acum, trebuie să așteptăm până ieșim iar... Hermione îl legă pe Buckbeak de un copac și se așeză pe pământ, cu genunchii în brațe. Harry, e ceva ce n-am înțeles, zise Hermione. Cum se face că Dementorii nu l-au luat pe Sirius? Îmi amintesc că i-am văzut venind, apoi am leșinat, probabil. Erau atât de mulți... Harry se așeză și el lângă Hermione și începu să îi poŹvestească ce văzuse, cum se apropiase un Dementor de el și cum deschisese gura lui hidoasă, când ceva argintiu traverŹsă lacul și îi obligă pe Dementori să se retragă. Hermione rămase cu gura ușor căscată. Dar ce o fi fost sclipirea aceea argintie? Numai un singur lucru îi putea face pe Dementori să se retragă, îi explică Harry. Un Patronus adevărat, unul foarte puternic... Dar cine să-l fi produs? Harry nu răspunse imediat, gândindu-se la persoana pe care o văzuse pe malul celălalt al lacului. Știa ce gândise în acel moment, dar cum se putea să fi fost el? Nu ți-ai dat seama după siluetă? continuă Hermione. Să fi fost unul dintre profesori? Nu, zise Harry, nu era un profesor... Dar trebuie să fi fost un vrăjitor foarte puternic, dacă a reușit să producă un astfel de Patronus, ca să-i gonească pe Dementori... Nu l-ai putut zări la lumina împrăștiată de Patronus? Doar ziceai că era foarte strălucitoare... Ba da, l-am văzut, zise Harry abia auzit. Dar s-ar fi putut să fie numai imaginația mea... Nu mai gândeam ca lumea... Imediat după asta, am leșinat... Pe cine crezi că ai văzut? Cred, zise Harry și înghiți cu greu, numai gândindu-se cât de straniu o să i se pară Hermionei, cred că l-am văzut pe tatăl meu... Harry se uită spre Hermione și văzu că acum avea gura căscată de-a binelea. Îl privea cu un fel de milă, amestecată cu îngrijorare. Harry, tatăl tău e... mort... Doar știi... Știu, zise Harry, repede. Crezi că era fantoma lui? Nu știu... Părea o persoană în carne și oase... Dar atunci... Poate că a fost o halucinație, zise Harry, dar părea el... Am doar atâtea fotografii, doar știi... Hermione continua să se uite la el cu aceeași îngrijorare, ca și cum s-ar fi întrebat dacă mai era în toate mințile. Știu că sună aiurea, zise Harry. Se întoarse și se uită la Buckbeak, care scormonea păŹmântul cu ciocul, părând să caute viermișori. Dar de fapt abia dacă îl vedea pe Buckbeak. Se gândea la tatăl lui, la bunii lui prieteni din școală... Lunaticul, Șobo, Amprentă și Corn... Oare toți trei împreună făcuseră să apară acel PatroŹnus? Șobo apăruse în seara aceea... când toată lumea îl creŹdea mort... Oare era la fel și cu tatăl său? Sau avusese vedenii? Figura aceea era foarte departe, dincolo de lac, dar pentru o clipă, înainte de a-și pierde cunoștința, fusese sigur că își văzuse tatăl... Frunzele începură să foșnească în adierea nopții. Luna apărea și dispărea de după nori. Hermione urmărea cu încordare ce se întâmplă la gura tunelului. În cele din urmă, după aproape o oră... Ieșim! șopti Hermione. Se ridicară amândoi în picioare. Buckbeak întoarse caŹpul. Îi văzură pe Lupin, Pettigrew și Ron ieșind primii prinŹtre rădăcinile salciei. Apoi urmă Hermione, iar după ea Plesneală, legănându-se în aer. Apărură și Harry, și Sirius. Cu toții se îndreptau spre castel. Harry își simțea inima bătând să-i spargă pieptul. Se uită spre cer. Dintr-o clipă în alta, norul se va da la o parte, făŹcând loc lunii... Harry, zise Hermione, intuind exact la ce se gândea Harry, să nu ne grăbim... Nu trebuie să fim văzuți! Oricum, n-avem ce face în acest moment... Deci tu zici să-l lăsăm iar pe Pettigrew să scape! zise Harry încet. Cum ai vrea să găsești un șobolan în iarbă, pe întuneŹric? se enervă ea. Nu putem face nimic! Am venit să-l ajutăm pe Sirius și nimic altceva! Bine, bine! Luna ieși din nori. Văzură micul convoi oprindu-se și observară mișcări ciudate. Începe! zise Hermione. Lupin se transformă în lup! Hermione, zise Harry, deodată. Trebuie să facem ceva! De câte ori să-ți spun că n-avem voie să... Da, știu: să intervenim în desfășurarea lucrurilor! Știu, dar Lupin va fugi în câteva clipe spre pădure! Adică spre noi! Hermione tresări. Repede! gemu ea, repezindu-se să-l dezlege pe BuckŹbeak. Ce facem? Unde ne ascundem? În curând, or să apară și Dementorii... Hai la Hagrid! zise Harry. Nu e nimeni la el! Alergară cât de repede putură, cu Buckbeak după ei. Auzeau deja urletele lupului în spatele lor... Coliba lui Hagrid se zărea în fața lor. Harry se repezi în ușă și reuși să o scoată din țâțâni. Hermione și Buckbeak trecură în goană pe lângă el și intrară în colibă. Intră și Harry și zăvorâ ușa în urma lui. Colț începu să scoată urlete prelungi. Șșșt, Colț, noi suntem! îl potoli Hermione și începu să-l mângâie pe cap. Abia am scăpat! Și Hermione răsuflă ușurată. Da... Harry se uită spre fereastră. Era foarte greu să observi ceva de la distanța aceea. Buckbeak se simțea în elementul lui în casa lui Hagrid. Se așeză în fața focului și își strânse aripile, părând să se pregătească de somn. Mă duc iar afară, zise Harry. Nu văd ce se întâmplă de aici... Nici n-o să știm când să intervenim! Hermione îi aruncă o privire bănuitoare. Nu, nu fac nimic altceva, o asigură Harry. Nu intervin cu nimic... Dar dacă nu vedem ce se întâmplă, de unde o să știm când e momentul să-l salvăm pe Sirius? Bine, se învoi Hermione. O să te aștept aici... cu Buckbeak... Dar, Harry, fii foarte atent! Dacă vezi vreun lup... sau Dementorii... Harry ieși afară și dădu un ocol colibei. Auzi un urlet în depărtare. Însemna că Dementorii se apropiau de Sirius. În curând, el și Hermione vor alerga spre Sirius... Harry se îndreptă spre lac, cu inima gata să îi sară din piept. În curând, urma să apară acel Patronus... Pentru o fracțiune de secundă, Harry se opri nehotărât. Nu trebuie să fiți văzuți! Dar el nu vroia să fie văzut, ci să vadă el... mai bine... Trebuia să știe sigur... Iată Dementorii. Sute. Se scurgeau încet, din toate direcŹțiile, spre malul lacului. Se îndreptau spre Harry. Nu, nu vroia să se afle iar în preajma lor... Harry începu să alerge pe marginea lacului. Nu se mai gândea decât la tatăl său... Dacă fusese el... Trebuia să se convingă... Trebuia... Harry se apropie de lac, dar nu văzu pe nimeni acolo. Pe malul opus al lacului, văzu pâlpâiri argintii... Era încercarea lui de a produce un Patronus... Chiar la mal, văzu un tufiș și se ascunse după el, uitându-se cu înfrigurare printre frunze. Pe malul celălalt, licăririle arŹgintii se stinseră. Nu mai putea de emoție. În curând, în câteva clipe... Vino! murmură el. Tată, unde ești? Vino... Dar nu apăru nimeni. Harry se uită la Dementorii de pe malul celălalt al lacului. Unul dintre ei își dădea jos gluga. Acum! Unde era misteriosul salvator? Dar nimic nu se ivi de data asta... Brusc, i se făcu lumină în cap. Înțelese! Nu fusese tatăl său, ci el însuși! Harry se ridică în picioare, din spatele tufișului, își ridică bagheta magică și strigă din toate puterile: Expecto Patronum! Din vârful baghetei sale țâșni nu ceva slab, abia pâlpâind, ci izvorî brusc o lumină orbitoare, care luă forma unui aniŹmal uriaș, cu sclipiri argintii. Se strădui să vadă ce era. Părea un cal. Plecase de pe malul pe care se afla el și acum înainŹta pe suprafața neagră a lacului. Îl văzu înclinând capul și pregătindu-se să-i atace pe Dementori... Alerga în jurul siluetelor lungite în iarbă, iar Dementorii începuseră să se retragă, împrăștiindu-se în întunecimile din care ieșiseră... Plecaseră! Patronus se întoarse și reveni spre malul pe care stătea Harry. Nu era un cal. Nici unicorn nu era. Strălucea puterŹnic, ca și luna de deasupra lui. Se apropia de el... Se opri pe mal, în fața lui Harry. Copitele lui nu făceau nici un zgomot și nici nu lăsau vreo urmă în pământul moale. Îl privi țintă pe Harry, cu ochii lui enormi, de culoaŹrea argintului. Înclină încet capul cu coarne de cerb și atunci Harry își dădu seama cine era acea apariție. Corn! șopti Harry. Dar, în timp ce degetele lui tremurătoare se îndreptau spre apariția strălucitoare, aceasta dispăru ca prin farmec. Harry rămase pironit locului, cu nervii întinși la maximum. Apoi, tresări speriat și se întoarse în direcția troŹpăielilor pe care le auzise. Era Hermione însă, care îl trăgea pe Buckbeak după ea. Ce-ai făcut? strigă ea. Ai zis că doar te uiți! Tocmai ne-am salvat viețile din nou! zise Harry. Treci aici, după tufiș, și îți explic... Hermione ascultă ce i se întâmplase lui Harry și pentru a treia oară în seara aceea rămase cu gura căscată. Te-a văzut cineva? Da! zise el. Dar, nu înțelegi? Eram eu! Mi s-a părut doar că era tatăl meu! Harry, eu nu pot să cred... Să alungi tu singur puhoiul ăla de Dementori... Trebuie să fii un vrăjitor foarte experiŹmentat pentru asta... De data asta, am știut sigur că pot să conjur un Patronus puternic... Doar o mai făcusem, ai înțeles? Știu și eu... Harry, uite la Plesneală! Se uitară pe malul opus al lacului. Plesneală își revenise. Cu bagheta lui magică, făcuse să apară tărgi, pe care pusese formele inerte din iarbă: Harry, Black și Hermione. O a paŹtra targa, cu Ron, fără nici o îndoială, plutea alături de PlesŹneală. Apoi, cu bagheta îndreptată spre tărgi, le dirija spre castel. Acum! zise Hermione. E momentul să acționăm! Mai avem cam trei sferturi de oră până când Dumbledore închiŹde ușa spre spital. În timpul ăsta, trebuie să-l salvăm pe SiŹrius și să ne întoarcem în camera noastră de spital, până își dă seama cineva că am fost plecați... Mai așteptară puțin, cu privirile țintă la lacul în care se oglindeau norii. Buckbeak se plictisise și începuse iar să caute viermișori. Crezi că e deja în biroul lui Flitwick? întrebă Harry, uitându-se la ceas. Se uită spre castel și începu să numere ferestrele din partea dreaptă a Turnului de Vest. Uite! șopti Hermione. Vine cineva dinspre castel! Harry scrută întunericul. Omul se grăbea spre una dintre intrări. Îi strălucea ceva la cingătoare... Macnair! zise Harry. S-a dus să-i aducă pe Dementori! Acum, Hermione! Hermione se prinse de spatele lui Buckbeak și Harry o ajută să încalece. Apoi se cățără și el, în fața Hermionei. Făcu din sfoară un fel de căpăstru, ca să îl poată struni pe Buckbeak. Gata? o întrebă pe Hermione. Ține-te bine de mine! Și Harry îl înghionti pe Buckbeak cu călcâiele. Buckbeak se ridică în înaltul cerului. Harry se ținea strâns cu picioarele și simțea aripile mari ale Hipogrifului fâlfâind sub ei. Hermione se prinsese cu putere de mijlocul lui Harry și murmura încontinuu: O, nu! O, nu! Nu-mi place asta deloc... Dar chiar deloc! Harry îl făcu pe Buckbeak să urce și mai sus, spre ultiŹmele etaje ale castelului. Trase tare de partea stângă a haŹmului improvizat și Buckbeak o coti la stânga. Harry se străŹduia să numere ferestrele, în timp ce zburau pe lângă ele... Prr! strigă el, de parcă Buckbeak ar fi fost un cal înariŹpat, și trase tare frâul spre el. Buckbeak se opri. Oarecum... Dacă nu puneau la socoŹteală faptul că săltau în sus și în jos, în ritmul bătăilor de aripi care îl mențineau pe Buckbeak la nivelul ferestrei. Uite-l! strigă Harry, când se apropiară de fereastră. Profită de momentul în care aripile lui Buckbeak se lăŹsară și se întinse spre fereastră, ciocănind în geam. Black ridică privirile. Sări de pe pat și se apropie de feŹreastră, încercând să o deschidă, dar aceasta era încuiată. Dă-te la o parte, Sirius! strigă Hermione, în timp ce își scotea bagheta magică, neuitând să se țină strâns de Harry, cu mâna stângă. Alohomora! Fereastra se dădu în lături. Cum... Dar cum? se miră Black, uitându-se la Hipogrif. Încalecă! îi zise Harry, strângându-l pe Buckbeak între coapse, pentru a-l menține cât mai la punct fix. Nu mai e vreme! Trebuie să te scoatem de aici, Macnair s-a dus să-i aducă pe Dementori! Black se ridică în mâini pe pervaz și își strecură prin feŹreastră capul și umerii. Noroc că era atât de slab... În câteŹva secunde, reuși să scoată și un picior, pe care îl puse pe spatele lui Buckbeak, și apoi își trase tot corpul, încălecând în spatele Hermionei. Bravo, Buckbeak! strigă Harry. Acum, sus! înalță-te până în vârful turnului! Hipogriful își luă avânt, dând din aripile lui puternice, și în curând se aflau chiar în vârful Turnului de Vest. De îndaŹtă ce Buckbeak ateriza, Harry și Hermione se și dădură jos de pe spatele lui. Sirius, fugi! strigă Harry. În curând or să intre în biroul lui Flitwick și își vor da seama că ai scăpat! Buckbeak dădea nerăbdător din copite, scuturând din cap. Ce s-a întâmplat cu celălalt băiat? Cu Ron? întrebă Sirius. E bine! Nu și-a revenit încă, dar Madam Pomfrey spune că o să se facă bine! Hai, pleacă odată! Dar Black continua să se uite la Harry. Oare cum aș putea vreodată să vă mulțum... Pleacă! strigară Harry și Hermione, într-un glas. Black îl struni pe Buckbeak spre înaltul cerului, Harry și Hermione fiind nevoiți să se dea la o parte din calea aripiŹlor puternice ale Hipogrifului. O să ne revedem, sunt sigur! strigă Black. Harry, ești cu adevărat fiul tatălui tău! Buckbeak se înălță tot mai sus, și mai sus... El și călărețul lui deveneau tot mai mici... Luna intră în nori și ei disŹpărură din vedere...