CAPITOLUL V
DEMENTORUL
A doua zi, Tom, cu zâmbetul lui știrb, îl trezi pe Harry, aducându-i o ceașcă de ceai. Harry se îmbracă și o conŹvinse cu greu pe Hedwig să intre în colivie. În acel moment, Ron năvăli în încăpere, bombănind nemulțumit și iritat. Cu cât ajungem mai repede în tren, cu atât mai bine! izbucni el. Cel puțin, acolo o să scap de Percy. Acum, mă acuză că am vărsat ceai pe fotografia Luminiței Limpede, știi... prietena lui, accentuă Ron și-i făcu semn cu ochiul. Și acum ea și-a ascuns fața, fiindcă are o pată pe nas! Trebuie să-ți spun ceva, începu Harry, dar fură întreŹrupți de Fred și de George care veniseră să-l felicite pentru felul în care reușise să-l scoată iarăși din sărite pe Percy. Coborâră să ia micul dejun. Îl găsiră pe domnul Weasley la masă, citind Profetul zilei, încruntat și preocupat. DoamŹna Weasley le povestea lui Ginny și Hermionei despre poțiuŹnea de dragoste, pe care o preparase ea când era tânără. Toate trei chicoteau încântate. Ce vroiai să-mi spui, Harry? întrebă Ron, în timp ce se așezau la masă. Lasă, mai târziu, îi șopti Harry, în timp ce Percy năvălea în restaurant. În febra plecării, Harry nu reuși să le adreseze nici două cuvinte prietenilor lui. Toți se chinuiau să își coboare cufeŹrele pe scara îngustă de la Ceaunul Crăpat și să le pună lângă ușă. Hedwig și Hermes, bufnița lui Percy, stăteau în coliviile lor, pe deasupra bagajelor. Lângă toate acestea, se afla un coș de trestie, din care cineva scuipa fără încetare. Stai cuminte, Șmecherilă, zise Hermione, mângâind motanul printre trestii. Îți promit că te las liber în tren! Ba n-ai să faci așa ceva! sări Ron. Ce vrei să facă bietul meu șobolan? Și Ron arătă spre buzunarul de la piept, puțin umflat, semn că Pungașul stătea ghemuit acolo. Domnul Weasley, care ieșise afară să aștepte mașinile, băgă capul pe ușă. Au venit, anunță el. Harry, vino puțin, te rog... Domnul Weasley îl conduse pe o alee mai retrasă spre mașina din față, cam demodată, de un verde intens. Fiecare mașină era condusă de câte un vrăjitor cu priviri ascunse, îmbrăcat în uniformă de catifea, de culoare verde-smarald. Hai, urcă, Harry, îl îndemnă domnul Weasley, privind în lungul străzii aglomerate. Harry se așeză pe bancheta din spate și imediat fu urmat de Hermione, de Ron și, spre neplăcerea lui Ron, de însuși Percy. Călătoria spre gară se dovedi lipsită de peripeții, mult mai puțin interesantă ca excursia pe care o făcuse cu AutoŹbuzul Salvator. Mașinile Ministerului Magiei păreau obișnuŹite, numai că Harry observă imediat că puteau pluti peste gropi, cum nu ar fi putut-o face mașina nou-nouță a UnchiuŹlui Vernon. Ajunseră la gara King's Cross cu douăzeci de minute înainte de plecarea trenului. Șoferii Ministerului le făcură rost de cărucioare, pe care încărcară bagajele, după care își scoaseră pălăriile în fața domnului Weasley și pleŹcară. Nu se știe cum, dar mașinile lor reușiră să ajungă în capătul unei cozi interminabile de automobile și acum stăteau cuminți la stop. Domnul Weasley l-a ținut strâns de braț pe Harry, tot timpul cât au circulat prin gară. Ei bine, a venit timpul, anunță domnul Weasley. Să disŹpărem pe rând, doi câte doi, suntem prea mulți. O să trec eu cu Harry, mai întâi. Domnul Weasley îl conduse pe Harry spre bariera dintre peroanele 9 și 10, împingând căruciorul cu bagajele lui Harry, aparent foarte interesat de trenul Intercity 125 care sosise la peronul 9. Îl privi cu înțeles pe Harry și se sprijini, ca din întâmplare, de barieră. Harry îi urmă exemplul. În clipa următoare, trecuseră prin bariera de metal și se aflau acum pe peronul 9 și 3/4. Expresul de Hogwarts, un tren purpuriu, cu locomotivă cu aburi, garase deja la peron. Pe peron erau o mulțime de vrăjitori și vrăjitoare, care își conduceau copiii la tren. În spatele lui Harry, apărură Ron și Ginny, gâfâind. Era clar că trecuseră de barieră în fugă. Ah, uite-o și pe Luminița, remarcă Percy, netezindu-și părul pe frunte. Ginny îl privi pe Harry cu înțeles și amândoi se întoarŹseră, ca să-și ascundă zâmbetul, în timp ce Percy se grăbea spre o fată cu părul lung și ondulat, alergând cu pieptul mult scos în afară, ca nu cumva fata să nu-i vadă insigna străŹlucitoare. După ce au trecut pe peron și ceilalți membri ai familiei Weasley, împreună cu Hermione, domnul Weasley îi conŹduse către coada trenului, trecând pe lângă compartimenŹtele ticsite, până la un vagon care părea mai gol. Își încărŹcară bagajele în el, apoi Harry coborî să-și ia rămas-bun de la doamna și domnul Weasley. Doamna Weasley își sărută copiii, apoi pe Hermione și la sfârșit pe Harry, care se simți oarecum jenat de îmbrățișarea ei prelungită, dar în același timp foarte încântat și fericit. Să ai grijă de tine, Harry, îmi promiți, da? zise ea cu dragoste, ochii strălucindu-i ciudat. Apoi, doamna Weasley deschise o sacoșă și le zise: V-am făcut sandviciuri la toți. Poftim, Ron... Nu, nu sunt cu carne de vacă... Fred... Fred, unde ești, mamă? Iar... Harry, zise domnul Weasley, vrei să vii puțin? Îi făcu semn cu capul spre un stâlp și Harry îl urmă pe domnul Weasley, lăsându-i pe ceilalți în jurul doamnei Weasley. Aș vrea să-ți spun ceva înainte de plecare, începu domŹnul Weasley cu o voce preocupată. În regulă, domnule Weasley, îl întrerupse Harry. Știu ce vreți să-mi spuneți. Știi? Dar cum... Păi, v-am auzit aseară vorbind, pe dumneavoastră și pe doamna Weasley, zise Harry cam jenat. Îmi pare rău, dar nu m-am putut abține să nu ascult... Ah, mie îmi pare rău, nu vroiam să afli în felul acesta, spuse domnul Weasley, îngrijorat. Nu-i nimic, nu vă faceți griji. Astfel, nici nu v-ați încălŹcat cuvântul dat lui Fudge și am aflat și eu ce se întâmplă. Harry, cred că ești foarte speriat... Nu prea, zise Harry cu sinceritate. Pe cuvânt! După care adăugă, văzând privirea sceptică a domnului Weasley: Nu că vreau să pozez în erou, dar Sirius Black nu poate fi mai rău decât Cap-de-Mort, nu-i așa? Domnul Weasley se cutremură la auzul odiosului nume, dar își reveni repede. Harry, eu sunt convins că ești făcut dintr-un aluat mai puternic decât crede Fudge și sunt foarte mulțumit că nu ți-e frică, dar... Arthur! strigă doamna Weasley, care îi expedia pe toți în tren. Ce faci? E gata să plece! Vine imediat, Molly, zise el, dar se întoarse spre Harry, continuând să-i vorbească pe șoptite. Harry, vreau să-mi dai cuvântul că... ... o să fiu cuminte și n-o să mă aventurez afară din casŹtel? întrebă Harry, posomorât. Ba mai mult, zise domnul Weasley și îl privi cu foarte multă seriozitate, așa cum Harry nu-l mai văzuse niciodată. Promite-mi că nu o să-l cauți tu pe Sirius Black! Harry holbă ochii cât cepele. Cum? întrebă el. Se auzi un șuierat prelung, iar conductorii închideau ușile trenului. Promite-mi, Harry, continuă domnul Weasley, vorbind și mai repede, că orice s-ar întâmpla... De ce aș căuta pe cineva despre care știu că vrea să mă omoare? întrebă Harry. Jură-mi că orice ai auzi... Arthur, repede! strigă doamna Weasley. Locomotiva începu să scoată aburi. Trenul se puse în mișcare. Harry alergă spre ușa compartimentului, iar Ron îi deschise și se dădu la o parte, ca să-i facă loc să se urce. Se buluciră toți la fereastră, făcându-le cu mâna domnuŹlui și doamnei Weasley, până ce trenul luă o curbă și aceșŹtia dispărură din vedere. Trebuie să vă spun ceva numai vouă, le zise Harry lui Ron și Hermionei, în timp ce trenul câștiga viteză. Ginny, lasă-ne puțin singuri, zise Ron. Foarte frumos, n-am ce zice, se bosumflă Ginny, îndeŹpărtându-se de ei. Harry, Ron și Hermione înaintară pe culoar, căutând un compartiment gol, dar toate erau pline. Găsiră în sfârșit unul, la coada vagonului. Era un singur ocupant, care dorŹmea buștean, așezat lângă fereastră. Harry, Ron și HerŹmione se opriră mirați în prag. De obicei, Expresul de HogŹwarts era rezervat pentru studenți, nu și pentru oameni mari, cu excepția celor care împingeau cărucioarele cu mâncare. Străinul purta o robă foarte jerpelită, cârpită din loc în loc. Părea bolnav sau extenuat. Deși destul de tânăr, părul îi încărunțise pe alocuri. Cine să fie? întrebă Ron. Închiseră ușa compartimentului și se așezară pe locurile cele mai îndepărtate de fereastră. Profesorul R. J. Lupin! zise Hermione, deodată. De unde știi? Scrie pe bagaj, răspunse Hermione, arătând spre o valiză mică de deasupra capului străinului, lângă care se afla un ghem de sfoară. Într-adevăr, scria într-un colț Profesorul R. J. Lupin, cu litere cojite de vreme. Oare ce-o preda? întrebă Ron, uitându-se la profilul palid al profesorului. Cum poți să pui o astfel de întrebare? făcu Hermione. E un singur post vacant: Apărare contra Magiei Negre! Harry, Ron și Hermione avuseseră până atunci doi proŹfesori de Apărare contra Magiei Negre, fiecare nerezisŹtând decât un singur an. Umblau zvonuri că postul era blesŹtemat. Sper să fie în stare, zise Ron, sceptic. Arată ca și cum un blestem cât de cât serios l-ar da imediat gata, nu-i așa? Dar ce vroiai să ne spui, Harry? Harry le povesti despre cearta dintre domnul și doamna Weasley și despre avertismentul domnului Weasley. Când termină de povestit, Ron rămăsese ca trăsnit, iar Hermione își acoperise gura cu mâinile. Sirius Black a evadat numai ca să poată pune mâna pe tine? reuși ea să îngaime. O, Harry, trebuie să fii foarte, foarte, atent... Să te ții departe de orice încurcătură... Să mă țin departe! izbucni Harry. Doar știi că încurcăŹturile mă găsesc întotdeauna pe mine! Doar nu e sărit de pe fix să-l caute pe un sonat care vrea să îl omoare! întări Ron. Primiseră veștile mai prost decât se așteptase Harry. Atât Ron, cât și Hermione, păreau mai înspăimântați de Sirius Black decât era el. Nimeni nu știe cum a evadat de la Azkaban, zise Ron, neliniștit. Nimeni nu a mai reușit până la el. În plus, era și un prizonier mult mai bine păzit ca ceilalți. Dar or să-l prindă, nu-i așa? întrebă Hermione, plină de speranță. Doar Încuiații îl caută și ei... Ce se aude? întrebă Ron, deodată. Un fel de fluierat abia auzit venea de undeva. Făcură ochii roată prin compartiment. Vine din bagajul tău, Harry! strigă el și se ridică spre plasa pentru bagaje. O clipă mai târziu, Ron scotea un Spionoscop de buzuŹnar dintre hainele lui Harry. Acesta se învârtea nebunește în palma lui Ron și căpătase strălucire. Ce-i ăsta? Un Spionoscop? se miră Hermione, intereŹsată, apropiindu-se să-l vadă mai bine. Da, aprobă Ron, dar unul ieftin, din păcate. A început să se învârtească încă din clipa în care încercam să-l leg de piciorul lui Errol, ca să i-l trimit lui Harry. Făceai ceva... nepermis în acel moment? întrebă HerŹmione cu șiretenie. Nu! Ei bine... n-ar fi trebuit să-l folosesc pe Errol... Știți doar că bietul de el nu rezistă la călătorii lungi... Dar cum era să-i trimit cadoul lui Harry, de ziua lui de naștere? Bagă-l la loc, printre lucruri, îl sfătui Harry pe Ron, altŹfel o să-l trezească! Și Harry arătă spre profesorul Lupin. Ron înveli SpioŹnoscopul în niște șosete oribile ale Unchiului Vernon, care înăbușiră zgomotul, și închise capacul cufărului. O să-l poți verifica atunci când mergem la Hogsmeade, zise Ron, așezându-se pe bancă. Fred și George mi-au spus că acolo găsesc de cumpărat tot felul de astfel de instrumenŹte magice. Ce mai știi despre Hogsmeade, întrebă Hermione curioasă. Am citit că este singura localitate din Marea BriŹtanie, a cărei populație este formată în întregime din vrăjiŹtori și vrăjitoare. Da, așa e, aprobă Ron, dar nu de-asta abia aștept să merg acolo. Vreau să ajung la Lorzii Mierii! Ce-i asta? întrebă Hermione. Un magazin numai cu dulciuri, zise Ron cu un zâmbet pofticios, unde se găsește absolut orice... Drajeuri cu piper, care te fac să-ți ia foc gura, bile de ciocolată, pline cu cremă de zmeură și marțipan, batoane de zahăr-candel, o nebunie, nu alta, pe care le poți suge în clasă și să dai impresia, în același timp, că te gândești la ce ai de scris... Dar Hogsmeade e un loc foarte interesant, nu-i așa? întrebă iar Hermione. În Cele mai interesante locuri magiŹce istorice, se spune că în hanul de acolo s-a pus la cale Marea Rebeliune a Spiridușilor, din 1612, și că Urlet în Noapte este clădirea cea mai bântuită de stafii, din toată Marea Britanic.. ... și bulgări uriași de șerbet glazurat, care te fac să levitezi la câțiva centimetri deasupra solului când îi măŹnânci, continuă Ron, părând să n-o fi auzit pe Hermione. Hermione se întoarse spre Harry. N-ar fi interesant să o ștergem de la școală și să mergem acolo să facem niște explorări? întrebă ea. Da, cred că ar fi, zise Harry, simțind un nod în gât. Să-mi povestiți și mie ce-ați descoperit. Ce vrei să spui? se miră Ron. Păi, eu n-am voie să merg, zise Harry. Unchiul meu nu a apucat să-mi semneze învoirea, iar Fudge nu mi-a dat voie nici el. Ron exclamă îngrozit: Cum adică, nu ai voie să mergi la Hogsmeade? Nu se poate! Sunt sigur că profesoara McGonagall sau altcineva o să-ți dea învoire! Harry râse strâmb. Profesoara McGonagall era șefa casei Cercetașilor și era foarte severă. Sau mai bine îi întrebăm pe Fred și pe George care este tunelul secret care leagă Hogwarts de Hogsmeade... Ron! strigă Hermione. Nu cred că-i bine ca Harry să iasă din școală pe furiș, cu Black pe urmele lui! Da, făcu Harry, descurajat, cred că asta o să zică și proŹfesoara McGonagall, când o să-i cer voie... Dar dacă suntem și noi cu el, începu Ron, Black n-o să îndrăznească să... O, Ron, termină cu prostiile! îl repezi Hermione. Black a omorât deja o mulțime de oameni, în plină zi, chiar crezi că n-o să-l atace pe Harry, numai fiindcă o să fim noi doi alăŹturi de el? În timp ce vorbea, Hermione se juca, neatentă, cu baieŹrele care țineau închis coșul lui Șmecherilă. Să nu-i dai drumul monstrului să iasă! strigă Ron, dar era prea târziu. Șmecherilă ieși alene din coș, se întinse, căscă și sări pe genunchii lui Ron. Mogâldeața din buzunar începu să treŹmure și Ron îl alungă cu brutalitate pe motan. Fugi de-aici! Ron, nu! strigă Hermione furioasă. Ron era gata să-i răspundă cum se cuvenea, când profeŹsorul Lupin se mișcă puțin. Se uitară spre el, schimbând priŹviri semnificative, dar acesta se întoarse pe partea cealaltă și își continuă somnul, cu gura ușor întredeschisă. Expresul de Hogwarts se îndrepta tot mai mult spre nord, peisajul devenind mai sălbatic și mai întunecos, în timp ce norii se aglomerau pe cer. Pe coridorul din fața compartimentului lor era mare forfotă. Șmecherilă se așeŹzase confortabil pe un scaun, cu fața lui turtită îndreptată spre Ron și cu ochii urmărind umflătura din buzunarul de la pieptul băiatului. La ora unu, în ușa compartimentului se opri vrăjitoarea durdulie, care împingea căruciorul cu mâncare. Nu credeți că ar fi cazul să-l trezim? întrebă Ron, fără prea mare tragere de inimă, arătând spre profesorul Lupin. Pare că are mare nevoie de mâncare... Hermione se apropie cu grijă de profesorul Lupin. Domnule profesor, începu ea. Scuzați-mă... Domnule profesor... Acesta nu se clinti. Lasă-l, drăguțo, zise vrăjitoarea, împăciuitor, dacă o să-i fie foame când se trezește, sunt în față, stau de vorbă cu mecanicul. Cred că e doar adormit, zise Ron. Sper că n-a murit... Nu, nu-l vezi că respiră? spuse Hermione, luând prăjitura pe care i-o întindea Harry. Poate că nu era un tovarăș prea interesant de drum, dar prezența profesorului Lupin se dovedi foarte folositoare. În plină amiază, tocmai când începuse să plouă și se aburiseră geamurile, de nu mai vedeau nimic afară, auziră pași pe coridor și cele mai nesuferite persoane deschiseră ușa comŹpartimentului: Draco Reacredință, flancat de gorilele sale, Vincent Crabbe și Gregory Goyle. Draco și Harry fuseseră adversari încă de la prima lor călătorie cu Expresul de Hogwarts. Draco avea o față șiŹreată, palidă și ascuțită, și era în casa Viperinilor. Era căutăŹtor în meciurile de Vâjthaț, pentru echipa Viperinilor, la fel ca Harry, pentru echipa Cercetașilor. Crabbe și Goyle păŹreau că nu există decât ca să-l apere pe Draco și să-i satisfacă toate capriciile. Erau solizi și musculoși. Crabbe era mai înalt, cu o tunsoare-castron și ceafa lată. Goyle era tuns scurt și avea brațe lungi, ca de maimuță. Măi, măi, cin' să fie? începu el, cu tonul lui flegmatic. Potty și Weasley! Crabbe și Goyle hohotiră tâmp. Am auzit că familia ta a câștigat ceva mai mulți bani vara asta, așa e, Weasley? Și n-a făcut maică-ta stop cardiac? Ron se ridică atât de brusc, încât răsturnă coșul lui ȘmeŹcherilă pe podea și profesorul Lupin scoase un mic sforăit. Cine mai e și ăsta? întrebă Draco, făcând automat un pas înapoi. Un profesor nou, zise Harry, care se ridicase și el în picioare, pentru cazul în care ar fi trebuit să îl țină pe Ron, ca să nu sară la bătaie. Și ce spuneai, Draco? Ochii lui Draco se îngustară, cu răutate. Doar nu era așa de prost, să se bată în fața unui profesor... Să mergem, nu merită, bombăni el și dispărură toți trei. Harry și Ron se așezară la loc, Ron încă strângând din pumni. N-am de gând să-i mai suport răutățile și anul ăsta, zise el furios. Vorbesc serios! Dacă se mai ia vreodată de familia mea, am de gând să-l prind de cap și... Ron făcu un gest violent prin aer. Ron, ai grijă, zise Hermione, arătând spre profesorul Lupin. Dar profesorul dormea neîntors. Ploaia se întețea, pe măsură ce trenul înainta spre nord. Nu se mai vedea nimic afară. Ferestrele se murdăriseră, iar la asta se adăuga și întunericul nopții. În curând, se aprinseŹră luminile în tren. Trenul țăcănea, ploaia plesnea în feŹreastră, vântul urla, dar profesorul Lupin nici că avea de gând să se trezească. Cred că aproape am ajuns, zise Ron, aplecându-se spre profesorul Lupin și încercând să vadă ceva pe fereastră. De-abia termină propoziția, că trenul începu să înceŹtinească. Ce bine! se bucură Ron și trecu atent pe lângă profesoŹrul Lupin, ca să se uite pe fereastră. Mor de foame, de-abia aștept să ajung la ospățul de bun venit. Nu cred că am ajuns încă, zise Hermione, consultându-și ceasul. Atunci, de ce ne oprim? Trenul mergea tot mai încet, țăcănitul încetase, iar vânŹtul și ploaia băteau cu furie în ferestre. Harry, care era cel mai aproape de ușă, se ridică în piŹcioare, să se uite în lungul coridorului. Alte capete curioase se iveau din compartimente. Trenul se opri cu o smucitură și zgomote înfundate spuneau clar că mai multe bagaje au căzut de la locul lor. Apoi, luminile se stinseră fără de veste și totul se cufundă într-o beznă deplină. Ce se întâmplă? se auzi vocea lui Ron, din spatele lui Harry. Auu! strigă Hermione. Ron, ăla era piciorul meu! Harry se întoarse la locul lui. Credeți că s-a stricat ceva? Habar n-am... Se auzi un scârțâit și Harry reuși să distingă silueta lui Ron, care ștersese cu mâna o porțiune de fereastră și privea afară. Se vede ceva mișcându-se, anunță Ron. Se pare că mai urcă cineva în tren. Ușa compartimentului se deschise brusc și cineva îl călcă zdravăn pe Harry. Scuză-mă! Știți ce se întâmplă? Încă o dată, te rog să mă scuzi... Salut, Neville, zise Harry și bâjbâi prin întuneric, până dădu de pelerina lui Neville. Harry, tu ești? Știi de ce ne-am oprit? Habar n-am! Stai jos! Se auzi un sâsâit și un miorlăit de durere. Șmecherilă fuŹsese pe punctul de a fi turtit de Neville! O să mă duc să întreb conductorul ce se întâmplă, zise Hermione. Harry o simți trecând pe lângă el, auzi ușa deschizându-se, după care urmară două strigăte de durere. Cine e? Cine ești? Ginny? Hermione? Ce faci tu... Îl căutam pe Ron... Intră și stai jos! Ei, nu aici! Aici stau eu! strigă Harry. Auu! făcu și Neville. Liniște! se auzi deodată o voce răgușită. Profesorul Lupin părea să se fi trezit, în sfârșit. Harry auzi zgomote din direcția lui. Nimeni nu mai scoase o vorbă. Se auzi un țăcănit și o lumină tremurătoare umplu comŹpartimentul. Profesorul Lupin părea să țină în mână un mănunchi de flăcări. La lumina lor, văzură o față pământie, dar cu ochi vioi și inteligenți. Stați la locurile voastre, zise el, cu aceeași voce răgușită, și ridică mănunchiul de flăcări în dreptul ochilor. Dar ușa se deschise încetișor, înainte ca profesorul Lupin să ajungă la ea. În ușă, luminat de flăcările din mâna profesorului Lupin, stătea cineva, învăluit în pelerină. Aproape că atingea tavaŹnul. Fața îi era complet acoperită de glugă. Ochii lui Harry coborâră mai jos, iar ceea ce văzu acolo făcu să i se strângă stomacul. De sub pelerină ieșea o mână pământie, umflată și cu pielea încrețită, care semăna cu ceva care a putrezit sub apă. Asta pentru o fracțiune de secundă, ca și cum cel înfășuŹrat în manta ar fi simțit privirile lui Harry și și-ar fi tras reŹpede mâna sub faldurile negre. Apoi, acel ceva, orice ar fi fost, de sub pelerină, respiră șuierător și prelung, ca și cum ar fi vrut să aspire nu numai aerul dimprejur. Un aer înghețat se revărsă peste ei. Harry simți că i se oprește respirația. Suflul rece părea că-i pătrunde prin piele, îi ajunge în piept și de acolo i se strecoară în inimă... Harry dădu ochii peste cap. Nu mai vedea nimic. I se părea că se prăbușește în ceva rece ca gheața, iar urechile îi vâjâiau, ca și cum s-ar fi aflat sub apă. Era tras tot mai jos, iar zgomotul devenea insuportabil... Apoi, auzi de undeva de departe țipete îngrozite, teribile, rugătoare... Simți nevoia să îi ajute pe cei care țipau, imploŹrând ajutor. Dădu să miște mâna, dar aceasta nu îl mai asculta... O ceață densă îl învăluia, îi pătrundea în suflet... Harry, Harry, ți-ai revenit? Cineva îl plesnea. Ce se... Harry deschise ochii. Văzu mai multe lanterne îndreptate asupra lui și simți podeaua clătinându-se. Expresul de HogŹwarts se pusese din nou în mișcare. Luminile se reaprinseŹseră. Ron și Hermione erau îngenuncheați lângă el, iar peste capetele lor văzu privirile îngrijorate ale profesorului Lupin și ale lui Neville. Lui Harry îi era greață. Când duse mâna la față, să-și potrivească ochelarii pe nas, simți o sudoare rece. Ron și Hermione îl ajutară să se așeze la locul lui. Cum te simți? Mai bine? îl întrebă Ron îngrijorat. Da, mormăi Harry, uitându-se repede spre ușă. Oribila creatură dispăruse. Ca s-a întâmplat? întrebă el. Unde e... creatura aceea? Cine țipa? Nu țipa nimeni, zise Ron și mai îngrijorat. Harry își roti privirile prin compartimentul luminat. Ginny și Neville îl priveau cu ochii mari, amândoi foarte palizi. Dar am auzit țipete... O pocnitură îi făcu pe toți să tresară. Profesorul Lupin rupea o ciocolată mare în bucăți. Poftim, zise el, întinzându-i lui Harry cea mai mare bucată de ciocolată. Mănânc-o, îți face bine. Harry luă ciocolata, dar nu gustă din ea. Ce a fost arătarea aia? îl întrebă el pe profesorul Lupin. Un Dementor, răspunse profesorul Lupin, împărțind cioŹcolată la toată lumea. Unul dintre Dementorii de la Azkaban. Toate privirile se întoarseră spre el. Profesorul Lupin mototoli hârtia de la ciocolată și o băgă în buzunar. Mâncați, o să vă ajute, zise el. Eu mă duc să vorbesc cu conductorul, mă scuzați... Trecu pe lângă Harry și dispăru pe coridor. Sigur ți-a trecut, Harry? se interesă Hermione, foarte îngrijorată și ea. Nu înțeleg... Ce s-a întâmplat? întrebă Harry, ștergânŹdu-și transpirația de pe frunte. Păi, Dementorul ăla a apărut în ușă și s-a uitat prin compartiment... sau cel puțin așa cred, că nu i se vedea faŹța... Și tu... tu... Am crezut că ai o criză, zise Ron, care încă mai era speŹriat. Te-ai prăbușit pe podea și ai început să te contorsiŹonezi... Iar profesorul Lupin s-a aplecat asupra ta, apoi s-a îndreptat spre Dementor și și-a scos bagheta, continuă Hermione. Nici unul dintre noi nu-l ascunde pe Sirius Black sub pelerină! Pleacă! i-a zis el. Dar cum Dementorul nu avea de gând să plece, profesorul Lupin a murmurat câteva cuvinte și a ridicat bagheta către Dementor. Din baŹghetă a ieșit ceva argintiu, care s-a rotit ce s-a rotit, apoi a plutit, cumva, până a dispărut. A fost groaznic, exclamă Neville, cu o voce și mai pițiŹgăiată ca de obicei. Ați simțit cât de rece s-a făcut când a intrat Dementorul? Da, și mă simt foarte straniu, zise Ron, cutremurându-se, ca și cum nu voi mai avea puterea să fiu vesel și să mă bucur niciodată... Ginny, care se cuibărise într-un colț și care arăta tot atât de rău, pe cât se simțea Harry, suspină încetișor. Hermione se apropie de ea și o cuprinse pe după umeri, pentru a o liniști. Dar s-a mai prăbușit cineva pe podea? întrebă Harry, cam jenat. Nu, răspunse Ron, privindu-l iar îngrijorat pe Harry. Ginny tremura din toate încheieturile, dar... Harry nu înțelegea ce se întâmplase. Tremura și se simŹțea slăbit, ca și cum nu și-ar fi revenit după o gripă puterŹnică. Începea să-i fie și rușine. Cum de făcuse criza aceea, când nimeni altcineva nu se mai prăbușise pe podea? Profesorul Lupin se întoarse. Se opri la ușă, își aruncă privirile în jur și zise, zâmbind: Să știți că nu am otrăvit ciocolata! Harry mușcă o bucățică și, spre surprinderea lui, simți o căldură binefăcătoare, care i se revărsă până în vârful degeŹtelor de la mâini și de la picioare. Ajungem la Hogwarts în zece minute, le spuse el. Te simți mai bine, Harry? Harry nu îl întrebă pe profesorul Lupin cum de îi știa numele. Da, murmură Harry, rușinat de-a binelea. Au fost tăcuți restul călătoriei. În cele din urmă, trenul se opri la gara Hogwarts și urmă o îmbulzeală de nedescris la coborâre. Bufnițele scoteau strigăte jalnice, pisicile mieuŹnau, iar broasca lui Neville se chircise sub pălăria lui. Era foarte rece, iar ploaia cădea neîntrerupt în rafale înghețate. Anul întâi, pe aici! se auzi o voce prea bine cunoscută. Harry, Ron și Hermione se întoarseră și văzură silueta gigantică a lui Hagrid, la capătul celălalt al peronului, adunându-i pe cei din primul an de studiu, care îl priveau cu ochi mari și speriați, pentru a-i trece lacul spre castel. Ei, voi ăia trei de colo, ați călătorit bine? strigă el peste capetele mulțimii. Cei trei dădură din cap și îi făcură semn cu mâna, dar fără să poată schimba nici un cuvânt cu el, deoarece mulțiŹmea îi împingea spre ieșirea de pe peron. Harry, Ron și Hermione merseră cu restul colegilor, până ajunseră pe un drumeag noroios, unde îi așteptau cel puțin o sută de trăŹsuri. Harry își zise că trăsurile erau fără îndoială trase de cai invizibili, deoarece trăsura lor se puse în mișcare și începu să hurducăie, de îndată ce se urcară în ea. Vizitiul mirosea vag a bălegar și a paie. De când mâncase ciocolata, Harry se simțea mult mai bine, dar tot mai era slăbit. Ron și HerŹmione îl priveau pe furiș, din când în când, ca și cum s-ar fi temut ca Harry să nu leșine din nou. În timp ce trăsura intra printr-o poartă cu două uși magŹnifice, de fier forjat, flancate de două coloane care se termiŹnau cu niște porci mistreți înaripați, Harry mai observă siluetele altor doi Dementori, care stăteau de pază, de o parŹte și de alta a porții. Un val de frig și o senzație de greață îl cuprinse iar. Se lăsă pe perna scaunului și închise ochii, pâŹnă ce trecură de poartă. Trăsura prinse viteză pe aleea lungă și în pantă, care duŹcea la castel. Hermione își scosese capul pe fereastră și priŹvea la turnurile și turnulețele care se apropiau tot mai mult. În cele din urmă, trăsura se opri, iar Ron și Hermione săriră pe alee. În timp ce Harry cobora și el, în urechi îi răsună o voce care se vroia mieroasă și plină de compasiune: Și chiar ai leșinat, Potter? Nu minte Poponeață? Draco Reacredință o dădu la o parte pe Hermione și se postă în fața lui Harry, blocându-i drumul spre castel. Fața îi strălucea de încântare, iar ochii îi sclipeau de răutate. Șterge-o, Reacredință, îl repezi Ron, cu fălcile încleștate. Ai leșinat și tu, Weasley? întrebă Draco, în gura mare. Te-a speriat și pe tine bătrânul Dementor? S-a întâmplat ceva? întrebă o voce domoală. Era profesorul Lupin care coborâse din următoarea trăŹsură. Draco îi aruncă profesorului o privire indolentă și dispreŹțuitoare, uitându-se la hainele ponosite ale acestuia și la valiŹza lui scâlciată. O, dumeavoastră erați, domnule profesor, zise el cu sarcasm, după care râse spre Crabbe și Goyle, urcând îmŹpreună scările de piatră ale castelului. Hermione îl zori din spate pe Ron și cei trei începură și ei să urce scările, alături de ceilalți colegi. Intrară pe ușile giŹgantice, de stejar, și ajunseră în holul de la intrare, care era luminat de torțe uriașe. În fundal, se vedeau scările impunăŹtoare, de marmură, care duceau spre dormitoarele de la etaj. La dreapta, ușile erau larg deschise spre Marea Sală. Harry fu purtat de mulțime în sala magnifică, dar de-abia avu timp să arunce o privire spre tavanul vrăjit, care era înŹtunecat și plin de nori în seara aceea, că se și auzi o voce stridentă: Potter! Granger! La mine! Amândoi! Harry și Hermione se întoarseră surprinși. Era Minerva McGonagall, profesoara lor de Transfigurări și șefa casei Cercetașilor. Avea o înfățișare severă, iar părul îi era strâns în coc. Îi privea cu ochii ei pătrunzători prin niște ochelari cu rama pătrată. Harry își făcu loc prin mulțime până la ea, cu presentimente dintre cele mai rele. Întotdeauna, profeŹsoara McGonagall avea darul să îl facă să se simtă ca și cum ar fi făcut cine știe ce trăsnăi. Nu vă uitați așa de speriați la mine, îi liniști ea. Nu vreau decât să vă spun două vorbe, în biroul meu. Tu du-te la masă, Weasley! Ron văzu cum profesoara McGonagall îi conduce deŹparte de mulțimea gălăgioasă. Harry și Hermione o urmară, traversând holul de la intrare, apoi urcară scările de marmură și o luară de-a lunŹgul unui coridor. Ajunși în biroul ei, o încăpere mică și cu un foc primitor, profesoara McGonagall le făcu semn să ia loc. Se așeză și ea și începu, fără nici un fel de altă introducere: Profesorul Lupin a trimis o bufniță cu vestea că ți-a fost rău în tren, Potter... Dar Harry nici nu apucă să răspundă, că Madam Pomfrey năvăli în încăpere. Harry simțea cum se înroșește tot mai tare la față. Era suficient că leșinase, sau ce fusese lucrul acela, dar să se mai facă și atâta zarvă... Mă simt bine, zise el. Nu am nevoie de nimic... Oh, iar tu! începu Madam Pomfrey, ca și cum nu l-ar fi auzit și privindu-l cercetător. Ce-ai mai făcut de data asta? Ceva periculos, probabil... Nu, Poppy, interveni profesoara McGonagall, a fost din cauza unui Dementor. Schimbară priviri îngrijorate și Madam Pomfrey zise dezaprobator: Să trimită un Dementor la școală... Își puse mâna pe fruntea lui Harry, ca să vadă dacă nu are febră. E transpirat tot, continuă ea. Nu e primul care leșină... Sunt teribili Dementorii ăștia! Și ce efect au asupra persoaŹnelor fragile... Nu sunt fragil! sări Harry supărat. Sigur că nu ești, dragul meu, zise Madam Pomfrey absent, luându-i pulsul. Ce trebuie să facă? întrebă profesoara McGonagall. Să se odihnească în camera lui sau să stea în aripa spitalului în noaptea asta? Dar n-am nimic! sări Harry în picioare. Numai gândul la ce ar fi zis Draco dacă și-ar fi petrecut noaptea la spital era o adevărată tortură pentru el. Nu, îi trebuie doar niște ciocolată, zise Madam PomŹfrey, care acum căuta să scruteze ochii lui Harry. Am mâncat deja, zise Harry. Profesorul Lupin ne-a dat la toți câte o bucățică. Da, așa a făcut? întrebă Madam Pomfrey aprobator. În sfârșit, avem un profesor de Apărare contra Magiei NeŹgre, care știe ce remedii să aplice! Ești sigur că te simți bine, Potter? întrebă profesoara McGonagall cu severitate. Da, răspunse Harry. Foarte bine, atunci, te rog să aștepți puțin pe coridor. Vreau să-i spun două vorbe domnișoarei Granger despre orarul din trimestrul ăsta și apoi mergem împreună la banŹchet. Harry ieși pe coridor, împreună cu Madam Pomfrey, dar ea plecă repede spre aripa castelului în care se afla spitalul, murmurând ceva. Nu avu de așteptat decât două minute până apăru Hermione, care părea foarte fericită. Împreună cu profesoara McGonagall, coborâră iar scările de marmuŹră, spre Marea Sală. Îi întâmpină o mare de coifuri negre și ascuțite. La meseŹle lungi ale fiecărei case, stăteau studenți cu fețe străluciŹtoare, la lumina lumânărilor care pluteau prin aer. ProŹfesorul Flitwick, un vrăjitor scund, cu o claie de păr, scotea afară din Marea Sală Jobenul Magic și scăunelul cu trei picioare. Oh, am pierdut ceremonialul de Sortare, se plânse Hermione. Noii elevi de la Hogwarts erau repartizați în case după ce puneau pe cap Jobenul Magic, care se gândea puțin și striga în gura mare la ce casă se încadra mai bine fiecare student (Cercetași, Astropufi, Ochi-de-Șoim și Viperini). Profesoara McGonagall se îndreptă spre locul ei de la masa profesoŹrilor, în timp ce Harry și Hermione se duceau, cât puteau mai discret, la masa Cercetașilor. Toți se uitau la ei și cei mai mulți arătau spre Harry. Oare povestea cu leșinul cirŹculase chiar atât de repede? Harry și Hermione se așezară la stânga și la dreapta lui Ron, pe locurile pe care acesta le păstrase pentru ei. Ce a vrut? îl întrebă Ron pe Harry. Harry începu să-i spună despre ce fusese vorba, dar se opri imediat, fiindcă directorul se ridicase să-și țină discurŹsul de început de an. Deși foarte bătrân, profesorul Dumbledore dădea întotŹdeauna impresia de multă energie. Avea păr lung, nins, și barbă argintie, ochelari în formă de semilună și un nas foarŹte coroiat. Era considerat drept cel mai mare vrăjitor al veacului, dar nu din cauza aceasta îl respecta Harry atât de mult. Nu puteai să nu ai încredere în Dumbledore, și Harry, văzându-l la masa profesorilor, se simți pentru prima oară liniștit după întâlnirea cu Dementorul, recăpătându-și calmul. Fiți bine veniți! începu el, lumina lumânărilor făcându-i barba și mai strălucitoare. Începe un nou an la Hogwarts și vreau să vă spun câteva lucruri și, cum unul dintre ele este cât se poate de serios, este mai bine să vi-l spun acum, ca să vă puteți apoi bucura de excelentul nostru banchet... Dumbledore își drese glasul și continuă: Așa cum ați aflat deja, după verificarea pe care au făcut-o în Expresul de Hogwarts, școala noastră găzduiește un grup de Dementori, aflați aici cu însărcinări din partea MinisŹterului Magiei. Făcu o pauză și Harry își aduse aminte că domnul Weasley spusese că Dumbledore nu fusese prea încântat de cererea Ministrului Magiei ca Dementorii să păzească școala. Se află la porțile castelului și cred că nu este nevoie să vă spun că nimeni nu are voie să iasă din castel fără permiŹsiune. Dementorii nu pot fi păcăliți cu trucuri și șmecherii sau cu pelerine care te fac invizibil, zise el, sec, moment în care Harry și Ron schimbară priviri semnificative. Natura Dementorilor nu le permite să asculte rugăminți sau să acŹcepte scuze. De aceea, vă avertizez în mod foarte serios să nu le dați motive să vă facă vreun rău. Le atrag atenția mai ales Perfecților și noilor noștri Șefi de Promoție, la fete și la băieți, să aibă grijă ca nu cumva cineva să le joace feste Dementorilor. Percy, care stătea la câteva scaune depărtare de Harry, își umflă pieptul și privi în jurul lui cu aplomb. Dumbledore făcu o altă pauză și, văzându-l atât de serios, nimeni nu se clinti și nici nu scoase vreo vorbă. Și acum, o veste mai plăcută. Vreau să le urâm bun venit celor doi profesori noi, care ni se vor alătura anul acesta. Mai întâi, vi-l prezint pe domnul Lupin, care a fost atât de amabil să preia postul de profesor de Apărare conŹtra Magiei Negre. Se auziră câteva aplauze răzlețe, fără prea mare entuziŹasm. Numai cei care se aflaseră în același compartiment cu profesorul Lupin aplaudară cu frenezie. Harry era și el printre aceștia. Hainele profesorului Lupin arătau și mai jerŹpelite, în comparație cu robele elegante ale celorlalți profeŹsori. Uită-te la Plesneală! șuieră Ron în urechea lui Harry. Profesorul Plesneală, care le preda Poțiunile, se uita insistent la profesorul Lupin. Toată lumea știa că Plesneală vâna de mult postul de profesor de Apărare contra Magiei Negre, dar Harry fu surprins de expresia care se citea pe fața acestuia. Nu mai era furie, ci pur și simplu ură. Harry cunoștea prea bine acea expresie, doar o vedea ori de câte ori lui Plesneală îi cădeau privirile asupra lui. În legătură cu cea de-a doua numire, continuă DumŹbledore și aplauzele firave pentru profesorul Lupin încetară cu totul, îmi pare rău să vă anunț că profesorul Kettleburn, fostul profesor de Grija pentru creaturile magice, a ieșit la pensie. Mă bucur însă să vă anunț că locul său va fi luat de nimeni altul decât de însuși Rubeus Hagrid, care a fost de acord să preia această funcție, pe lângă îndatoririle sale de păstrător al cheilor și paznic al vânatului. Harry, Ron și Hermione se uitară unii la alții, muți de uimire, după care se alăturară aplauzelor furtunoase, mai ales de la masa Cercetașilor. Harry se ridică să-l vadă mai bine pe Hagrid, care se înroșise tot de emoție și stătea cu privirile plecate, ascunzându-și zâmbetul larg în barba neaŹgră și deasă. Trebuia să ne fi închipuit! exclamă Ron. Cine altcineva ne-ar fi recomandat o carte care mușcă? Harry, Ron și Hermione se opriră ultimii din aplauze. În timp ce profesorul Dumbledore își relua discursul, îl văzură pe Hagrid ștergându-și pe furiș o lacrimă, cu fața de masă. Păi, cred că asta ar fi totul, făcu Dumbledore. Să înceaŹpă ospățul! Farfuriile și cupele din fața lor se umplură pe dată cu mâncare și băuturi răcoritoare. Simțindu-se brusc lihnit de foame, Harry se repezi la bucatele apetisante și începu să mănânce. Se încinse un ospăț pe cinste. Marea Sală răsuna de râŹsete și de zăngănitul cuțitelor și al furculițelor. Harry, Ron și Hermione se bucurară totuși când banchetul de primire se sfârși, fiindcă acum puteau vorbi cu Hagrid. Știau prea bine ce însemna pentru Hagrid să devină profesor. Hagrid nu era vrăjitor cu drepturi depline. Fusese exmatriculat în anul III de studii, pentru o abatere pe care n-o comisese el, de fapt. Anul trecut, Harry, Ron și Hermione reușiseră să lămurească lucrurile și să îl absolve de orice vină. În cele din urmă, când se topiră din farfurii și ultimele bucățele de plăcintă de dovleac, Dumbledore anunță că era timpul să meargă în dormitoare, iar ei atât așteptau. Felicitări, Hagrid! zise Hermione, de cum se apropiară de masa profesorilor. Și totul, numa' datorită vouă, zise Hagrid, ștergându-se pe șervețel. Nici nu-mi vine să cred... mare om... Dumbledore... Imediat ce profesorul Kettleburn și-a anunțat demisia, a venit la coliba mea... Doar știți că asta mi-am dorit întotdeauna... Copleșit de emoție, Hagrid își ascunse fața în șervețel și profesoara McGonagall îi expedie repede pe cei trei prieteni. Harry, Ron și Hermione se grăbiră să urce alături de ceilalți colegi scările de marmură și, foarte obosiți acum, să străbată coridoare lungi și să urce multe alte trepte, spre intrarea secretă în dormitoarele din Turnul Cercetașilor. Când ajunseră, portretul doamnei foarte grase, îmbrăcată în roz, îi întrebă: Parola? Vin, vin acum! se auzi din spate glasul lui Percy. Noua parolă este Fortuna Major! Oh, nu! se plânse Neville, care avea mereu probleme în a-și aminti parola. Trecură prin gaura din tablou, apoi prin camera de zi a Cercetașilor, după care băieții și fetele se duseră fiecare spre dormitoarele lor. Harry urcă scările în spirală, fără să se gândească la nimic, decât că era foarte fericit că se întorŹsese la Hogwarts. Ajunseră în sfârșit în dormitorul lor cirŹcular, cu patru paturi, și Harry se simți într-adevăr acasă.