CAPITOLUL XVI
PREDICȚIA PROFESOAREI TRELAWNEY
Euforia lui Harry, legată de faptul că lui i se datorase în cea mai mare măsură câștigarea Cupei la Vâjthaț, ținu cel puțin o săptămână. Chiar și vremea părea să participe la fericirea Cercetașilor. Iunie se apropia, astfel că zilele deveŹniseră cât se poate de senine, făcându-i pe toți să nu se gânŹdească decât la plimbări pe pajiștea din jurul castelului sau îndemnându-i să stea tolăniți în iarba proaspătă, cu o cană mare alături, plină cu suc de dovleac, de la gheață. Poate și la un joc cu Puahbile sau să se uite la calmarul gigant, care se ridica la suprafața lacului. Dar nu era posibil așa ceva. Examenele băteau la ușă și, în loc să lenevească la aer curat, erau obligați să rămână în castel, chinuindu-și mințile să se concentreze asupra vreunei materii, în timp ce adierea aerului de vară pătrundea prin ferestrele deschise. Chiar și Fred și George Weasley se preŹgăteau pentru examene, dornici să ia cât mai multe NOV (Nivele Obișnuite de Vrăjitorie). Percy se pregătea pentru TVEE (Teste de Vrăjitorie Extrem de Epuizante), cea mai mare distincție care se acorda la Hogwarts. Și, fiindcă dorea să lucreze la Ministerul Magiei, trebuia să obțină cele mai mari note. Devenise foarte irascibil și dădea pedepse aspre tuturor celora care tulburau liniștea serilor din camera de zi. De fapt, singura persoană care era și mai îngrijorată decât Percy era Hermione. Harry și Ron renunțaseră să o mai întrebe cum de reușea să asiste la diferite ore în același timp, dar problema reveni în actualitate, când văzură orarul examenelor ei. Pe prima coloană scria: Luni Ora 9: Aritmanție Ora 9: Transfigurare Prânzul Ora 13: Farmece Ora 13: Studiul vechilor rune Hermione? întrebă Ron, precaut, fiindcă Hermione era gata să explodeze, ori de câte ori o întrerupea cineva din învățat. Ești... Ești sigură că ai copiat bine orarul exameŹnelor? Cum? se sperie ea și se uită pe orarul examenelor. Sigur că da! Are vreun rost să te întrebăm cum crezi că o să poți da două examene deodată? făcu Harry. Nu! răspunse ea laconic. A văzut cineva cartea mea de Numerologie și gramatică? Oh, da, vroiam să citesc ceva ușor înainte de culcare, zise Ron ironic, dar în șoaptă, ca să nu îl audă decât Harry. Hermione începu să răscolească maldărul de cărți și caieŹte de pe masa ei. Tocmai atunci, pe geamul deschis își făcu apariția Hedwig, cu un bilețel în cioc. E de la Hagrid, zise Harry, citind bilețelul. Recursul s-a fixat pe data de șase. Chiar data la care terminăm noi toate examenele! zise Hermione, continuând să-și caute cartea de Aritmanție. Și se ține chiar aici, continuă Harry să citească. O să vină cineva de la Ministerul Magiei și călăul... Hermione ridică brusc capul. Cum? Aduc călăul la procesul de recurs? Dar asta sună ca și cum n-ar mai fi nici o speranță! Da, așa se pare, zise Harry încetișor. Dar nu se poate! exclamă Ron. Mi-am petrecut o groază de timp cu pregătirea apărării, nu se poate să nu țină seama de nimic! Dar Harry avea cumplitul sentiment că Lucius ReacreŹdință decisese deja în numele Consiliului pentru ElimiŹnarea Creaturilor Periculoase. Draco, foarte spăsit după înŹfrângerea suferită de Viperini, devenise mai agitat și mai bine dispus în ultimele zile. Din comentariile răutăcioase, care ajunseseră și la urechile lui Harry, reieșea că Draco era convins că Buckbeak va fi executat și că se bucura foarte tare că avusese și el o contribuție la acest lucru. Harry abia se abținuse să nu îl plesnească și el, așa cum făcuse HerŹmione. Iar cel mai îngrozitor lucru era că nu se puteau duce până la Hagrid să îl consoleze, fiindcă măsurile severe de seŹcuritate se mențineau în continuare, iar Harry nu îndrăznea să-și recupereze pelerina din cocoașa statuii vrăjitoarei cu un singur ochi. * Începură examenele și o tăcere neobișnuită se așternu în castel. Luni, cei din anul trei ieșiră livizi la față de la exameŹnul de Transfigurare, comparându-și răspunsurile și rezulŹtatele, văitându-se de testele care li se dăduseră. Printre altele, și acela de a transforma un ceainic într-o broască țestoasă! Hermione îi enervă pe toți, plângându-se că țesŹtoasa ei semăna mai degrabă cu o țestoasă fără carapace. Ca și cum i-ar fi păsat cuiva de fleacul ăsta! Fiecare avea griji mult mai mari... A mea păstrase în continuare mânerul ceainicului, în locul cozii... Ce credeți, e normal ca unei țestoase să-i iasă aburi pe gură? A mea încă avea culoarea ceainicului... Ce ziceți, o să-mi scadă multe puncte? După un prânz luat în cea mai mare grabă, urmă exameŹnul la Farmece. Hermione avusese dreptate. Într-adevăr, profesorul Flitwick le dădu Vraja Veseliei. Din cauza emoŹției, Harry exagera cu vraja lui, încât Ron fu cuprins de un râs isteric și fu condus în altă clasă, ca să se liniștească. Îi treŹbui mai mult de o oră până își reveni complet și fu în stare să-și facă și el vraja. După masa de seară, se duseră toți în turnul lor, dar nu ca să se culce, ci ca să-și revizuiască materia la Grija pentru creaturile magice, Poțiuni și Astronomie. Hagrid apăru la examenul de a doua zi cu o expresie foarte îngrijorată. Nu îi stătea capul la examen. Le dăduse fiecăruia în grijă câte un tub cu Trirâme proaspete. Ca să treacă examenul, trebuiau numai să aibă grijă ca după o oră Trirâmele să fie încă în viață. Și, cum Trirâmele se dezvoltau cel mai bine dacă erau lăsate în legea lor, acela fu cel mai ușor examen, iar Harry, Ron și Hermione avură timp bereŹchet să stea de vorbă cu Hagrid. Beaky e cam deprimat, le zise el, prefăcându-se că se apleacă să verifice dacă Trirâmele lui Harry mai erau în viață. Nu mai rezist... Oricum, mâine o să aflăm... După-amiază, dădură examen la Poțiuni, care se doveŹdi un adevărat dezastru. Oricât s-a străduit, Harry n-a reușit să facă Decoctul Confuziei, preparat de el, să devină mai consistent, iar Plesneală, care urmărea totul cu un aer răzbunător, mâzgăli ceva în carnetul lui, care semăna din nefericire mult prea bine cu un zero... Apoi, urmară examenele la Astronomie, la miezul nopții, în cel mai înalt turn al castelului, la Istoria magiei, miercuri dimineața, unde Harry scrise tot ce îi spusese la cofetărie Florean Fortescue despre vrăjitoarele din perioada medievală, dorindu-și din toată inima să fi avut la el câteva bomboane mentolate, răcoritoare, în atmosfera înăbușitoaŹre din clasa în care se ținea examenul. Miercuri după-amiŹază, sub un soare necruțător, susținură examenele la Ierbologie, în serele pline de aburi. Veni și o nouă seară, care îi găsi în camera lor de zi, toți cu cefele arse de soare și tânjind la seara următoare, când toate examenele se vor fi terminat. Penultimul lor examen, din dimineața de joi, era la Apărare contra Magiei Negre, care se dovedi cel mai neoŹbișnuit și straniu examen pe care îl susținuseră vreodată. Profesorul Lupin inventase un fel de cursă cu obstacole, care trecea printr-un iaz în care se afla un Fluidem, apoi printr-o serie de porți, păzite de o groază de Pălării Roșii, după care o luau printr-o mlaștină încurcată, unde un HinŹchipun le dădea instrucțiuni greșite la tot pasul. Cursa se încheia cu aventura dintr-un cufăr enorm, unde trebuiau să intre și să înfrunte un Bong. Excelent, Harry! îl felicită profesorul Lupin, la ieșirea din cufăr. Ai nota maximă! Încântat de succesul lui, Harry mai rămase, ca să îi vadă și pe Ron și pe Hermione cum se descurcau. Ron făcu totul ca la carte, până când ajunse în mlaștină, unde Hinchipunul reuși să îl zăpăcească în asemenea măsură, încât se înfundă în nămol până la piept. Hermione se descurcă excelent, până ajunse la Bong. După un minut de stat acolo, HermiŹone ieși din cufăr, țipând speriată. Hermione, o întrebă profesorul Lupin, ce s-a întâmplat? D-Doamna pro-profesoară McGonagall! se bâlbâi HerŹmione. A zis... că o să pic toate examenele! Le-a luat ceva timp să o calmeze pe Hermione. După ce au văzut-o că și-a revenit, Harry și Ron o luară cu ei spre casŹtel. Ron era înclinat să facă haz de spaimele lui Hermione și de Bongul pe care îl produsese, dar o anume întâlnire de pe treptele castelului îi abătu gândurile de la acest lucru. Cornelius Fudge, transpirând în pelerina lui prinsă pe umăr, scruta împrejurimile castelului. Când dădu cu ochii de Harry, Fudge zise: Ce mai faci, Harry? Vii de la examene, presupun... Mai ai vreunul? Mai avem unul, răspunse Harry. Ron și Hermione rămăseseră cu un pas mai în urmă, stânjeniți că Fudge, nu le adresase vreun cuvânt și lor. Ce zi frumoasă, continuă Fudge, aruncând un ochi spre lac. Ce păcat... Mare păcat... Oftă din greu și se uită la Harry. Am venit aici, Harry, cu o misiune foarte neplăcută, mai zise Fudge. Consiliul pentru Eliminarea Animalelor Periculoase m-a trimis drept martor la execuția unui HipoŹgrif nebun. Asta fiindcă tot vroiam să vin la Hogwarts, să văd care mai e situația cu Sirius Black... Asta înseamnă că recursul a fost respins? întrebă Ron, făcând un pas înainte. Nu, n-a avut loc încă... Se ține în după-amiaza asta, zise Fudge privindu-l curios pe Ron. Deci, poate nu va trebui să fiți martor la nici o execuție, îndrăzni Ron. Poate că Hipogriful o să fie achitat! Înainte ca Fudge să zică ceva, apărură doi vrăjitori în spaŹtele lui. Unul era atât de bătrân, încât părea că urma să își dea duhul sub ochii lor, celălalt era un tânăr în toată puteŹrea, cu mustață neagră. Harry își imagină că sunt reprezenŹtanți ai Consiliului pentru Eliminarea Animalelor PeriŹculoase, cu atât mai mult cu cât vrăjitorul bătrân arătă spre coliba lui Hagrid și zise cu o voce stinsă: O, Doamne, sunt prea bătrân pentru asta... E la două, nu-i așa, Fudge? Cel tânăr, cu mustața neagră, arătă ceva spre cingătoarea lui și Harry văzu cum mângâie cu degetul mare tăișul ascuțit al unui topor strălucitor. Ron deschise gura să zică ceva, dar Hermione îl înghionti să tacă și îl împinse spre ușa de la intrare. De ce nu m-ai lăsat să-i zic vreo două? întrebă Ron supăŹrat. Ai văzut? Aveau toporul pregătit! Asta se cheamă drepŹtate? Ron, tatăl tău lucrează la Ministerul Magiei, nu-i poți spune lucrurile astea șefului său, zise Hermione, dar și ea era tristă și dezamăgită. Dacă de data asta Hagrid își păstreaŹză cumpătul și își argumentează cazul cum trebuie, n-au cum să-l execute pe Buckbeak... Dar Harry își dădu prea bine seama că Hermione nu creŹdea nici ea ce spunea. La masa de prânz, toți vorbeau deoŹdată, încântați că se terminau examenele în după-amiaza aceea. Numai Harry, Ron și Hermione stăteau deoparte, făcându-și griji pentru Hagrid și Buckbeak. Harry și Ron aveau ultimul examen la Previziuni despre viitor. Hermione, la Studiul despre Încuiați. Urcară trepŹtele de marmură împreună. Hermione se opri la etajul unu, iar Harry și Ron urcară spre etajul șapte, până în camera rotundă a profesoarei Trelawney, la ușa căreia se înghesuiŹseră toți colegii lor, încercând să recapituleze materia penŹtru ultima oară, cât așteptau să le vină rândul. Ne examinează pe fiecare în parte, îi informă Neville, după ce Harry și Ron se așezară lângă el. Neville ținea pe genunchi cartea Deslușirea viitorului, deschisă la pagina dedicată ghicitului în globul de cristal. Voi ați văzut vreodată ceva în globul vostru de cristal? îi întrebă el cu un aer nefericit. Nu, zise Ron absent, cu ochii pe ceasul de la mână. Harry știa că socotea cât timp mai rămăsese până la înceŹperea recursului. Coada de la ușa profesoarei Trelawney se micșora foarte încet. De fiecare dată când cobora cineva scara argintie, era repede asaltat: Ce te-a întrebat? Ai știut? Dar toți refuzau să răspundă. Mi-a zis că a citit în globul ei de cristal că, dacă vă spun ceva, o să mi se întâmple un accident îngrozitor, se văicări Neville, când se întoarse de la examen. Îi veni rândul și lui Ron. Îi convine, pufni Ron. Încep să cred că Hermione a avut dreptate în legătură cu ea. E o impostoare bătrână! Da, făcu Harry, cu ochii la ceas. Bine ar fi să termine mai repede cu noi... Era deja ora două. Parvati coborî scara, mândră-foc. A spus că am toate atuurile unui adevărat Mesia, se lăudă ea. Am văzut... Ei, o mulțime de lucruri... Succes, Ron! Și Parvati se repezi spre Lavander. Ronald Weasley! anunță bine cunoscuta voce enigmaŹtică de la capătul scării. Ron se strâmbă spre Harry și urcă. Harry rămăsese ultimul din clasă. Se sprijini cu spatele de perete, cu ochii la zborul unei muște în jurul ferestrei lumiŹnate de soare și cu mintea și inima la Hagrid. După douăzeci de minute, reapăru Ron. Ei, cum a fost? îl întrebă Harry. Aiurea! făcu Ron. N-am văzut nimic, așa că am inventat și eu niște chestii... Nu cred că am convins-o, deși... Ne întâlnim în camera de zi! zise Harry, când auzi vocea profesoarei Trelawney: Harry Potter! În camera din turn era mai înăbușitor ca oricând. Focul pâlpâia, deși era vară, iar mirosul înecăcios și greoi umplea toată încăperea. Harry începu să tușească și se împiedică de toate mesele și scaunele până ajunse la locul unde stătea profesoara Trelawney, în fața unui glob mare de cristal. Bună ziua, dragul meu, zise ea cu blândețe. Te rog să te uiți atent... nu te grăbi... și să-mi spui ce vezi... Harry se aplecă asupra cristalului și se uită cât se poate de atent la el, dorindu-și din tot sufletul să vadă și altceva în afară de ceața lăptoasă, dar nu îi apăru nimic. Ei? întrebă profesoara Trelawney, după o vreme. Ce vezi? Căldura devenise insuportabilă, iar mirosul era și mai păŹtrunzător, din cauza aromelor care ardeau în focul din imeŹdiata lor apropiere. Se gândi la ce spusese Ron și se hotărî să se prefacă și el că vede ceva în globul de cristal. Păi, începu Harry, parcă... o umbră neagră... hm... Cu ce seamănă? întrebă profesoara Trelawney. GânŹdește-te, Harry, gândește-te bine... Cu un Hipogrif! zise el, încercând să pară cât mai convingător. Ah! exclamă profesoara Trelawney, scriind ceva pe perŹgamentul întins pe genunchii ei. S-ar putea să fie necazul pe care îl are Hagrid cu Ministerul Magiei... Mai uită-te... Ce mai vezi? Hipogriful pare să aibă... cap sau nu? Da! zise Harry cu hotărâre. Ești sigur? îl întrebă profesoara Trelawney. Ești foarte sigur, Harry? Nu vezi ceva rostogolindu-se pe pământ și în spatele Hipogrifului, un călău cu toporul ridicat? Nu! spuse Harry, care acum se simțea foarte rău. Nu vezi sânge? Nu-l vezi pe Hagrid plângând? Nu! zise Harry iar, dorindu-și din tot sufletul să poată pleca din camera aceea. Nu, arată bine... zboară... Profesoara Trelawney suspină. Bine, dragul meu, zise ea. Cred că o să ne oprim aici... M-ai cam dezamăgit... Dar sunt sigură că ți-ai dat toată silința! Simțindu-se ușurat, Harry își luă geanta și dădu să plece, când o voce răgușită zise de undeva, din spatele lui: Se va întâmpla la noapte! Harry se întoarse pe călcâie. Profesoara Trelawney se crispase în fotoliul ei. Ochii îi rămăseseră ațintiți în gol și bolborosea ceva. P-Poftim? întrebă Harry. Profesoara Trelawney păru să nu-l fi auzit. Își dădu ochii peste cap. Harry fu cuprins de panică. Profesoara arăta ca și cum urma să fie scuturată de convulsii în curând. Harry ezită, gândindu-se să o ducă în aripa spitalului, când profeŹsoara Trelawney vorbi cu aceeași voce răgușită, atât de deosebită de vocea ei obișnuită. Lordul Întunericului zace singur și părăsit de toți priŹetenii. Acum doisprezece ani, servitorul lui a fost încătușat. Înainte de miezul nopții, acesta se va elibera și se va duce să-și întâlnească stăpânul. Lordul Întunericului va renaște cu ajutorul slugii lui credincioase, mai puternic și mai înfriŹcoșător ca niciodată. La noapte... înainte de miezul nopții... servitorul... eliberat... reîntâlnirea cu stăpânul său... Capul profesoarei Trelawney îi căzu în piept și ea bolŹborosi ceva. Apoi, brusc, își reveni și zise cu glasul ei obișŹnuit: Scuză-mă, dragul meu, nu știu ce a fost cu mine... Căldura asta insuportabilă, probabil... Cred că am ațipit o clipă... Harry stătea împietrit, cu ochii țintă la ea. S-a întâmplat ceva, dragul meu? întrebă profesoara Trelawney îngrijorată. Păi... tocmai mi-ați spus că Lordul Întunericului se va ridica din nou... ajutat de servitorul său... Profesoara Trelawney privi în jur, uimită. Lordul Întunericului? Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit? Dragul meu, cu așa ceva nu are dreptul nimeni să glumească... Se va ridica din nou... Să fim serioși... Dar dumneavoastră ați spus asta... Cred că ai ațipit și tu un pic, dragul meu! zise profeŹsoara Trelawney. N-aveam cum să prezic ceva atât de ieșit din comun și de prost-gust! Harry coborî scara în spirală, gândindu-se dacă aceea fuŹsese o adevărată predicție, făcută de profesoara Trelawney, sau era doar un mod teatral, pe care îl alesese ea ca să marŹcheze încheierea examenului. Zece minute mai târziu, trecea în fugă pe lângă trolii de pază, din Turnul Cercetașilor. Încă îi mai răsunau în minte cuvintele profesoarei Trelawney. Colegii lui treceau pe lângă el, în direcție opusă, râzând și glumind, îndreptându-se spre terenul de joacă, eliberați de stresul examenelor. Când intră prin gaura din portret, camera de zi era aproape goaŹlă. Într-un colț, îl așteptau Ron și Hermione. Profesoara Trelawney, zise Harry, gâfâind, tocmai mi-a spus că... Dar se opri brusc, când văzu expresia de pe fețele lor. Buckbeak a pierdut! îl anunță Ron trist. Hagrid ne-a trimis ăsta... Biletul lui Hagrid era foarte scurt, fără urme de lacrimi, dar se părea că mâna îi tremurase necontrolat, încât abia se putea citi. Am pierdut recursul. Execuția, la. apusul soarelui. Nu puteți face nimic. Nu vreau să veniți la mine. Hagrid Trebuie să mergem! hotărî Harry. Nu-l putem lăsa sinŹgur să-l aștepte pe călău! Dar e la apus... Nici noi, dar mai ales tu, zise Ron, n-avem voie să ieșim din castel... Harry își prinse capul în mâini, gândindu-se. Dacă am avea pelerina de la tata... Unde este? întrebă Hermione. Harry îi spuse că o lăsase în cocoașa statuii vrăjitoarei cu un singur ochi. Și dacă mă vede iar Plesneală în apropierea statuii, nu știu pe unde scot cămașa! zise Harry. Da, dacă te vede pe tine, zise Hermione. Cum se desŹchide cocoașa vrăjitoarei? O atingi cu bagheta și zici: Dissendium! Dar... Hermione nu mai așteptă să audă și restul frazei. StrăŹbătu în fugă încăperea și ieși prin gaura din portret. Doar nu s-a dus să o ia, zise Ron, holbându-se după ea. Ba chiar așa și făcuse. Hermione se întoarse peste un sfert de oră, cu pelerina împăturită cu grijă, ascunsă în roba ei. Hermione, nu știu ce e cu tine, în ultimul timp! zise Ron, mirat la culme. Mai întâi, l-ai plesnit pe Draco, apoi ai renunțat la cursurile profesoarei Trelawney, acum... Hermione păru mai degrabă flatată. * Merseră la masă, împreună cu ceilalți, dar după ce terŹminară, nu se întoarseră în Turnul Cercetașilor. Harry avea pelerina ascunsă sub roba sa, în dreptul pieptului. Trebuia să stea cu mâinile la piept, ca să ascundă umflătura. Stătură ascunși într-o cameră de lângă holul de la intrare, ascultând cu atenție, până ce acesta se goli. Mai auziră și ultimii pași, traversând holul, apoi ușa care se închise cu zgomot. HerŹmione își scoase capul cu grijă din ascunzătoarea lor. În regulă! zise ea. Nu e nimeni, să ne ascundem sub peŹlerină... Strânși unii în alții și mergând încet, ca să nu îi audă nimeni, traversară holul, coborâră treptele de piatră și ajunŹseră în curtea castelului. Soarele începuse să apună, dincoŹlo de Pădurea Interzisă, tivind cu auriu vârfurile copacilor. Ajunseră la coliba lui Hagrid și ciocăniră la ușă. RăsŹpunsul nu veni așa curând. În cele din urmă, apăru Hagrid, care se uită mai întâi să vadă cine venise. Tremura și era alb ca varul. Noi suntem! șopti Harry. Suntem sub pelerina care ne face invizibili. Dă-ne drumul înăuntru, ca să ne-o putem scoate. N-ar fi trebuit să veniți, zise Hagrid, dar se dădu la o parte din ușă și îi lăsă să intre. Închise ușa repede, iar Harry trase pelerina de pe ei. Hagrid nu izbucni în plâns și nici nu li se aruncă de gât. Arăta ca cineva care nu știa nici pe ce lume se află, nici încoŹtro să o ia. Starea asta de neajutorat era chiar mai rea decât să îl vadă plângând. Vreți un ceai? Mâinile sale mari tremurau când se întinseră după ceainic. Unde e Buckbeak, Hagrid? întrebă Hermione, nesigură. L-am... L-am dus afară, zise Hagrid, vărsând lapte pe masă, când se aplecă să le pună în ceai. Ciugulește și el pe aleea cu dovleci. Am crezut de cuviință să-l las să mai respire puțin aer curat, să se mai uite la copaci, înainte de... Mâna lui Hagrid începu să tremure și mai tare și scăpă pe jos cana cu lapte. Lasă-mă pe mine, Hagrid, zise Hermione și se aplecă să șteargă pe jos. Mai am o cană în dulap, zise Hagrid, așezându-se și șterŹgându-și sudoarea de pe frunte. Harry și Ron schimbară între ei priviri neputincioase. Crezi că nu mai e nimic de făcut, Hagrid? întrebă Harry ca să-l consoleze. Poate Dumbledore... A încercat, zise Hagrid, dar Consiliul are puteri mai mari ca el. Le-a spus că Buckbeak nu este periculos, dar ei sunt speriați... I-a amenințat Lucius Reacredință, doar îl știți cum e... Călăul este chiar un prieten de-al lui... Macnair se numește... Ei, dar cel puțin o să se sfârșească repede, fără dureri... Și o să fiu lângă Bucky... Lui Hagrid i se puse un nod în gât. Își aruncă ochii de jur împrejur, ca și cum ar fi vrut să găsească ceva în colibă, care să-l ajute și să-i mai aline durerea. Domnul Dumbledore o să vină și el când... când o să se întâmple... Așa mi-a scris de dimineață... A zis că vrea să fie alături de mine. Un mare om, Dumbledore ăsta... Lui Hermione, care căuta altă cană de lapte în dulapul lui Hagrid, îi scăpă un suspin. Veni spre ei, cu cana în mână, abia stăpânindu-și lacrimile. O să stăm și noi cu tine, Hagrid, zise ea, dar Hagrid scutură din capul lui cu părul zburlit. Nu, voi trebuie să vă întoarceți la castel. V-am spus doar că nu vreau să fiți de față. Și, oricum, n-aveți voie să fiți aici. Mai ales tu, Harry... Dacă află Dumbledore sau Fudge, n-o să-ți fie bine... Hermione nu se mai putu stăpâni. Pe fața ei se prelinŹgeau lacrimi mari și grele. Încercă din răsputeri să și le ascundă în fața lui Hagrid, făcându-și treabă în jurul ceainicului. Apoi, pe când se pregătea să umple cana cu lapte, ca să-și adauge fiecare în ceai, Hermione scoase un țipăt. Ron! Nu-mi vine să cred, dar parcă e Pungașul... Ron se uită prostit la ea. Ce tot vorbești acolo? Hermione întoarse cana cu fundul în sus. Luptându-se să nu pice jos, Pungașul alunecă în cele din urmă pe masa lui Hagrid. Pungașule! strigă Ron, nevenindu-i a crede. Ce cauți tu aici? Ron îl prinse de mijloc și îl apropie de lumină. Pungașul arăta groaznic. Era mai slab ca niciodată și blana îi căzuse pe porțiuni mari. Se zbătea în mâinile lui Ron, ca și cum ar fi vrut să scape. Nu te teme, încercă Ron să își liniștească șobolanul. Nu e nici un motan pe-aici... Nimeni care ți-ar putea face vreun rău. Hagrid se ridică deodată în picioare. Fața lui, care de obiŹcei era congestionată, acum devenise albă ca hârtia. Vin... Harry, Ron și Hermione se uitară și ei. În depărtare, se vedea un grup de oameni coborând treptele castelului. În frunte era Dumbledore, cu barba argintie strălucind în luŹmina apusului. Lângă el se afla Fudge, iar în spatele lor veneau moșneguțul din Consiliu și Macnair, călăul. Trebuie să plecați, zise Hagrid, tremurând din toate încheieturile. Nu trebuie să vă găsească aici... Plecați odată! Ron îl băgă pe Pungașul în buzunar și Hermione luă pelerina. Vă dau drumul prin spate, le zise Hagrid. Îl urmară prin grădina din spatele casei. Harry se simțea straniu, mai ales după ce îl văzu pe Buckbeak ciugulind prin grădină. Buckbeak părea să înțeleagă că se întâmpla ceva neobișnuit. Își întoarse capul lui ascuțit dintr-o parte în alta și dădu nervos de câteva ori cu ciocul în pământ. Lasă, Beaky, încercă Hagrid să-l liniștească, lasă, o să fie bine... Hai, plecați! Grăbiți-vă! Dar ei nu se clintiră din loc. Hagrid, nu putem să te lăsăm singur... O să le spunem cum a fost în realitate... Nu pot să-l omoare... Plecați! zise Hagrid furios. Și așa mi-e destul de greu... Nu vreau să vă știu și pe voi în pericol... Nu mai aveau ce face. Hermione aruncă pelerina peste Harry și peste Ron, moment în care auziră ciocănituri în ușa lui Hagrid. Apoi, auziră mai multe voci la intrarea din față a colibei. Hagrid privi spre locul în care fuseseră ei cu o clipă mai înainte. Plecați repede, le șopti el cu o voce răgușită. Nu vreau să auziți... Intră apoi în cabană, în timp ce ușa de la intrare se deschidea. Îngroziți, înconjurară cu grijă coliba lui Harry. Când ajunseră în partea cealaltă a colibei, auziră ușa de la intrare deschizându-se din nou. Mai repede, zise Hermione. Nu vreau să văd sau să aud... Vă rog... Începură să urce încet panta spre castel. Soarele dispăŹruse aproape cu totul, cerul se întunecase, doar în partea dinspre apus se mai observa o pată rubinie. Ron se opri în loc. Ron, te rog, făcu Hermione. Din cauza Pungașului. Nu vrea să... Ron se aplecase, încercând să-l bage iar pe Pungașul în buzunar, dar șobolanul parcă înnebunise. Chițăia ca un apuŹcat, se zbătea și încerca să-și înfigă colții în mâna lui Ron. Pungașule! îl repezi Ron pe șoptite. Eu sunt, prostule! Auziră voci bărbătești în spatele lor. O, Ron, te rog, mai repede... Pungașule, stai liniștit! Mai făcură câțiva pași. Ca și Hermione, Harry nu dorea nici el să audă nimic. Ron se opri din nou. Nu pot să-l potolesc, zise Ron. Pungașule, taci, or să ne audă toți! Șobolanul chițăia disperat în continuare, dar nu suficient de tare ca să acopere zgomotele care veneau din grădina lui Hagrid. Se auzeau voci bărbătești, agitație, apoi căderea bruscă a toporului. Hermione se clătină. Au făcut-o! îi zise ea lui Harry. Nu-mi vine să cred, cum au putut să-l omoare?