Harry Potter – Prizonier la Azcaban

— CAPITOLUL XIV —

RANCHIUNA LUI PLESNEALĂ

Nimeni nu mai închise ochii în noaptea aceea, în Turnul Cercetașilor. Toată lumea știa că se cerceta din nou castelul și așteptau cu toții în camera de zi vestea că Black fusese prins. Profesoara McGonagall veni în zori să-i anunțe că Black iar reușise să scape. A doua zi, pe unde umblau erau evidente semnele de pază sporită. Flitwick fu văzut la intrarea în castel, arătând ușilor portretul lui Sirius Black și învățându-le să dea imeŹdiat de veste când îl recunosc. Filch umbla pe coridoare ca bezmetic, acoperind toate crăpăturile și găurile de șoarece. Sir Cadogan fusese concediat. Portretul lui fusese dus iar pe coridorul pustiu de la etajul șapte, iar doamna cea grasă se reîntorsese. Fusese restaurată cu foarte multă pricepere, dar era foarte nervoasă. Acceptase vechea slujbă, numai după ce i se promisese protecție suplimentară. Fură angajați câțiva troli, drept gardă de corp, special pentru ea. Aceștia mărŹșăluiau amenințător pe coridor, scoțând mormăieli îngroziŹtoare și comparându-și măciucile. Harry observă că statuia vrăjitoarei cu un singur ochi, de la etajul trei, rămăsese nepăzită, cu intrarea neastupată. Se părea că gemenii Weasley avuseseră dreptate că numai ei, iar acum și Harry, Ron și Hermione, erau singurii care cunoșteau intrarea secretă. — Crezi că ar trebui să spunem cuiva? îl întrebă Harry pe Ron. — Știm că n-a venit pe acolo, răspunse Ron. Dacă s-ar fi dat o spargere la „Lorzii mierii”, am fi aflat! Ron devenise peste noapte o adevărată celebritate. PenŹtru prima oară, i se acorda lui mai multă atenție decât lui Harry și era cât se poate de evident că lui Ron îi plăcea această nouă experiență. Deși încă impresionat de cele întâmplate peste noapte, Ron era foarte bucuros să poŹvestească oricui îl întreba, cu lux de amănunte, ce pățise el. — ... dormeam și am auzit zgomote, ca și cum ar fi fost sfâșiat un material... Am crezut că visam. Dar m-am trezit și am văzut că o parte a draperiei de la patul meu era ruptă. M-am întors cu fața în sus și l-am văzut... Aplecat asupra mea, ca un schelet viu, cu părul încâlcit și murdar... Și cuțitul ăla lung, pe care îl ținea în mână... Și felul în care mă privea! M-am uitat și eu la el și am scos un țipăt. S-a speriat și a fugit! — Și totuși, de ce? îl întrebă el pe Harry, după ce se depărŹtară fetele din anul II, care ascultaseră cu gura căscată poŹvestea înfricoșătoare. De ce s-a speriat? Si Harry se întrebase același lucru. De ce Black, după ce își dăduse seama că greșise patul, nu l-a redus la tăcere pe Ron, ca să se ducă apoi la Harry. Black dăduse dovadă, în urmă cu doisprezece ani, că prea puțin îi păsa dacă omora oameni nevinovați, iar de data asta avea de-a face cu cinci băieți, neînarmați, dintre care patru dormeau buștean. — Probabil că și-a dat seama că îi va fi imposibil să iasă din castel, de vreme ce ai scos tu țipătul ăla, zise Harry, gândiŹtor. Ar fi trebuit să ne omoare pe toți, ca să ajungă la porŹtret, iar pe coridor ar fi dat nas în nas cu profesorii... Neville căzuse în cea mai neagră dizgrație. Profesoara McGonagall era supărată-foc pe el. Îl pedepsise și îi și interŹzisese să mai meargă la Hogsmeade. În plus, le ordonase celorlalți să nu cumva să îi dea vreunul parola lui Neville. Bietul Neville era obligat să aștepte până venea cineva, ca să intre și el în camera de zi, nevoit să suporte strâmbăturile trolilor care patrulau pe culoar. Însă nici una dintre aceste pedepse nu era așa de îngrozitoare ca cea pe care i-o pregătise bunica lui. La două zile după pătrunderea lui Black în turn, îi trimisese cel mai groaznic lucru pe care putea să-l primească un student de la Hogwarts: o Urlătoare! Bufnițele intrară, ca de obicei, la micul dejun, aducând corespondența. Lui Neville îi rămase îmbucătura în gât, când una dintre bufnițe lăsă în fața lui un plic mare și roșu. Harry și Ron, care stăteau în fața lui Neville, își dădură imeŹdiat seama că era o Urlătoare. Doar Ron primise și el una de la mama lui anul trecut... — Fugi cu ea, Neville! strigă Ron. Neville nu mai așteptă să i se spună de două ori. Înhăță plicul și fugi cu el afară din Marea Sală, spre hazul sălbatic al celor de la masa Viperinilor. Auziră totuși Urlătoarea, care explodă în holul de la intrare. Se auzi clar vocea bunicii lui Neville, amplificată ca prin minune de o sută de ori, reproșându-i că umpluse întreaga familie de rușine. Necăjit pentru bietul Neville, Harry nu observă imediat că avea și el o scrisoare. Trebui să îi atragă atenția Hedwig, ciupindu-i ușor mâna. — Oh... Mulțumesc, Hedwig... Harry desfăcu plicul, în timp ce Hedwig ciugulea din fulgii de porumb ai lui Neville. Citi bilețelul din interior: Dragă Ron și Harry, Nu vreți să veniți la un ceai, diseară, la ora șase? Vin să vă iau eu de la castel. Așteptați-mă în holul de la intrare. Nu aveți voie să ieșiți singuri din castel! Cu drag, Hagrid — Probabil că vrea să știe mai multe despre Black, făcu Ron. La ora șase seara, Harry și Ron ieșiră din turn, trecură în fugă pe lângă troli și se îndreptară spre holul de la intrare. Hagrid îi aștepta deja acolo. — Ei bine, Hagrid, zise Ron, probabil că vrei să auzi desŹpre Black, direct de la sursă! — Știu destule despre asta, zise el și îi conduse afară din castel. — Oh, făcu Ron, ușor jignit și descumpănit. Primul lucru pe care îl văzură de cum intrară în coliba lui Hagrid fu Buckbeak, care își întindea aripile pe cuvertura lui Hagrid, ciugulind niște viermi putreziți. Întorcând capul, dezgustat de scârboasa priveliște, Harry observă un costum maroniu, atârnat de dulapul lui Hagrid, și o cravată portoŹcalie, absolut oribilă. — Pentru ce sunt astea, Hagrid? întrebă Harry. — Păi, mâine e vineri și se audiază cazul lui Buckbeak conŹtra „Consiliului pentru Eliminarea Creaturilor Periculoase”. Mergem amândoi la Londra. Am luat două bilete pentru Autobuzul Salvator. Harry se simți cam vinovat. Uitase complet că data audierii lui Buckbeak era atât de aproape. Și, judecând duŹpă expresia de pe fața lui Ron, și el uitase. Uitaseră și că îi promiseseră lui Hagrid să îl ajute să pregătească o apărare solidă pentru Buckbeak. „Fulger” le alungase totul din minte. Hagrid le oferi câte un ceai și niște prăjiturele, dar ei refuzară dulciurile cu multă diplomație. Aveau de acum desŹtulă experiență în legătură cu felul în care gătea Hagrid. — Vreau să discut ceva cu voi, zise Hagrid, așezându-se între ei și părând neobișnuit de serios. — Ce anume? întrebă Harry. — Despre Hermione, zise Hagrid. — Ce-i cu ea? zise Ron. — E într-o stare jalnică, spuse Hagrid. De la Crăciun, a venit de mai multe ori să mă vadă. Se simte îngrozitor de singură. Mai întâi, nu ați vorbit cu ea din cauza măturii, acum, din cauza motanului... — ... care l-a mâncat pe Pungașul, completă Ron furios. — Fiindcă motanul ei a îndrăznit să se poarte ca toate pisiŹcile, continuă Hagrid malițios. A și plâns de câteva ori, dacă vreți să știți... Trece printr-un moment foarte greu. După părerea mea, și-a luat mai mult decât poate înghiți. Să învețe la atâtea materii... Cu toate astea, a mai găsit timp să mă ajute și pe mine, cu apărarea în sprijinul lui Buckbeak... A găsit ceva extraordinar... Acum sunt convins că Buckbeak mai are o șansă... — Hagrid, iartă-ne, și noi ar fi trebuit să te ajutăm, începu Harry, simțindu-se îngrozitor. — Nu vă condamn pentru asta, zise Hagrid, dând din mână. Dumnezeu știe că ați avut multe pe cap. V-am văzut la antrenamente, zi și noapte... Am vrut totuși să vă spun despre Hermione. Am crezut că apreciați mai mult o prieŹtenie, decât o mătură sau un șobolan... Asta e tot. Harry și Ron schimbară priviri vinovate între ei. — Nici nu știi cât de îngrijorată a fost când Black era să te omoare, Ron! E o fată foarte bună, Hermione, ascultați-mă pe mine... Iar voi nici măcar nu vorbiți cu ea! — Dacă ar fi renunțat la motanul ăla, aș fi vorbit cu ea, sări Ron, dar ea îi ține partea în continuare. E un criminal și ea nu vrea să audă nici un cuvânt împotriva lui! — Ei, ce vrei? făcu Hagrid, bătând apropoul. Unii oameni se poartă absolut stupid, când e vorba de animalele lor favorite. În spatele lui, Buckbeak tocmai scuipa niște resturi pe perna lui Hagrid. Cât mai stătură la Hagrid, vorbiră numai despre șansele Cercetașilor de a câștiga cupa la Vâjthaț. La ora nouă, HaŹgrid îi conduse înapoi, la castel. Când ajunseră în camera de zi, văzură multă lume buluŹcită în fața unui bilet de la avizier. — Mergem la Hogsmeade, la sfârșitul săptămânii viitoare, zise Ron, care reușise să citească peste capetele celorlalți. Ce zici de asta? — Păi, șopti Harry, se pare că Filch n-a zidit și pasajul secret... — Harry! îi strigă Hermione chiar în ureche. Speriat, Harry se uită în jur. Era Hermione, care dădea la o parte teancul de cărți care o ascunsese până atunci privirilor lor. — Harry, tu auzi ceva? întrebă Ron ironic, fără să o priŹvească pe Hermione. — Ron, cum poți să-l lași să vină cu tine? După ce era să te omoare Black... Să știți că o să vă spun! Vorbesc serios! — Aha, acum vrei ca Harry să fie exmatriculat! o repezi Ron. Nu-ți ajunge cât rău ne-ai făcut până acum! Hermione deschise gura să zică ceva, dar, cu un mieunat slab, Smecherilă îi ateriză în poală. Hermione îl privi înŹgrozită pe Ron, văzând expresia de pe fața lui, îl luă repede pe Șmecherilă și fugi spre dormitorul fetelor. — Ei, ce zici de asta? îl întrebă Ron pe Harry, ca și cum ar fi continuat discuția întreruptă de Hermione. Data trecută, n-ai văzut mai nimic! Să vezi cum e înăuntru, la „Zonko”... Harry mai verifică o dată dacă nu cumva îl auzea Hermione. — Merg și eu, se învoi el. Dar de data asta, îmi pun peleŹrina care mă face invizibil. * Sâmbătă dimineață, Harry își puse pelerina în geantă, își ascunse în buzunar „Harta Ștrengarilor” și merse la micul dejun, împreună cu toată lumea. Hermione îi arunca priviri bănuitoare pe deasupra mesei, dar Harry îi evită privirea și avu grijă ca fata să-l vadă urcând înapoi scările de marmură, până ce plecă toată lumea. — La revedere, Ron, strigă Harry ca să-l audă toată lumea. Ne vedem când te întorci! Ron zâmbi și îi făcu semn cu ochiul. Harry urcă în fugă la etajul trei, scoțând din buzunar „Harta Ștrengarilor”, încă de pe drum. Ajungând la statuia vrăjitoarei cu un singur ochi, Harry netezi harta și se uită pe ea. Văzu un punct care se îndrepta spre el, iar sub punct scria: „Neville Poponeață”. Harry scoase repede bagheta și murmură: — Dissendium! Azvârli geanta prin cocoașa statuii, dar până să intre și el, de după colț apăru Neville. — Harry, am uitat că nici tu nu mergi la Hogsmeade! — Salut, Neville! zise Harry, îndepărtându-se de statuie și ascunzând harta. Ce mai faci? — Nimic, ridică Neville din umeri. Nu joci o partidă de „Aruncă în aer și fugi”? — Păi... nu... trebuie să mă duc la bibliotecă să-mi fac lucrarea despre vampiri, pe care ne-a cerut-o Lupin... — Vin și eu, se lumină Neville la față. Nici eu nu mi-am făcut-o! — Oh, ce căscat sunt! făcu Harry. Am uitat că am termiŹnat-o chiar azi-noapte! — Și mai bine! se bucură Neville. Mă poți ajuta și pe mine! Nu prea am înțeles chestia cu usturoiul... Trebuie mâncat sau... Neville își duse mâna la gură, speriat de ce văzuse peste umărul lui Harry. Era Plesneală. Neville făcu un pas în urma lui Harry, ascunzându-se după el. — Măi să fie! Ciudat loc de întâlnire V-ați găsit, zise PlesŹneală bănuitor. Spre disperarea lui Harry, Plesneală se uită la ambele capete ale culoarului, apoi la statuia vrăjitoarei cu un ochi. — Ne-am întâlnit... din întâmplare, zise Harry. — Da? făcu Plesneală. Obiceiul tău, Potter, să apari în tot felul de locuri neașteptate, fără vreun motiv anume! Vă sfăŹtuiesc cu frumosul să vă duceți degrabă în Turnul CerceŹtașilor, acolo unde vă e locul! Harry și Neville plecară, fără să mai spună nimic. Când să dea colțul, Harry întoarse capul și îl văzu pe Plesneală punând mâna pe capul statuii și examinând-o îndeaproape. Harry reuși să-l bage pe Neville în camera de zi și apoi să-l păcălească, zicându-i că se duce să ia lucrarea de la biŹbliotecă, unde o lăsase în seara precedentă. Scăpând de privirile bănuitoare ale trolilor, Harry scoase iar harta și o ținu aproape de ochi. Culoarul de la etajul trei părea pustiu. Harry aruncă o privire pe hartă și constată cu ușurare că punctulețul etiŹchetat „Severus Plesneal㔠era deja în biroul său. Deschise cocoașa statuii și își dădu drumul pe panta de piatră, la capătul căreia îl aștepta geanta lui. Șterse „Harta ȘtrengaŹrilor”, apoi o luă la fugă spre pivnița de la „Lorzii mierii”. Harry, ascuns complet privirilor de pelerina lui, intră în magazinul de dulciuri și se duse drept la Ron, împungându-l în spate cu degetul. — Sunt eu, îi șopti Harry. — De ce ai întârziat atât? șuieră Ron. — Se învârtea Plesneală pe acolo... Ieșiră în strada principală. — Mai ești lângă mine? șopti Ron, din colțul gurii. E o senŹzație așa de ciudată... Se duseră la poștă. Ron se prefăcu ocupat cu o scrisoare către Bill, fratele lui, din Egipt, pentru ca Harry să aibă timp să se uite în jur. Bufnițele - cel puțin trei sute la număr - priveau în jos, spre el. Fel de fel de bufnițe, de la cele mai mari la unele minuscule, și de toate culorile. Văzu și bufnițe NEL („NuŹmai Expediții Locale”), atât de mici, încât ar fi încăput în palma lui Harry. Se duseră apoi la magazinul lui Zonko, atât de aglomerat, încât lui Harry îi trebui toată îndemânarea din lume să nu dea peste cineva și să creeze panică. Erau acolo trucuri și păcăleli care ar fi satisfăcut până și cele mai grozave fantezii ale lui Fred și George. Harry îi spuse lui Ron ce vrea să îi cumpere și lui și îi pasă pe sub pelerină niște monede de aur. Părăsiră magazinul cu fondurile subțiate bine de tot, dar cu buzunarele pline de bombe cu bălegar, bomboane care produceau sughițul, săpunuri în formă de broaște și ceșcuțe de ceai, care te mușcau de nas. Ziua era superbă și adia un vât plăcut. Nici unul dintre ei nu avea chef să stea între patru pereți, așa că trecură de „Trei mături” și se îndreptară spre „Urlet în noapte”, cel mai bântuit conac din Marea Britanic Conacul se afla pe un delușor, dominând sătucul, și părea straniu, chiar și la lumiŹna zilei, cu ferestrele lui mari și cu grădina plină de buruieni. — Chiar și fantomele de la Hogwarts o evită, îi spuse Ron lui Harry, pe când se sprijineau de gard și se uitau în sus, la clădire. Nick Aproape-Făr-de-Cap mi-a zis că a auzit că fanŹtomele de aici sunt foarte neprietenoase. Nimeni nu poate intra înăuntru. Fred și George au încercat, desigur, dar toate intrările sunt zidite. Încălzit de urcuș, Harry tocmai se gândea să-și scoată pentru câteva clipe pelerina, când auziră voci în apropiere. Cineva urca dealul, din partea opusă lor. Ceva mai târziu, își făcu apariția Draco, însoțit de nelipsiții Crabbe și Goyle. Vocea care se auzise era a lui Draco. — Trebuie să primesc cât de curând o bufniță de la țața, care s-a dus la audiere contra lui Buckbeak și Hagrid, ca să le explice cum nu mi-am putut eu folosi mâna trei luni... Crabbe și Goyle mustăciră. — Tare aș vrea să-l ascult pe blegul ăla, păros, ce apărare și-a construit... Hipogriful e ca și mort! Deodată, Draco îl observă pe Ron. Fața i se destinse într-un zâmbet răutăcios. — Ce faci aici, Weasley? Și Draco se uită la conacul de pe deal. — Bănuiesc că ți-ar plăcea să locuiești aici, nu-i așa, WeasŹley? Ai avea și tu dormitorul tău... Am auzit că dormiți toți într-o cameră, așa e? Harry îl apucă pe Ron de robă, ca să-l oprească să sară la gâtul lui Draco. — Lasă-l în seama mea, îi șopti el lui Ron. Era și păcat să fi pierdut o astfel de ocazie. Harry se duse în spatele celor trei, se aplecă și luă un pumn de noroi de pe jos. — Tocmai vorbeam despre prietenul tău, Hagrid, contiŹnuă Draco să îl sâcâie pe Ron. Ne imaginam ce-o să spună el în apărarea Hipogrifului... Crezi că o să plângă, când o să-i taie Hipogrifului... PLEOȘC! Draco sări ca mușcat de șarpe, când fu împroșcat cu noroi, de la spate. Din părul lui blond se scurgeau picături negre și lipicioase. — Ce se... Ron trebui să se țină de gard, ca să nu se tăvălească pe jos de râs. Toți trei priviră speriați în jur, în timp ce Draco încerca să-și curățe părul. — Ce-a fost asta? Cine a aruncat în mine cu noroi? — Cam bântuit locul ăsta, nu? zise Ron, cu aerul unuia care comentează vremea. Crabbe și Goyle erau de-a dreptul speriați. Mușchii lor nu făceau doi bani în fața unor fantome. Draco se uita înneŹbunit la peisajul pustiu din jurul lui. Harry făcu un pas spre o băltoacă din mijlocul drumului, plină de melci fără caraŹpace. PLEOȘC! De data asta, avură parte de câțiva melci și Crabbe și Goyle. Goyle sărea într-un picior, încercând disperat să dea la o parte melcii, de pe ochii lui mici și răi. — A venit din direcția asta, zise Goyle, arătând spre un punct aflat la aproximativ doi metri în dreapta lui Harry. Crabbe înaintă orbește, cu mâna întinsă, ca un zombi. Harry se feri din calea lui, luă un băț și îi altoi câteva pe spinare. Harry râse pe înfundate, când Crabbe făcu o piruetă aproape completă, încercând să vadă cine îndrăzŹnise. Cum prin apropiere nu se vedea decât Ron, Crabbe se îndreptă ca un tanc spre el, dar Harry îi puse o piedică. Crabbe se împiedică, iar piciorul lui mare cât o lopată călca pe tivul pelerinei lui Harry. Aceasta se dădu la o parte, făcându-i pe Draco să se holbeze îngrozit. — AAAAAH! urlă el și toți trei o luară la fugă, în josul dealului. Harry își aranja iar pelerina, dar fără nici un rost, acum. — Harry! se sperie Ron. Du-te repede înapoi la castel, dacă apucă Draco să spună cuiva... — La revedere, zise Harry și o luă la fugă spre centrul saŹtului. O să creadă Reacredință că ce văzuse fusese adevărat? O să-l creadă cineva pe Draco? Nimeni nu știa despre pelerina lui... Nimeni, în afară de Dumbledore... Lui Harry i se strânŹse stomacul. Dumbledore o să știe ce s-a întâmplat, cu siguŹranță, dacă apuca Draco să spună cuiva... Ajunse la „Lorzii mierii”, apoi în pivniță, înainte, prin tunelul strâmt, pe panta de piatră și afară, prin cocoașa staŹtuii. Își scoase pelerina și o luă la fugă pe culoar, cât de tare era în stare... Dacă ajungea Draco înaintea lui? Cât i-ar fi luat până să găsească un profesor? Sufla din greu, simțind o durere ascuŹțită în partea dreaptă. Trebuia să lase pelerina acolo, fiindŹcă l-ar fi dat de gol dacă Draco ajungea să spună totul unui profesor. O ascunse într-un colț întunecos, apoi începu să urce panta de piatră. Urca repede. Din cauza transpirației mâinile îi alunecau pe piatra netedă. Ajunse în sfârșit în cocoașa statuii și o deschise. Se strecură afară. Imediat după ce puse la loc cocoașa statuii cu un ochi, Harry auzi pași grăbiți pe culoar. Era Plesneală. Se apropie de Harry în fugă și se opri în fața lui. — Așa, deci, făcu el. Pe fața lui se citea un imens triumf. Harry încercă să o facă pe nevinovatul, deși era cât se poate de conștient că avea fața transpirată și mâinile pline de noroi. Și le ascunse repede în buzunare. — Vino cu mine, Potter! zise Plesneală. Harry coborî scările în urma lui Plesneală, încercând să-și șteargă mâinile de haine, fără să vadă profesorul. Coborâră în pivniță și ajunse în biroul lui Plesneală. Harry mai fusese în biroul lui Plesneală numai o singură dată și atunci abia scăpase cu fața curată. Între timp, PlesŹneală mai achiziționase niște monstruozități și scârboșenii, care stăteau în borcane orânduite pe rafturile din spatele biroului. Borcanele străluceau în lumina focului din cămin, reflectând și mai bine conținutul lor, ceea ce sporea atmosŹfera de teroare resimțită de Harry. — Șezi! comandă Plesneală. Harry se așeză, dar Plesneală continuă să rămână în picioare. — Domnul Reacredință, începu el, a venit la mine cu o poveste foarte stranie, Potter... Harry tăcu mâlc. — Mi-a spus că a dat de Ron Weasley pe dealul pe care se află conacul bântuit și părea să fie singur... Harry tot nu zise nimic. — Domnul Reacredință mi-a spus în continuare că, în timp ce stătea de vorbă cu Weasley, un pumn de noroi l-a lovit în ceafă. Ei, Potter, cum crezi tu că a fost posibil un asemenea lucru? Harry încercă să pară cât se poate de surprins. — De unde să știu eu, domnule profesor? Plesneală îl privi fix în ochi, vreme îndelungată, ca și cum Harry ar fi fost un Hipogrif, care trebuia să fie îmblânzit. Harry se strădui din greu să nu clipească. — Apoi, domnul Reacredință, adăugă Plesneală malițios, a văzut o stranie apariție. Știi care anume? — Nu, zise Harry, încercând să facă o față nu numai neviŹnovată, dar și curioasă. — Era capul tău, Potter. Plutind în aer! Se lăsă o tăcere cumplită. — Mai bine s-ar duce să-l consulte Madam Pomfrey, începu Harry. Dacă a început să aibă vedenii din astea... — Oare ce făcea capul tău, Potter, în Hogsmeade? întrebă Plesneală, fără să ridice vocea. Doar capului tău nu-i este permis să meargă la Hogsmeade... — Știu asta, zise Harry, încercând să-și păstreze calmul. Se pare că Draco a avut haluci... — N-A AVUT NICI UN FEL DE HALUCINAȚIE! urlă Plesneală, ieșindu-și din fire. Dacă a văzut capul tău acolo, înseamnă că și restul trupului era tot pe dealul cu pricina ! — Am fost în Turnul Cercetașilor, zise Harry, așa cum ați spus... — Poate cineva să confirme acest lucru? Buzele subțiri ale lui Plesneală se curbară într-un zâmbet amenințător și își puse mâinile pe brațele fotoliului în care stătea Harry, astfel încât fețele li se apropiaseră foarte tare. — Așa, deci, o lume întreagă, de la Ministrul Magiei în jos, face tot posibilul să-l păzească pe faimosul Harry Potter de furia lui Sirius Black, dar celebrul Harry Potter se poartă ca și cum s-ar conduce după propriile sale reguli! Să-și spargă capetele oamenii de rând ca să-l protejeze cât mai bine, nu nemaipomenitul Harry Potter, care face ce știe și se duce unde vrea, fără să se gândească la consecințe! Harry nu scoase un cuvânt. Plesneală încerca să îl proŹvoace, ca să îl facă să mărturisească. Nu trebuia să-i dea saŹtisfacția asta, doar nu avea nici o dovadă... încă... — Semeni leit cu tatăl tău, Potter, zise Plesneală, cu ochii îngustați de ură. Și el afișa o aroganță dusă la extrem. Cu ceva talent la Vâjthaț, ne privea de sus pe noi, ceilalți. Se plimba țanțoș, înconjurat de liota lui de prieteni. Da, o asemănare izbitoare... Arogant și... — Tatăl meu nu era arogant! zise Harry, nemaiputându-se stăpâni. Și nici eu nu sunt! — Nici el nu ținea cont de reguli, ca și tine, continuă Plesneală, profitând de avantajul pe care îl obținuse și foarte satisfăcut că îl enervase pe Harry. Regulile erau pentru muŹritorii de rând, nu pentru stelele din sport. Conta numai cine câștiga cupa la Vâjthaț. Avea capul atât de plin de fuŹmuri, încât... — GURA! Harry zvâcni în picioare. Nu mai simțise o asemenea ură clocotind în pieptul lui, din seara aceea nefastă, în casa de pe Aleea Boschetelor. Nu îi păsa că fața lui Plesneală se făŹcuse lividă și că scăpăra scântei din ochi. — Cum mi-ai spus, Potter? — V-am spus să nu mai ziceți minciuni despre tatăl meu! strigă Harry. Știu adevărul, e bine? Știu că v-a salvat viața! Domnul profesor Dumbledore mi-a spus! N-ați mai fi azi aici, dacă nu era tatăl meu! Fața palidă a lui Plesneală căpătă acum culoarea laptelui stricat. — Ți-a spus cumva și cum de a ajuns să mă salveze? șuieră el. Sau a considerat detaliul ăsta prea șocant pentru urechile sensibile ale celebrului Potter? Harry își mușcă buzele. Nu știa cum se întâmplase și nu era dispus să recunoască acest lucru. Plesneală însă ghicise adevărul. — N-aș vrea să-ți faci o idee... greșită despre tatăl tău, zise el, rânjind malițios. Crezi că a dat dovadă de vreun act de eroism? Atunci să-ți spun eu cum a fost! Prețiosul tău tată, împreună cu inteligenții lui prieteni, mi-au jucat o festă foarte amuzantă, după ei, desigur, care m-ar fi putut costa viața, dacă tatălui tău nu i s-ar fi făcut frică în ultimul moŹment. N-a fost nici un gest de eroism, și-a salvat lui pielea, de fapt. Dacă ar fi continuat farsa, cu siguranță că ar fi fost eliminat de la Hogwarts! Plesneală rânji, dezvelindu-și dinții îngălbeniți. — Întoarce-ți buzunarele pe dos, Potter! ordonă el, deodată. Harry nu făcu nici o mișcare. Își simțea sângele pulsându-i în urechi. — Întoarceți buzunarele pe dos, Potter, sau te duc la domŹnul director! Imediat! Alb de spaimă, Harry scoase din buzunar păcălelile pe care le cumpărase din magazinul lui Zonko și „Harta ȘtrenŹgarilor”. Plesneală se repezi la punga cu șmecherii. — Mi le-a dat, Ron, zise Harry, rugându-se să-l poată întâlni pe Ron, înainte ca acesta să dea ochii cu Plesneală. Mi le-a adus data trecută când a fost la Hogsmeade... — Așa, deci... Și le-ai purtat în buzunar de atunci... ÎnduŹioșător! Și asta, ce-i? Plesneală luase în mână harta. Harry încercă să pară cât mai impasibil. — O bucată de pergament! ridică el din umeri. Plesneală o întoarse pe toate părțile, cu ochii la Harry. — Probabil că n-ai nevoie de bucata asta de pergament gol, nu? Ce-ar fi să o arunc? făcu Plesneală, cu ochii țintă la Harry și întinse mâna spre foc. — Nu! strigă Harry. — Aha! Deci este alt... cadou prețios de la domnul WeasŹley, nu? Sau este... altceva? O scrisoare, poate, scrisă cu cerŹneală invizibilă... Sau instrucțiuni despre felul în care poți ajunge la Hogsmeade, fără să dai ochii cu Dementorii... Harry clipi de mai multe ori. Ochii lui Plesneală radiau de fericire. — Să vedem... Ia să cercetăm noi, murmură Plesneală, scoțându-și bagheta din buzunar și netezind harta pe birou. Dezvăluiește-ți secretul! mai zise el, atingând pergamentul cu bagheta. Nu se întâmplă nimic. Harry își încleștă pumnii pentru a-și opri tremurul mâinilor. — Arată-te! zise Plesneală, lovind mai tare pergamentul. Pergamentul rămase tot alb. Harry respiră adânc, de câteŹva ori, încercând să-și păstreze calmul. — Profesorul Plesneală, care predă la Hogwarts, îți comandă să-i arăți ce secret ascunzi! mai zise el, izbind perŹgamentul cu bagheta. Ca și cum o mână invizibilă ar fi început să scrie, pe pergament apăru următorul text: „Domnul zis Lunaticul îl felicită pe domnul Plesneală pentru măiestria lui și îl roagă să nu-și mai bage nasul în treburile altora”. Plesneală îngheță. Harry se holba la mesajul care apăruse pe pergament și care continuă în același stil: „Domnul Corn este de acord cu domnul Lunaticul. Ar vrea doar să adauge că domnul Plesneală este un țap troglodit!” Ar fi fost cât se poate de hazliu, dacă situația n-ar fi fost tragică. Și mesajul nu se oprea aici: „Domnul Amprentă nu mai contenește să se mire cum de a ajuns profesor la HogŹwarts un astfel de idiot!” Harry închise ochii îngrozit. Când îi deschise, văzu și ultimele cuvinte: „Domnul Șobo îi spune la revedere și n-am cuvinte domnului Plesneală și îl sfătuiește să facă bine să-și mai spele părul ăla slinos!” Harry își băgă repede capul între umeri, parcă așteptând să cadă lovitura. — Așa, vasăzică, făcu Plesneală, mai vedem noi ce-i cu asta... Plesneală se îndreptă spre cămin, luă o mână din praful strălucitor, aflat într-un vas, și îl aruncă în foc, strigând: — Lupin! Vreau să te întreb ceva... Nevenindu-i să creadă, Harry se holba la foc. Se auzi un pocnet și focul se înteți o clipă, după care își făcu apariția profesorul Lupin, scuturându-și hainele ponosite de cenușa care se prinsese de ele. — M-ai chemat, Severus? întrebă el cu blândețe. — Da, te-am chemat! strigă el și se îndreptă, clocotind de furie, spre biroul său. L-am controlat pe Potter în buzunare și uite ce-am găsit! Plesneală arătă spre bucata de pergament, pe care încă mai străluceau mesajele insolente. O expresie ciudată apăru pe fața lui Lupin, pe care încercă să și-o mascheze cât mai bine. — Ei? întrebă Plesneală. Lupin continua să se uite fix la pergament. Harry avu impresia că își încropește în fugă un plan. — Ei? făcu iar Plesneală. Pergamentul ăsta e plin de Magie Neagră, domeniul tău, dacă nu mă înșel... De unde crezi că are Potter un asemenea lucru? Lupin îi aruncă o privire iute, avertizându-l ca nu cumva să se bage în vorbă. — Plin de Magie Neagră? repetă el încetișor. Chiar crezi asta, Severus? Mie mi se pare că e un simplu pergament înŹvățat să insulte pe oricine încearcă să facă vrăji asupra lui. O copilărie, desigur, n-are cum să fie periculos... Probabil că Harry l-a luat dintr-un magazin cu păcăleli! — Copilărie, da? Păcăleală? făcu Plesneală, neîncrezător și încă foarte furios. Ce magazin crezi că are astfel de lucruri? Nu crezi, mai degrabă, că l-a obținut chiar de la cei care l-au produs? Harry nu înțelese la ce se referea Plesneală și se părea că nici Lupin. — Vrei să spui că de la domnul Șobo și ceilalți? întrebă Lupin. Harry, Îl cunoști pe vreunul dintre acești indivizi? — Nu, răspunse Harry repede. — Vezi, Severus? întrebă profesorul Lupin. Mie mi se pare a fi un produs de la „Zonko”... Ron năvăli în birou, ținându-se cu mâna de piept și abia mai respirând, și, foarte pe fază, zise gâfâind: — Eu... Eu... i l-am dat... S-a găsit la... „Zonko”, acum câțiva ani... — Ei bine, făcu profesorul Lupin, frecându-și mâinile mulŹțumit, se pare că ne-am lămurit, Severus... Sper că pot să-l pun bine, da? Nu mai așteptă răspunsul lui Plesneală și îi luă pergaŹmentul din mâini, îl împături și îl băgă în buzunar. Harry, Ron, veniți cu mine! Fiindcă tot ne-am întâlnit vreau să vă spun ceva despre lucrările voastre despre vampiri... Scuză-ne, Severus... Harry nu îndrăzni să-și ridice privirile spre Plesneală, în timp ce ieșea din birou. El, Ron și profesorul Lupin nu scoaŹseră o vorbă, până în holul de la intrare. Aici, Harry se înŹtoarse spre Lupin: — Domnule profesor, eu... — Nu trebuie să-mi dai nici o explicație, zise profesorul Lupin și se uită în jur, coborând vocea. Din întâmplare, știu că pergamentul ăsta este o hartă, care a fost confiscată de Filch, cu ani în urmă... Harry și Ron îl priviră uimiți. — Nu mă interesează cum a ajuns în mâinile tale. Sunt toŹtuși cât se poate de uimit că nu l-ai predat, mai ales după întâmplarea cu bilețelul cu parole, de săptămâna trecută... Îmi pare rău, dar nu ți-l pot da înapoi, Harry! Harry se aștepta la lucrul acesta și nu protestă, mai ales că era curios să-l întrebe pe profesorul Lupin unele lucruri. — De ce a zis profesorul Plesneală că îl am chiar de la ce-i care l-au făcut? — Pentru că, începu profesorul Lupin și ezită puțin, aceșŹtia te-ar fi putut ademeni afară din școală, așa puși pe șotii cum erau... — I-ați cunoscut? întrebă Harry foarte uimit. — Da, i-am cunoscut odinioară, zise profesorul Lupin, privindu-l pe Harry cu severitate. Să nu te aștepți să te mai acopăr și altă dată, Harry. Nu te pot încuraja în încercarea ța de a da de Sirius Black. Am crezut că întâmplarea cu DeŹmentorii a însemnat mai mult pentru tine, Harry. Doar știi că părinții tăi și-au dat viața ca să te ferească pe tine de periŹcol. Nu prea știi să le răsplătești sacrificiul... Te pui în siŹtuații limită numai de dragul unor trucuri ieftine... Și profesorul Lupin se îndepărtă, lăsându-i pe Harry într-o stare mai proastă decât fusese în biroul lui Plesneală. Abia târându-și pașii, Harry și Ron urcară treptele de marmură. Trecând pe lângă statuia vrăjitoarei cu cocoașă și un singur ochi, Harry își aminti că pelerina era tot acolo, dar nu înŹdrăzni să o ia. — E numai vina mea! izbucni Ron. Eu te-am convins să mergi la Hogsmeade. Profesorul Lupin avea dreptate, a fost o prostie... Nu trebuia să facem așa ceva... Se opri brusc, deoarece ajunseseră pe coridorul pe care patrulau trolii și o văzură pe Hermione apropiindu-se de ei. Harry îi aruncă doar o privire și fu convins că Hermione aflase deja ce se întâmplase. Inima i se strânse. Oare îi spuŹsese și profesoarei McGonagall? — Ai venit să jubilezi? o repezi Ron. Tu ne-ai pârât? — Nu, zise Hermione. Am venit să vă spun și vouă... Și, cu ochii în lacrimi, le întinse scrisoarea pe care o ținea în mână. — Hagrid a pierdut procesul, zise ea. Buckbeak va fi exeŹcutat!