Harry Potter – Prizonier la Azcaban

— CAPITOLUL IV —

„CEAUNUL CRĂPAT”

Lui Harry i-au trebuit câteva zile bune să se obișnuiască să fie liber. Era ciudat, fiindcă niciodată nu se sculase când dorise și nici nu făcuse ce îi trecuse prin cap. Putea să mearŹgă oriunde, numai să nu părăsească Aleea Diagon. Străzile erau ticsite de magazine cu cele mai fascinante lucruri vrăjiŹtorești din lume, așa că Harry nu simțea nici un impuls să-și încalce promisiunea făcută lui Fudge, de a nu hoinări prin lumea Încuiaților. În fiecare dimineață, lua micul dejun la „Ceaunul CrăŹpat”, unde îi plăcea să îi observe pe ceilalți oaspeți: vrăjitoaŹre caraghioase, de la țară, venite la cumpărături în Londra, vrăjitori venerabili, care comentau cele mai recente articole din „Transfigurarea azi”, vârcolaci cu priviri sălbatice, pitici răgușiți și chiar o cotoroanță, care comandă ficat crud cu baclava. După masa de dimineață, Harry se ducea în curtea din spate, își scotea bagheta și ciocănea cărămida din partea stângă, de deasupra cutiei de gunoi, dându-se câțiva pași înapoi, în timp ce se deschidea în perete arcada spre Aleea Diagon. Harry se bucura de zilele însorite, explorând magazinele și mâncând sub copertinele viu colorate ale cafenelelor, unŹde ceilalți meseni își arătau unul altuia ce cumpăraseră („Un lunascop, vezi? Ca să nu mă mai omor cu hărțile alea lunare!”) sau care discutau despre ce se mai întâmplase în cazul lui Sirius Black. („Eu nu-mi las niciodată copiii singuri, cât timp el nu e la Azkaban din nou!”) Harry nu mai era nevoit să-și facă lucrările pentru vacanŹță pe ascuns, noaptea, sub pătură, la lumina lanternei. Acum, putea să își scrie orice lucrare la o masă însorită de la cofetăria lui Florean Fortescue, beneficiind uneori chiar de ajutorul lui Florean, care, pe lângă că știa o grămadă de lucruri despre arderile pe rug din Evul Mediu, îi mai și dădea lui Harry câte o înghețată pe gratis, la fiecare jumăŹtate de oră. Având în buzunare atâția galeoni de aur, stecli de argint și cnuți de bronz, din seiful lui de la banca „Gringotts”, Harry trebuia să dea dovadă de multă stăpânire de sine să nu-și cheltuiască toți banii deodată, pe fel de fel de bunătăți și lucruri interesante. Trebuia să-și repete că studiile durau șapte ani la Hogwarts și cum ar fi fost să ceară bani UnŹchiului Vernon pentru cărțile lui de vrăji, de fiecare dată când era tentat să-și cumpere „Puahbile” (un joc vrăjitoresc cu bile din aur masiv, în care bilele împroșcau în fața adverŹsarului un lichid cu un miros îngrozitor, de fiecare dată când acesta pierdea vreun punct). Altă tentație teribilă era și o machetă a sistemului planetar, într-un glob de cristal, ceea ce l-ar fi scutit să meargă la orele de astronomie. Dar atracția care îi solicita voința în cel mai înalt grad era magaŹzinul cu ustensile și echipament de Vâjthaț. La o săptămână după ce se instalase la „Ceaunul Crăpat”, văzu o mulțime de oameni îngrămădiți în fața vitrinelor unui magazin. Curios, Harry își făcu drum printre vrăjitori și vrăjitoare până la un podium, pe care se afla cea mai modernă coadă de mătură pe care o văzuse vreodată. — E un prototip, de-abia a fost expus, îi spunea un vrăjiŹtor prietenului său. — E cea mai rapidă mătură, nu-i așa, tati? întreba un băieŹțel, încântat la culme. — Federația Internațională Irlandeză a comandat șapte minuni din acestea, spunea mulțimii proprietarul magaziŹnului, frecându-și mâinile încântat. Doar sunt favoriți în Cupa Mondială la Vâjthaț, nu-i așa? Vrăjitoarea din fața lui se dădu mai la o parte și Harry putu să citească ce scria pe plăcuța de pe podium: FULGER Această capodoperă este o mătură de performanță, doŹtată cu un mâner de cenușă solidificată, tratat cu praf de diamant. Făcută în întregime manual, i se dă număr de înreŹgistrare la dorința clientului. Fiecare rămurică din coada măturii a fost selectată manual și individual și a fost adapŹtată aerodinamic, ceea ce îi conferă măturii „Fulger” o viteză extraordinară, echilibru, precizie de frânare și ateriŹzare la punct fix. „Fulger” are o accelerație de la 0 la 240 de kilometri pe oră, în numai zece secunde. Prețul se comunică la cerere. „Hm, la cerere...” Mintea lui Harry refuza să-și închipuie cât aur era necesar pentru achiziționarea unui „Fulger”. Nu-și dorise niciodată ceva atât de mult, dar nu pierduse nici un meci de Vâjthaț cu al său „Nimbus 2000”, așa că la ce bun să-și golească seiful de la „Gringotts”, când avea o mătură atât de bună? Harry nu întrebă care era prețul, dar reveni în fiecare zi să mai admire o dată și încă o dată acea minune a tehnicii. Erau totuși unele lucruri, pe care Harry trebuia să le cumpere. Se duse la „Drogheria magic㔠să își completeze stocul de ingrediente pentru poțiuni magice și, deoarece pelerinele și robele îi rămăseseră mici, ajunse și la magaziŹnul doamnei Malkin, „Robe și pelerine pentru toate ocaziŹile”, de unde își cumpără îmbrăcămintea necesară. Și mai ales, cărțile pentru noul an de studii, când se adăugau și alte două materii „Grija pentru creaturile magice” și „Previziuni despre viitor”. Harry avu o mare surpriză când, în loc de cărțile de vrăji, cartonate și aurite, aliniate frumos, văzu în vitrina librăriei o colivie mare de metal, în interiorul căreia se aflau vreo sută de exemplare din „Cartea monstruoasă despre monŹștri”. Pagini rupte zburau în toate părțile, deoarece cărțile se luptau între ele cu multă agresivitate. Își scoase din buzunar lista cărților obligatorii și o conŹsultă pentru prima oară. Da, „Cartea monstruoasă despre monștri” figura printre manualele obligatorii la „Grija penŹtru creaturile magice”. Acum înțelese de ce Hagrid îi spuŹsese că le va fi foarte utilă cartea respectivă. Se temuse ca nu cumva Hagrid să își fi luat vreun alt monstru drept aniŹmal de casă. Când intră în librăria „Caligrafie și pete”, proprietarul veni repede spre el. — De la Hogwarts? Ai venit să-ți cumperi noile manuale? — Da, răspunse Harry, aș avea nevoie de... — Nu te apropia! zise omul, nervos, și îl împinse pe Harry la o parte. Scoase o pereche de mănuși foarte groase, luă un băț zdravăn și se apropie de cușcă. — Stați! strigă Harry, am deja un exemplar! — Da? făcu el și o expresie de mare ușurare i se întipări pe față. Slavă Cerului! Am fost mușcat de cinci ori în dimiŹneața asta! Un zgomot de pagini sfâșiate umplu încăperea. Două cărți prinseseră o a treia și îi smulgeau paginile. — Opriți-vă! Opriți-vă! strigă proprietarul, băgând bățul printre gratii și încercând să despartă cărțile. N-o să mai cer niciodată vreun exemplar din cartea asta! E curat balamuc! Am crezut că n-o să mai întâlnesc situație mai disperată ca atunci când am cumpărat două sute de exemplare din „ CarŹtea invizibilă a invizibilității”... M-a costat o avere și nici n-am recuperat câteva exemplare... Dar m-am înșelat! Ce mai dorești? — Păi, începu Harry, aș mai avea nevoie de „Deslușirea viitorului” de Cassandra Vablatsky. — A, te-ai înscris la „Previziuni despre viitor”, nu-i așa? Întrebă proprietarul, care își scoase mănușile și îl conduse pe Harry spre rafturile din spate. Aici se găseau mai multe cărți despre prezicerea viitoruŹlui. Pe o masă joasă erau îngrămădite mai multe exemplare din „Prevederea imprevizibilului: înarmați-vă contra șoŹcurilor” și „Vieți distruse: când soarta devine potrivnică”. — Unde ești? întrebă omul, cocoțat pe o scară pentru a da jos un volum gros, legat în piele neagră, un exemplar din „Deslușirea viitorului”. E un ghid excelent, care pune bazele metodei ghicitului în cărți, globuri de cristal, măruntaie de pasăre... Dar Harry nu mai era atent. Ochii îi căzuseră pe un alt volum, așezat pe o măsuță: „Semne care anunță moartea: ce trebuie să faci când știi că urmează să ți se întâmple ceva groaznic”. — Oh, n-aș citi cartea asta, dacă aș fi în locul tău, zise proŹprietarul, observându-i privirile. O să începi să vezi semne la tot pasul, îndeajuns cât să te sperie cumplit. Dar Harry continua să se uite țintă la carte. Pe copertă, se vedea un câine mare și negru, care îi amintea de ceva... Proprietarul îi dădu lui Harry „Deslușirea viitorului” și îl întrebă dacă mai dorește ceva. — Da, zise Harry, luându-și cu greu ochii de la câine și uiŹtându-se pe lista lui. Mai am nevoie de „Transfigurări interŹmediare” și de „Manualul de vrăji” pentru anul III. Harry plecă de la librărie cu brațele încărcate de cărți și se îndreptă spre „Ceaunul crăpat”, neputând să se uite pe unde merge și dând peste oamenii din calea lui. Urcă în fugă scările, intră în camera lui și trânti cărțile pe pat. Fusese cineva mai înainte și făcuse ordine. Ferestrele erau deschise și soarele se revărsa în odaie. Harry auzea zgoŹmotele autobuzelor din lumea nevăzută a Încuiaților și forŹfota trecătorilor de pe Aleea Diagon. Se privi în oglinda de deasupra chiuvetei. — Nu se poate să fi fost un semn care îmi prevestea moarŹtea, zise el, adunându-și tot curajul. Probabil că mi s-a părut. N-o fi fost decât un biet câine vagabond! Își ridică din reflex mâna și încercă să-și așeze părul. — Băiete, porți o bătălie pierdută, din păcate, îi șopti oglinda. Zilele treceau una după alta și Harry începu să se uite după Ron și după Hermione. În Aleea Diagon, puteai întâlŹni acum o mulțime de studenți de la Hogwarts, dat fiind că se apropia începutul noului an. Se întâlni cu Seamus FinŹnigan și cu Dean Thomas, colegii lui de la Cercetași, în maŹgazinul cu echipament pentru Vâjthaț, unde se holbau și ei la fantasticul „Fulger”. Lângă librărie, dădu și peste Neville Poponeață, un băiat grăsuț, cu fața rotundă, uituc și cu minŹțile împrăștiate. Își rătăcise lista cu cărțile de școală și era certat de bunica lui. Harry spera din tot sufletul ca Neville să nu afle niciodată că se folosise de numele lui, pe când încerca să scape de reprezentanții Ministerului Magiei. În ultima zi de vacanță, Harry se trezi cu speranța că îi va întâlni pe Ron și pe Hermione măcar a doua zi, în Expresul de Hogwarts. Se sculă, se îmbrăcă și se duse să arunce o ultiŹmă privire la „Fulger”. Tocmai se întreba unde să mănânce de prânz, când se auzi strigat. — Harry! HARRY! Erau acolo, amândoi! Stăteau pe terasa cofetăriei lui Florean Fortescue - Ron foarte pistruiat, Hermione foarte bronzată - făcându-i disperați cu mâna. — În sfârșit! exclamă Ron. Ne-am dus la „Ceaunul crăpat”, dar au zis că ai plecat. Apoi am mers la doamna Malkin și la „Caligrafie și pete”, dar... — Mi-am luat cele necesare de săptămâna trecută, îl întreŹrupse Harry. Dar cum se face că știți că stau la „Ceaunul crăŹpat”? — Tata! zise Ron monosilabic. Da, cu siguranță că domnul Weasley, care lucra la MinisŹterul Magiei era la curent cu ce se întâmplase cu Mătușa Marge. — Și chiar ai umflat-o pe mătușa ta, Harry? întrebă Hermione, foarte serioasă. — N-am vrut asta, izbucni Harry în râs, pur și simplu mi-am pierdut controlul! — Nu-i nimic de râs, Harry, îl puse Hermione la punct. Mă mir că nu ai fost exmatriculat! — Și eu mă mir! Mă gândeam chiar că voi fi arestat! Tatăl tău nu știe cum de m-a iertat Fudge? întrebă Harry, uitânŹdu-se la Ron. — Probabil că din cauză că e vorba despre tine, zise Ron, încă râzând. Faimosul Harry Potter, nu? Nici nu vreau să mă gândesc ce mi-ar fi făcut Ministrul Magiei, dacă mi-aș fi umŹflat eu mătușa! Asta dacă nu m-ar fi omorât mama înainte! Oricum, poți să-l întrebi pe tata diseară, stăm și noi la noapŹte la „Ceaunul crăpat”! Și Hermione! Așa că mergem mâine împreună la gară! Hermione aprobă din cap, încântată. — Mama și tata m-au lăsat aici, azi-dimineață, cu tot ce-mi trebuie pentru Hogwarts. — Excelent! exclamă Harry, fericit. V-ați luat și voi cărțile și tot ce trebuia? — Uite la asta! făcu Ron și scoase dintr-un sac o cutie lungă și subțire. O baghetă magică nou-nouță! Are patru metri, e din salcie și conține păr de unicorn. Mi-am luat și cărțile! Si Ron arătă spre sacul de sub masă. — Ce zici de cărțile cu monștri? continuă Ron. Vânzătorul aproape că a izbucnit în lacrimi, când i-am spus că vrem doŹuă exemplare! — Dar acolo ce e? întrebă Harry, arătând către trei saci burdușiți, aflați pe scaunul de lângă Hermione. — Păi, doar știți că eu mi-am ales mai multe materii supliŹmentare ca voi, zise Hermione. Am cărți de „Aritmanție”, pentru „Grija pentru creaturile magice”, pentru „Previziuni despre viitor”, pentru „Studiul vechilor rune”, pentru „StuŹdiul despre Încuiați”... — La ce ți-o fi trebuit să-i studiezi pe Încuiați, nu știu, zise Ron, dându-și ochii peste cap și uitându-se semnificativ la Harry, doar ai trăit într-o familie de Încuiați! Tatăl și mama ta sunt persoane non-magice! Știi totul despre lumea lor! — Da, dar este fascinant să-i studiezi din punctul de veŹdere al vrăjitorilor, zise Hermione cu pasiune. — Te-ai hotărât să nu mai mănânci și să nu mai dormi deloc anul ăsta, Hermione? o întrebă Harry, în timp ce Ron se hlizea. Hermione dădu din umeri. — Mai am încă zece galeoni, zise Hermione, uitându-se în poșeta ei. Mama și tata mi-au dat niște bani în plus pentru ziua mea de naștere, care este în septembrie. — Ce-ai zice să-ți mai cumperi niște drăguțe de cărți? o întrebă Ron, făcând-o pe nevinovatul. — Nu, nu cred, zise Hermione gânditoare, vreau și eu o bufniță! Uite, Harry o are pe Hedwig, tu îl ai pe Errol... — Ba nu! Errol e bufnița familiei, eu îl am pe Pungașul, sări Ron și scoase șobolanul din buzunar. Aș vrea să-l duc la doctor, nu prea i-a priit călătoria în Egipt. Pungașul arăta și mai slab ca de obicei și mustățile îi erau pleoștite. — Există un magazin pentru creaturile magice, zise Harry, care acum cunoștea Aleea Diagon ca pe buzunarul lui. E foarte aproape, sigur găsești ceva pentru Pungașul, iar HerŹmione își poate cumpăra o bufniță. Plătiră înghețatele și traversară strada, la „Menajeria maŹgică”. Nu prea era loc înăuntru, fiecare perete fiind ascuns de colivii și cuști. Mirosea și era mult zgomot, deoarece ocuŹpanții cuștilor și coliviilor țipau, chițăiau, fâlfâiau din aripi sau sâsâiau. Vânzătoarea tocmai îi explica unui cumpărător cum trebuie să aibă grijă de salamandrele cu două capete, așa că Harry, Ron și Hermione se uitau la celelalte cuști. O pereche de broaște râioase purpurii, enorme, orăcăiau și înfulecau musculițe. O broască țestoasă uriașă, cu un diamant încrustat în carapace, sclipea în lumina care se strecuŹra prin fereastră. Șerpi portocalii veninoși se târau pe geaŹmul bazinului în care erau închiși, iar un iepuraș alb și grăŹsuț se transforma cu un pocnet asurzitor într-un joben de mătase și apoi iar în iepuraș. Mai erau acolo pisici de feluŹrite culori, o colivie cu niște corbi gălăgioși, un coș cu aniŹmăluțe cu blană cafenie și o cușcă mare cu șobolani negri și cu blana lucioasă, care săreau de colo-colo, ajutându-se de coada cheală. După ce plecă vrăjitorul cu salamandrele cu două capete, Ron se apropie de tejghea. — E vorba despre șobolanul meu, începu Ron, și-a cam pierdut culoarea de când am venit din Egipt. — Pune-l pe tejghea, zise vrăjitoarea, scoțând din buzunar o pereche de ochelari. Ron îl scoase pe Pungașul din buzunar și îl puse pe tejŹghea, alături de cușca în care se aflau confrații lui, care se opriseră din sărituri și se apropiaseră de gratii, ca să vadă mai bine. Ca mai toate lucrurile pe care le avea Ron, Pungașul aparținuse fratelui său mai mare, Percy. În comparație cu șobolanii în plină formă, din cușcă, Pungașul părea și mai jigărit. — Hm, făcu vrăjitoarea, ridicându-l pe șobolan. Ce vârstă are? — Habar n-am, ridică Ron din umeri. E foarte bătrân, a fost al fratelui meu. — Și ce puteri are? întrebă iar vrăjitoarea, continuând să-l examineze pe Pungașul. — Păi, făcu Ron, adevărul e că Pungașul n-a făcut nicioŹdată dovada unor puteri deosebite. Vrăjitoarea își plimbă privirile de la urechea stângă a Pungașului, plină de cicatrice, la laba lui dreaptă, căreia îi lipsea un deget, și zise compătimitor: — Șobolanul ăsta a trecut prin multe la viața lui! — Dar eu nu i-am făcut nimic, pe cuvânt, se apără Ron, așa mi l-a dat Percy! — Un șobolan obișnuit, de grădină, așa cum pare ăsta, nu trăiește mai mult de trei ani, continuă vrăjitoarea. Cred că ar trebui să te gândești să-l înlocuiești cu unul dintre ăștia... Și vrăjitoarea arătă spre șobolanii din cușcă. Aceștia, ca la comandă, începură să facă salturi peste salturi. — Ce se mai grozăvesc și ăștia, murmură Ron. — Ei, dacă nu vrei să-l înlocuiești, atunci am un sirop tonic pentru șobolani, zise vrăjitoarea și scoase de sub tejghea o sticluță roșie. — Mulțumesc, zise Ron. Și cât... AUUU! Ron se trase speriat, când ceva enorm și portocaliu îi ateŹriză în cap, dintr-o cușcă aflată pe un raft de sus, după care se arcui și se repezi la Pungașul, scuipând în toate părțile. — NU, ȘMECHERILĂ, NU! strigă vrăjitoarea, dar PunŹgașul reușise să scape din mâinile ei, căzuse lat pe podea, după care se ridicase cu greu și apoi se îndrepta spre ușă. — Pungașule! strigă Ron și ieși pe stradă. Harry se repezi și el pe urmele Pungașului. Le-a trebuit cam cinci minute ca să-l găsească pe PunŹgașul, care se ascunsese într-un coș de gunoi, lângă magaŹzinul cu echipament pentru Vâjthaț. Ron se aplecă și luă animalul speriat, după care îl puse iar în buzunar. Apoi se îndreptă din șale și începu să-și maseze pielea capului. — Ce-a fost chestia aia? întrebă Ron. — Ori o pisică enormă, ori un tigru micuț! zise Harry. — Unde e Hermione? — Probabil că își cumpără bufnița! Se întoarseră la „Menajeria magică”. Când ajunseră în dreptul magazinului, Hermione tocmai ieșea, dar nu își cumpărase nici o bufniță. Ținea în brațe chiar motanul porŹtocaliu și vărgat! — Ai cumpărat monstrul ăsta? întrebă Ron și rămase cu gura căscată. — E minunat, nu? întrebă Hermione fericită. „De, fiecare cu felul lui de a privi lucrurile”, se gândi Harry. Blana motanului era deasă și moale, dar picioarele erau cam scurte și avea fața turtită, ca și cum ar fi intrat cu capul într-un zid. Acum, că Pungașul nu mai era sub priviŹrile lui, motanul torcea fericit în brațele Hermionei. — Hermione, ăsta aproape că m-a scalpat! exclamă Ron. — Dar nu a vrut, nu-i așa, Smecherilă? îl întrebă HerŹmione. — Și cu Pungașul, cum rămâne? întrebă Ron. Are nevoie de calm și relaxare! Cum să stea liniștit cu monstrul ăsta prin preajmă? — Apropo, ai uitat acolo siropul tonic! zise ea și îi dădu sticluța roșie cu tonicul pentru șobolani. Și nu-ți mai face atâtea griji, Smecherilă o să doarmă cu mine, iar Pungașul în dormitorul tău. Care e problema? Bietul Smecherilă! Vânzătoarea mi-a spus că stă la ea de ani de zile și nimeni nu l-a vrut! — Mă întreb de ce oare? făcu Ron sarcastic și o luă spre „Ceaunul Crăpat”. Îl găsiră pe domnul Weasley la bar, citind „Profetul zilei”. — Harry! zise el, când dădu cu ochii de băiat. Ce mai faci? — Bine, mulțumesc, zise Harry, așezându-se la masă, îmŹpreună cu prietenii lui. Domnul Weasley puse ziarul jos și Harry văzu pe prima pagină figura, de-acum familiară, a lui Sirius Black, care îl privea țintă. — Deci încă nu l-au prins, nu-i așa? întrebă Harry. — Nu, răspunse domnul Weasley, gânditor, ne-au luat de la îndatoririle noastre obișnuite și ne-au pus pe toți să încerŹcăm să dăm de el, dar fără nici un rezultat până acum. — Nu se dă vreo recompensă, dacă punem mâna pe el? întrebă Ron. Tare bine mi-ar prinde niște fonduri suplimenŹtare. — Ron, termină cu prostiile! îl certă domnul Weasley, care, la o privire mai atentă, părea foarte obosit și preocuŹpat. Black nu poate fi prins de un vrăjitor de treisprezece ani. Dacă Black este prins, atunci să fii sigur că numai paznicii de la Azkaban o pot face, ascultă la mine! În acel moment, în bar intră doamna Weasley, cu mâinile pline de cumpărături și urmată îndeaproape de cei doi gemeni, Fred și George, care începeau anul V la Hogwarts, de noul Șef de promoție, Percy, și de mezina familiei, sinŹgura fată printre atâția băieți, Ginny. Ginny, care întotdeauna se fâstâcea în prezența lui Harry, se simți de data asta și mai încurcată când dădu cu ochii de el, dat fiind faptul că îi salvase viața, în ultimul trimestru al anului trecut. Se înroși până în vârful urechilor și zise „Bună ziua!”, fără să ridice ochii din pământ. Spre deosebire de ea, Percy se opri în fața lui Harry și îi întinse mâna, ca și cum nu mai fuseseră prezentați vreodată. — Harry, salut! Mă bucur să te întâlnesc! făcu Percy. Extraordinar! — Salut, Percy, zise și Harry, străduindu-se să nu izbucŹnească în râs. — Sper că ești bine, continuă Percy, plin de importanță, ca și cum el ar fi fost primarul și cineva i l-ar fi prezentat pe Harry. — Foarte bine, mulțumesc... — Harry! strigă Fred, dându-l la o parte pe Percy, cu coaŹtele. Se înclină adânc în fața lui Harry și continuă: — Ah, cât mă bucur că ne vedem iar! Splendid! — Minunat! sări și George, împingându-l pe Fred la o parŹte și dând mâna cu Harry. Super! A-ntâia! Percy strâmbă din nas. — Gata, ajunge! zise doamna Weasley. Lăsați băiatul! — Mamă! făcu Fred, ca și cum acum o vedea pentru prima dată și strângându-i mâna. Ce bucuros sunt să te văd! ElecŹtrizant! — Terminați odată! zise doamna Weasley, punând cumŹpărăturile pe un scaun liber. Bună ziua, Harry, scumpule. Cred că ai auzit vestea: Percy este al doilea Șef de promoție din familie! Și arătă, mândră, insigna de argint de pe pieptul lui Percy. — Da, marele moment, bombăni Fred pe sub mustață. — Nu mai fi ironic, îl certă doamna Weasley, voi n-ați fost în stare să ajungeți Perfecți! — Și de ce să fim Perfecți, mă rog? Ce e așa de grozav? zise George, revoltat numai și la ideea de a fi așa ceva. Viața n-ar mai avea nici un haz! Ginny chicoti. — Foarte frumos exemplu îi dați surioarei voastre, n-am ce zice! izbucni doamna Weasley. — Ginny are alți doi frați, mamă, care să-i fie exemplu, interveni Percy, cu nasul pe sus. Mă duc să mă schimb penŹtru masă... Percy plecă și George zise, prefăcându-se necăjit: — Oh, Harry, am încercat să-l închidem într-o piramidă, dar nu ne-a mers. Ne-a observat mama! * Cina din seara aceea a fost foarte distractivă. Tom puse trei mese, una în continuarea celeilalte, și cei șapte Weasley, plus Harry și Hermione, se delectară cu cele cinci feluri de mâncare pregătite de Tom. — Cum ajungem la gară, tată? întrebă Fred, la desert, când li se servi un minunat tort de ciocolată. — Am făcut rost de niște mașini, mi le-a dat Ministrul, răspunse domnul Weasley. — Cum așa? întrebă Percy, curios. — Pentru tine, Percy, făcu George, cât se poate de serios. Și or să fie ornate cu stegulețe cu inițialele CS... — ... de la Cap Sec! completă Fred. Toată lumea, în afară de Percy și doamna Weasley, pufni în felia de tort din farfurie. — Vorbesc serios, tată, cum de ne dă Ministrul mașini, ca să ajungem la gară? întrebă Percy, cât se poate de demn. — Păi, eu nu mai am mașină... acum, zise domnul WeasŹley, și, fiindcă lucrez la Ministerul Magiei, ca o favoare pentru mine... Vorbea părând să nu dea importanță vorbelor sale, dar Harry observă că urechile domnului Weasley se înroșiseră, la fel cum se făceau și ale lui Ron, când nu se simțea la largul lui. — Foarte bine, zise doamna Weasley, scurt. Cu atâta bagaj... Vă dați seama ce spectacol o să oferiți Încuiaților! V-ați făcut bagajele? Toți? — Ron mai are să-și pună lucrurile noi, cumpărate azi, zise Percy, cu o voce chinuită. Le-a trântit pe patul meu. — Du-te repede și împachetează-ți restul lucrurilor, zise doamna Weasley spre capătul de masă unde se afla Ron. Ron nu se putu abține și se strâmbă la Percy. După masă, cu burțile pline și somnoroși, unul câte unul urcară scările în camerele lor, să-și facă ultimele pregătiri pentru a doua zi. Ron și Percy stăteau în camera de lângă Harry. Tocmai își închisese cufărul, când auzi prin perete strigăte supărate. Se duse până la ei, să vadă de ce se certau. Ușa de la camera numărul doisprezece era deschisă larg și se auzeau strigătele lui Percy. — Aici era, pe noptieră! zicea Percy. Am scos-o ca să o lusŹtruiesc! — Nici n-am atins-o! urla Ron. Ia mai lasă-mă-n pace! — Ce s-a întâmplat? întrebă Harry. — Mi-a dispărut insigna de Șef de promoție! țipă Percy. — Și tonicul Pungașului, dacă vrei să știi! zise Ron, scoŹțând lucrurile din bagajele lui, ca să vadă dacă nu cumva era acolo. — Nu pleci nicăieri până nu-mi găsești insigna! urlă Percy. — Mă duc să văd dacă n-a rămas ceva jos, la masa la care am stat, se oferi Harry, eu mi-am făcut bagajele deja! Coborî scările pe întuneric și se îndreptă spre sala de mese. La jumătatea drumului, auzi două voci supărate, care veneau dintr-un separeu. O clipă mai târziu, recunoscu voŹcile. Erau domnul și doamna Weasley! Harry rămase nehoŹtărât în loc, fiindcă nu vroia ca cei doi să-și dea seama că îi auzise certându-se. Deodată, auzi pomenit numele lui. Se apropie tiptil de separeu. — Molly, nu are nici un rost să nu-i spunem băiatului, zicea domnul Weasley. Harry are tot dreptul să știe! Am înŹcercat să-i spun asta și lui Fudge, dar el insistă să-l trateze ca pe un copil. Are treisprezece ani totuși și... — Arthur, adevărul o să-l sperie de moarte! zise doamna Weasley cu tristețe. Cum vrei să învețe cu asemenea griji pe cap? Pentru numele lui Dumnezeu, mai bine să nu știe, lasă-l să fie fericit! — Dar eu nu vreau să-l întristez, dar e mai bine să fie pus în gardă, insistă domnul Weasley. Doar știi cum sunt Harry și Ron! Hoinăresc de capul lor toată ziua, au ajuns de două ori în Pădurea Interzisă! Dar anul acesta, Harry nu trebuie să pună piciorul acolo, cu nici un chip! Gândește-te ce i se putea întâmpla în noaptea în care a fugit de acasă! Dacă nu l-ar fi cules de pe drum Autobuzul Salvator, ar fi fost mort până ar fi dat de el Fudge! — Dar n-a pățit nimic, e întreg, ce rost are să mai... — Molly, se zice că Sirius Black e nebun... Și poate că așa și este, o întrerupse domnul Weasley, dar a fost suficient de deștept să evadeze din Azkaban, lucru considerat imposibil până acum. Au trecut trei săptămâni și nici urmă de el! Nu te lua după ce le spune Fudge celor de la „Profetul zilei”, eu știu că suntem tot atât de departe de a pune mâna pe el, ca și de momentul inventării baghetelor care fac vrăji singure! Singura certitudine este că știm după cine umblă Black... — Dar Harry o să fie în siguranță la Hogwarts, nu se lăsă doamna Weasley. — Da, așa am crezut și că nu se poate evada de la AzkaŹban. Dacă a reușit să facă asta, cu siguranță că poate pătrunŹde și la Hogwarts! — La urma urmelor de unde știți că umblă după Harry? Se auzi o pocnitură și Harry fu sigur că domnul Weasley a izbit cu pumnul în masă. — Molly, de câte ori să-ți spun lucrul ăsta? Nu scrie nimic în ziar, fiindcă Fudge a vrut să fie păstrat secretul, dar el a fost la Azkaban chiar în noaptea în care a evadat Black. Gardienii i-au spus că Black începuse să vorbească în somn. Mereu aceleași cuvinte: „El e la Hogwarts... E la Hogwarts”. Black nu mai e în toate mințile, Molly, și vrea ca Harry să fie omorât. Cred că este convins că, dacă îl omoară pe Harry, Știm-Noi-Cine își poate recăpăta puterile. Black a pierdut totul în noaptea în care Știm-Noi-Cine a fost înfrânt de Harry și a avut destul timp, doisprezece ani la Azkaban, să se tot gândească la acest lucru. Urmă o clipă de tăcere, iar Harry se aplecă și mai mult spre ușă, ca să nu-i scape nimic. — Bine, Arthur, fă cum crezi de cuviință, încheie doamna Weasley, dar cred că tu ai uitat de Albus Dumbledore. Cred că lui Harry nu i se poate întâmpla nimic, atâta timp cât este el director la Hogwarts. El știe despre toate astea, nu? — Bineînțeles că știe. A trebuit să-i cerem permisiunea ca paznici de la Azkaban să păzească intrările în școală. Nu a fost prea încântat, dar s-a învoit până la urmă. — Și de ce, mă rog? Dacă numai ei sunt în stare să-l prindă pe Black, de ce să nu stea acolo? — Dumbledore nu-i agreează deloc. Nici eu, dacă tot veni vorba... Dar dacă vrem să-l prindem pe Black, trebuie să ne aliem cu cei pe care i-am vrea cât mai departe de noi. — Dacă îl salvează pe Harry... — ... atunci n-am să mai zic niciodată nimic rău despre ei! zise domnul Weasley cu însuflețire. E târziu, Molly, hai să mergem la culcare... Harry auzi zgomotul scaunelor și se îndreptă spre bar, încercând să nu facă nici cel mai mic zgomot. Ușa separeuŹlui se deschise și, după zgomotul pașilor, Harry își dădu seama că domnul și doamna Weasley urcau scările spre caŹmerele lor. Sticluța cu tonic zăcea sub masa la care mâncaseră ei mai devreme. Harry așteptă până ce auzi ușa de la camera părinŹților lui Ron închizându-se, apoi urcă scările în grabă, cu sticluța în mână. Fred și George chicoteau pe palier, ascultând cum Ron și Percy întorceau camera cu susul în jos. — Noi am făcut-o! chicotiră ei. Am... îmbunătățit, oareŹcum, insigna! Pe insignă scria acum: „Șef de proști”. Harry își înăbuși râsul, îi dădu sticluța lui Ron și se duse în camera lui. Se întinse pe pat. Deci Sirius Black era pe urmele lui... Acum se explicau toate. Fudge fusese atât de indulgent cu el, fiindcă fusese foarte fericit că îl găsise încă în viață. Îl puŹsese pe Harry să-i promită că se va plimba doar pe Aleea Diagon, unde mișunau o mulțime de vrăjitori, care puteau să vegheze asupra lui. Și din cauza aceea, Fudge le trimitea mașini: pentru ca soții Weasley să îl poată supraveghea pe Harry, până ajungea în tren. Harry asculta strigătele înfundate din camera alăturată și se întreba cum de nu se simțea mai înspăimântat. Doar Sirius Black omorâse treisprezece oameni cu un singur blesŹtem... Pe bună dreptate, domnul și doamna Weasley crezuŹseră că Harry ar fi intrat în panică, dacă știa adevărul. Harry însă era de acord cu doamna Weasley: acolo unde se afla Dumbledore era cel mai sigur loc de pe pământ. Nu spunea toată lumea că singurul de care se temea Lordul Răului era Dumbledore? Desigur că și Black, mâna dreaptă a lui Cap-de-Mort, trebuia să fie la fel de înspăimântat de DumŹbledore. Și mai erau și gardienii de la Azkaban, de care vorbea toată lumea. Îi băgau în sperieți pe toți, așa că, dacă erau ei în jurul școlii, Black n-avea cum să pătrundă în castel. Singura problemă care îl preocupa cu adevărat pe Harry era că șansele lui de a merge la Hogsmeade erau acum egale cu zero. Nimeni nu ar fi fost de acord ca Harry să părăŹsească siguranța castelului, până când Black nu ar fi fost capturat. Harry era convins că va fi supravegheat îndeaŹproape, până va trece pericolul. Se încruntă, ridicându-și privirile spre tavan. Ce, credeau că nu e în stare să se apere singur? Îl înfruntase de trei ori pe Cap-de-Mort și ieșise învingător de tot atâtea ori. Nu era în stare oricine, doar dacă... Fără să o cheme nimeni, îi apăru în minte imaginea aniŹmalului din întuneric, de pe Aleea Magnoliei. „Ce trebuie să faci când știi că urmează să ți se întâmple ceva groaznic”... — În nici un caz n-o să mă las omorât! zise Harry cu voce tare. — Așa te vreau, băiete, făcu oglinda, somnoroasă.