CAPITOLUL XIX
SERVITORUL CREDINCIOS AL LUI CAP-DE-MORT
Hermione scoase un țipăt. Black sări în picioare. Harry tresări, ca și cum ar fi trecut prin el un curent electric. Am găsit asta lângă trunchiul Salciei Bătăușe, zise PlesŹneală și aruncă pelerina, atent să țină bagheta îndreptată spre pieptul lui Lupin. Da, foarte utilă, Potter, zise Plesneală. Mulțumesc... Plesneală gâfâia, obosit de efortul făcut, dar se vedea că triumfa. Vă întrebați, probabil, cum de-am știut că sunteți aici, zise el, cu ochii sclipindu-i de răutate. Am fost în biroul tău, Lupin, fiindcă ai uitat să-ți iei poțiunea în seara asta și m-am gândit să ți-o aduc eu... Și noroc că am făcut așa... ăăă... vreau să spun, noroc pentru mine... fiindcă pe biroul tău am găsit o hartă. Am aruncat o privire și am aflat tot ce doream să știu. Te-am văzut dispărând în tunelul de lângă trunchiul Salciei Bătăușe. Severus, începu Lupin, dar Plesneală îl opri brutal: I-am zis de atâtea ori directorului că îl ajuți pe prietenul tău din școală să intre în castel... Și iată dovada! Nu mi-am închipuit însă că o să ai tupeul să-l ascunzi aici... Severus, greșești, zise repede Lupin. Nu știi totul... Sirius nu a venit ca să-l omoare pe Harry... Încă doi pentru Azkaban în seara asta, zise Plesneală cu frenezie. Tare sunt curios să văd ce zice Dumbledore de chestia asta... El care zicea că nu ești periculos, Lupin... că ești un lup dresat... Hm! Biet nebun bătrân, zise Lupin încet. Chiar crezi că meŹrită să trimiți un om la Azkaban, pentru o râcă din tinerețe? BANG! Și din capătul baghetei lui Plesneală țâșniră corzi subțiri, care îl înlănțuiră pe Lupin peste gură, încheieturi și glezne. Acesta își pierdu echilibrul și căzu pe podea, incapabil să mai facă vreo mișcare. Black înaintă spre Plesneală, dar acesta își țintui bagheta chiar între ochii lui Black. Nu aștept decât să-mi dai cel mai mic motiv și jur că o fac! îl amenință Plesneală. Black se opri. Era imposibil să spui pe a cărui față se citea mai multă ură. Harry stătea acolo, ca paralizat, neștiind ce să facă sau pe cine să creadă. Se uită la Ron și la Hermione. Ron părea la fel de nedumerit ca și el, chinuindu-se să îl potolească pe Pungașul. Hermione însă făcu un pas spre Plesneală și zise pe nerăsuflate: Domnule profesor, n-ar fi deloc rău să auzim ce au de zis, nu credeți? Domnișoară Granger, deja sunteți la un pas de a fi exmatriculată de la Hogwarts, o puse la punct Plesneală. Dumneavoastră, Weasley și Potter ați plecat din castel fără permisiunea nimănui, așa că ați face bine să vă țineți gura! Da, dar dacă s-a făcut o nedreptate... GURA! AM ZIS SĂ TACI, FATĂ PROASTĂ CE EȘTI! urlă Plesneală, părând dintr-o dată că nu mai era în toate mințile. NU VORBI DESPRE CE NU ÎNȚELEGI! Din capătul baghetei lui, îndreptată în continuare spre fața lui Black, țâșniră câteva scântei. Hermione nu mai zise nici pâs. Cât de dulce e răzbunarea, zise Plesneală, uitându-se spre Black. Atât mi-am dorit ca eu să fiu acela care te prinde! Te privește, Plesneală, zise Black disprețuitor. Dacă băiatul ăsta (și arătă spre Ron) duce șobolanul în castel, vin și eu... Ah, dar cine a zis ceva de castel? făcu Plesneală. Nu cred că trebuie să mergem atât de departe... Nu trebuie decât să-i chem pe Dementori, de îndată ce ieșim prin tunelul de sub salcie. Sunt sigur că vor fi foarte fericiți să te revadă, Black... Atât de fericiți, încât îți vor da... acel mic sărut... De pe fața lui Black pieri și bruma de culoare pe care o mai avea. Trebuie să mă asculți! izbucni el. Șoarecele ăla... Uită-te la el! Dar Plesneală avea în ochi o sclipire pe care Harry nu i-o mai văzuse niciodată. Părea dincolo de orice rațiune. Să mergem! Toată lumea! zise el. Pocni din degete și capetele corzilor cu care era legat Lupin zburară în mâna lui. Eu o să trag lupul după mine, zise el zeflemitor. Poate că Dementorii se vor îndura să-i dea și lui o sărutare... Înainte de a ști ce face, Harry traversă camera și bară ușa cu spatele. Dă-te la o parte, Potter, ai făcut destule pe ziua de azi, mârâi Plesneală. Dacă nu eram eu să-ți salvez prețioasa piele... Profesorul Lupin ar fi putut să mă omoare de zeci de ori anul ăsta dacă ar fi avut de gând, zise Harry. Am fost sinŹgur cu el de o mulțime de ori, când m-a învățat cum să fac față Dementorilor. Dacă vroia să-l ajute pe Black, de ce nu a terminat cu mine atunci? Nu-mi cere mie să-ți spun cum funcționează mintea unui lup, zise el cu dispreț. Hai, dă-te la o parte, Potter! SUNTEȚI DE-A DREPTUL PATETIC! urlă Harry. FIINDCĂ ȘI-AU BĂTUT JOC DE DUMNEAVOASTRĂ, CÂND ERAȚI COLEGI, NU VREȚI NICI MĂCAR SĂ-I ASCULTAȚI... TACI DIN GURĂ! NU-ȚI DAU VOIE SĂ VORBEȘTI CU MINE ÎN FELUL ACESTA! țipă Plesneală, părând să-și fi ieșit cu totul din minți. Așa tată, așa fiu, ce mă mai mir? Am venit să te salvez, ar trebui să cazi în genunchi și să-mi mulțumești! Mare scofală ai fi făcut dacă te-ar fi omorât! La fel ca taică-tu! Prea arogant ca să se întrebe măcar dacă nu cumva a greșit în privința lui Black... Acum, pleacă din calea mea, Potter, altfel... TE FAC EU SĂ TE DAI LA O PARTE! Harry se hotărî într-o fracțiune de secundă. Înainte ca Plesneală să apuce să facă un pas spre el, Harry ridică bagheta. Expelliarmus! Dar nu era numai vocea lui cea care strigase. Urmă o bubuitură care făcu ușa să se zgâlțâie din țâțâni. Plesneală fu ridicat în aer, apoi trântit de perete, pe care se scurse până la pământ. De sub părul de pe frunte, i se prelingea un firișor de sânge. Își pierdu cunoștința. Harry privi în jur. Atât Hermione, cât și Ron, folosiseră în același timp vraja de dezarmare. Bagheta lui Plesneală descrise un arc prin aer și ateriză pe pat, lângă Șmecherilă. Nu trebuia să faceți asta, le zise Black. Trebuia să mi-l fi lăsat mie... Harry evită privirea lui Black. Nici acum, Harry nu era convins că procedase cum trebuie. Am atacat un profesor! Oh, am atacat un profesor! țipă Hermione îngrozită, uitându-se speriată spre Plesneală, care tot nu-și revenise. Ne așteaptă mari necazuri... Lupin se lupta să se dezlege. Black se aplecă și făcu el lucrul acesta. Lupin se îndreptă din șale, frecându-și încheŹieturile, acolo unde corzile îi lăsaseră urme. Mulțumesc, Harry, zise el. Încă nu cred sută la sută ce ne-ați zis, făcu Harry. Atunci, interveni Black, a venit vremea să-ți dăm niște dovezi! Băiete, dă-mi-l pe Peter... Imediat! Ron îl strânse pe Pungașul la piept. Să nu te apropii de el! strigă Ron. Vrei să spui că ai evaŹdat de la Azkaban numai ca să pui mâna pe șobolanul meu? Adică pe... Ron se opri și se uită disperat la Harry și la Hermione, așteptând să îi sară în ajutor. Bine, continuă el, mai mult adresându-se lui Harry și lui Hermione. Să zicem că Pettigrew s-a transformat într-un șobolan... Păi, sunt milioane de șobolani în lume! De unde știe el, care a stat la Azkaban, că tocmai ăsta e cel pe care îl vânează? Da, trebuie să recunoaștem, Sirius, zise Lupin, ridicând sprâncenele spre Black, că e o întrebare bună. Cum ai aflat unde se ascunde Pettigrew? Black își băgă mâinile ca niște gheare sub robă și scoase de acolo un ghemotoc de hârtie, pe care îl netezi și apoi îl arătă tuturor. Era fotografia lui Ron și a părinților lui, care apăruse în Profetul zilei, vara trecută. Pe umărul lui Ron se vedea foarte bine Pungașul. De unde ai făcut rost de asta? îl întrebă Lupin, uimit la culme. De la Fudge, răspunse Black. Când a venit vara trecută în inspecție la Azkaban, mi-a lăsat ziarul lui. Si pe prima paŹgină era Peter... pe umerii acestui băiat... L-am recunoscut imediat, doar îl văzusem de atâtea ori transformându-se în șobolan... Iar articolul din ziar spunea că băiatul se întorcea în acel moment la Hogwarts, unde se afla și Harry, de altfel... Doamne! exclamă Lupin, uitându-se la șobolanul de pe prima pagină. Da, uită-te la laba lui din față... Ce-i cu ea? întrebă Ron provocator. Îi lipsește un deget! zise Black. Da, sigur... Extraordinar! făcu Lupin. Și l-a tăiat el singur, nu e așa? Da, chiar înainte de a se transforma, răspunse Black. Când l-am încolțit, a zbierat în gura mare, ca să-l audă toți cei prezenți, că eu i-am trădat pe Lily și pe James. Apoi, înainte de a putea să-l blestem, a ridicat bagheta și i-a omoŹrât pe toți cei care se aflau în jurul lui, apoi s-a transformat în șobolan și s-a făcut nevăzut în canalizare, împreună cu ceilalți șobolani... Cred că ai auzit și tu, Ron, completă Lupin, că singura bucată care s-a găsit din Pettigrew a fost degetul lui. Ei, da! făcu Ron neîncrezător. Probabil că s-o fi bătut cu alți șobolani și așa și-a pierdut degetul! Doar e în familie de foarte mulți ani, de... De doisprezece ani, nu? întrebă Lupin. Nu te-ai întreŹbat niciodată cum se face ca un șobolan să trăiască atât de mult? Păi, zise Ron, nu prea convins, fiindcă am avut noi mare grijă de el... Dar acum nu arată prea bine, zise Lupin. Cred că a slăbit mult, de când a aflat că Sirius este în libertate... L-a speriat de moarte, motanul ăsta nebun! strigă Ron, arătând spre Șmecherilă, care torcea mulțumit pe pat. Nu era adevărat, își aduse Harry aminte, deodată. PunŹgașul începuse să arate rău, cu mult înainte de a-l cumpăra Hermione pe Șmecherilă... De când Ron s-a întors din Egipt, adică de când evadase Black! Acest motan nu este nebun deloc, zise Black și îl mânŹgâie pe Șmecherilă pe cap. E cel mai inteligent motan pe care l-am întâlnit vreodată. A știut imediat ce-i poate pielea lui Peter, de cum l-a văzut! Iar când m-a întâlnit pe mine, a știut imediat că nu eram un câine adevărat. A durat câtva timp până i-am câștigat încrederea și până am reușit să comunic cu el. I-am zis ce căutam și de atunci m-a ajutat înŹtotdeauna. Ce vrei să spui? întrebă Hermione, dintr-o suflare. A încercat să mi-l aducă pe Pettigrew, dar n-a reușit, așa că a furat parolele de la intrarea în turn și mi le-a dat mie. După câte am înțeles, le-a luat de pe noptiera unui băiat... Mintea lui Harry aduna, însetată, tot acest puhoi de informații. Era absurd... și totuși... Dar Peter a aflat ce se petrecea și acest motan - ȘmeŹcherilă, parcă ați zis că-l cheamă - mi-a zis că Peter a lăsat urme de sânge pe cearșaf... Probabil că s-a mușcat singur... Doar își mai înscenase moartea si altă dată... Asta avu darul să îi amintească lui Harry de moartea părinților lui. Nici nu e de condamnat că și-a înscenat moartea, strigă Harry, fiindcă știa că o să-l omori, așa cum mi-ai omorât părinții! Nu! sări Lupin. Harry... Și acum, vrei să-l căsăpești și pe el! Da, așa am să fac, zise Black, uitându-se crunt la Pungașul. Atunci, ar fi trebuit să-l las pe Plesneală să te ducă DeŹmentorilor, strigă Harry. Harry, chiar nu-ți dai seama? îl întrebă Lupin. Până acum, am crezut că Sirius ți-a trădat părinții și Pettigrew a aflat și l-a urmărit pe Sirius, ca să-i răzbune... Dar a fost invers, de fapt! Peter i-a trădat pe părinții tăi, iar Sirius s-a luat pe urmele lui... Nu e adevărat! urlă Harry. El era Păstrătorul lor de Secrete! A spus-o chiar el, înainte să veniți dumneavoastră! A recunoscut că i-a omorât! Harry arătă spre Black, care stătea pe pat, abătut, și clătiŹna din cap într-o parte și în alta. Surprinzător, dar ochii lui părură să se însuflețească. Harry, zise el, e ca și cum i-aș fi omorât cu mâna mea. Eu i-am convins în ultima clipă, pe Lily și pe James, să reŹnunțe la mine și să-l ia pe Pettigrew ca Păstrător de SeŹcrete... Pentru asta sunt de condamnat, știu prea bine... În noaptea în care au murit ei, m-am dus să văd dacă Peter era în siguranță, dar acesta nu mai era în ascunzătoarea lui. Cu toate astea, nu se vedea nici o urmă de luptă. Ceva nu era în regulă. M-am îngrijorat și am plecat imediat spre casa părinților tăi. Când am ajuns acolo, am văzut casa distrusă și pe ei morți. Atunci mi-am dat seama ce făcuse Peter! Ce făcusem eu, de fapt... Vocea i se stinse și Black își întoarse capul. Gata! Ce-a fost a fost, nu mai putem să-i înviem, zise Lupin cu o hotărâre pe care Harry nu i-o cunoștea. Acum, nu mai avem de făcut decât un singur lucru: să dovedim ce s-a petrecut de fapt. Ron, dă-mi șobolanul! Ce aveți de gând să-i faceți dacă vi-l dau? întrebă Ron îngrijorat. Să-l forțez să-și recapete adevărata înfățișare! zise Lupin. Dacă e într-adevăr un șobolan, n-o să pățească nimic! Ron ezită o clipă, dar apoi îi întinse șobolanul lui Lupin. Pungașul începu iar să se agite disperat și să țipe. Ochii i se bulbucaseră, părând gata să-i iasă din orbite. Ești gata, Sirius? întrebă Lupin. Black luase deja de pe pat bagheta magică a lui Plesneală. Se apropie de Lupin și de șobolan și ochii începură parcă să îi ardă în cap. Împreună, deodată? întrebă Black. Da, așa cred că are mai repede efect, răspunse Lupin, ținându-l pe Pungașul într-o mână și bagheta în cealaltă. La comanda mea de trei... Unu... doi... TREI! Un fulger alb-albăstrui izbucni din capetele celor două baghete. Pentru o clipă, Pungașul rămase suspendat în aer. Ron țipă. Șobolanul căzu la podea. Urmă altă lumină și apoi... Era ca în filme. Ca și cum erau martori la creșterea acceŹlerată a unui copac. Apăru mai întâi capul, apoi țâșniră mâiŹnile și picioarele și, în final, pe locul unde fusese Pungașul apăru un om, mișcându-și mâinile necontrolat. Șmecherilă începu să scuipe amenințător, de pe patul pe care stătea, iar blana i se ridicase pe spinare. Era un bărbat foarte scurt, abia dacă era puțin mai înalt ca Harry sau ca Hermione. Părul lui subțire era lipsit de culoare și foarte neîngrijit. În vârful capului, avea o chelie mare. Părea să fi fost un bărbat rotofei, care slăbise extrem de mult, într-un timp foarte scurt. Pielea îi era pătată, ca blana Pungașului, iar chipul lui păstra ceva din înfățișarea unui șobolan, cu nasul ascuțit și cu ochii mici și apoși. Se uita la ei, respirând agitat. Harry îi surprinse privirea spre ușă și repede înapoi, spre ei. Ce mai faci, Peter? întrebă Lupin, pe un ton plăcut, ca și cum era obișnuit ca toți șobolanii din jurul lui să se transforme în vechi prieteni de școală! Nu ne-am văzut de un car de ani... S-Sirius... R-Remus... Chiar și vocea lui Pettigrew amintea de chițăitul unui șoŹbolan. Pettigrew își îndreptă iar ochii spre ușă. Prietenii mei, continuă el. Bunii mei prieteni... Black ridică bagheta amenințător, dar Lupin îl apucă de încheietura mâinii și îl privi cu înțeles. Apoi, se întoarse iar spre Peter și îi vorbi cu același ton cald, ca și cum ar fi fost cei mai buni prieteni. Tocmai vorbeam, Peter, despre ce s-a întâmplat în noaptea când au fost omorâți James și Lily. Te asigur că ai pierdut cele mai palpitante momente, atunci când te zbăteai și țipai în mâna lui Ron... Remus, strigă Pettigrew și Harry observă că pe frunte îi apăruseră broboane de sudoare, doar nu-l crezi pe el! El a încercat să mă omoare pe mine! Da, am auzit, făcu Lupin, pe un ton mult mai rece. Tare aș vrea să clarific câteva lucruri cu tine, Peter, dacă ești atât de bun... Iar acum a venit să încerce să mă omoare iar! strigă Pettigrew, în pragul isteriei, arătând spre Black, iar Harry observă că folosea degetul mijlociu, fiindcă îi lipsea arătăŹtorul. El i-a omorât pe James și pe Lily și acum vrea să mă omoare și pe mine! Remus, trebuie să mă ajuți... Fața lui Black deveni și mai cadaverică, în timp ce îl țintuŹia cu ochii lui înfundați în orbite. Nimeni n-o să-ți facă nimic, zise Lupin, până nu ne ajuți să mai lămurim câteva lucruri, Pettigrew! Ce să lămuriți? se sperie Pettigrew și ochii i se îndrepŹtară iar spre ușă și spre ferestrele bătute în cuie. Știam că o să vină după mine! Știam eu! Am trăit cu groaza asta timp de doisprezece ani! Știai că o să evadeze Sirius de la Azkaban, când nimeni altcineva n-o mai făcuse? se miră Lupin, ridicând din sprânŹceană. Cunoaște Magia Neagră ca nimeni altul! strigă PettiŹgrew pițigăiat. Altfel, cum ar fi scăpat de acolo? Desigur că Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit l-a învățat fel de fel de trucuri! Black începu să râdă. Un râs oribil, necruțător, prevestiŹtor de nenorociri. Cap-de-Mort să mă învețe pe mine? întrebă Black. Pettigrew clipi des, ca și cum Black plesnise un bici în fața ochilor lui. Ce, tremuri la auzul numelui fostului tău stăpân? întrebă Black zeflemitor. Cred și eu, adepții lui nu prea te aveau la inimă! Nu știu ce vrei să spui, Black, murmură Pettigrew și resŹpirația i se acceleră și mai mult. Fruntea i se umpluse acum cu broboane de sudoare. Nu de mine te-ai ascuns tu, timp de doisprezece ani, continuă Black, ci de discipolii lui Cap-de-Mort! Am aflat multe la Azkaban, Peter... Toți sunt convinși că ai murit, altŹfel n-ai mai fi existat acum... I-am auzit spunând fel de fel de grozăvii în somn. Se pare că sunt convinși că ai făcut un joc dublu. Cap-de-Mort s-a dus acasă la James și la Lily, dar tot acolo și-a găsit nașul. Și sper că știi că nu toți discipolii lui sunt la Azkaban... Mai sunt și unii în liberate, nu-i așa? O mulțime care pretind că își recunosc greșeala din trecut, dar care abia așteaptă să le vină iar rândul... Și atunci, să te păzești, Pettigrew! Dacă scapi de mine... Nu știu ce tot spui acolo, făcu Pettigrew, mai pițigăiat ca niciodată. Își șterse fruntea cu manșeta și se uită la Lupin. Cred că nu crezi tot ce îndrugă ăsta... E nebun, Remus! Trebuie să admit, Peter, zise Lupin, că oricât m-aș strădui tot nu pot să înțeleg de ce și-ar dori un om nevinovat să-și petreacă doisprezece ani din viață în pielea unui șobolan... Nevinovat, dar speriat, strigă Pettigrew, fiindcă eu am fost acela care l-a trimis pe unul dintre cei mai buni oameni ai lor la Azkaban! Pe trădătorul și spionul Sirius Black! Fața lui Black se contorsiona. Cum îndrăznești, urlă el, cu o voce care păru să fie mai degrabă a unui dulău. Eu, spionul lui Cap-de-Mort? De câte ori m-a văzut cineva lingușindu-i pe cei mai puternici ca miŹne? În schimb tu, Peter... Nu înțeleg cum de n-am văzut lucrul ăsta de la început... Întotdeauna ți-a plăcut să fii priŹeten cu cei puternici, ca aceștia să aibă grijă de tine, nu-i așa? La început, ne-ai lingușit pe noi... Pe mine, pe Remus și pe James... Pettigrew își șterse iar fruntea. Respira tot mai greu și abia își găsea cuvintele. Eu? Spion? Nici nu știu... cum poți să zici... ăăă... asemeŹnea... Lily și James te-au făcut Păstrătorul lor de Secrete, numai fiindcă i-am îndemnat eu, șuieră Black, atât de ameŹnințător, că Pettigrew se dădu un pas înapoi. Mi s-a părut un plan grozav... O păcăleală excelentă... Cel puțin, așa am crezut... Că astfel îl puteam păcăli pe Cap-de-Mort, care s-ar fi repezit asupra mea... Nu i-ar fi trecut niciodată prin cap că ei puteau să aleagă ca Păstrător de Secrete un nemernic slab și lipsit de talente, ca tine! Cred că a fost momentul vieții tale, să poți să-i spui lui Cap-de-Mort că știi unde se ascund James și Lily Potter! Pettigrew murmura cuvinte fără șir, din care Harry prinse unele, cum ar fi lunatic, nebunie, dar în același timp observă că Pettigrew devenise pământiu și privea tot mai des spre ușă. Domnule profesor Lupin, întrebă Hermione, pot să spun și eu ceva? Sigur, Hermione, zise Lupin, cu multă amabilitate. Ei bine, începu ea, Pungașul... adică, vreau să spun, omul acesta... a dormit trei ani de zile în dormitor cu Harry... Dacă e sluga credincioasă a Celui-Al-Cărui-Nume-Nu-TreŹbuie-Rostit, cum de nu i-a făcut nici un rău lui Harry? Poftim! triumfă Pettigrew, arătând spre Hermione cu mâna lui ciuntită. Mulțumesc, fetițo! Ai văzut, Remus? Nu am clintit un fir de păr din capul lui Harry! De ce aș fi făcut-o? Îți spun eu de ce nu te-ai atins de Harry! zise Black. Fiindcă nu faci niciodată nimic, dacă nu ai ceva de câștigat! Cap-de-Mort a dispărut de doisprezece ani, se spune că e pe jumătate mort... Cum era să comiți o crimă sub nasul lui Dumbledore, numai ca să te pui bine cu o ruină de vrăjitor, complet lipsit de puteri? A, da, dacă protectorul tău și-ar fi anunțat sosirea și tu ai fi considerat că nu era nici un periŹcol pentru tine dacă i te alăturai iar... Pettigrew deschise gura să zică ceva, de mai multe ori la rând, dar părea că își pierduse capacitatea de a vorbi. Eh... domnule Black... Sirius, începu Hermione, timid. Black tresări și se întoarse spre Hermione, ca și cum se dezobișnuise de tot să i se mai adreseze cineva cu politețe. Cum se face, dacă nu vă supărați, că ați scăpat de la Azkaban? Ați folosit Magia Neagră? Mulțumesc încă o dată! sări Pettigrew, dând din cap. Exact! Așa cum spuneam eu... Dar Lupin îl reduse la tăcere, cu o privire înghețată. Black se încruntă la Hermione, dar nu ca și cum l-ar fi supărat întrebarea ei, ci gândindu-se la răspuns. Nu știu cum am reușit, zise el. Cred că nu mi-am pierŹdut mințile numai din cauza faptului că știam că sunt neviŹnovat. Amintirile și gândurile mele nu erau fericite, așa că Dementorii n-au avut cu ce să se hrănească pe seama mea... În felul acesta, nu am înnebunit și astfel, știind cine sunt, nu mi-am pierdut nici puterile. Și, atunci când n-am mai putut suporta, m-am transformat în câine, în celula mea. DemenŹtorii nu văd, ei se călăuzesc numai după emoțiile și sentiŹmentele oamenilor. Bănuiesc că sentimentele mele, în posŹtură de câine, nu erau atât de complexe, erau mai puțin... umane. Probabil că nu mi-au mai dat nici o importanță, fiind siguri că mi-am pierdut mințile și că în felul acesta n-am cum să le mai fac probleme... Dar, deși foarte slăbit, și lipŹsit de orice speranță că pot să-i îndepărtez de mine fără o baghetă magică, atunci când l-am văzut pe Peter în poza aceea de ziar, mi-am dat seama că e alături de Harry, la Hogwarts, și că abia așteaptă un semn că Forțele ÎntuneriŹcului ar reveni... Pettigrew scutura din cap și încerca să zică ceva, dar nu putea decât să se uite speriat la Black, de parcă ar fi fost hipŹnotizat. ... gata să lovească în momentul în care ar fi fost sigur de aliații lui, continuă Black, fericit să-l predea și pe ultimul Potter, atunci am știut că trebuie să fac ceva! Eram singurul care știa că Peter trăiește... Harry își aminti că domnul Weasley îi spusese doamnei Weasley că paznicii de la Azkaban l-au auzit pe Black bolŹborosind în somn: El e la Hogwarts. Era ca și cum cineva ar fi aprins o văpaie în capul meu, continuă Sirius Black, pe care Dementorii nu o puteau stinge... Devenise o obsesie... dar îmi menținea mintea treaŹză. Și astfel, într-o noapte când mi-au adus mâncarea, m-am furișat pe lângă ei, sub înfățișare de câine. E mult mai greu pentru ei să simtă emoțiile unui câine. Eram atât de slab, încât m-am putut strecura prin cele mai neașteptate locuri. Am înotat apoi până pe uscat. Am luat-o spre nord, spre Hogwarts, păstrându-mi înfățișarea de câine. Am trăit de atunci în Pădurea Interzisă, cu excepția zilei în care am venit să văd meciul de Vâjthaț... Ești la fel de talentat ca tatăl tău, Harry... Se uită la Harry, care de data asta nu-i mai ocoli privirile. Credeți-mă, zise Black, nu i-am trădat eu pe James și pe Lily! Mai bine aș fi murit, decât să fac asta! În cele din urmă, Harry îl crezu. De emoție, simțea un nod în gât, așa că preferă să dea doar din cap. Nu! Era Pettigrew, care căzuse rugător în genunchi, ca și cum aprobarea din cap a lui Harry fusese condamnarea sa la moarte. Se târî în genunchi, cu mâinile împreunate, ca și cum s-ar fi rugat de ei să-l ierte. Sirius... sunt eu... Peter... prietenul tău... Doar nu vrei... Black îi dădu un picior și Pettigrew icni. Hainele mele sunt îndeajuns de murdare, nu trebuie să mai pui și tu mâna pe ele! făcu Black. Remus! scânci Pettigrew, întorcându-se acum spre Lupin. Doar nu crezi așa ceva... Nu ți-ar fi spus Sirius și ție că s-a schimbat planul? Nu și dacă ar fi crezut că eu sunt spionul! zise Lupin. Așa ai crezut, Sirius, nu-i așa? Te rog să mă ierți, Remus, zise Black. Nu face nimic, Amprentă, vechiul meu prieten, zise Lupin, ridicându-și puțin manșeta. Și eu te rog, la rândul meu, să mă ierți că am crezut că tu erai spionul... Sigur că da, zise Black și pe fața lui apăru un fel de zâmŹbet chinuit, în timp ce își sufleca și el manșeta. O facem îmŹpreună? Da, așa e corect, zise Lupin, încruntându-se. Doar n-aveți de gând... Nu se poate, se sperie Pettigrew și se duse imediat la Ron. Ron, spune tu, n-am fost eu șoŹbolanul tău favorit? Doar n-o să-i lași să mă omoare... Ești de partea mea, nu este așa? Dar Ron îl privea pe Pettigrew cu o scârbă infinită. Când mă gândesc că te-am lăsat să dormi cu mine... Băiatul meu drag... Stăpâne, se târî Pettigrew până la Ron și se prinse cu mâinile de piciorul lui. Nu se poate să-i lași... N-am fost eu un șobolan bun și drăguț cu tine? Faptul că ai fost un șobolan mai bun, decât ai fost ca om, nu prea îți face cinste, Pettigrew, zise Black cu asprime. Ron, palid de durere, își trase piciorul din încleștarea lui Pettigrew. Pettigrew continuă să se târască, de data asta pâŹnă la Hermione, apucând-o de marginea robei. Fată dragă... tu ești deșteaptă... n-o să le dai voie... Hermione își trase roba din mâinile lui Pettigrew și se trase îngrozită la perete. Tremurând din tot trupul, Pettigrew întoarse capul spre Harry. Harry... Cât de mult semeni cu tatăl tău... Ești exact ca el... CUM ÎNDRĂZNEȘTI SA ÎL ROGI PE EL SĂ TE IERŹTE? urlă Black. CUM ÎNDRĂZNEȘTI SĂ-L PRIVEȘTI MĂCAR ÎN OCHI? CUM ÎNDRĂZNEȘTI SĂ POMENEȘTI DESPRE JAMES ÎN FAȚA LUI? Harry, continuă Pettigrew, cu mâinile întinse rugător spre Harry, fără să-l bage în seamă pe Black. James nu i-ar fi lăsat să mă omoare... El ar fi fost înțelegător... m-ar fi ierŹtat... Black și Lupin se apropiară de Pettigrew și îl trântiră la podea. Acesta rămase acolo, îngrozit și cu ochii holbați la ei. I-ai trădat pe James și pe Lily! strigă Black, care tremuŹra și el. Negi lucrul acesta? Pettigrew izbucni în plâns. Era o priveliște îngrozitoare. Ca și cum ar fi fost un copil mare și chel, plângând neconŹtrolat. Sirius, parcă n-ai ști... Îl cunoști doar pe Cap-de-Mort... dar cred că nu ai habar ce instrumente de tortură avea, ce mijloace diabolice folosea... Eram îngrozit... Eu nu am fost niciodată atât de curajos ca tine, ca Remus și ca James. N-am vrut, dar el m-a forțat... NU MINȚI! strigă Black. AI ÎNCEPUT SĂ ÎI FURNIŹZEZI INFORMAȚII CU UN AN ÎNAINTE DE A MURI JAMES ȘI LILY! ERAI SPIONUL LUI! Doar ajunsese să controleze totul... Ce puteam să mai fac? Ce aveam de câștigat dacă îl refuzam? Ce aveai de câștigat dacă i te opuneai celui mai crunt vrăjitor care a existat vreodată? zise Black, furios la culme. Salvai sute de vieți nevinovate! Atât! Nu, nu înțelegi... M-ar fi omorât, Sirius! ATUNCI, MAI BINE MUREAI! continuă să strige Black. ERA MULT MAI BINE DECÂT SĂ ÎȚI TRĂDEZI PRIŹETENII! NOI AȘA AM FI FĂCUT PENTRU TINE! Black și Lupin stăteau umăr la umăr, cu baghetele magiŹce ridicate. Trebuia să-ți fi dat seama, Pettigrew, zise Lupin, înceŹtișor, că dacă nu te omora Cap-de-Mort, te-am fi omorât noi! Adio, Peter! Hermione își acoperi fața cu mâinile și se întoarse spre perete. Nu! strigă Harry și alergă spre Pettigrew, așezându-se în fața lui. Nu puteți să-l omorâți! Black și Lupin îl priviră mirați. Harry, din cauza nimicului ăstuia au murit părinții tăi, se încruntă Black. Gunoiul ăsta ar fi asistat și la moartea ta, fără să ridice un deget! L-ai auzit! Pielea lui murdară a conŹtat mai mult decât familia ta! Știu, zise Harry. Dar îl luăm cu noi la castel și îl predăm Dementorilor. Numai nu-l omorâți. Harry! strigă Pettigrew și îi îmbrățișă genunchii. Mersi... E mai mult decât mă așteptam... Mersi... Ia mâinile de pe mine, îl repezi Harry, cu dezgust. N-o fac pentru tine, ci fiindcă știu că tatăl meu n-ar fi vrut ca priŹetenii lui cei mai buni să ajungă niște ucigași numai din cauza ta! Nimeni nu se mișcă și nici nu scoase vreun sunet. Se auzea doar răsuflarea sacadată a lui Pettigrew, în timp ce își apăsa mâinile pe piept. Black și Lupin se uitară unul la altul, după care amândoi coborâră baghetele deodată, ca la un semn. Tu ești singura persoană care poate hotărî lucrul acesŹta, Harry, îi zise Black. Dar gândește-te bine... Doar știi ce-a făcut... O să meargă la Azkaban! repetă Harry. Dacă cineva merită să stea acolo, atunci sigur el este acela... Pettigrew scâncea îngrozit, în spatele lui Harry. Bine, zise Lupin. Dă-te la o parte, Harry! Harry ezită. Nu vreau decât să-l leg, zise Lupin. Jur! Harry se dădu la o parte. Corzi subțiri țâșniră din bagheŹta lui Lupin și Pettigrew căzu la podea, legat fedeleș. Dar dacă te transformi iar în șobolan, te omorâm! strigă Black. De acord, Harry? Harry privi la figura jalnică de pe podea și dădu din cap, astfel ca Pettigrew să-l poată vedea. Așa, făcu Lupin, recăpătându-și tonul de profesor. Ron, nu pot să dreg oasele atât de bine ca Madam Pomfrey, așa că o să-ți imobilizez piciorul, până ajungem la castel. Se duse spre Ron și îi atinse ușor piciorul cu bagheta, murmurând: Ferula! Bandaje lungi fixară imediat piciorul lui Ron de niște atele. Lupin îl ajută să se ridice în picioare. Ron se sprijini pe piciorul rănit și nu se mai strâmbă de durere. Da, e mult mai bine, zise el. Mulțumesc! Ce facem cu profesorul Plesneală? întrebă Hermione, uitându-se la el. N-are nimic, zise Lupin, aplecându-se și luându-i pulsul. Doar că ați fost puțin prea... entuziaști! Cred că ar fi mai biŹne să nu-l trezim, până nu ajungem la castel... Îl putem lua așa cum e... Murmură apoi Mobilicorpus! și mâinile și picioarele lui Plesneală începură să se miște ca și cum ar fi fost mânuite cu sfori. Stătea acum în picioare, numai capul îi mai atârna încă pe piept, arătând ca o uriașă păpușă pe sârmă. Era sălŹtat de la pământ câțiva centimetri, cu picioarele bălăbăninŹdu-i-se fără viață. Lupin strânse pelerina lui Harry și o băgă în buzunar. Îl legăm pe ăsta, zise Black cu dispreț, arătând spre Pettigrew, de doi dintre noi, ca să fim mai siguri! De mine! zise Lupin. Și de mine, spuse Ron nervos și înaintă șchiopătând spre Pettigrew. Black făcu să apară alte corzi cu care legă mâna stângă a lui Pettigrew de mâna dreaptă a lui Lupin și mâna dreaptă de mâna stângă a lui Ron. Ron parcă avea fața împietrită. Resimțea purtarea lui Pettigrew ca pe o insultă adusă lui însuși. Șmecherilă se dădu jos din pat și o luă înaintea lor, afară din cameră, cu coada portocalie și stufoasă ridicată foarte sus.